RADU AGENT

CAPITOLUL 1

CRITERII GENERALE PENTRU ESTIMAREA ~I CONTROLUL NTVEI,ULUI DE ASIGURARE A PROTECT lEI ANTISEISMICE LA CLADIRILE EXISTENTE

1.1. Elemente introductive

1.1.1. tn cadrul acestui capitol se face 0 prezentare recapitulativa a unora din principalele notiuni de inginerie seismica, cunoscute din cursurile de specialitate predate tn Facultate ~i care sunt reluate sintetic aici, ca baza in activitatea de expertizare a cladirilor existente ~i de punere a lor in siguranta sub aspectul protectiei antiseismice.

Pentru a nu extinde pres mutt prezentarea ~i intreg continutul cursu lui de fatA, avand in vedere varietatea foarte mare a tipurilor de constructii civile ~i industriale la care ar trebui sl se refere, - s-a luat ca referinta categoria cea mai freevent intalnitA ~i totodata de eel mai larg interes actual ~i anume cladirile civile etajate CII structuri din beton annat sail CII pereti port anti tie ziddrie. Din cele ce urmeaza, unele aspecte privesc strict aceasta categorie de cladiri, altele tnsA pot fi in egala mAsurA extinse ~i la aIte tipuri de constructii, civile sau industriale, cu adaptarile corespunzatoare,

1.1.2. Examinarea unei constructii existente ~i proieetarea interventiilor necesare pentru punerea ei in siguranta in raport cu actiunea unor viitoare cutremure trebuie sl aibl in vedere urmltoarele aspecte:

a) Asigurarell IInei concepti; constructive de IlnsllIfIblll /tworabiltl, care II permitl un raspuns in conditii avantajoase la actiunile seismice. Este de subliniat cl sub aces! aspect, la cladirile existente ~i in special la cele mai vechi, se pun de multe ori probleme ,i in ceea ce priveste preluarea in bune conditii a incArcArilor gravitationale, tn sensul ca expertiza poate scoate in evidenta defectiuni importante ~i din acest punct de vedere, ca: necorespondente pe verticala ale elementelor portante, slabiri ale unor elemente portante datorita unor deficiente de executie sau datorita coroziunii, etc.

b) Verificarea prin calcul a structurii de rezistenlil, care trebuie sA cuprinda: verificiirile de rezistentd (determinarea capacitatii portante), de rigiditate (limitarea deformatiilor latcrale sub actiunca fortelor orizontale seismice) ~i de dllctilitate

(capacitatca de dezvoltare a deformatiilor post-elastice fllrA a atinge starea de colaps). ln mod special, cerintele de ductilitate se refera la structurile sau la partile lor componente pentru care sub actiunea solicitarilor seismice este inevitabila intrarea lor in domeniul postelastic, ceea ce pentru constructiile civile obisnuite reprezintA cazul curent.

c) AktJtllirea de detali" a elementelor structurale ,i a legAturilor dintre ele.

Sub toate aceste aspecte, obiectul expertizelor tehnice ,i al proiectelor de interventie it constituie atAt structura de rezistenta suprateranl, cllt ,i fundatiile ,i elementele de infrastructurl care conlucreazs cu fundatiile, De asemenea, 0 atentie corespun.zltoare trebuie sA fie datA ,i alcatuirii elementelor nestructurale (pereti desplrtitori ,i de tnchidere, omamente arhitecturale, atice, etc.) ,i legAturilor lor cu structura principall de rezistenta,

1.2. Concepti. con.trudlvi de ao.amblu

1.2.1. Fatl de perloada de inceput a proiectArii amiseismice (aproximativ pAnA in anii • 50), in care luarea in considerare a cerintelor de bunA comportare la actiunea cutremurelor se limita practic la un calculla forte orizontale, - un pas important inainte a fost mareat de momentul clod s-a formulat ,i s-a asimilat ideea cA 0 importanta eel putin egatA cu cea a verificArii' prin calcul 0 are ,"iprana ,,"ei cOllcqlii cOlltrol.1e de tlllSIIIIIbiu II clUirlL AstAzi, aceastl cerintA a devenit unanim recunoscutl ,i a fost confirmatA ca esenpalA de constatArile de la cutremurele puternice din ultima jumltate de secol, atilt din RomAnia, cAt ,i din alte tlri, ca S.U.A, Mexic, Chile, Algeria, Tureia, Iran s.a, [11], [13], [20], [37].

Defectiunile din punctul de vedere al alcltuirii constructive de ansamblu ce se constatA la expertizarea clAdirilor existente, dacA nu este posibil sA fie eliminate prin masurile de interventie propuse, trebuie sA constituie 0 temA pentru verificlri speciale prin calcul.

1.2.2. Un prim obiect al controlului alcatuirii de ansamblu a unei constructii it constituie verificarea modului de preluare ,i de transmitere pinA la terenul de fundatie a incarcarilor gravitationale, in sensul ararat mai inainte la paragr.1.1.2.a. Este de verificat in

. .

primul rand corespondenta pe verticals a elementelor portante verticale (stitpi, pereti

structurali), iar in cazurile cand sub acest aspect se detecteazi decalaje ,i ele nu pot f

eliminate prin masuri de interventie structurale, este necesara 0 analizare detaliata a schemei de transmitere a incarcarilor gravitationale de la un nivel la altul. In mod special trebuie sa se evite rezemarile st8lpilor pe grinzi, rezemarile de ordin superior ale grinzilor, etc. In toate aceste cazuri, devine important sA se tinA seama in calcul ~i de efectul componentelor vertic ale ale fortelor seismice.

Astfel de probleme apar in mod frecvent indeosebi la cladirile care in timp au suferit s~praetajlri sau transformari function ale radicale.

1.2.3. Controlul influentei alcatuirii de ansamblu asupra comportarii constructiilor la actiunea fortelor orizontale seismice priveste in principal urmatoarele aspecte:

a) Asigurarea existentei unor elemente de preluare a fortelor orizontale actionand dupA orice directie tn plan. Este totodatA recomandabil ca rigiditatile la deplasari laterale ale elementelor portante respective d fie de acel8fi ordin de marime dupl directiile principale ale structurii (in cazul constructiilor de forma ortogonala, directia longitudinala ii cea transversalA).

b) Detectarea prezentei unor eventuate legAturi locale slabe intre corpurile de clldire tnvecinate, situatie tn care la proiectarea unei cladiri noi s-ar fi impus separarea prin rost antiseismic a corpurilor respective. Daca problema apare la 0 constructie existents, la care un astfel de rost nu a fost prevlzut, poate deveni indispensabila crearea lui prin lucrlrile de interventie.

Fig. 1.1

Ca exemplu, in fig. I. I este arAtatl forma generall in plan a cladirii recent expertizate a Tribunalului Municipiului Bucuresti, constructie cu subsol, parter ,i etaj, cu plansee de lemn ,i ziduri portante. In zona de jonctiune intre corpul principal in forma de U ~i

,
,
l:r

, corpul anexl din axul transversal, legatura intre cele doul corpuri printr-un coridor de latime redusa a fost in mod evident insuficienta pentru a asigura conlucrarea lor in bune conditii sub actiunea cutremurelor, astfcl ca peretii portanti din zona respectivl de legAturA au prezentat numeroase fisuri, S-a preconizat de aeeea introducerea unui rost antiseismic ea in fig. 1.2.

rost

antiseismic

zidarie

portanta

28l ~,

7J

1 ,62 Fig. 1.2

L L28 "11

c) Un obiectiv important n constituie evitarea producerii fen omen elor de torsiune generald sub actiunea fottelor orizontale, ca urmare a asimetriiIor de mase ~i rigiditati, respectiv existentei unei excentricitati pronuntate a centrului maselor in raport cu centrul rigiditatilor la deplasari laterale ale elementelor portante verticale (fig. 1.3).

nucleu de

structurali

Fig. 1.3

CR = centrul rigiditatilor CM = centrul maselor

S = rezultanta forte lor orizontale seismice

M' = S eo = moment de torsiune generala

Din punctul de vedere al excentricitatilor in plan, este necesar s~ deosebim doua categorii de structuri:

• Structurile caracterizate printr-o distributie aproape uniforma in plan a rigiditatilor elementelor portante ~i la care totodata de regula distributia in plan a acestora urmareste practic pe cea a maselor. Aceasta categorie de structuri, in care intra cele in cadre etajate (fig. 1.4. a) ~i cele cu pereti portanti desi (1a fiecare travee), cunoscute ~i sub numele de "tip fagure" (fig.l.4.b), pot fi in general denumite structuri cu rigiditali distribuite. La astfel de tipuri de constructii, chiar daca forma in plan a cladirii prezinta asimetrii, ca in fig.1.4.a, pericolul unor torsiuni importante sub actiunea fortelor orizontale seismice este minor.

I I I i I I I

-f-·_·,·_··_,_·_·,_·_·.,·_--t-·--f·_ .

I j j ; iii

- ..... _ .•. _. ._ .. _._ ..... _._._._ .•. _

iii iii i

+'-'+'-'i-'-+'-'+-'-~'-'+--

iii -r-._.!._._,-

I

-.L·-·i--·~iii .

(a)

(b)

I I I I I , ,

-,_. -'f '-'""1- ._.,.-- _ . .,. _. -t-. _.,. ..

j Iii iii

-~.- .•. -.""-.-.~.- .... --- ..... -- .... _

iii iii i

.i._.!'_.j_._.l-._. i .

I I I I I

nucleu de pereti

Fig. 1.4

structurali

I

f

Fig.l.S

• Strueturile eu pereti portanti rari, din beton armat sau din zidarie ~i 18 care peretii structurali au rigiditlli dominante in raport eu eele ale eventualiilor stalpi intermediari, ea in fig.I.S ~i deci intervin rigiditdp concentrate in citeva elemente, care atrag spre ele eea mai mare parte din fortele orizontale seismice. In astfel de cazuri 0 exeentrieitate pronuntata a eentrului maselor in raport cu centrul rigiditatilor capat~ 0 importanta hotMitoare, orice amplasare necontrolata in plan a peretilor structurali

putand conduce la solicitari de torsiune general a foarte defavorabile. In aceasta

Fig. 1.6

categorie pot intra de la caz la caz si cladirile in cadre etajate, daca existenta unor pereji nestructurali despartitori sau de inchidere masivi schimba jocul de rigiditati fala de eel ca in fig. l.4.a, apropiindu-l de eel din fig.I.S.

Deci conditiile constructive de alcatuire de ansamblu care vizeaza eIiminarea sau reducerea la minimum a excentricitatilor in plan intre centrele maseIor ~i ale rigiditatilor privesc in special constructiile cu rigiditati concentrate.

o alta categorie de excentricitati 0 formeaza cele datorate asimetriilor pe verticald (corpuri de cladire invecinate eu diferente mari de inAllime, neseparate intre ele prin rosturi antiseismice, ca in fig. 1.6). De regula, in astfel de situatii, la cladirile existente este destul de dificil sA se elimine aceasta deficienta prin crearea de rosturi antiseismice, astfel ea torsiunile respective trebuie luate ca atare ~i verifieate eu atentie prin ealeul consccintelc lor, iar rnasurile de remediere posibile trebuie

9

analizate cu atentie de la caz la caz.

d) Controlul gradului in care planseele, lucrand ca saibe orizontale, asigura sau nu o conlucrare spatiali a structurii la actiunea unor forte orizontale dirijate dupa oriee directie in plan.

La cladirile vechi, cu ziduri portante ~i plansee de lemn sau din boltisoare de caramidA pe grinzi metalice, planseele nu asigura 0 conlucrare spatiala a ansamblului zidurilor portante, ceea ce insA nu constituie in sine un defect al structurii, ci are in special dezavantajul cA unele linii de spaleti de zidarie, mai slabite prin goluri de usi sau de ferestre, nu pot fi "ajutate" printr-o conlucrare spatialli cu alte linii de spaleti mai putemice. Preconizarea prin proiectul de consolidare a inlocuirii partiale sau totale a planseelor respective cu plansee de beton armat aduce avantaje importante din acest punct de vedere ,i rezolvl implicit in bune conditii ~i cerintele de ancorare reciproca intre plansee ,i zidurile portante. Trebuie ind sA se aibA in vedere cli prin crearea in acest mod a unor ,aibe orizontale rigide, care sA asigure 0 conlucrare spatial A intre elementele portante verticale, se creeazl in acelBfi timp ,i conditii pentru manifestarea mai pronuntata a unor torsiuni generale atunci cAnd asimetriile de mase ~i rigiditAti le provoaca. De aceea, in situatiile cAnd prin solutiile de consolidare propuse se creeaza saibe orizontale rigide la nivelul planseelor, este neeesara ,i 0 preocupare pentru reducerea prin masuri adecvate a asimetriilor de rigiditAti ,i luarea in considerare in calcul a efectului defavorabil al torsiunii generate.

e) In situatiile cAnd BU pot fi evitate torsiuni generale mai importante, este de dorit ea acestea sA fie preluate de elementele portante verticale (pereti structurali) cu un brat de

pirghie cAt mai mare. In acest scop, este avantajos sA se prevada, eel putin dupa una din

y ~ = Sx eo directii, perefi structurali dispu~i la extremit4Jile construcJiei (corpului de cladire), ca in fig. I. 7. tn figura este aratat

cazul unei clAdiri cu perete structural unic dupa una din directii (x), deci care pentru forte orizontale actionand dupa directia

x

respectiva nu are practic nici 0 capacitate de preluare a unor momente de torsiune generaUi. Amplasarea dupa cealalta directie (y) a unor pereti la extremitltile coastructiei creeaza un euplu de elemente portante cu un brat de pirgbie avantajos (Ix), care preia ill conditii favorabile momentele de torsiune generala, indiferent care este directia de acliUBe a f<»1ei orizontale seismice (in figura Sx)·

Fig. 1.7

HI

La constructiile mai inalte ~i dezvoltate in plan, prevederea de pereti structurali perimetrali este in orice caz recomandata. Chiar daca structura este simetrica ~i deci nu genereaza prin alcatuirea ei torsiuni generale sub actiunea fortelor orizontale, 0 excentricitate a rezultantei fortelor orizontale seismice este oricum totdeauna inevitabila, datorita caracterului nesincron al actiunii miscarii seismice (asa numita "excentricitate aditionala" ) dificil de evaluat cantitativ ,i pentru care prescriptiile dau valori conventionale aproximative. In fig.1.8 este arAtat! schema in plan a structurii cladirii Hotelului Intercontinental din Bucuresti, in forma de Y ,i avand la extremitatea fiecareia din cele trei aripi componente pereti structurali "de torsiune".

