UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

PROIECTAREA CONSTRUCȚIILOR CIVILE ȘI INDUSTRIALE ÎN ZONE SEISMICE

Opţional Investigarea Instrumentală a Vibraţiilor

TORSIUNEA DE ANSAMBLU A CLĂDIRILOR

Student: Gavriloiu Diana-Maria

PCCIZS, An II
 CUPRINS

1. Introducere

2. Torsiunea de ansamblu a clădirilor - Descrierea fenomenului

3. Parametri care influenţează comportarea structurilor nesimetrice aflate sub

influenţa fenomenului de torsiune de ansamblu

4. Prevederile codurilor de proiectare cu privire la torsiunea de ansamblu a

structurilor:
4.1. Norma europeană EN 1998-1:2004 [1] şi codul de proiectare
seismică P100-1/2006 [2]

4.2. Norma neozeelandeză NZS 1170_5 [3]

4.3. Norme din SUA: Uniform Building Code 1997 [4],

2001 California Building Code [5], FEMA 368 [6],
FEMA 273 [7], FEMA 440 [8]

4.4. DIN 4149 [9], [10]

5. Metode simplificate de determinare a amplificării deplasărilor structurale

datorate torsiunii generale
6. Metodă simplificată de determinare a amplificării deplasărilor structurale
datorate torsiunii generale (SESA)
7. Bibliografie

2
 1. Introducere:
Cunoaşterii comportării structurilor solicitate la torsiune şi a determinării corecte a
răspunsului dinamic constituie una din priorităţile proiectării actuale, însă acesta este
un subiect sensibil și, în acleași timp, controversat.

Efectele de torsiune apar în clădiri fie ca urmare a disimetriilor structurale ( atunci

când centrul de masă şi centrul de rigiditate nu coincid, situaţie întâlnită pentru
majoritatea clădirilor actuale)-fenomen numit torsiune naturală, fie din alte cauze
(incertitudini privind distribuţia masei sau a rigidităţii, componentele de rotaţie ale
mişcării terenului)- fenomen numit torsiune accidentală.

Oscilaţiile torsionale au cauzat avarii severe unor clădiri în timpul unor cutremure
puternice : San Fernando 1971, Mexico 1985, Loma Prieta 1990. Se estimează că
aproximativ 15% dintre clădirile grav avariate sau prăbuşite în Mexico City (1985)
aveau pronunţate excentricităţi ale rigidităţilor. Pe de altă parte, torsiunea
accidentală poate avea efecte importante chiar şi în clădiri considerate simetrice.
Studiul comportării unor clădiri instrumentate în timpul cutremurului din San
Fernando au pus în evidenţă apariţia acestui fenomen.

Pe plan internaţional, au fost făcute cercetări pentru a studia răspunsul torsional

al clădirilor atât în domeniul elastic, cât şi în domeniul postelastic de comportare.
Rezultatele acestor studii nu sunt întotdeauna compatibile unele cu celelalte, fapt ce
poate fi atribuit complexităţii fenomenului de torsiune şi numărului mare de parametri
ce guvernează acest fenomen. De multe ori, rezultatele obţinute de un anumit studiu
sunt aplicabile numai pentru modelul considerat, pentru valorile parametrilor şi
ipotezele utilizate. O consecinţă a inconsistentei rezultatelor o constituie şi faptul că
prevederile codurilor de proiectare din diferite ţări privind fenomenul de torsiune sunt
diferite şi au suferit diverse modificări de-a lungul timpului.

Pe plan intern, numărul studiilor privind fenomenul de torsiune naturală şi mai

ales accidentală este relativ redus. Codurile de proiectare stabilesc principii de
conformare, metode de calcul şi reguli constructive pentru realizarea unor construcţii
sigure în raport cu hazardul seismic asociat amplasamentului. În ciuda faptului că
majoritatea prescripţiilor de proiectare prevăd, pe cât posibil, realizarea unor structuri
regulate în plan şi în elevaţie, există diverse motive (de natură funcţională, estetică,
economică sau pur şi simplu de configuraţie a terenului disponibil), pentru care
clădirile au, într-o mai mare sau mai mică măsură, disimetrii structurale.