J) Un percte structural de beton armat,

Fig.l.a

care sub sctiunee fortelor gravitationale ~i a celor orizontale seismice este solicitat la compresiune excentrica, se dimensioneaza totdeauna astfel ca mecanismul lui de cedare sa fie ductil, deci ca inainte de cedarea zonei comprimate armaturile din zona intins! sa fi atins limita de curgere ~i sA fi intrat suficient de mult pe palierul de curgere (vezi paragr.l.S). In aceste conditii, daca valorile fortelor orizontale sunt date, orice spor de incArcare vertical! favorizeaza comportarea elementului, aducsnd 0 compresiune prin care eforturile din zona intinsa a sectiunii se micsoreaza ~i se ajunge astfel la 0 armare mai economica, 0 incArcare gravitationala insuficienta in raport cu marimea fortelor orizontale aferente peretelui structural respectiv duce pe de 0 parte la necesitatea unei armari vertic ale oneroase, iar pe de altA parte creeaza dificultati ~i in ceca ce priveste realizarea unei bune incastrari la baza a peretelui in fundatie ~i apoi a acesteia in terenul de fundatie,

De aceea, este totdeauna necesar ca pentru fiecare perete structural sa se asigure 0 incarcare verticala suficientl in raport cu marimea momentului incovoietor la baza produs de fortele orizontale aferente. Indeplinirea acestei cerinte de lestare este de multe ori esentiala pentru asigurarea unei bune comportari a peretilor structurali de beton armat ~i 8

. infrastructurii lor ~i pentru realizarea unei armari economice.

Situatia se prezinta in mod analog, chiar mai marcat, la peretii portanti din zidarie de caramidA, avand in vedere cA la acestia nu se conteaza deloc pe rezistenta zidariei 18 intindcre.

In tig.I.9.a este aratat un exemplu de structurA din beton armat cu nueleu central de percti structurali si cu stalpi perimetra li , iar in Iig.1.9.h este reprezentata aceeasi structura,

dar in care s-au introdus si stalpi suplimentari in apropierea nucleului central, ceea ce reprezinta 0 solutie defavorabila prin faptul eli delesteaza nueleul central.

D

a)

Fig. 1.9

1.3. Verlflcarea de rezistenti

• • • • •
• D •
• •
• •
• • • • • 1.3.1. Semnificafia valorllor de calcul ale fortelor seismice

Verificarea 1a starea limits de rezistenta la incarcarile obisnuite (gravitationale ~i climatice) prezinta ca principale caracteristici:

• faptul eli tncarcarile de ca1cul sunt cunoscute, valorile lor fiind stabilite prin prescriptii, pe haze probabilistice;

• verificarea de rezistenta a unei structuri consta in detenninarea eforturilor sectionale produse de aceste forte ~i compararea lor cu eforturile sectionale capabile, in fiecare sectiune,

Chiar in situatiile cand in locul fortelor date intervin deformatii impuse, cum este de exemplu cazul la solicitarile produse de variatii sau de gradiente de temperatura, acestea pot fi transfonnate tot in eforturi sectionale, la fel ca in cazul cand incarcarile sunt date' sub forma de forte.

Spre deosebire de aceasta situatie, in cazul verificarii la solicitari seismice, singurul element obiectiv de intrare in calcul it constituie miscarea solului, cu caracteristici cunoscute din masuratori efectuate la cutremure anterioare (seismograme, respectiv accelerograme), care devin deplasari impuse la baza constructiei, Fortele eu care se incarca structura reprezinta fortele de inertie din vibratia acesteia sub impulsul deplasarilor aplicate la hazli. tn consecinta, valorile fortelor seismice de ealcul sunt determinate pe baza

12

b)

unui calcuI dinamic al structurii, deci depind nu numai de caracteristicile rniscarii solului, ci si de cele dinamice ale structurii.

Un al doilea aspect specific calculului la solicitari seismice il constituie faptul di la constructiile obisnuite nu este practic posibila, in conditii economice rezonabile, 0 dimensionare de asa natura a structurii incat ea sA se mentina in domeniul elastic pe durata cutremurului, ci sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic. Acestea se materializeaza prin deformatii plastice in zonele mai putemic solicitate, denumite zone pillstice potenJiIlie. Prin raport cu denurnirea COOOSCUtA de articulapi pillstice, cea de zone plastice este mai apropiata de realitate, traducand faptul ca deformatiile plastice nu soot punctuale, ci se extind pe 0 anumita lungime de element

Pentru ilustrarea acestui aspect, se foloseste de regula 0 reprezentare simplificata ca in fig. 1.10, in care structura se reduce la axul ei (fig.l.IO.a), iar deplasarea lateral A produsa de rezultanta S a fortelor orizontale seismice, variabile pe inAltime, se noteaza cu A. De asemenea fortele seismice reale cu caracter altemant soot figurate ca forte statice monoton crescatoare, ca in fig. 1. 1O.b.

S

"'--"T,---r - - - - - - -

I

-- ---j---

I

I

a)

Fig. 1.10

In figura s-au mai folosit urmatoarele notatii:

s

St ------

&.Pla-- L

!

l

A. (f) l

, Au

,

b)

Se - marimea fortei totale seismice S pe care constructia ar trebui sA 0 poata prelua

pentru ca pe toata durata cutremurului sA rAmAnA in stadiul elastic;

~u (c) - valoarea ultima a deplasarii A corespunzatoare la Se (deplasare elastica);

SCIlP - marimea fortei seismice capabile a constructiei in situatia reala obisnuita cand

structura nu are capacitatea sa preia forta Se , respectiv intra in domeniul

post-elastic la 0 valoare a fortei seismice Scap < Se ;

- valoarea ultima a deplasarii Il corespunzatoare la Scap (deplasare elasto-plastica), Portiunile hasurate ale diagramelor Se - Ilu (e) ~i Scap - Ilu din fig. I. 1 O. b reprezinta energia pe care 0 poate prelua structura prin inmagazinare ~i disipare, in cele doua eazuri figurate. Dupa eriteriul energetic, pentru ea 0 constructie sa fie capabila sa reziste la 0 solicitare seismica data, aceasta energie "capabila" trebuie sa acopere energia indusa de cutremur. Este de subliniat eli in cele doua cazuri reprezentate in figura energia indusa de cutremur nu are aceeasi valoare, eu alte cuvinte pentru ea structura sa reziste la un cutremur eu aceleasi caraeteristici, ariile eelor doua diagrame nu vor rezulta riguros egale Intre ele.

Faptul cA diagramele din figura sunt eonstruite admitand cA fortele orizontale sunt statice, monoton crescatoare, face ca ele sa nu fie strict reprezentative pentru solicitarea reala alternanta, Totusi, 0 asemenea reprezentare pastreaza eel putin 0 utilitate demonstrativa, pentru cll permite intelegerea mai usoara a unor aspecte legate de determinarea fortelor seismice de calcul. in cele ce urmeaza, se va utiliza pentru aceste forte, date in prescriptii (coduri), denumirea de.forte seismice de cod, preluata din literatura americana ~i incetltenitA de mai mult timp ~i la noi.

Din fig. 1. 1O.b rezulta urmatoarele:

a) Stabilirea prin prescriptiile de proiectare a unor valori pentru fortele seismice de cod presupune implicit ca posibila 0 anum ita amploare a incursiunii structurii in

domeniul post-elastic pentru a atinge deplasarea maxima Ilu ilrA colaps, deci 0 anumita ductilitate a structurii. in consecinta, la verifiearea prin caicul a unei cladiri existente, daca din verificarea de ductilitate (vezi eap.1.5) rezulta ca structura nu prezinta ductilitatea necesara, valorile fortelor de cod trebuie sa fie recti fie ate (majorate) in consecinta. Problema sub aceasta forma se pune in primul rand la constructiile cu pereti portanti din zidarie de carAmidA, dar s-a constatat ca in unele cazuri intervine ~i la cladiri cu schelet de bcton armat, in special daca stalpii sunt suprasolicitati la compresiune, Aceasta discutie va f rcluata mai pe larg in cap. 1.5 referitor la verificarea de ductilitate.

h) Forta Scap nu masoara capacitatea de rczistenta a structurii la actiunea fortelor ori,« mtale scismicc, ci ex prima numai nivelul ei de asigurare in stadiul elastic.

11

c) Corelarea intre stabilirea fortei de cod ~i a duetilitatii necesare reprezinta 0 problema nedeterminata, deci cu 0 infinitate de solutii. In fig. I. I I se arata cum trei

variante posibile pentru stabilirea valorii Scap necesare, adica a fortei de cod (notate cu

SI' S2 ,i S3) sunt fiecare conditionate de cate 0 valoare corespunzatoare a deplasarii ultime

(L\u I' L\u2 ,i L\u3 ), respectiv a ductilitatii structurii.

S", Se--

...

J

SI •• -

Sl'l- • 83 I-.~

1.41

Fig. 1.11

Aceasta gam! de posibilitati pentru modul de stabilire a fortei seismice totale de cod lasa loc pentru 0 negociere a valorii ei, in functie de consideratii tehnice ,i economice.

Cu cAt valoarea Scap se ia mai ridicata, deci gradul de asigurare in domeniul elastic este mai mare, cu atAt constructiile devin mai costisitoare, dar in schimb incursiunile de asteptat in domeniul post-elastic vor fi mai reduse ,i avariile care in mod tiresc insotesc deformatiile post-elastice vor fi si ele corespunzator mai mici ~i in consecinta amploarea, costul ~i dificultatile tehnice ale reparatiilor dupa cutremur vor fi mai modeste. Practica a aratat totusi cl limitele intre care in mod rezonabil se pot alege valorile fortelor orizontale seismice de cod pe baza tuturor acestor consideratii nu sunt prea largi.

In orice caz, din cele de mai sus rezulta ca 0 concluzie generala importantA cI /of'/ele seismice de cod au un caraaer conventional, rezultand dintr-o negociere bazatA pe criterii tehnice ~i economice, care pot varia de la 0 tarila alta ~i chiar de la 0 epocIla alta in aceeasi tarA.

Iii

1.3.2. Determinllrea/ortelor seismice de cod

a) COEFICIENnJL DE INTENSITATE SEISMIC!'. (ks)

Prin miscarea solului, constructia primeste la baza 0 forti orizontala F, care se calculeaza cu relatia cunoscuta din dinamica:

G

F=ma=-a=Gks g

(1.1)

in care:

m - masa total I a constructiei;

a - acceleratia maxima a miscarii solului in timpul cutremurului;

G - greutatea totals a constructiei;

g - acceleratia gravitatii;

a

- = ks - coeficient care caracterizeazA intensitatea actiunii cutremurului, la nivelul g

bazei constructiei in amplasamentul dat ~i care este denumit coeflcient de intensitllte seismicd.

In mod traditional, prin coeficientul ks era definit gradlll seismic de CIIIClIl al amplasamentului, pe scara Mercllili. Corespondenta cu valorile ks era cea arltatl in primele doua coloane din tabel:

ks Gradul seismic Denumirea zonei dupa
de calcul prescriptiile actuale
0,32 9 A
0,25 81f2 B
0,20 8 C
0,16 if2 D
0,12 7 E
0,08 61f2 F Dupa normativul actual din Romania (P.lOO-92), tn locul gradelor seismice de calcul astfel definite, s-au introdus pentru zonele respective denumiri prin litere (A ... F), asa cum se aratl in ultima coloana a tabelului de mai sus. Delimitarile zonelor sunt precizate prin harta de macroraionare seismica a tllrii, dati in anexlla normativ.

16

De cxemplu, pentru orasul Bucuresti, valorile acceleratiei rnaxime a miscarii solului masurate la cutremurul din 1977 au fost:

• dupA directia Nord - Sud : a -_, 0,20 g ;

• dupa directia I ~st - Vest: a -r- 0,15 g;

• dupA directia verticala:

a= 0,10 g.

Cu amax::-: O,20g , respcctiv ks 0,20, localitatea Bucuresti a fost incadrata

incepand din 1977 ca zona de grad seismic R, adica dupA notatiile din noile prescriptii zona

"(~".

fn legAturA cu aceasta, este de reamintit cA in prescriptiile mai vechi, aHit din Romania cat ~i din alte tAn, gradul de intensitate seismica era deftnit ~i prin amploarea stricaciunilor produse de cutremure anterioare, asa cum rezulta din constatari, nu totdcauna facute de personal califtcat. Acest mod de definire, acceptabil pentru 0 epoca in care la proiectarea constructiilor nu se luau nici un fel de masuri de asigurare a protectiei antiseismice, a devenit din ce in ce mai nereprezentativ cu cat masurile de protectie antiseismica au intrat in practica proiectarii ~i au fost legiferatc prin prescriptii oficiale. tn noile conditii, gradul de avariere constatat la cladirile existente a devenit din ce in ce mai mult dependent de gradul de asigurare ce s-a conferit constructiilor respective prin proiectare ~i prin calitatea executiei, deci nu este strict corelat numai cu intensitatea actiunii cutremurelor. De aceea, dupa reglementarile actuale, singurul criteriu de definire a

gradului de intensitate seismica de cal cuI a ramas numai valoarea coeficientului ks .

Acest coeficient este dependent numai de caracteristicile seismice ale zonei, fiind comun pcntru toate constructiile din zona considerata.

b) COEFICIENTUL DE AMPLIFICARE DINAMICA ( P )

Sub actiunea fortei orizontale F aplicate 1a baza constructiei de actiunea seismica, structura acesteia intrA intr-o miscare de vibratie, prin care se tncarca cu forte de inertie, distrihuite pe

I

s

F

toata iniillimea ci. Rczultanta accstor forte, nolaUi in fig.l.12 cu S, constituie forta orizontala totala seismica de calcul, in conditiile in care constructia s-ar comporta elastic.

Trccerea de Ia forta F la forta S, pcntru 0 structure schematizata ca un pendul eu un singur grad de libertate dinamica la deplasari laterale, ell

Figura 1.12

17

masa concentratA in vier, se face printr-un eoefleient de tllftplijieare dintllftlei, notat cu J3 ~i a carui valoare depinde de caracteristicile dinamice ale constructiei ~i de cele ale mi~cA.rii terenului, respectiv in ultima analiza depinde de raportul intre perioada fundamentalA a vibratiilor proprii ale constructiei ~i perioada de vibratie a solului in momentul amplitudinii maxime a miscarii seismice. Cu cat cele douA perioade au valori mai apropiate intre ele, cu atat amplificarea dinamica este mai pronuntata ~i deci coeficientul J3 ia 0 valoare mai mare.

Este de precizat pe aceasta linie cA 0 intrare in rezonanta a constructiei cu miscarea solului, in cazul limitA csnd cele doua perioade ar fi egale, ar fi posibila numai daca miscarea terenului ar avea un earaeter ordonat (de tip sinusoidal), ceea ee nu se intilmplA in cazul miscarilor seismiee, care sunt dezordonate. In consecinta, sub actiunea unui cutremur nu poate fi vorba de producerea unui fenomen de rezonanta, ci numai de 0 amplificare dinamicA finitA a vibratiilor, care in cazul unei apropieri maximale intre perioada proprie de vibratie a constructiei ~i cea a miscarii terenului poate ajunge la valori mari, dar limitate, respectiv la un fenomen care ar putea fi denumit "quasi-rezonanta".

o reprezentare sugestiva din acest punct de vedere se obtine trasand curba de

relatie intre valorile perioadei proprii fundamentale de vibratie a constructiei (T c) ~i

valorile coefieientului de amplificare dinamica J3, pentru 0 miscare a solului ell caraeteristiei cunoseute. Curba care se obtine (fig. 1.13) poarta denumirea de .,peetru de rapuns sau e"rb4 speetral4. .

II

..._

/1 ""

/ : '\

I "-

I -_

I

Tc ( constructie )

Fig. 1.13

In figura au fost reprezentate curbele spectrale corespunzatoare la doua exemple de

miscari seismice, avand perioade de vibratie diferite ale miscarii solului (T 1 ~i T2) .

Pe baza curbelor spectrale determinate prin preluerarea accelerogramelor unor cutrernure caracteristice, prescriptiile din fiecare tara stabilesc curbe spectrale schemutizate standard, de forme simplificate, care servesc pentru stabilirea valorilor

coeficientilor P in functie de Tc pentru proiectarea curenta. Procedeul, propus in S.lJ.A. de prof. G. Housner, unul din fondatorii stiintei ingineriei seismice, a fost adoptat in toate prescriptiile moderne de proiectare antiseismica. De regula, partea coboratoare a curbei din

zona valorilor mici ale lui T c se aduce in mod acoperitor la un palier (fig. 1. 14.a), la fel ,i

partea terminal! dinspre valorile foarte mari ale lui T c , iar pentru zona intermediara se

adopta ,0 forml simplificatA de curba p'= f (T c), de obicei hiperbolicl sau chiar liniara ca in fig.1.14.b.

Tc

Tc

a)

b)

Fig. 1.1-1

~a cum se vede din fig.l.13, alura curbei spectrale poate fi foarte diferita in functie de T (teren), care variazl substantial de la 0 tarl la alta fi chiar de la 0 zonl la alta din aceeasi tad, in functie de caracteristicile dinamice ale cutremurelor respective, cum sunt: adAncimea hipocentrului (focarului), numlrul de socuri care intervin pe durata cutremurului, ~.a. De aceea, curbele spectrale de caicul nu pot fi "importate" din prescriptii straine sau intemationale, fapt care din plicate in tara noastrl, din lipsl de date de la cutremure anterioare, nu a iqit la iveall decat la cutremurul din 1977.

In capitolul de fatl s-au tratat numai aspectele de principiu ale problemei. In cap.2 al cursului se face 0 prezentare istorica a evolutiei in timp a formei curbelor spectrale standard din prescriptiile romAn~i, incepind din 1963 cand sistemul a fost pentru prima data introdus ,i pAnA in prezent.

c) COEFICIENfUL DE ECmVALENTA (e )

Echivalarea pentru calcul tntre cazul teoretic al pendulului cu un singur grad de libertate dinamica, luat ca model de baza Ia determinarea curbelor spectrale standard ~i cazul real al constructiilor etajate, cu mai multe grade de Iibertate Ia deplasari laterale, se face prin intermediul unui coeficient de transformare notat cu £ ~i denumit coejicient de

echivaienla, ale carui valori sunt subunitare ~i depind de distributia pe in~llime a maselor ~i de forma deformatei constructiei sub actiunea fortelor orizontale seismice.

Nu este locul aici sA reproducem in detaliu expresia data in prescriptii pentru acest coeficient, care este cunoscuta ~i din cursurile de specialitate anterioare. Ne vom limita la a da cu titlu exemplificativ valorile pe care Ie ia coeficientul 6 la diferite tipuri curente de constructii :

• la constructii cu un singur nivel, cum sunt halele industriale parter, cladirile de tip sala

,i la constructiile zootebnice: 6 = 1;

• la cladiri etajate cu putine niveluri (P + 1 ... P + 3) : 6 == 0,9 ;

• 18 cladiri muhietajate: 6 = 0,6 ... 0,8 , in functie de numarul de niveluri ~i de sistemul constructiv (cadre sau pereti structurali);

• pentru constructii tubulare inalte, cu masa distribuita pe verticala, cum sunt cosurile

industriale din beton armat sau din zidarie: 6 == 0,5 .

In mod general deci, cu cAt numarul de grade de libertate dinamica este mai mare ~i masele sunt mai distribuite pe inlltimea constructiei, respectiv cu cit structura se Indeparteaza de caracteristicile unui pendul cu un singur grad de libertate, cu masa concentrata in varf, cu atAt valorile coeficientului de echivalenta 6 rezulta mai mici.

d) COEFICIENTUL DE REDUCERE A FORTEI SEISMICE TINAND SEAMA DE DEFORMATIILE POST-ELASTICE ~I DE ALTE EFECTE FAVORABILE ('P)

Produsul G ks P 6 reprezinta expresia fortei seismice Se din fig.Ll O.a corespunzatoare unei comportari elastice a structurii pe durata cutremurului. Fall de

aceasta, expresia finala a fortei seismice de cod, corespunzatoare la Scap din aceeasi

figurl, se obtine afectAnd pe Se CU un coeficient subunitar care line seama de capacitatea de deformare post-elastica a structurii ~i care se noteaza cu 'P.

In prescriptii se precizeaza cA in componenta coeficientului 'II nu intrl de fapt numai efectul deformatiilor post-elastice, ci se inc lud ,i aite efeete de natura a favoriza comportarea constructiei la solicitari seismice, cum sunt: amortizarea vibratiilor prin frecare interioara, diferite alte rezerve de rezistenta care nu pot fi cuantificate in calcul, etc. Totusi partea cea mai mare a reducerii valorii fortei de cod ce se realizeaza prin coeficientul 'P este cea datorata deformatiilor post-elastice.

2et

La constructiile civile obisnuite cu structuri din beton arm at, aceasta este substantials, valorile coeficientului 'I' fiind de ordinul 'I' = 0,20 la constructiile cu structuri in cadre etajate si 'I' == 0,25 la cele cu pereti structurali, monoliti sau din panouri prefabricate sau cu cadre rigidizate prin pereti de zidarie, deci este yorba de 0 reducere de 4 - 5 ori fatA de forta seismica elastica. Desigur, admiterea unor reduceri atat de mari presupune admiterea ideii cA structurile respective prezinta 0 capacitate de deform are plastics (ductilitate) satisfacatoare. Privitor la controlul acesteia, vezi cap. I. 5 al cursului.

o categorie de constructii pentru care valorile coeftcientului de reducere 'I' sunt incA destul de controversate ~i mai greu de stApanit prin calculele curente este cea 8 cladirilor cu pereti portanti din zidarie de cArAmidA, in special a cladirilor vechi, la care zidaria nu este consolidate ~i ductilizata prin incIuderea unor elemente de beton armat (centuri, samburi verticali, ctc.). In normativ se prevede pentru aces! caz valoarea 'I' = 0,30 , insA este unanim recunoscut de specialisti cit ea nu poate ft aplicata in mod general, intrucat poate deveni mult descoperitoare daca modul de solicitare al zidariei sub actiunea conjugata a incArcArilor vertic ale ~i al celor seismice conduce la pericolul unor cedari neductile (casante). In practica verificarii prin calcul a cladirilor existente cu pereti portanti din zidarie de cArAmidA, se adopta de regula pentru coeftcientul 'I' valori cuprinse intre 0,3 ~i 0,8 in functie de caracteristicile de ductilitate, deci rezulta un camp foarte larg de variatie a valorilor fortelor seismice de cod pentru cladirile respective.

e) EXPRESIA FINAL\ A FORTEI SEISMICE DE COD

Introducsnd ,i coeftcientul de reducere 'I' , expresia finala a fortei seismice de cod se obtine sub forma:

(1.2)

1.3.3. Se",nijiclllill vllrialiel "alorilor fortelor de cod 1n func/ie de CIIlSII de importllnla a construc/iei

Sub aspectul nivelului necesar de asigurare a protectiei antiseismice, prescriptiile noastrc de proiectare (normativul P.l 00-92) prevad ,i 0 diferentiere in functie de clasa de importanta a construcjiei, Clasificarea adoptata estc urmatoarea:

• Clasa I de importanla cuprinde constructiile "de ernergenta", adica a caror Iunctionare nu trebuic sA se Intrerupa in timpul cutremurului ~i imediat dupa cutremur (unitati spitalicesti cu functii de urgenta, statii de pompieri, cladiri administrative in care sc tau decizii in organizarea masurilor de urgenta de dupa eutremure, cladiri de dirijarc a comunicatiilor de intercs national sau judetean, constructii din sistemul

21

energetic national). Totodata, in aceasta clasa de importanta intra ~) cladirile care adapostesc muzee de importanta nationals.

• Clasa II de importanta euprinde: constructiile eu aglomeratii mari de persoane (cladirile spitalicesti care nu intra in clasa precedenta, salile de spectacole ~i de reuniuni sportive, bisericile, eentrele eomereiale importante, constructiile cu functii juridiee), constructiile industriale care adapostesc echipamente de mare importanta economics sau care in caz de avariere grava prezinta riscul unor degajari de substante toxice sau riseul de incendiu, constructiile care adapostesc valori artistice, istoriee sau stiintifice deosebite, precum ~i depozitele de produse de stricti necesitate pentru aprovizonarea de urgenta a publicului.

• Clasa III de importanta euprinde restu1 cladirilor civile ~i industriale obisnuite.

• Clasa IV de importanta cuprinde constructiile de importanta redusa (cladiri de locuit cu parter sau cu parter + un etaj, constructii zootehnice, etc.).

Din enumerarea de mai sus se vede ca principalele criterii dupa care a fost gradata importanta constructiilor sunt:

- asigurarea masurilor de emergenta in timpul cutremurului ~i imediat dupa

cutremur;

- protectia vietilor omenesti;

- protectia valori1or economice ~i artistice deosebite;

- asigurarea impotriva degajarilor de substante toxice ~i a incendiilor,

Fortele seismice de cod sunt date pentru cazul obisnuit al constructiilor din clasa III de importanta. Pentru ce1ela1te clase, se afecteaza cu un coeficient a, care are valori supraunitare (1,4 pentru class I ~i 1,2 pentru clasa II) sau subunitare (0,8 pentru clasa IV).

Semnificatia acestor coeficienti de corectie nu trebuie privita in mod simplist, ca 0 mAsura de asigurare la un grad seismic mai ridicat, ci, pc 1inia celor arstate mai inainte la paragr. 1.3. l.b, reprezinta numai 0 majorare a nivelului de asigurare in domeniul elastic ~i prin aceasta de reducere a incursiunilor in domeniul post-elastic, respectiv a avariilor in cazul unui cutremur putemic.

1.3.4. Fonele seismice reale

Ca baza pentru asigurarea protectiei antiseismice a unei constructii, noi sau existente, se ia intensitatea seismica a amplasamentului, stabilita prin harta de macroraionare seismica a tcritoriului larii ~i definita in modul aratat la paragr.1.3.2 de mai

sus.

22

S-a ararat mai inainte, la paragr.Ld. l .c, c~ valorile fortelor seismice de cod, determinate pe aceste baze ~i la care se face verificarea de rezistenta a constructiei, au un caracter conventional, in sensul c~ nivelul de asigurare in stadiul elastic stabilit prin prescriptii este dependent nu numai de criterii tebnice, ci ~i de considerente economice.

In aceste conditii se pune problema de a afla care sunt totusi valorile reale ale fortelor orizontale seismice cu care constructia se lncarca sub actiunea unui cutremur de intensi!atea admisa in prescriptii ca fiind maxima pentru zona respectiva []], [2].

Pentru cladirile obisnuite, pentru care la nivelul considerat de intensitate a actiunii seismice sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic, structura de rezistenta a constructiei intra in stadiul post-elastic din momentul in care capacitatea ei de rezistenta in stadiul elastic este atinsa, Rezulta deci cll lorta oriw"tala seismica maxima cu care co"strucpa se incarca efectiv (forta seismica reala) este egala cu cea capahili.

Important este de suhliniat ca lorta seismica reala astfel dejl"ita este IU"ct/e "umai de dimmsiu"ile ,i armarile elective ale eleme"telor care compun structura, i"di/ermt de modul cum aceste« au lost stabilite, prin calcut sau constructiv, corect sau cu grqeli. Cu alte cuvinte, din momentul in care structura este data (existents sau proiectata), fortele orizontale seismice reale cu care ea se incarca sub actiunea unui cutremur de intensitate care sa 0 oblige sil intre in domeniul post-elastic sunt dependente numai de starea de fapt a structurii, indiferent daca aeeasta a fost dimensionata prin calcule, mai simple sau mai aprofundate, sau a fost total sau partial dimensionata constructiv.

Pentru 0 constructie noua, daca este proiectata coreet, forta seismica reala, egalA eu cea capabila, rezulta de regula eeva mai mare decat cea de cod, avand in vedere cll fatA de rezultatele unui ealeul riguros intervin practic in mod inevitabil la dimensionari diferite rotunjiri in plus la armarile unor elemenete sau chiar supradimensionari ale armaturilor pentru respectarea unor conditii constructive de minimum, impuse tot de prescriptii (procente minime de armare, numar minim de hare de armatura, distante maxime admise intre barele de armatura etc.), preeum ~i eventuale dimensionari in execs ale sectiunilor un or eIemente, din conditii de arhitectura, de termoizolatie (la zidurile portante exterioare) s.a, Totodata, in speeial la structurile in cadre de beton armat, conditiile de rigiditate (limitarea deplasarilor relative de nivel) pot conduce la importante mariri ale sectiunilor stalpilor ~i riglelor, asa cum va fi aratat in detaliu in cap. 1.4. al cursului, referitor la vcrificarea de rigiditate.

fn rcprezentarea simplificata a relatiei S - t\ adoptata in fig.l.W, rezulta (fig. 1.15) d\ diagrama S - L\ nil mai estc atunci cea de cod (I), ci cca reala (2), respectiv cu cat

structura este mal suprad;mens;onata fata de cerintele de cod, cu atat fortele seismice reale cu care se ;nearca sunt mai mario De aceasta situatie trehuie sa se tina seams Is

verificarca intregii constructii, in sensul ea daca Srealii > Seod , intreaga structure trebuie sa fie dimensionata in mod eoordonat corespunzator acestui spor.

rezulta Sreali. < Scod, dar prin masurile de interventie preconizate pentru punerea 1n siguranta a constructiei, se poate reveni la 0 situatie ea in fig. l. 15, deei conditiile de verificare devin similare cu cele valabile pentru 0 constructie noua ce se proiecteaza.