Orice structură ce urmează a fi realizată într-o zonă seismică trebuie să fie astfel
proiectată şi construită încât să respecte anumite cerinţe ce sunt corelate cu
perioada medie de revenire a acţiunii seismice. Fiecare cod seismic de proiectare
defineşte un set de perioade medii de revenire şi corespunzător un set de cerinţe,
pornind de la limitarea avariilor şi mergând până la evitarea colapsului. În primul caz
structura va rămâne în domeniul elastic de comportare, în timp ce în ultimul caz vor
fi admise deformaţii postelastice mari.

3
 Se presupune că majoritatea clădirilor vor avea incursiuni în domeniul
postelastic în timpul cutremurelor puternice. Totuşi, există structuri care trebuie, din
considerente de funcţionalitate, să rămână în domeniul elastic de comportare.

Mai mult, chiar şi pentru clădirile ce răspund în domeniul inelastic în timpul

cutremurelor severe, există deseori cerinţa ca ele să rămână în domeniul elastic
pentru cutremurele medii, de asemenea din condiţii de funcţionalitate. Totodată,
înţelegerea răspunsului torsional elastic oferă elemente pentru studiul răspunsului
inelastic.

Din toate motivele enumerate mai sus, studiul şi înţelegerea fenomenului de

torsiune în domeniul elastic de comportare prezintă o importanţă majoră.
Procedeele de calcul curent prescrise de coduri pentru evaluarea răspunsului
seismic al structurilor nesimetrice în plan sunt insuficient de precise. Metoda de
calcul dinamic neliniar este extrem de laborioasă şi neaplicabilă în proiectarea
curentă. Astfel a apărut necesitatea formulării unor metode de calcul mai simple şi
mai fidele faţă de comportarea seismică reală a structurilor nesimetrice în plan

4
 2. Torsiunea de ansamblu a clădirilor – descrierea fenomenului

Torsiunea de ansamblu este un fenomen datorat distribuţiei neuniforme a

rigidităţii (rezistenţei) sau masei clădirilor în plan şi are ca efect cuplarea între
mişcarea de translaţie şi cea de torsiune.

Clădirile caracterizate printr-o distribuţie neuniformă a rigidităţii (rezistenţei)

sau masei se numesc clădiri asimetrice în plan şi se caracterizează prin cerinţe
neuniforme de deplasare în elementele structurale.

În vederea înţelegerii influenţei asimetriei structurale asupra deplasărilor unei

structuri, cercetările efectuate până in prezent au fost limitate la răspunsul structural
elastic şi au determinat formularea majorităţii prevederilor referitoare la torsiune, din
codurile de proiectare.

Prin prisma calculului static elastic torsiunea de ansamblu a clădirilor se

datorează excentricităţii de rigiditate sau masă. Astfel, la o structură simetrică în plan
centrul maselor (CM) şi centrul de rigiditate (CR) coincid iar structura întreprinde o
mişcare de translaţie (pe direcţia forţei aplicate) sub acţiunea seismică
unidirecţională (fig.1a).

De asemenea, în cazul unei structuri asimetrice în plan centrul maselor şi

centrul de rigiditate nu coincid, iar structura experimentează atât o mişcare de
translaţie cât şi o mişcare de rotire chiar dacă acţiunea seismică este unidirecţională
(fig.1b).

a) b)
Fig. 1. Torsiunea generală din punctul de vedere al calculului static elastic:
a) structură simetrică; b) structură asimetrică

Astfel, în calculul static elastic torsiunea generală este o mişcare de rotire a

clădirii în jurul CR şi produce o creştere a cerinţei de deplasare în elementele
structurale situate în partea flexibilă a clădirii (mai depărtate de CR).

Înţelegerea fenomenului de torsiune de ansamblu a clădirilor este completată

dacă se ia în considerare caracterul dinamic al acţiunii seismice. În acest caz, rotirea

5
de ansamblu în jurul CR datorată excentricităţii e, mobilizează inerţia masei şi
produce o rotire în jurul CM (fig.2).

Fig. 2. Torsiunea generală din punctul de vedere al calculului dinamic elastic

Introducând în procesul de înţelegere a fenomenului de torsiune de ansamblu

şi aspectul comportării neliniare a majorităţii structurilor din beton armat amplasate în
zone seismice, comportarea structurilor asimetrice în plan devine extrem de
complexă.

În domeniul neliniar de comportare, noţiunea de rigiditate îşi pierde relevanţa,

centrul de rigiditate fiind înlocuit de centrul forţelor. Trecerea de la domeniul liniar la
cel neliniar de comportare nu se produce însă concomitent pentru toate elementele
structurale.

Suplimentar, comportarea inelastică a elementelor structurale este mai greu de

cuantificat decât cea elastică. Contrar răspunsului elastic, care poate fi definit prin
forţe globale de revenire, răspunsul inelastic este caracterizat prin deplasări şi
cerinţe de ductilitate la nivel local.

Apar diferenţele notabile între abordarea static elastică şi cea dinamic neliniară a
comportării structurilor asimetrice în plan cât şi cuplarea inerentă a mişcărilor de
translaţie şi rotire fac greu de justificat proporţionalitatea propusă de codurile de
proiectare (reprezentată de factorul de comportare, q ) între răspunsul structural
elastic şi cel inelastic.

Înţelegerea şi transpunerea în calcule inginereşti a comportării structurilor neregulate

în plan la acţiuni seismice reprezintă încă o provocare pentru inginerii proiectanţi.

Concluzionand, cea mai sigură modalitate de control a răspunsului seismic al unei

structuri neregulate în plan rămâne evitarea neregularităţii.

6
 3. Parametrii care influenţează comportarea structurilor
nesimetrice aflate sub influenţa fenomenului de torsiune de
ansamblu

Trecerea de la analiza comportării în domeniul elastic la cea din domeniul

inelastic, duce la amplificarea semnificativă a numărului parametrilor ce influen ţeaz
ă răspunsul structural. În plus, răspunsul seismic al structurilor neregulate în plan
devine şi mai dificil de cuantificat din cauza efectelor combinării răspunsului global
de translaţie şi a celui de torsiune.

Una dintre cele mai clare sinteze privind parametrii ce influenţează răspunsul
neliniar al structurilor nesimetrice în plan a fost realizată încă din 1990 de către
Rakesh. K. Goel şi Anil. K. Chopra [10].

Astfel, răspunsul elastic al structurilor nesimetrice depinde prioritar de următorii

parametri:

 ωy , frecvenţa (perioada) proprie laterală (de translaţie) a sistemului

simetric
corespondent. Sistemul simetric (necuplat) corespondent este un sistem la
care centrul maselor şi centrul de rigiditate coincid, în rest toate celelalte
caracteristici sunt identice cu cele ale sistemului real;

 ωθ / ω y , raportul între pulsaţia proprie laterală şi cea torsională a

sistemului simetric corespondent;

 e/r excentricitatea de rigiditate şi raza de giraţie a

;raportul planşeului.

Excentricitatea de rigiditate reprezintă distanţa între centrul maselor şi centrul

de
rigiditate. Raza de giraţie r depinde de forma planşeului şi de distribuţia masei
şi se
determină astfel, pentru o structură cu formă dreptunghiulară în
plan:

(2.1)

unde: - a şi b reprezintă laturile structurii în plan

- A = a*b reprezintă aria structurii în plan

- Ip reprezintă momentul de inerţie polar (2.2)

 ξ , fracţiunea din amortizarea critică care caracterizează sistemul structural.