(2 )

S ----- - - - - - - - ,

cat'

S ' I

cod (I) :

I I ,

I I I I

La verificarea constructiilor existentc, apare in mod frecvent situatia inversa ~i anume, eu dirnensiunile ~i armarile efective existente

s

Fig. 1.15

Asupra acestei probleme se va reveni mai detaliat in continuare la paragr.1.3.6.

1.3.5. Coordonarea $; ierarhiZilrea capacitalilor de reustenla in cadrul unei structuri. Zone plastice potentiale

a) ZONE PLASTICE POTENfIALE

Ceea ce in mod global am denumit mai inainte "intrarea structurii unei cladiri in domeniul post-elastic sub actiunea solicitarilor seismice" consta de fapt in aparitia unor deformatii plastice localizate in uncle zone mai putemic solicitate, In cazul structurilor din beton armat, aceasta se traduce prin intrarea pe palierul de curgere a armaturilor intinse din sectiunile respective. Fenomenul nu are un caracter punctual, ci se intinde pc 0 anum ita I un gime de element, asa cum se vede din fig.l.16, astfel cli in locul denumirii traditionale de "articulatie plastica" este mai adecvata ~ea de "zona plastica", mai precis zona plastica potentiala.

Lungimile lp ale zonelor plastice potentiale, in riglele ~i stalpii cadrelor si in montantii ~i riglele de cuplare ale peretilor structurali, sunt de ordinul de marime al inlHlimii sectiunilor respective ( h ) ~i sunt in general stabilite pe cale experimental a, fiind ex primate in prescriptii prin formule empirice.

La proiectarea unei constructii noi, cat ~i la consolidarea unei constructii existente, pO/iliile zonclor plastice potentiale nu trebuie sa fie lasate la voia intamplarii, ci este nccesara dirijarea lor prin proiectare catre punctele in care ele se manifesta in modul eel mai Iavorabil pentru comportarea structurii,

Criteriile ce se au in vedere sunt urmatoarele:

• zonele plastice potentiale sA apara de preferinta in acele e1emente in care ductilitatea sporita necesara sA fie mai usor de realizat;

• avariile inerente din zonele plastice potentiale sA nu pericliteze rezistenta fi stabilitatea constructiei in ansamblul ei;

• reparatia dupa cutremur a acestor avarii sa fie cit mai usor de realizat, in conditii de deplina siguranta ~ cu costuri cit mai reduse.

_-:1- _____ r::=-

--_
" "' l.,
-,
_ _./ ---, ~
I 1

l

h

- ~
/ \ (
\ .... i
Ip v
.I /
11'
1'-, I I
"- ./ P il-
l I~ j(grindA)

Wh(stdlP) Fig. 1.16

La ° structurA in cadre etajate de beton armat, toate criteriile enumerate mai sus conduc la concluzia cA zollele pla.~tiee potentiale trebu.ie s4 fie dirlja~ cu. prioritllte e4tre extremitatile elemmtelor orlZOlltale (rlgle/or). Pe de ° parte riglele, fiind solicit ate la incovoiere, practic fArA eforturi axiale, pot fi ductilizate mai usor decat stalpii, la care eforturile de compresiunesunt de natura sa reduca ductilitatea (detalii sub acest aspect sunt date In cap.I.5 al cursului). Pe de altA parte, avarierea localA a unei rigle nu pune in peri col siguranta ansamblului structurii, in timp ce 0 avariere a unui stilp poate cauza prabusiri locale sau chiar generalizate. De asemenea, repararea avariilor (fisurilor) din rigJe se poate face mai lesnicios decat a celor din stAlpi.

Consideratii simiJare sunt valabile ,i pentru peretii structurali de beton annat cu siruri de goluri suprapuse, la care in plus sectiunile riglelor de cuplare sunt de regula mult mal mici dec! sectiunile montantilor, astfel ca localizarea zonelor plastice la extremitatile lor se rcalizeaza aproape de la sine.

In elementele verticale (stalpi, montantii peretilor structurali) se admite formarea de zone plastice potentiate numai la bazl ~i numai in stadiul eel mai avansat de solicitare.

Rezulta astfel pentru un cadru etajat (fig.I.17.a) un mecanism de plastificare ca in fig. 1. l7.h.

DD DO

//~// /,'

//// ' '///

Fig. 1.17

OzonA plasticA potentiala reprezintA pentru 0 structure 0 zonA de solicitare maximalA. Ar fi insA gresit sA se inleleagA cA din acest motiv zona respectiva trebuie asiguratl suplimentar printr-o marire a capacitatii ei de rezistenta. Daca s-ar lua 0 astfel de mlsurA, este evident cA solicitarea cea mai defavorabila s-ar muta in altA zona, care ar deveni la rAndul ei zona plastic A potentials, astfel inc at obiectivul de dirijare urmarit nu ar fi atins, ci dimpotrivA anihilat. Deci in ZOllele p1astice potmpale IIU trebuie "'ajorata cllptlcillltell de rezistm/i, ci cllptlCillltell de de/ormllre plllSdcd (ductilitatell).

Pe aceasta linie, Ia structurile din beton armat, in zonele plastice potentiale trebuie luate unele masuri, de calcul ~i constructive, cum ar fi:

• marirea gradului de confinare a betonului prin indesirea etri eri lor, ca misurA de majorare a deformatiei specifice ultime a betonului ~i prin aceasta a capacitatii lui de deformare plastica;

• evitarea sau chiar interzicerea innAdirilor prin petrecere ale armaturilor elementelor verticale pe inAltimea zonelor plastice potentiale de la bazele acestora;

• considerarea in verificarea prin calcul la forti tAietoare a unui aport micsorat a1 betonului, avand in vedere gradul Jui mai mare de avariere posibil.

a)

26

77/ /////.,/

b)

b) COORDONAREA ~I IERARillZAREA CAPACITATILOR DE

RFllSTENTA IN CADRUL STRUCTURII [2], [41].

Pentru a dirija fonnarea zonelor plastice potentiale spre punctele dorite, restul sectiunilor elementelor componente ale structurii trebuie sA fie dotate cu un nivel de asigurare superior, ceea ce se realizeaza prin majorarea valorilor eforturilor sectionale eu un coeficient supraunitar. Cateva exemple:

• In jurul unui nod de cadru etajat, momentele incovoietoare sunt in echilibru, ca in fig.l.18, adica surna momentelor de la

extremitatile din nod ale rigielor ( Mst I Mdr ) echilibreaza pe cea a momentelor de la

extremitatile stalpilor ( Msup t Minr):

IMsup + Minfl = IMst + Mdrl (1.3)

al forte lor orizontale >

Sensul de - ac~une

Daca acum

in

locul

momentclor

incovoietoare se introduc valorile momentelor

Fig. 1.18

capabile din cele patru sectiuni din jurul nodului,

un control al realizarii unui nivel de asigurare mai ridicat pentru stalpi dedit pentru grinzi, pentru dirijarea formarii de zone plastice spre extremitstile grinzilor, se obtine inlocuind egalitatea (1.3) cu 0 conditie de inegalitate de forma:

IM~+M~I>IM~+M~I (1.4)

sau, transformata in egalitate:

IMSUP + Minf 1- OIMst + Mdr 1 cap cap - cap cap

( 1.5)

unde 0 este un coeficient supraunitar, cu semnificatia de coeficient de siguranta aditional, denumit ~i coejicient de suprarezistenlii [29], [30]. In Romania, unde 0 expresie de tipul (l.5) nu a fost incA introdusa oficial in prescriptii, in mod uzual se ia 0= 1,2 ... 1,4. Studiile din Noua Zeelanda ale prof. T. Paulay au demonstrat insa ell 0 deplina siguranta a evitarii aparitiei de zone plastice in stalpi se obtine numai la valori mult mai mari ale coeficientului de suprarezistenta (0 == 2), ceea ce evident conduce la 0 dimensionare in exees pronuntata a stalpilor.

• La constructiile cu pereti structurali din beton armat, cand subsolul se realizeaza sub forma de cutie rigida si in consecinta se poate admite ca incastrarea structurii sA se coosidere la nivelul planseului peste subsol, astfel incat zonele plastice potentialc din montantii peretilor structurali se dirijeaza spre sectiunile lor de la baza parterului

(fig. 1. 19), la nivelul subsolului dimensionarea Ia compresiune excentrica a armaturilor peretilor structurali se face cu un coefieient de suprarezistenta egal eu eel putin o = 1,3. Valoarea 9 = 1,5 data in [27] este incA controversata, existand pareri di ar fi prea mare ~i duee la dificultati constructive, in special la infrastructure, De asemenea, la etajele superioare zonei plastice potentiate, se introduce in mod similar (fig.1.19) 9 = 1,25 [27] .

- ----------- -
zona plastica
potentials
infrastructura ---------------------~----~

-& = 1,25

---- r--

-1- -- -- --- -- -------

.., -& = 1,0

--- --_. __ -_-------

-& = 1,3

Fig. 1.19

Se pot da numeroase alte exemple similare.

In cazul cladirilor existente, la care se prevad masuri de consolidare de natura a majora nivelul general de asigurare a protectiei antiseismice, este totdeauna de luat in considerare in calcul cl structura dupA consoli dare (deci eu capaeitatea de rezistenta mAritA) se poate ineArca la viitoare cutremure cu forte seismice reate mai mari decat eele la care a fost supusl la eutremure1e anterioare consolidarii, dupa un meeanism de comportare similar celui ilustrat in fig. 1. 15. ln consecinta, daca de exemplu la verificarea prin calcul a unei constructii existente etajate cu pereti portanti de zidarie s-a constatat eA este necesara consolidarea unor pereti prin p1acare cu beton annat numai la nivelu1 parterului - dupa consolidare zona critica la un viitor cutremur de aceeasi intensitate se poate muta la etajul urmator, ramas neconsolidat. De aeeea, verificarile prin ealeul pe constructia dupa consolidare trebuie sA tinA seama ~i de astfel de aspecte ~i sA se traduca in final printr-o propunere de consolidare coordonata ca nivel de asigurare pe intreaga constructie, eu un control corespunzator at dirijarii zonelor plastice potentiale.

7R

• 0 categorie speciala de elemente structurale 0 constituie cele care sub actiunea solicitarilor seismice trebuie sA ram inA in domeniul elastic. Intra aici mai ales elementele care till un rol de conectas» "'lre alte elemente, adicd asigurd conlucrare« tntr« acestea ,i in consecinta dacl ar intra in domeniul post-elastic, ar exista pericolul ca structura sl se dezmembreze inainte de a-si dezvolta capacitatea de deformare plasticl.

Un prim exemplu caracteristic Inacest sens it constituie p1anleele tlin beton armllt lucrintl ca Illibe orizo"tale rig/tie pentru asigurarea conlucrarii spatiale lntre elementele portante verticale (cadre sau pereti structurali). Verifiearea lor prin calcul trebuie de aceea sA se faeA la forte orizontale majorate cu un coefcient de suprarezistenll.

Un alt exemplu, de data aceasta din domeniul constructiilor industriale, este eel aratat in fig. 1.20 in care este reprezentat un stilp prefabricat din beton armat, eu goluri dreptunghiulare, pentru 0 hall industrialll eu poduri rulante. Portiunea eu goluri are la prima vedere o alcatuire similarA eu cea a unui cadru etajat. Insl aici, spre deosebire de eadrele etajate ale clAdirilor, este esential ea riglele de legAturA dintre cei doi montanti sA-fi Indeplineasca pe toatl durata de actiune a fortelor orizontale rolul de eonectori fntre montanti, astfel ca acestia sA conlucreze ca tAlpi ale unei sectiuni unice. In consecinta, in acest caz zonele plastice potentia le . trebuie sA fie

Fig. 1.20

localizate la baza montantilor, iar riglele trebuie dimension ate ca sA rAmAnA in stadiul elastic, deci exact invers decat in cazul eadrelor cladirilor etajate.

1.3.6. Elemente !tructllrale di" beto« 1I,.",at. lerllrhiZ/lretl capacitiJilor tk rezistenJ4 III di/erit4 elo,.",ri ", cadrul IIcehd. element. FJ'orturi

"lISOciate"

Pentru elementele in care este prevazut ca sub actiunea seismica sA se dezvolte deformatii post-elastice, este necesar sA se asigure prin dimensionare ~i armare 0 comportare ductilA. Un acelasi element nu prezinta insA aceleasi caracteristici de ductilitate pentru diferitele solicitari la care este supus din actiunea conjugata a inclrclrilor gravitation ale ~i seismice.

Elementele componente ale structurilor din beton armat ale cladirilor obisnuite etajatc sunt de regula solicitatc in principal la tncovoiere, cu sau flirA efort axial dupa cum sunt clemente orizontale SHU vertic ale. Comportarea lor ductila la actiunea solicitarilor

seismice se asigura prin respectarea cerintelor de ductilitate, care sunt expuse in detaliu in cap.l.4 al cursului ~i care in esenl! se reduc Ia conditia ca inainte de cedarea zonei comprimate a sectiunii (atingerea deformatiei specifice uitime Ia compresiune a betonului

&bu), armaturile din zona intinsA sA atingA limita de curgere ~i sA dezvoite deformatii post-elastice suficient de mari (sA avanseze suficient pe palierul de curgere).

Pe lAngA aceasta insA, la toate e1emente1e in cauza solicitarea 1a incovoiere atrage dupA sine ~i pe cea 1a foI1A tAietoare, 1a· care comportarea e1ementelor de beton armat este in general neductila sau mai putin ductilA. 0 conditie de bam a unei comportari ductile a elementului este deci sA nu se produca 0 cedare prematurA la fortA taietoare, adica inainte de formarea zonei plastice ,i de consumarea in aceste zone a capacitatii de deformare postelastica. RezultA ca 0 regull generall cl ,.welul de Ilsigllrtlre la forta taietoare trebuie sa fie mai rldieat decat cella moment incOl'oietor (cu sau ftrl efort axial, dupa specificul e1ementului).

DacA dimensionarea 1a foI1A taietoare se face la va1ori1e fortelor taietoare rezultate din calculu1 1a fortele seismice de cod, conditia de mai sus risel sA nu fie indeplinita, deoarece momentele capabile reale pot fi mai marl decat cele de cod, in limp ce fortele tAietoare rAmAn cu valorile de cod. De aceea, pentru fortele tlietoare este necesar sA se stabileascl valori corespunzAtoare fortelor seismice reale, adica celor care corespund momente1or de plastificare capabile din zonele plastice potentiale, dupa mecanismul de cedare considerat, iar dimensionarea la fortA taietoare sA se facA la aceste valori, denumite forte t4ietoare lISOdate "'OIIIente/or de plasdjlcllre, respectiv mecanisnudui de plutiflcare u""bit.

o asemenea prevedere a aplrut in prescriptiile noastre de proiectare abia dupa cutremurul din 1977, la care frecvente1e fisuri la eforturi principale de intindere constatate in special in perejii structurali de beton armat au scos in evidentA nivelul insuficient de asigurare sub acest aspect la constructiile realizate inainte de 1977 ~i care in buna parte era cauzat atit de subevaluarea momentelor capabile cAt ,i de necorelarea intre acestea ,i fortele taietoare de calcul.

Exemple de determinare a fortelor taietoare asociate sunt aratate in fig.I.21.

'. In cazul unui perete structural plin (fig.1.21.a), care sub actiunea fortelor orizontale se comport! ca 0 consola verticalA incastratl la baza, zona plastica potentiala este situata la baza peretelui, iar momentut de plastificare la compresiune excentrica este notat in

ligura cu Mp . Daca se admite pentru distributia pe inlltime a fortelor orizontale scismice 0 diagrama triunghiulara, rezultanta lor S se atU la inlltimea 2 H/3 .

H

H

s

I p sensul de actiune 11 al fortelor orizontale

G~: '::0

~I i . Iq i dr

(+) p ( I . . e I )~_ {

! A~·

M9tp~ :

s

2H13

a)

b)

Mp3 ~

--_ .... _----_-_ ... -------_-

, ,

_..J. .... __ ~

\ ,

, ,

_..L .L. __ ~

\ ,

2H13

H uivel

'-'~

~~' ..! ---

.' -' ////

L

Mp,

.,

c)

d)

e)

t)

Fig.l.ll

Momentului de plastificare Mp ii va corespunde deci 0 forti orizontala totala:

Mp S=-=Q

~H 3

(1.6)

care cstc in acelasi limp forta taietoare Q la ba7.A, asociata starii de solicitare cu momcntul de plastificare Mp .

31

• in eazul unei rigle de cadru, eu incArcare verticala uniform distribuita q ( fig.I.21. h) ~i eu zone plastice 18 ambele extremitati, eu momente de plastificare M ~ , M~, forta tsietoare maxima (in capatul din dreapta) asociata acestui mecanism de plastificare va fi:

(1.7)

• In cazul unui stAlp al unui eadru etajat (fig.1.21.c), la care mecanismul de plastificare este eel din fig.1.17.b, eu zone plastice la extremitatile tuturor riglelor ~i la bazele stAlpilor, stilpul este solicitat ca in fig.l.21.d, de fortele orizontale aferente, eu rezultanta S situatA tot la inAllimea 2H13 ca ,i tn fig.I.21.a ,i de momentele de

plastificare transmise de rigle, notate cu Mph Mp2 ,i Mp3. Ecuatia de echilibru

corespunzatosre situatiei cand momentul de la bad atinge valoarea de plastificare Mps' va fi:

s· 2H_ LMp(rigle)=Mps ' 3

astfel cll:

(1.8)

care reprezintA ,i expresia fortei tAietoare la baza stAIpului, asociatl mecanismului de plutificare considerat.

In functie de valorile rapoartelor intre dimensiunile sectiunilor riglelor ,i stAlpiJor,

respectiv de rapoartele intre Mp (rigle) ,i Mps' diagrama de momente poate avea forma din fig.1.21.d sau din fig.1.21.e (flrA schimbarea semnului momentului pe inl1limea nivelului de la bazl). In consecinta, 0 determinare simplificata a valorii fortei taietoare

din stAlpi asociatlla Mps' printr-o relatie de forma:

Q= 2Mps Hnivel

(1.9)

adica admitind pentru nivelul de la baza 0 diagrama de momente ca in fig.1.21.f , cu momente de plastificare la ambele capete, ar fi eu totul exagerata, eondueind prin comparatie eu relatia (1.8), respectiv cu diagrame de momente ea in fig.1.21.d sau e, la o valoarc mult supraestimata pentru Q. Totusi, avand in vedere eA in mares majoritate a cazurilor 0 veri ficare la t()rtA tAictoarc a stalpilor de beton armat nu dimensioneaza

32

Q

practic etrierii acestora, care rAman dimensionati constructiv, se accepta ca la 0 primA verificare sA se admits folosirea relatiei simplificate (1.9) ~i numai daca se constata dt etrierii stalpului rezulta din calcul, atunci sA se reia verificarea folosind relatia (1.8).

o atentie deosebitanecesita insA verificarea la fortA taietoare a stilpilor "scurti" (cu

raportul Intre Hnivel ~i latura sectiunii sub 3), la care raportul QlMps capitA valori mari ~i existA de aceea pericolul unei cedAri casante, cu caracter exploziv (fig. 1.22) la fortA taietoare, prin

depasirea capecitajii de rezistenlA la eforturi principale de compresiune in sectiuni inclinate, Inainte de a se atinge momentul de plastificsre la compresiune excentrica. ln acest caz dimensionarea etri eri lor rezulta efectiv din calculul la forti tAietoare.

• In cazul unui perete structural cu goluri, modul de calcul al fortei taietoare asociate se face dupl aceeqi iCheml ca in fig.l.21 , in care in locul stilpilor ¥i riglelor de cadru

Q

Fig. 1.11

intervin montantii ,i riglele de cuplare ale peretelui structural cu goluri. Expresia I. care se ajunge pentru Q este tot (1.8).

• S-a arbt mai inainte cA gradul de asigurare la forti tAietoare trebuie d fie superior celui la compresiune excentrics. tn acest scop, la peretii structurali asocierea stricta a valorilor de calcul ale fortelor tlietoare eu cele ale momentelor de plastificare, eu relatiile (1.6) ,i (1.8), poate sA nu reprezinte 0 mlsurl suficient de acoperitoere, Intrucdt oricand, din motive cum ar fi subaprecierea In calcul a sectiunilor active la compresiune excentrica sau dacl rezistentele reale ale armaturilor de caplt sunt mai mari deeM cele de calcul, momentele capabile reale pot fi superioare celor calculate fi in consecinta gradul de asigurare la forti taietoare poate sl devina inferior celui la moment ineovoietor. Aceastl situatie a fost de altfel constatata efectiv in multe eazuri la peretii structurali ai cladirilor confruntate cu cutremurul din 1917 ,i a cauzat fisurarea la 45° a peretilor respeetivi.

De aceea, se cere ca in zonele plastice potentiale fortele taietoare asociate, calculate

eu relatiile (1.6) ,i (1.8), sA respecte ,i limitarea inferioarl Q ~ 1,5 Qcod'

• Pe de alta parte, la peretii structurali, plini sau cu goluri, mai slabi solicitati din actiuni seismice, cum se inHllnese in zonele cu intensitate seismica mai mica sau la cladirile eu putine niveluri, dimensiunile sectiunii de beton pot rezulta constructive ~i deci momcntcJe de plastificare calculate pot ajunge la valori mult superioare fata de cele de

cod. Atunci poate aparea situatia ca momcntul de plastificare la baza peretelui sa nu fie atins, adica peretele respectiv sA rAman A in stadiul elastic. ln acest caz, asocierea

fortei taietoare de ealeul eu momentul Mps ea in formulele (1.6) ~i (1.8) nu are sens, ducand in mod nejustificat la valori foarte mari pentru Q, care in realitate nu au cum sA fie atinse.

De aceea, in formulele (1.6) ~i (1.8), pentru determinarea fortei taietoare valoarea

momentului de plastificare Mps se limiteaza superior la Mps ~ Meod / '" ,unde '" are semnificatia arltat! la paragr.l.3.2.d.

Tin And seama ~i de cele arMate la paragraful precedent, forts taietoare de cal cui capit! in final in raport eu cea de cod limitarile:

15~_g_~_!_

, Qcod 'P

(1.10)

1.3.7. Aspecte SJH!eiflee ale verifiedrii de rezistenld in eazul clddirilor existente Fortele de cod sunt calibrate pentru a servi la proiectarea cladirilor noi. La verificarea prin calcul a constructiilor existente, capacitatea portanta a acestora se analizeazii in raport cu aceleasi valori de cod ale fortelor orizontale seismice, ins! cu anumite corectii Ji preciziri, care vor fi discutate in cele ce urmeazl.

a) GRADUL DE ASIGURARE NECESAR PENfRU 0 CLADIRE EXISTENT A ~I SEMNIFICATIA LUI

Din experienta numeroaselor expertize tehnice efectuate in tara noastra pentru clldirile existente, a rezultat cl 0 mare majoritate a acestora nu prezinta capacitati de rezistenti suficiente pentru a prelua fortele seismice orizontale de cod in aceleasi conditii

ca niste constructii noi. Comparind valoarea fortei seismice orizontale totale de cod (Scod )

cu forta orizontala total! cepabila a constructiei existente (Scap)' se constat! in mod frecvent cl Scap < Scod , respectiv gradul nominal de asiprare II proteqiei ""lise_ice al acesteia, exprimat prin raportul

S R= cap

Scod

(1.11)

are 0 valoare subunitarl.

In aceastl situatie, 0 aducere a cladirilor existente, prin mlsuri de consolidare, la

respectarca conditiei Scap ~ Scod (R ~ 1) ca pentru 0 constructie noua, aplicata la

.....

totalitatea constructiilor in cauza, ar reprezcnta 0 solutie deosebit de costisitoare, praetie prohibitiva in raport eu posibilitatile economiei nationale. De asemenea, problema nu se rezuma la aspectul costului lucrarilor de consoli dare, ci are implicatii ,i pe alte planuri, ca: volumul mare necesar de mijloaee materiale, inclusiv de manopera specializata ~i de utilaje ,i scule eu caraeter special, uneori ~i necesitatea evacuarii unor spatii pe durata lucrarilor etc. T oate aeestea ar creea dificultati practic imposibil de depasit, imobilizarea pe timp indelungat a unor fonduri ,i forte tehnice ,i celelalte implicatii care pot interveni de la caz la caz.

Pe de altll parte, nu este de neglijat nici faptul cll multe din cladirile vechi care ar intra sub incidents unor masuri de consolidare radicale se prezintl Intr-o stare avansatl1 de uzura morala, cu functionalitate necorespunzatoare ,i cu confort foarte scazut, iar durata lor previzibila de folosire in eontinuare este limitata, de multe ori ,i de considerente de urbanism ,i de eficienta economics (caz tipic: cladirile joase vechi care ocupa in mod neeconomic terenuri pretioase in zonele centrale ale oraselor).

De aceea, prescriptiile noastre [26], [28] stabilesc cll pentru constructiile existente se poate accepta in principiu ca exigentele referitoare la capacitatea de rezistenta la forte seismice sl fie mai modeste in raport cu eele preserise pentru constructiile noi. S« admit deci pentru grad'" "omi"al de asiJPIrare R deft"it prin relatia (1.11) valori s"b""itare. In versiunea cea mai recenta a prevederilor din prescriptiile de proiectare antiseismicl specifice cladirilor existente [28] sunt recomandate urmltoarele valori, ca mini me acceptabile pentru coeficientul R :

Clasa de importanta a
constructiei (definita la I II III IV
paragr.l.3.3 din curs)
Rmin '0,70 0,60 0,50 0,50 Rezultl in esentl cl pcntru 0 cladire existentl se admite un nivel de asigurare la solicitari seismice de cod cu valori reduse fatl de cele obligatorii pentru 0 constructie noul de acelasi tip. Este insl necesar sl se inteleagl cl aceasta "" reprednt4 0 asiprare la "" c"lrem"r de intmsitate mai ",ica, asa cum s-ar putea interpreta in mod simplist, ci, pe linia celor expuse la paragr. 1.3.1.b ~i c din curs ~i ilustrate in fig. 1. 11, este yorba numai de 0 micsorare acceptatl a capacitatii de rezistenta in stadiul elastic, adMiJllldII-u

35

incursiuni mal mari in domeniul post-elastic $; dec; acceptiindu-se implicit un grad de avariere mai mare in compara!ie cu cel a!jteptat la 0 construcJie similara nouil.

Aceasta prevedere este evident conditionata de verificarea ca structura de rezistenta a constructiei sa prezinte 0 ductilitate sporita, ceruta de incursiunile mai mari in domeniul post-elastic. Daca intr-un caz dat rezulta din verificarea de ductilitate (vezi cap.1.5 din curs) cl structura nu are ductilitatea sporita necesara - uneori se constata chiar cl nu este practic deloc ductila - atunci in expresia fortei seismice de cod trebuie sl se majoreze in mod corespunzator valoarea coeficientului \jI, putandu-se ajunge chiar la valori apropiate de \jI = 1. Aceasta poate reduce sau chiar anihila efectul favorabil al admiterii unor valori subunitare pentru coeficientul R ,i conduce atunci la concluzia el structura de rezistenta a constructiei in eauzl nu satisface cerintele de rezistentl la fortele seismice de cod corectate cu coeficientul R.

o concluzie importanta a celor de mai sus 0 constituie faptul ca, in timp ce pentru 0 constructie noul valoarea coeficientului \jI din expresia fortei seismice totale de cod este 0 mlrime datA, iar cerintele de ductilitate care 0 fundamenteaza trebuie sA fie realizate prin proieetare, in cazul unei constructii existente situatia se prezintl invers: se cunosc limitele de ductilitate ale structurii ,i trebuie stabilita in consecinta de catre expertul care face verificarea de rezistentl valoarea \jI cu care sA se determine forta seismica de calcul.

b) STABILlREA OPORTIJNITATII UNOR MASURI DE INTERVENfIE PENTRU MARIREA GRADULUl DE ASIGURARE

Valoarea ce se obtine pentru coeficientul R din verificarea prin calcul a constructiei existente tn situatia tn care se aftl (fld interventii) serveste ca un prim criteriu pentru a se decide prin concluziile expertizei tehnice dacl sunt sau nu sunt necesare masuri de interventie pentru mlrlrea grsdului de asigurare la solicitari seismice. Daca din calcul se obtin pentru R valori sub cele minime admise, date in tabelul de mai sus, este un semn ca sunt necesare masuri de consolidare eu caracter structural, care sA conduca la aducerea coeficientului R la valori eel putin egale cu cele minime date in tabel. Deci valorile din label servesc nu numai pentru luarea unei decizii, ci ,i ca date de pomire pentru calibrarea solutiilor ~i dimensionarilor in cadrul masurilor de consoli dare propuse.

In redactarea din 199111992 a normativului P.l00/92 [26], in care pentru prima data in lara noastrl apareau ~i prevederi referitoare la punerea in sigurantl a constructiilor existente, problema era pus! sub forma de mai sus, destul de tran,anti, in sensul ca se

36

dadea valorii gradului nominal de asigurare R un caracter de eriteriu de dccizie praetie unie ~i obligatoriu, flira posibilita]i de interpretare din partea expertului.