7
Răspunsul inelastic al structurilor nesimetrice se consideră a fi influenţat
suplimentar de următorii parametri [12]:

a. Parametri referitori la rigiditatea şi poziţia elementelor structurale situate

perpendicular pe direcţia de acţiune a seismului:

 ωx / ω y , raportul pulsaţiilor proprii laterale pentru sistemul simetric

corespondent.

 γ x - rigiditate torsională relativă, egală cu raportul între rigiditatea torsională a

elementelor structurale perpendiculare pe direcţia de acţiune a seismului şi
rigiditatea torsională totală a structurii considerate.

b. Parametri referitori la rezistenţa la curgere şi la deformaţia de curgere a

elementelor paralele cu direcţia acţiunii seismice:

 ep - excentricitatea de rezistenţă. Excentricitatea de rezistenţă reprezintă

distanţa între centrul maselor şi centrul de rezistenţă.

 Os - factorul de suprarezistenţă, egal cu raportul între rezistenţa sistemului

nesimetric în plan şi rezistenţa sistemului simetric corespondent.
 u y - deformaţia la curgere a sistemului simetric corespondent:

u y = cu0 (2.3)

unde: c – factor de curgere

u0 - deformaţia maximă a structurii simetrice corespondente, în
domeniul elastic de comportare sub acţiunea accelerogramei
selectate.

8
 4. Prevederile codurilor de proiectare cu privire la torsiunea de
ansamblu a structurilor:

Norma europeană EN 1998-1:2004 [1] şi codul de proiectare seismică P100-

1/2006 [2]

Având în vedere că fenomenul de torsiune de ansamblu este considerat defavorabil,

se impun reguli generale de alcătuire a construcţiilor. Astfel, orice structură trebuie
înzestrată cu suficientă rigiditate şi rezistenţă la torsiune pentru a limita manifestarea
unor mişcări de răsucire în ansamblu a construcţiei, care ar putea spori periculos
eforturile şi deplasările orizontale ale clădirilor. Soluţia cea mai eficientă pentru
aceasta este dispunerea adecvată a unor elemente suficient de rigide şi rezistente
pe perimetrul construcţiei (cel puţin două în fiecare direcţie, pe perimetrul
construcţiei).

Se consideră că o structură este regulată în plan dacă respectă anumite reguli de

alcătuire, printre care:

 La fiecare nivel, în fiecare din direcţiile principale ale clădirii, excentricitatea

structurală va satisface condiţiile:
e0 x ≤ 0,30rx (2.4)
e0 y ≤ 0,30ry (2.5)
unde:
e0 x , e0 y - distanţa între centrul de rigiditate şi centrul maselor,
măsurată în direcţie normală pe direcţia de calcul
rx , ry - rădăcina pătrată a raportului între rigiditatea structurii la
torsiune şi rigiditatea laterală în direcţia de calcul. [1] prevede
ca mărimile rx respectiv ry să fie cel puţin egale cu raza de
giraţie a planşeului.

Structurile ce nu deţin rigiditatea minimă la torsiune definită astfel, se înscriu în

categoria structurilor-nucleu.

 Alternativ condiţiilor expuse anterior, conform P100-1/2006 structura se

consideră regulată, cu sensibilitate relativ mică la răsucirea de ansamblu,
dacă deplasarea maximă înregistrată la o extremitate a clădirii, este de cel
mult 1,35 ori mai mare decât media deplasărilor celor două extremităţi.
În vederea proiectării seismice a unei structuri neregulate, se impun următoarele
condiţii:
 Model structural spaţial. Nu se acceptă utilizarea modelelor de calcul plane.
 Procedeu de calcul modal. Nu se acceptă aplicarea procedeului simplificat al
forţei laterale echivalente (evaluate direct pe baza spectrului de răspuns)
De asemenea, [1] oferă o definiţie a sistemelor sensibile la torsiune (sisteme
nucleu). Astfel, un sistem sensibil la torsiune este un sistem în cadre, dual sau cu