Experienta dobandita ulterior, in perioada 1991-1996, in eare s-au aplieat prevederile normativului sub aceasta forma, a aratat insa ca numai valoarea obtinuta din calcul pentru coefieientul R nu poate constitui singurul criteriu pentru a se decide daca sunt sau nu necesare masuri de consoli dare structurale. Astfel:

• In primul rand, insusi modul de determinare a factorilor care intra in expresia (l .11) nu poate fi considerat ca este atat de precis indit valourca care se obtine pentru R sa fie hotaratoare. Aceasta imprecizie intervine in special la constructiile pe ziduri portante

de caramidA, la care datele de pomire in calculul numaratorului Scap al fractiei (Ll t) (calitatea cilrAmizilor ~i a mortarului, schema de calcul etc.) nu sunt suficient stapanite,

iar valoarea coeficientului \jI din expresia numitorului Scod este ~i ea in mare masura apreciativa, in functie de performantele de ductilitate estimate ale structurii, in limite destul de largi (\jI = 0,3 ... 0,8) .

Dar chiar la structurile din heton armat, nu se dispune totdeauna de date sufieient

de complete pentru armarile elementelor componente, pentru a se putea calcula Scap pe haze certe.

• In al doilea rand, starea generala a constructiei, gradul de avariere de la cutremurele anterioare cu care S-8. confruntat, starea planseelor ete. reprezinta la randul lor factori de natura a putea influenta decizia expertului.

Tin And seam. de aceste aspecte, in noua redaetare din 1996 a capitolelor privitoare 18 cladirile existente din normativul P.IOO/92 [28] s-a aten"at rolul valori; coejicimtlllui R ca factor dt! decitk, el c4piit1Jnd numa; un earacter orientativ ~i lasandu-se la latitudinea expertului luarea unei decizii privind oportunitatea unor interventii structurale, eu luarea in considerare si a altor factori, bineinteles cu aratarea justificarilor

1.3.8. Verificarea de rezistenJd a structurilor cu pereti portanti' din 7.Jdarie. Prescriptiile noastre de proiectare pentru constructii pe ziduri portante de diramidi1 sunt inca in curs de revizuire, iar modelele ~i proeedeele de calcul pentru zidurile portante sunt destul de controversate. In eele ce urmeaza se prezinta modul de calcul elahorat ~i folosit la expcrtizcle tchnice de pana acum de catre autor impreuna cu prof. T. Postelnicu.

, I

Pe masura cc vor apare in acest domeniu prescriptii ofieiale definitivate, continutul paragrafului de fat a va trebui sa fie inlocuit in consecinta,

Relatiile de ealcul date in eontinuare pentru verificarea sectiunilor montantilor (spaletilor) peretilor din zidarie portanta neconsolidata eu elemente de beton armat (samburi, placari), servese praetie numai la verifiearea cladirilor existente, intrucat constructii noi pe ziduri portante de earamida flira astfel de consolidari nu se mai rae in zonele seismiee.

a) MODELUL DE CALCUL

La cladirile de locuit existente ~i in general la eele ell inaltimi miei de etaje, plinurile orizontale dintre golurile de usi sau ferestre suprapuse (fig.1.23.a), in care sunt inclusi ~i buiandrugii de deasupra golurilor respective, au inallimi reduse in raport eu dimensiunile spaletilor de zidarie. De asemenea, de regula buiandrugii existenti sunt realizati fie din bolti de zidarie, fie din grinzi de lemn sau metalice sau ehiar din beton armat, eu lungimi de rezemare minimale la eapete, care sunt sufieiente pentru transmiterea incarcarilor gravitationale, dar insuficiente pentru a se eonta eA ar putea indeplini ~i functia de rigle de cuplare intre spaleti. De aceea, in calcul se obisnuieste sa se neglijeze rigiditatea la incovoiere a plinurilor orizontale respective, admitand eli ele formeaza numai legaturi pendulare, ea in fig.1.23.b. Deci spaletii se considera in ealeul ca niste console vertieale ineastrate la baza ~i avand inaltimea libera egala eu inaltimea totala H a peretelui, eu deformata ca in figura.

-+--- -~ --t- ----

10 I

I I

.i.---.-.--.~--- --_ .....

'0 !

I I

. .

I

i

,

I

H

-,

,

, ,

- ,

I I

" ,

,

I I I

I I

I

a)

b)

Fig. 1.23

I In sir de astfel de spaleti este in consecinta format dintr-un sir de console vertic ale, obligate prin legaturile pendulare orizontale sa ia deplasari egale sub actiunea fortelor orizontale. Daca planseele sunt eu grinzi de lemn sau metalice, nerealizand saibe orizontale care sa asigure 0 eonluerare spatiala a ansamblului

peretilor portanti, atunei calculul la forte orizontale se face separat pentru fiecare perete (sir de spaleti), obtinandu-se ~i pentru gradul nominal de asigurare R tot valori separate pentru fiecare perete. Dad planseele sunt din beton armat ~i realizeaza saibe rigide, acelasi calcul se face pentru constructia in ansamblul ei.

In mod special. la constructiile cu inallimi mari de etaje, cum sunt eele pub lice ~i

I I I

n

__________ 1-

Fig. 1.24

unele cladiri de locuit mai vechi, plinurile orizontale dintre sirurile de goluri suprapuse pot ajunge la inlltimi de 1,50 - 2,00 m ~i chiar mai mari. In astfel de cazuri, in functie ~i de gradul de avariere al acestor plinuri de la eutremure anterioare, se poate lua in considerare in calcul ,i aportullor ea rigle de euplare, admitandu-se in mod simplificat cit rigiditatile lor sunt praetie infinite in raport eu eele ale spaletilor verticali, care astfel intervin in schema de caleul ca elementele dublu incastrate, pe inaltimea fiecarui gol, ea in fig. 1.24.

b) MECANISMUL DE CEDARE A ZIDARIEI LA COMPRESIUNE EXCENfRICA

Peretii portanti de zidarie, solicitati in planul lor la eompresiune excentrica din actiunea conjugata a incarcarilor gravitationale ~i a fortelor orizontale, se caracterizeaza prin faptul ca nu se poate conta pe aportul rezistentei la intindere a zidariei pentru preluarea eforturilor din zonele intinse ale sectiunilor. In consecinta, eapaeitatea de a prelua momente tncovoietoare este asigurata numai de eforturile de eompresiune din incarcarile gravitationale, astfel ea momentele capabik sunt direct proportion ale cu eforturile secponale de compresiune N.

In fig.I .25 sunt aratate stadiile progresive de solieitare la compresiune excentrica

ale unui spalet de zidarie, cand se mentine N =-: et. ~i creste excentrieitatea eo - ~i notatiile

utilizate.

• in fig.I.25.a este figurata solicitarea la compresiune centrica (M = 0) , ell notatiile:

h, h - Hilimca ~i inaltimea sectiunii (la spaletii eu talpi intervin pentru acestea

notatiile suplimentare corespunzatoare);

A - aria sectiunii;

y - distanta de la centrul de greutate 0 pana la marginea sectiunii:

Uo:oc· NI A - efortul unitar de compresiune centrica .

a) compresiune centric a

v r 'I 'I JI

I

N.

c) stadiul de fisurare Mf=Nr

Fig. 1.25

b) stadiul elastic ( eo ~ r )

N

I

I "

11

d) stadiul ultim ( eoo = y-c )

Mu= Neou=N (y-c)

• ln fig.1.25.b se arata sectiunea in stadiul elastic, definit prin faptul cli intreaga sectiune

este comprimata, deci excentricitatea eo a fortei verticale Neste eo ~ r (r - distanta de la centrul de greutate 0 pana la limita samburelui central, pentru sensul de actiune considerat at fortelor orizontale),

• Fig.l.2S.c corespunde situatiei limits a stadiului elastic, in care forta N este aplicata chiar la limita samburclui central (eo =- r).

Momentul capahil corespunzator:

Mf =N r

(1.12)

are semnificatia de moment de flsurare, intrucst la valori mai mari ale momentului apare in zona intinsa a sectiunii 0 desprindere (fisura) orizontala ~i aria activit se reduce la zona comprimata,

• In fig.l.25.d este reprezentata starea limita ultima, in care eo > r ~i forta Neste situata in centrul de greutate al zonei comprimate de lungime x ,Ia distanta c de la fibra cea mai comprimata. Efortul unitar maxim a atins rezistenta de calcul la

compresiune a zidariei Rc , iar prin deformatiile plastice la compresiune ale acesteia diagrama de eforturi unitare din zona comprimata a devenit practic dreptunghiulara.

In acest stadiu ultim, excentricitatea fortei Neste notata ell eou ~i are

expresia eou = y - c. Momentul capabil corespunzator (momentul ultim) este:

Mu=Neou=N(Y-c)

(1.13)

In cazul particular al spaletilor cu sectiune dreptunghiulara, x = N /b Rc, tar

c= xJ2 == N t 2 b Rc ~l eOlt = Y - Nt 2 b Rc .

.

Adaptind schemele de determinare a fortelor tlietoare asociate din fig. 1.21 la

relatiile (1.12) ~i (1.13), se obtin expresiile fortelor orizontale seismice totale capabile ale ' spalejilor de zidarie sub forma:

- pentru schema din fig. 1.23 (cu neglijarea rigiditatilor riglelor de cupJare):

Mf Nr Sf [fisurare] = 2 = 2

-H -H

3 3

S (lu·m) __ Mu __ N (y -- c)

u u 2 2

-H-H

3 3

(1.14)

. I

- pentru schema din fig. 1.24 (cu rigle de cuplare considerate ca infinit rigide):

Sf [fisurare] = 2Mf = 2N r

Hgol Hgol

S (I' ) _ 2Mu _ 2N (y - c)

u utnm -----~-~

Hgol Hgol

. Diagrama fort! orizontala - deplasare are alura simplificata din fig. 1.26:

( 1.15)

S

S- ---------------=-~-~---~

u

~'~------------

domeniul

elastic (eo ~ r)

domeniul post-elastic (eo> r)

Fig.J.26

c) MECANISMUL DE CEDARE A ZIDARIEI LA FORT A T A.IETOARE tN SECTIUNI tNCLINATE

S=Q ..

L

h

Fig. 1.27

La peretii portanti din zidarie, cedarea prematura la fort! taietoare in sectiuni Inclinate (la eforturi prineipale de intindere) inainte de atingerea capacitA*ii portante la compresiune excentrica, deci 0 cedare cu caraeter casant ce nu poate fi totdeauna evitata, ba chiar reprezinta situatia curenta la spaleti cu valori mici ale raportului hIH.

• Forta taietoare capabila in stadiul clastic (M ~ Mj ) se calculeaza cu relatia:

f

Qif = to,cap bh

(1.16)

undo: h, h - dimen-iunilc 1ni011i sectiunii spaletului;

t~.cap - efortul unitar mediu de intindere capabil, in sectiuni incJinate in stadiul elastic, cu valorile din tabel.

Valorile t~.cap (daN/cm2)

N
00=- 0,5 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6 7 8 9 10 I I 12
A
Marca
mortarului
M4 0,4 0,5 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,2 1,3 1,4 1,5 1,5
MIO 0,7 0,8 1,0 1,2 1,3 1,5 1,6 1,7 1,8 1,9 2,0 2,1 2,2
M25 1,3 1,5 1,7 1,9 2,1 2,3 2,5 2,6 2,8 2,9 3,0 3,2 3,3
M50 1,9 2,1 2,3 2,6 2,8 3,0 3,2 3,4 3,5 3,7 3,9 4,0 4,2 Se observa cl fiind yorba de 0 cedare in rosturile zidariei, valorile t~.cap nu sunt influentate de maroa caramizilor, ci numai de marca mortarului ~i de valoarea efortului axial mediu de compresiune 00,

ValoriJe r ~.cap (daN/cm2)

N
00 =- 0,5 i.o 2,0 3,0 4,0 5,0 6 7 8 9 10 11 ]2
A
Marea Maroa
caramizii mortarului
M4 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2 2,4
C50 MID 0,1 0,2 0,5 0,8 1,0 1,3 1,5 1,8 2,1 2,3 2,6 2,8 3,1
M25 0,2 0,3 0,7 1,0 1,3 1,6 2,0 2,3 2,6 3,0 3,3 3,6 4,0
._
M50 0,2 0,4 0,7 1,1 1,5 1,9 2,3 2,7 3,1 3,5 3,9 4,3 4,6
, M4 0,1 0,2 0,3 0,5 0,7 0,9 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,1
C75 MID 0,1 0,2 0,4 0,7 0,9 1,1 1,3 1,6 1,8 2,1 2,3 2,5 2,7
.
M25 0,1 0,3 0,6 0,9 1,2 1,5 1,7 2,0 2,3 2,6 2,9 3,2 3,5
M50 0, I 0,3 0,6 1,0 1,3 1,6 2,0 2,3 2,6 3,0 3,3 3,6 4,0
M4 0,1 0,1 0,3 0,5 0,6 0,8 0,9 1,1 . 1,3 1,4 1,6 1,7 1,9
--
CIOO MIO 0,1 0,2 0,4 0,6 0,9 1,1 1,3 1,5 1,7 2,0 2,2 2,4 2,6
M25 0, I 0,3 0,5 0,8 1,1 ],3 1,6 1,9 2,2 2,4 2,7 3,0 3,2
l'
.;,
M50 0,1 0,3 0,6 0,9 1,2 1,5 1,8 2,1 2,5 2,8 3, I 3,4 3,7 ~
\!.._:--;::-~=;:===.':'_~-::=.~-...::::::=~ . -- - ___j - -~. '~~::-.~*:...:-.:..=-~ 2::~ .,.x;:--::;.', "_-- :::'':!'~ ~ _ .. _.Zi: I __ ~='";'::c...,_l t •

• Forta taietoare capabila in stadiul ultim (M = Mu) are expresia:

Qiu = '[~.cap b h

(1.17)

unde: '[ ~,cap - este efortul unitar mediu eapabil la ruperea in sectiuni inclinate, in zona comprimata activa a sectiunii in stadiul ultim (fig.I.25.d) , eu valorile din tabel. Spre deosebire de '[~,cap, '[~,cap este functie ~i de marea caramizii, respectiv de

~ , care determina lungimea x a zonei active eomprimate.

d) MECANISMUL DE CEDARE A ZIo.AruEI LA FORTA TAIETOARE PRIN LUNECARE IN ROSTURI ORIZONTALE

Rezistenta la lunecare in rosturi orizontale la zidaria simpla (neconsolidata prin armari vertical e) se asigura numai prin frecare, deci forta taietoare capabila la lunecare (Q,) depinde numai de marimea ineArcArii verticale N, din care se obtine prin inmultirea

cu eoeficientul de frecare ~f , pentru care se adopta valoarea ~f = 0,7:

QI=~fN=O,7N

(1.18)

e) FORTA ORIZONTALA SEISMICA CAP ABILA A UNUI SPALET DE ZIDARIE

Scap va fi eea mai mica dintre fortele orizontale eapabile corespunzatoare celor 3 moduri de eedare: la compresiune excentrica, la fortlt taietoare in sectiuni inclinate ~i la lunecare in rosturi orizontale.