9
pereţi, ce nu dispune de rigiditatea minimă la torsiune, definită astfel pentru direcţia
y:

10
 rx ≥ ls (2.9)
unde:
- rază de torsiune; K - rigiditatea structurii la torsiune; K -rigiditatea structurii la
θ y

Ipm
tranlaţie pe direcţia y; ls = - raza de giraţie; I pm - moment de inerţie polar al masei nivelului
m
considerat; m – masa nivelului considerat

Verificarea relaţiei (2.9) trebuie făcută pentru fiecare nivel şi pentru fiecare direcţie
de calcul.

11
4.2. Norma neozeelandeză NZS 1170_5 [3]

Fenomenul de torsiune de ansamblu se datorează în cea mai mare măsură

neregularităţii structurale în plan.

Sensibilitatea torsională intervine atunci când coeficientul γ (calculat după cum

urmează) depăşeşte valoarea 1.4. Coeficientul γ se determină pentru fiecare nivel i
şi pentru fiecare direcţie principală, astfel:

unde:
dav − media deplasărilor punctelor extreme ale structurii de la nivelul i,
generate de acţiunile asupra nivelului considerat

dmax − deplasarea maximă a structurii, înregistrată în punctele

extreme ale structurii la nivelul i, pe direcţia acţiunii seismice
reprezentate de forţe static echivalente ce acţionează la o distanţă de
± 0.1din latura structurii perpendiculară pe direcţia acţiunii seismice,
faţă de centrul maselor de la fiecare nivel.

γ − valoarea maximă dintre toate valorile γ i de pe ambele direcţii

principale

În cazul structurilor sensibile la torsiune se impune cel puţin un calcul modal, realizat
pe un model structural spaţial. De asemenea, acţiunea seismică şi deplasările
rezultate din calculul structural trebuie multiplicate cu factorul k. Forţa tăietoare de
bază rezultată din calculul modal se notează V, iar cea din calculul cu forţe static
echivalente, Ve .

Factorul k are următoarele valori:

k=1, atunci când V Ve

k= , atunci când V<Ve.

12
4.3. Norme din SUA: Uniform Building Code 1997 [4], 2001 California Building
Code [5], FEMA 368 [6], FEMA 273 [7], FEMA 440 [8]

Metoda de calcul simplificat, bazată pe forţe static echivalente, poate fi utilizată

numai în cazul structurilor neregulate care au mai puţin de 5 niveluri şi care nu
depăşesc înălţimea de 20m.

Pentru structurile neregulate care sunt amplasate în zone cu seismicitate moderată

sau puternică, se impune considerarea efectelor acţiunii seismice, după ambele
direcţii principale (seism 100% pe o direcţie şi 30% pe cealaltă direcţie principală,
sau combinarea eforturilor obţinute pentru cele două direcţii principale, prin regula
SRSS).

FEMA 440 impune utilizarea unui model structural spaţial atunci când deplasarea
maximă orizontală înregistrată în dreptul unui planşeu (ce joacă rol de diafragmă
rigidă) depăşeşte 110% din valoarea deplasării orizontale medii a aceluiaşi planşeu.

Neregularitatea torsională intervine atunci când driftul maxim de etaj înregistrat la un

capăt al structurii, ţinând seama de excentricitatea accidentală, este de cel puţin 1,2
ori mai mare decât driftul mediu calculat considerând valorile de drift de la ambele
extremităţi ale structurii.

Atunci când o structură se caracterizează prin neregularitate torsională,

excentricitatea accidentală trebuie amplificată cu factorul Ax determinat astfel:

(2.15)

unde: δ avg - media deplasărilor extremităţilor structurii la

nivelul x δ max - deplasarea maximă la nivelul x

Suplimentar faţă de [4] şi [5], [6] defineşte şi o neregularitate torsională extremă (de
luat în considerare atunci când planşeele nu sunt flexibile). Neregularitatea
torsională extremă intervine atunci când driftul maxim de etaj înregistrat la un cap ăt
al structurii, ţinând seama de excentricitatea accidentală, este de cel puţin 1,4 ori
mai mare decât driftul mediu calculat considerând valorile de drift de la ambele
extremităţi ale structurii. [6] recomandă evitarea structurilor caracterizate prin
neregularitate torsională extremă.