(1.19)

in care:

Su se calculeaza cu relatiile (1.14) sau (1.1 S), dupa schema de caleul adoptata pentru riglele de cuplare;

Siu :::- Qiu - dupa relatia (1.17); SI .:: QI - dupa relatia (1.18)

f) FORTA ORIZONrALA SEISMIC~. TOTALA CAPABILA A UNUI ANSAMBLU DE SPALETI DIN ZIDARIE

Se reaminteste cil prin "ansamblu de spaleti din zidarie" se intelege:

- un sir de spaleti din planul unui singur perete, daca planseele nu realizeaza 0 conlucrare spetiala a structurii;

- totalitatea sirurilor de spaleti dupa directia considerate, daca planseele realizeaza conlucrarea spatiala a structurii.

MOOul de calcul al fortei orizontale totale capabile este acelasi in ambele C8ZUri, cu deosebirea ca el se face pentru fiecare perete in parte in primul cal, respectiv pentru ansamblul peretilor in al doilea C8Z.

Odat! determinatl forta orizontala capabila pentru un perete sau pentru ansamblul peretilor dupA directia considerata, .mai ramane de stabilit cum se distribuie aceastl fortll rntre spaletii care compun peretii, pnind seams de conditia ca deplasarile lor orizontale sl fie egale.

In procedeele aproximative admise a fi aplicate in cadrul expertizelor- tehnice la cladirile obisnuite pe zidarie portanta de dlramida, se admite de regula ipoteza simplificatoare cl toti ,paletii considerati ajung simultan Ia cedare, deci forts orizontalA totala capabila se obtine prin simpla lnsumare a capacitatilor lor portante, calculate pentru fiecare spalet cu relatia (1. 19).

Desigur, acest mod de calcul nu line seama de faptul cll spaletii sunt legati intre ei la nivelul planseelor, prin rigle de cuplare pendulare sau rigide, astfel ca sunt obligati sa ia deplasari egale la toate nivelurile. Se pune deci ~i problema cOIICpadbilit4/ii defonHll/iilor IPIliqilor, care poate avea ca rezultat cl nu toti spaletii ajung simultan

DD

~palet local de sectiune redusa

Fig.l.2a

la stadiul ultim !Ii deci ei nu intervin eu intreaga lor capacitate in expresia (1.19) insumata pe perete sau pe intreaga structura, In consecinta, procedeul

.simplificator aratat mai sus are un caracter de regula descoperitor in raport eu comportarea reala a strueturii, astfel ca este de recomandat ca rezultatul obtinut prin aplicarea relatiei (1.19), insumata pe structura sa fie corectat cu un factor subunitar apreciativ, cu atat mai reclus cu citt diferentele intre dimensiunile spaletiilor sunt mai mario

o alta situatie poate interveni atunci cand peretii euprind local ~i ~pa)eti de dimensiuni foarte reduse, ca in fig. 1.28. Considerat ca element individual, un astfel de

45

spalet poate prezenta 0 capacitate de rezistcnta foarte scarota, dar in realitate el nu se incarca practic cu forte orizontale, datorita rigiditatii lui reduse in raport cu restul spaletilor. De aceea, cste de recomandat ca astfel de spaleti sa fie neglijati in calculul fortei orizontale capabile a ansamblului peretelui din care fac parte. De a1tfe1, la cutremurele puternice recente, in mod sistematic asemenea spaleti de dimensiuni reduse nu au prezentat avarii care sli arate cli ar fi participat in mod semnificativ la preluarea forte lor orizontale seismice.

Desigur, toate aceste carente ale unui eaIcul aproximativ efectuat pnn simpla insumare a fortelor orizontale capabile ale spaletilor in stadiul ultim pot fi evitate daca se face un calcul ilia; aprofundat al structurii; cu luarea in consideratie $i a cond;/iilor de cOlllpatibilitate a deformaJiilor. Dar de cele mai multe on, 0 verificare chiar prin procedeul aproximativ aratat mai sus se dovedeste suficient de edificatoare asupra nivelului de asigurare de ansamblu al unei structuri pe ziduri portante, astfel ca numai in cazuri speciale se apeleaza la calcule mai aprofundate.

g) APRECIEREA V ALORII COEFICIENTULUI 'II

Din cele expuse pana aici eu privire la verificarea prin calcul a constructiilor existente pe ziduri portante de caramida, se observa ca momentele de fisurare (M, ) ~i fortele orizontale asociate acestora, calculate cu expresiile (1.12), respectiv (1.14) ~i

(1.15), nu au intervenit in calculul Scap , ceea ce este firesc, pentru cA Scap s-a detenninat in stadiul ultimo Momentul de fisurare intervine insA in determinarea valorii coeficientului 'II din expresia fortei seismice de cod, uupa cum urmeaza.

Comportarea neliniara a spaletilor de zidarie provine in cea mai mare parte din faptul ca de la depasirea stadiului de fisurare (fig.l.25.c), pc mburA ce punctul de aplicatie al fortei verticale N se departeaza de limita ssmburelui central, sectiunea activa se reduce

treptat panA la stadiul de cedare (fig.l.25.d) ~i astfel in intervalul dintre Mr ~i Mu

(respectiv dintre Sr ~i Su) rigiditatea scade, ajungandu-se la 0 curbs S • & de tipul din fig. 1.26. 0 prima masura a "ductilitatii" (de fapt a comportarii neliniare) 0 reprezinta 'raportul Mu !Mr = SuiSr .

Comportarea neliniara poate fi blocata de 0 cedare premature intr-o sectiune inclinata la Iorta taietoare Qif datA de relatia (1.16), astfel incat in cele din urma factorii

care inllucnteaza coeficientul 'V sunt rapoartele Su/Sr, QiPSr ~i QiPSu' Aceasta relatie tI·ipartitii ~i valorilc care rczulta pentru 'II sunt vizibile clar intr-o reprezentare ca in 4()

fig. 1.29, in care s-a trasat curba \jI = f (Qif ,cap) in funcpe de toti factorii care intervin in calcul. Rezulta astfel pentru valorile coeficientului \jI urmatoarele domenii:

a) Daca Qif,cap ~ Sf, inseamna di cedarea hotaratoare este cea in sectiune inclinata, din actiunea fortei taietoare, deci 0 cedare de tip casant. In consecinta, pentru coeficientul \jI trebuie sa se ia valoarea maxima, evaluata la \jI = 0,8 .

. b) Daca Qif,cap ~ Su , cedarea se produce Ia compresiune excentrica, dupa

consumarea in intregime a zonei de comportare inelastica dintre Sf ~i Su ~i deci se poate conta pe 0 cedare de tip ductil, respectiv se poate admite pentru \jI valoarea \jI = 0,3 prescrisa in normativ pentru 0 comportare ductila.

0,8

c) In zona intermediara Sf <

Qif,cap

s Su, valorile \jI se

determina prin interpolare liniara intre limitele 0,3 si 0,8 , dupa dreapta B - E din figura.

d) Ca 0 corectie suplimentars in sens acoperitor in acelasi domeniu,

0,3

Fig. 1.29

dad! Qif .cap s 0,2 rs, - Sf ), se

rotunjeste valoarea \jI dedusa pnn interpolarea de mai sus la \jImax = 0,8, adica in portiunea respectiva dreapta B - E se inlocuieste cu B - C - D - E, ca in figura.

1.4. VerJficarea de rigiditate

1.4.1. Scopul veriflciirii

In capitolul precedent s-a ararat cii principala conditie pe care trebuie sa 0 indeplineasca 0 constructie pentru a fi calificata ca rezistenta in bune conditii la actiuni seismice este ca structura ei sa satisfaca exigentele de rezistenta, adica sa nu ajunga la colaps, nici pe ansamblu nici local, iar avarierilc elementelor structurale sa sc inscrie in limite rezonabile, respectiv sa nu neccsite lucrari costisitoare de reparare dupa cutrcmur.

tn afara de structura de rezistenta propriuzisa, este Ins11 necesar sa fie asigurata ~i 0 comportare satisfacatoare a elementelor nestructurale, cum sunt in primul rand peretii de umplutura (despartitori sau de inchidere), care trebuic sa poata urmari deformatiile structurii principale de rczistcnta eu detcriorari minimale ~i usor de reparat. La

-17

constructiile cu caracter monumental, reprezentative, eu finisaje costisitoare, protectia finisajelor respective devine 0 exigenta suplimcntara pe aceeasi linie.

Deformatiile laterale prea mari ale unei cladiri sub actiunea fortelor orizontale seismice pot genera ~i ineonveniente de altA natura, ca: necesitatea unor latimi mari ale rosturilor dintre corpurile de cladire invecinate eu caracteristici dinamice diferite, pentru evitarea coliziunilor din oscilatii defazate, precum ~i rasturnari de mobilier, rilstumAri de lichide ,din rezervoarele amplasate pe constructie, deteriorari ale instalatiilor, senzatii de panica la ocupantii cliidirii etc.

Toate aceste aspecte conduc la necesitatea ea la verifiearea prin ealeul a structurii ue rezisl~nt! s~ se puna ,i conditii de limitare a marimilor deplasarilor orizontale sub actiunea solicitarilor seismice, prin asiprarea unei rigiditali suflcitmte a stnlcturii la aceste deplasari.

1.4.2. /"'portllnla ~eriflcarij de rigiditate in functie de sistemul constructiv Ponderea eu care intervine in ealeul verifiearea de rigiditate la deformari laterale veriaza in functie de sistemul eonstruetiv. Din acest punet de vedere se disting doua tipuri de bazA J ... ,~onstruelii.

<!/ constructiile la care fortele orizontale sunt preluate printr-o structura in cadre etajate, de regula din beton armat ( stnlctura de tip flexibil );

b) constructiile cu pereti structurali (din beton armat monolit, din panouri mari prefabricate de beton armat sau din zidarie de caramida), la care peretii structurali, chiar daca sunt dispusi mai rar ~i completati (,l' .adre intermediate, au 0 rigiditate dominanta in raport cu cea a eadrelor, astfel cil preiau practie in totalitate fortele orizontale (structuri de

tip rigid).

La structurile de tip rigid, in eazurile obisnuite (cladiri pAnli la 10 - 12 etaje), peretii structurali dimensionati pe eriterii de rezistentli ,i de ductilitate asigurA de regula ,i respectarea cerintelor de rigiditate, astfel eA necesitatea unei verificari de rigiditate intervine numai in cazuri speciale. In schimb, la structurile de tip flexibil, aeeastA verifieare eapitl 0 important! primordiala, putAnd deveni determinants pentru .dimensionarea elementelor structurale (grinzi ,i stAlpi).

Intre eele doul tipuri de bazA de structuri definite mai sus se situeazA ,i unele tipuri intermediare, cum sunt:

• Structurile de tip dual. formate din pereti structurali ,i cadre, dar la care rigiditatile peretilor structurali nu sunt net dominante in raport eu cele ale cadrelor intermediare, astfel eil atat unele cat ,i ee1elalte participa in mod semnificativ la preluarea fortelor

48

orizontale. La acestea, importanta verificarii de rigiditate variaza de la caz la caz ll! functie de rapoartele intre rigiditatile peretilor structurali ~i cele ale cadrelor. Verificarea trebuie sl fie oricum flkutA.

• Structurile de tip rigid cu parter flexibil (cu pereti structurali rezemati la parter pe stAlpi, pentru a crea spatii libere comerciale mai dezvoltate), ca in fig. 1.30. La acestea, verificarea de rigiditate este de regula necesara numai la nivelul flexibil,

arter

ru ....... --i

de tip

en: ra .
n id
parter
- flexibil
subsol
rigid
/" , , /1'///. / // //

flexibil

a)

b)

Fig. 1.30

La cladirile etajate cu schelet metalic, aceeasi diferentiere intervine dupa cum cadrele m,""i11ce sunt sau nu rigidizate prin contravantuiri.

intrucit cazul curent in care verificarea de rigiditate este importanta este eel al structurilor de tip flexibil (cadre), consideratiile care urmeaza se refera in special la acest

caz.

1.4.3. AIc4tRinll perqiJor nestructurali 5i vuinerabUitatea lor la de/onnaliile structurii principale de rezistenla

Din punctul de vedere al prezentei ~i alcatuirii peretilor nestructurali ,i al vulnerabmtatii lor la deformatiile structurii principale de rezistenta sub actiunea fortelor orizontale seismice, la cladirile et.ajate se pot tntalni urmatoarele situatii:

a) Constructii cu perefi rigidiZllll/i (pereti cu caracter masiv, din zidarie de -cArllmidA sau din blocuri de beton usor, inc1usiv din beton celular autoclavizat). Acest tip de pereti, chiar daca nu sunt in mod deliberat inclusi ea elemente de contravantuire in structura de rezistenta, participa totusi in realitate, prin rigiditatea lor, la preluarea fortelor orizontale seismice, incAreandu-se eu forte taietoare ~i eApAtand avarii (fisuri) daca dcformatiile structurii prineipale de rezistenta sunt prea mario

La proiectarea cladirilor noi cu structura in cadre, astfc1 de pereti sc evita ori de catc ori cstc posibil, dar la cladirile cxistentc prezcnta lor poate constitui 0 realitate si trcbuic considerata ca atare,

b) Constructii cu pereti nerigidium!i (la~ii verticale din gips - carton, la~ii de azhociment cutat, pcreti vitrati etc.). Acestia au rigiditati neglijabile, iar eventualele avarii pc care totusi le-ar primi din deformarea structurii au un caracter local ~i sunt usor de reparat.

Pentru peretii de inchidere, 0 solutie mai moderna care a" inceput sa capete rlispandire ~i la noi in tara la cladirile inalte, in special la cele de birouri si hotel uri, este cea cu pereti - cortina suspendati de structura. Acestia pot urmari deforrnatiile structurii tara a se deteriora, pana la 0 limita care poate fi stabilita printr-o corclare corespunzatoare intre caracteristicile de rigiditate ale structurii ~i conditiile impusc imbinarilor intre panourile de perete - cortina si elementele structurale invecinate.

c) 0 catcgorie de cladiri mai rar int81nita 0 formeaza ce1c lara pereti nestructu rali (tip caracteristic: parcajele multictajate pentru autovehicule). Pana in prezent astfel de constructii nu au inceput inca sa fie realizate in Romania, dar prescriptiile de proiectare in vigoare le iau in considerare ca pe un caz posibil.