13
4.4. DIN 4149 [9], [10]

Norma germană de calcul seismic, DIN 4149 prezintă un procedeu simplificat de

luare în considerare a efectelor torsiunii produse de acţiunea seismică. Procedeul
simplificat poate fi aplicat structurilor la care centrele maselor şi centrele de rigiditate,
la fiecare nivel, sunt situate, fiecare, aproximativ pe aceeaşi verticală.

Notând Q şi M t forţa tăietoare şi momentul de torsiune produse de acţiunea

seismică, se defineşte excentricitatea de calcul astfel:

(2.16)

Excentricitatea “e” provine din suprapunerea

excentricităţilor e0 , e1 şi e2 ,unde:
e0 - distanţa dintre centrul de rigiditate (CR) şi centrul maselor (CM)
e1 - excentricitate adiţională, ce ţine cont de cuplarea existentă între mişcarea de
torsiune şi cea de translaţie
e2 - excentricitate accidentală
Pentru dimensionarea elementelor structurale se ia în calcul cea mai defavorabilă
dintre valorile:
(2.18)

Cuplarea existentă între mişcarea de translaţie şi cea de torsiune depinde de tipul

structural, adică de distribuţia maselor şi a rigidităţilor în planul structurii. Cuplarea
creşte cu cât raportul frecvenţelor decuplate de torsiune şi translaţie se apropie de 1.
Este interesant faptul că pentru structuri simetrice (la care masa şi rigiditatea sunt
uniform distribuite în plan) raportul este 1.

14
 5. Metode simplificate de determinare a amplificărilor structurale
datorate torsiunii de ansamblu
Cercetarea în domeniu s-a concentrat în ultimii ani asupra elaborării de metode
simplificate de calcul, care să înlocuiască calculului dinamic neliniar şi care să ofere
totuşi rezultate de acurateţe acceptabilă.

Dintre cele mai cunoscute metode simplificate de determinare a amplificărilor

structurale datorate torsiunii de ansamblu, s-au reţinut următoarele:
 Metoda MPA (Modal Pushover Analysis Procedure)

 Metoda N2
Metoda MPA (Modal Pushover Analysis Procedure)

Metoda MPA se bazează pe calculul structural dinamic, însă menţine simplitatea

conceptuală a distribuţiei constante a forţelor. Deşi analiza modală nu poate fi
aplicată în cazul structurilor cu comportare neliniară, răspunsul acestora poate fi
descris cu ajutorul coordonatelor modale ale sistemului elastic corespondent.
Metoda MPA utilizează calculul push-over.

MPA neglijează “cuplarea modală”, iar erorile provenite din această aproxima ţie
cresc o dată cu incursiunile în domeniul postelastic. Pentru că rotirile în articulaţiile
plastice ale grinzilor sunt direct legate de drifturi, procedura MPA este la fel de
exactă în determinarea ambelor mărimi. Procedura MPA estimează forţele în
elemente cu o acurateţe similară sau mai bună decât cea pentru drifturi.

Pentru rezultate adecvate, procedura MPA trebuie aplicată pentru mai multe mişcări
seismice, deoarece regulile de combinare modal ă SRSS şi CQC se bazează pe
„random vibration theory” şi sunt aplicabile atunci când excitaţia se caracterizează
printr-un spectru lin de r ăspuns. De asemenea, orice procedeu push-over depinde
de estimarea bună a deplasă rilor la vârf, iar această acurateţe nu poate fi obţinută
din analiza unei singure mişcări a terenului.

Procedura MPA oferă rezultate caracterizate prin erori inacceptabile pentru clădiri
deformate mult în domeniul rigidităţii negative post – curgere, cu deteriorarea
avansată a capacităţii laterale (ca majoritatea procedeelor push-over de altfel).
Metoda N2

Metoda N2 este utilizată în analiza seismică şi se bazează pe calcul push-over şi pe

spectre de răspuns inelastice.

Metoda N2 se aplică sistemelor cu un grad de libertate dinamică şi sistemelor cu mai

multe grade de libertate dinamică ce pot fi modelate adecvat ca sisteme cu un singur
grad de libertate dinamică.

Metoda N2 extinsă la structuri nesimetrice în plan reprezintă o combinaţie între

analiza static neliniară şi dinamic liniară. Spre deosebire de varianta de bază,
metoda N2 extinsă se aplică modelelor structurale tridimensionale.

15
 6. Metodă simplificată de determinare a amplificării deplasărilor
structurale datorate torsiunii generale (SESA)
Procedeele de calcul curent prescrise de coduri pentru evaluarea răspunsului
seismic al structurilor nesimetrice în plan sunt insuficient de precise. Metoda de
calcul dinamic neliniar este extrem de laborioasă şi neaplicabilă în proiectarea
curentă. Astfel a apărut necesitatea formulării unor metode de calcul mai simple şi
mai fidele faţă de comportarea seismică reală a structurilor nesimetrice în plan.

Metoda SESA este o metodă simplificată de determinare a amplificării

deplasărilor structurale datorate torsiunii generale, se bazează pe metoda spectrului
capacităţii şi este în măsură să estimeze amplificarea răspunsului seismic structural
datorită torsiunii de ansamblu, menţinând totodată simplitatea calculului spectral (în
domeniul elastic). SESA se compară din punct de vedere teoretic şi practic cu:

 Calculul static elastic cu forţe echivalente, promovat de codurile de proiectare

în vigoare pentru evaluarea răspunsului structurilor nesimetrice în plan (alături
de calculul modal).
 Metoda de calcul dinamic neliniar, cea mai fidelă faţă de comportarea
seismică reală a structurilor nesimetrice în plan.

Această metodă se aplică la determinarea răspunsului seismic în domeniul

elastic şi utilizează calculul modal cu spectre de răspuns al unui sistem nesimetric cu
un singur nivel. Ea se bazează pe metoda spectrului capacităţii şi echivalează (din
punctul de vedere al mişcării de translaţie) sistemul structural cu comportare
neliniară cu un sistem structural elastic, echivalent la translaţie. Altfel spus, se
echivalează amortizarea histeretică caracteristică sistemelor cu comportare
neliniară, cu o amortizare vâscoasă. Astfel, metoda este în măsură să evidenţieze
amplificarea răspunsului seismic structural datorită torsiunii de ansamblu, menţinând
totodată simplitatea calculului spectral (în domeniul elastic).

Spre deosebire de calculul static elastic cu forţe echivalente, calculul cu

excentricităţi echivalente şi metoda SESA urmăresc tendinţa rezultatelor obţinute
prin calcul dinamic neliniar. Calculul cu excentricităţi echivalente nu oferă
întotdeauna soluţii reale. Acest lucru se întâmplă de regulă pentru valori ale
excentricităţilor mai mari de ±10% din latura structurii perpendiculară pe direcţia
acţiunii seismice.

16
 1. Bibliografie

[1] EN 1998-1: 2004. Design of structures for earthquake resistance. General rules,
seismic actions and rules for buildings.
[2] P100 -1/ 2006. Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru
clădiri. ISSN 1453 – 4495
[3] NZS 1170_5, 2004. Structural Design Actions. Earthquake actions – New
Zealand. Technical Committee BD-006-04-11
[4] UBC, 1997. Uniform Building Code.Volume 2. Structural Engineering Design
Provisions. International Conference of Building Officials. ISSN 0896 – 9655.
[5] California Building Code, 2001. California Code of Regulations, Title 24, Part 2,
Volume 2. International Conference of Building Officials şi California Building
Standards Commission.
[6] FEMA 368, 2000. NEHRP Recommended Provisions for Seimic Regulations for
New Buildings and other Structures. Federal Emergency Management Agency,
Washington DC.
FEMA 356, 2000. Prestandard and Commentary for the Seismic Rahabilitation of
Buildings.. Federal Emergency Management Agency, Washington DC
EMA 440, 2005. Improvement of Nonlinear Static Seismic Analysis Procedures.
Federal Emergency Management Agency, Washington DC.
[8] DIN 4149, Teil1. 2005. Bauten in deutschen Erdbebengebieten. Lastannahmen,
Bemessung und Ausführung üblicher Hochbauten.
[9] MÜLLER F.P., KEINTZEL E., 1984. Erdbebensicherung von Hochbauten. Ernst,
Verlag für Architektur und technische Wissenschaften Berlin. ISBN 3 – 433 – 00986
– 4.
[10] RUTENBERG A., TSO W. K., 2004. Horizontally irregular structures: some
recent developpments.
Performance – Based Seismic Design Concepts and Implementation. PEER Report
2004/05, 369-383.
[11] GOEL R.K., CHOPRA A.K., 1990. Inelastic seismic response of one – story,
asymmetric – plan systems. College of Engineering, University of California at
Berkeley, Report No. UBC/EERC – 90/14.
[12] CHOPRA A.K., GOEL R.K., 2003. A modal pushover analysis procedure to
estimate seismic demands for unsymmetric – plan buildings: Theory and Preliminary
Evaluation. College of Engineering, University of California at Berkeley, Report No.
EERC 2003-08.
[13] CHOPRA A.K., GOEL R.K., 2004.Modal Pushover Analysis: symmetric and
unsymmetric – plan buildings. Performance – Based Seismic Design Concepts and
Implementation. PEER Report 2004/05, 333-344.
[14] FAJFAR P., DOLŚEK M., MARUŠIĆ D., PERUŚ I., 2004. Extensions of the
N2 method – asymmetric buildings, infilled frames and incremental N2. Performance
– Based Seismic Design Concepts and Implementation. PEER Report 2004/05, 357-
368.
[15] JANGRID R.S., EERI M., KELLY J.M., 2000. Torsional Displacements in Base-
Isolated Buildings, Earthquake Spectra, Volume 16, No.2, 443-454

17
[16] ZAMFIRESCU, D., 2001. Comparison of the Procedures for Nonlinear
Seismic Analysis of Structures from Romanian Design code -P100/2004
(Eurocode 8) and BSL 2000
[17] RUTENBERG A., DE STEFANO M., 1997. On the seismic performance of
yielding asymmetric multistorey buildings: A review and a case study. Seismic
design methodologies for the next generation of codes, Fajfar & Krawinkler,
Rotterdam, ISBN 9054109289.
[18] DUŢULESCU, E., 2007. COBRA – program pentru calculul secţiunilor de beton
armat solicitate la încovoiere cu forţă axială
[19] MOERLAND, P., 1998. 3-D R/C Structures under seismic action. Bericht Nr. 17
– Technische Universität Darmstadt, Institut für Statik. ISSN 1433 – 7789
[20] CONSTANTINESCU, Dan R., Starea limită de rezistenţă la secţiuni de beton
armat încovoiate cu / fără forţă axială
[21] DIN 1045 – 1, 2005. ISBN 3-410-16000-0, Beuth Verlag GmbH
[22] Betonkalender 2002. Franz Spiegel Buch GmbH, Ulm. ISBN 3-433-02538

[23] ASPECTE SPECIFICE ALE RĂSPUNSULUI SEISMIC DE TORSIUNE ÎN

DOMENIUL NELINIAR, teza doctorat, ING. DIETLINDE KÖBER

18