Cerintele de rigiditate prescrise structurilor principale de rezistenta sunt calibrate in functie de incadrarea in clasificarea de mai sus.

1.4.4. Deplasa,.i laterale elastice 5i totale

Prin deplasari laterale ale constructiilor sub actiunea fortelor seisrnice, in raport cu care se face verificarea de rigiditate, se lnteleg deplasarile totale, rezultate prin insumarea componentei elastice cu cea post-elastica. lntr-un caleul simplificat, admis in mod curent, se determina intai componenta elastica, dintr-un calcul static la fortele orizontale seismice de cod, iar dcplasarea totala se deduce apoi din cea elastica prin impartire eu cocficientul 'II, care intervine cu aceeasi valoare cu cea introdusa in expresia fortei seismice de cod:

L1= L1elastic (1.20)

\II

Este de subliniat ca diferenta intre deplasarea elastica ~i cea totala este foarte

irnportanta, avand in vedere ea la strucurile in cadre etajate \II:C_:: 0,20, astfel

incat .1 .1c1astic / 0,20

dcplasarile totale.

5 L1c)ashc' In cele ce urmeaza, prin deplasari vom intelege

1.4.5. Deplasiiri relative de nivel

In fig.l.31 s-a reprezentat 0 structura in cadre etajate (fig.I.31.a) actionata de forte orizontale dirijate de la stanga spre dreapta ~i avand inaltimea totals H si Inaltimile de etaj

(nivel) Hel , He2 ... He i (nivel curent) ... Hen' In fig. l.3 l.b este prezentata diagrama de

forte taietoare de nivel QI' Q2 .... Qi ... Qn' iar in fig. 1.3 I.e defdrmata axului strueturii.

DepIasa.rea totala la varf este .1 , iar eu . .1ei s-a notat diferenta intre deplasarile de la cele doua extremitati ale etajului (i) ,denumita dep/asarea re/ativa de nivel a etajului (i) (engl. interstory drift, sau preseurtat drift).

--- - - .,

I

-------r-

Qi~.1-=C~i '" I

Q1

_ __ __'--- ..L _

r,

a)

c)

b)

Fig. 1.31

Inclinarea medie a deformatei pe lnaltimea etajuIui (i) a fost notata eu :

e i = .1 ei / H ei ( l. 21 )

Asa cum se vede si din fig.l.31.c, deformata axuIui unci strueturi obisnuite in cadre ctajate are un punet de inflexiune in zona de la inaltirnea (0,3 ... 0,5) H, unde in consecinta

inclinarea medic de nivel OJ arc valoarea maxima. Deci la nivelul respeetiv struetura in cadre are local cea mai mare deformabiIitate ~i in consecinta este de asteptat ea ~i avaricrile peretilor nestructuraIi sa fie maxime, fapt confirmat de aItfel in mod sistematic ~i la cutremurul din 1977 la cladirile cu structuri in cadre.

RUllita di pcntru vcrificarca de rigiditate a unci structuri la deplasarile produse de '-')£11:1' nri «mtalc seismicc, miirimea care trebuie supusii verificiirii # pentru care se

~ I

prescriu limitari superioare este deplasarea relativa de nivel, la nivelul unde are valoarea maxima.

tn consecinta, ~i caracteristica de rigiditate a structurii care intereseaza in corel are

cu deplasarile relative de nivel va fi rigiditatea relativa de nivet; notata cu Kei ~i definita

prin forta taietoare Qi (perechea de forte orizontale Qi din fig. I. 3I.c) necesara pentru a produce 0 deplasare relativa de nivel egala cu unitatea:

(1.22)

I I

I I

Daca se face 0 comparatie intre definitia rigiditatii relative de nivel ~i cea a rigiditiilii "absolute" a unci bare sau a unei structuri cu un grad de libertate, cum este cea din

.. ~--------~-.--------~-.

I I

/~,~

I I

:/',

Fig. 1.32 fig.l.32, se observa urmatoarele:

- rigiditatea "absoluta" K in raport cu un grad de libertate 6. se defineste prin forta F , aplicata dupa directia gradului de libertate 6., necesara pentru a produce 0 deplasare egala eu unitatea:

F = K6.

( 1.23)

deci reprezinta relapa tntre 0 forta # 0 deplasare ; ,

- rigiditatea relativa de nivel Kei din relatia (1.22) reprezinta rela/ia lntre 0 pereche de forte $; 0 diferenla de deplasari.

Totodata se observa cii rigiditatea absoluta K este 0 constanta a structurii respective, in timp ce rigiditatea relativa de nivel este functie nu numai de earaeteristicile structurii, ei ~i de distributia pe verticala a fortelor orizontale.

1.4.6. Componentele deplasarli relative de nivel

Pentru simplitatea expunerii, vom pomi de la cazul eel mai simpIu, al unui cadru de tip portal (eu 0 singura deschidere ~i un singur nivel), ca in fig.1.33.a , eu rigla infinit rigida in raport cu stalpii ~i actionat de 0 fortii orizontala F aplicata la nivelul rigiei.

Momentele ineovoietoare la toate capetele de bare (fig.1.33.b) vor fi M = F H / 4, iar eforturile axiale N din stalpi, reprezentand actiunea indirecta a fortei orizontale F, vor 11:

2M FH

N=±--=±-

L 2L

Deforrnata cadrului poate fi descompusa intr-o componenta ca in fig.1.33.c, corespunzatoare situatiei cand se blocheaza deformatiile axiale ale stilpilor, produse de eforturile N - si componenta suplimentara din fig.I.33.d, din deformabilitstea axiall deblocata a stslpilor.

F

"_1liiie

1=00

L

(a)

, "" , "" ,,,,,

"",

"" ,

A"" <,

(e)

D L

(b)

(c)

(d)

I I

(f)

(g)

Fig. 1.33

Daca acum cadrul respectiv este considerat ca umplut cu zidarie, rolul rigidizant al acesteia este similar cu eel al unor diagonale incrucisate deformabile axial, dispuse ca tn fig.1.33.e . Din componenta din fig.1.33.c a deformatiei cadrului, dreptunghiuIIimitat de axele AB, Be ,i CD devine un parsleiogram ca in fig.1.33.f, astfel di diagonalele care sehematizeaza efectul zidariei de umpluturl se deformeaza axial: diagonala AC se alungeste, deci dupl direetia respectiva zidaria este supud la tntindere, tn timp ce diagonala BD se scurteazi, deci eforturile dupl direetia ei BUnt de compresiune, A veriile tn zidaria de umpluturl se vor produce 1& tntindere tn rosturi, ca tn fig.l.33.g .

Cealaltl components a deformatiei csdrului, din efectul defonnabilitltii axiale a stAlpilor (fig.I.33.d) nu provoacl un fenomen similar, modiflclrile de lungime ale diagonalelor fiind nesemnificative, astfel cl ,i efectul asupra avarierii zidariei de umplutura va fi neglijabil.

Aceleasi aspecte se regasesc in mod general ,i la 0 structurl oarecare in cadre cu mai multe deschideri ~i mai muite etaje. Concluzia este cl pentru un cadru etajat umpJut cu zidarie ~i actionat de forte orizontale, fractiunea din deplasarile relative de nivel care provoaca avarieri ale zidariei de umplutura este numai componenta de "paralelogramizare" (corespunzatoare blocarii deformabilitatii axiale a stAlpilor). Deci numai aceastl

components trebuie s~ se inscric in valorile limil~ admise de prescriptii pcntru deplasarilc relative de nivel.

tn programele de caleul automat pentru structuri in cadre etajate care se folosesc in prezent in Romania, cum este prograrnul CASE elaborat de J.P.C.T., se livreaza ea rezultat pentru deplasarile relative de nivel valorile globale ale acestora, calculate luand in considerare ~i deformatiile axiale ale stalpilor, deci se obtin valori mai mari decat cele care ar trebui sA fie comparate eu valorile maxi me admise. Diferentele sunt cu atAt rnai importante cu cAt efectul indirect al fortelor orizontale intervine eu 0 pondere mai mare, respectiv cu cat eadrul este mat zvelt (raportul intre inAltime ,i IAlime este mai mare) ,i cu cAt riglele sunt mai rigide tn raport cu 8taIpi1.

Rezultatele corecte se obtin daca, folosind aceleasi programe de ealcul, pentru determinarea deplasarilor relative de nivel se reia ealculul structurii la actiunea fortelor orizontale blocsnd deplasarile pe verticala ale nodurilor, ceea ce se realizeaza introducsnd pentru rigiditatile la deformare axiala ale stalpilor valori mult majorate fali de eele reale.

1.4.7. Vlliori mmme admise de prescrlptii pelftru deplasdrlle relative de Ifivel

In functie de tncadrarea tn clasificarea de la paragr.I.4.3 de mat SUB, valorile maxime admise de normativul de proiectare antiseismica P.I 00-92 pentru rapoartel e

0i = ~i I Rei (relatia 1.21) sunt:

Categoria definita la paragr.l.4.3 Valoare maxima admisa pentru
OJ =Aei 1Hei
a 0,0035
b 0,0070
c 0,0070 1.4.8. hob/eme ill curs de chlrijicllr'e Ii tent/in/e .. 9deme

a) MOOul de calcul a1 deplasarilor relative de nivel ,i limitlrile prescrise la paragraful precedent sunt date in principiu pentru constructii noi, care se dimensioneaza la fortele seismice de cod, calculate introducand pentru eoeficientul 'V valorile prescrise tn normativ.

La verifiearea unei constructii existente, daci din ealeul rezult! valori subunitare pentru gradul nominal de asigurare R ~i acestea sunt aeceptate ea atare, fnsemneazA ell Be

54

adrnitc pcntru constructia respect iva Scap < Scod ~i deci se conteaza pe incursiuni mai mari In dorneniul post-elastic dedit la 0 constructie noua, Yn acest caz, in calculul

deplasarilor totale ~ =: ~e1llstic/\jI ar trebui sa se introduca valori mai mici pentru coeficientul \jI. Problema nu este inca reglementata in mod explicit sub aceasta forma in prescriptiile noastre actuale, dar se afla in atentia elaboratorilor de expertize tebnice ~i de proiecte de consolidare.

b) Daca la experti~area unei cladiri existente se constata ca struetura indeplineste cerintele de conformare, de rezistenta ~i de ductilitate ~i singura cerinta nerespectata este cea de rigiditate, se accepta de regula ca aeeasta sll nu constituie un motiv pentru a propune consolidarea structurii de rezistenta, Cu alte cuvinte, in asemenea cazuri se accepta ca la un viitor cutremur de intensitate maxima corespunzatoare zonei seismice respective, constructia sa capete deformatii si avarieri mai mari. lustiftcarea acestui compromis este de natura strict economica. Prin raportul de expertiza benefteiarul trebuie sa ftc insa in mod clar avertizat asupra situatiei.

Daca insa se constata ca nu sunt respectate niei celelalte cerinte ~i in consecinta se propun masuri de interventie cu caracter structural, in mod ftresc in proiectul de consolidare trebuie sa se tina seam a ~i de cerintele de rigiditate, ceca ce In unele cazuri poate chiar dicta solutia de consolidare [1], [2]. Yn aceasta problema exista inca pareri controversate, iar prescriptiile actuale nu adue precizari eu earaeter ferm.

c) Studii mai recente [12], [34] contin propuneri de raftnare a calculului deplasarilor relative de nivel ~i a modului de veriftcare de rigiditate a structurilor. Intrc altele, sunt propuse:

- procedee directe de determinare a deplasarilor totale, prin calcule in domeniul post-elastic, in loeul utilizarii impilrtirii valorii deplasarii elastice cu coeftcientul \jI ;

- incadrarea verificarii de rigiditate in categoria verificarilor la stan limita ale functionarii normale ~i, ca urmare, folosirea pentru calculul deplasarilor a unor valori ale fortelor seismice mai mici decat pentru verificarea la starea limita de rezistenta.

1.S. Verfficarea de ductllitate

1.5.1. Gelleralitiip. Obiectul verijiciirii

Vcrificarea de ductilitate a unei structuri, in conditiile unei actiuni seismice cu caractcristici date ~i in situatia cand se cunose cu suficienta certitudine pozitiile zonelor

plastice potentiale, ar trebui s~ comporte determinarea ductilitiltilor capabile (capacitatilor de deformare post-elastica) In aeeste zone ~i compararea lor cu ductilitatile necesare (numite ~i cerinte de ductilitate), pentru ca structura s~ preia ,i s~ disipeze energia indusa de cutremur tarA sA ajunga la colaps.

Pusa sub aceasta forma, verificarea de ductilitate ar raspunde unei conceptii coerente asupra controlului comportarii structurii la actiunea seismica datil, insA ar deveni deosebit de laborioasa ~i delicata, necesitand 0 analiza dinamica neliniara a structurii in ansamblul ei, ceea ce depaseste iii. orice caz posibilitatile unui calcul manual obisnuit ~i cere sil se apeleze la utilizarea unor programe de calcul automat de tipuri avansate.

Cand este yorba de 0 constructie existenta, problema!lecomplicilsuplimentar.in primul rand datorita incertitudinii asupra unor date de intrare, cum sunt cantitatea ,i modul de dispunere a armilturilor la structurile de beton annat. De asemenea, programeJe de calcul dinamic neliniar existente, cum este programul ANELISE elaborat de I.P.C.T., se referl la structuri cu alcAtuiri ordonate, in care cadrele sau peretii structurali se pot usor individualiza ~i models pentru calcul. Ori, dintre constructiile existente, tocmai cele mai periclitate in caz de cutremur ,i care ar necesita mai mult decat altele 0 verificare de ductilitate mai aprofundatA sunt de obicei cele cu alcatuiri constructive mai. dezordonate ,i deci mai dificil - uneori practic imposibil - de modelat pentru un calcul mai sofisticat.

Din toate aceste motive, in cazurile curente verificarea de ductilitate se rezumA la un control at ductilitatilor capabile prin reguli simplificate ,i compararea lor cu limitarile corespunzatoare date in prescriptii tot sub forme simple.

In capitolul de fatA se trateaza 7- ..... blema la acest nivel. Procedeele de calcul mai avansate, dat fiindca au implicatii nu numai asupra problemelor de ductilitate, ci ~i asupra celor de rezistentA,i rigiditate, sunt tratate intr-un capitol separat (1.6).

Categoriile de ductilitate care intervin tn calcul sunt: - ductilitatea de material;

- ductilitatea sectionala;

- ductilitatea de element structural.

1.5.2. Ductilitatea de material se defineste pe baza curbei caracteriltice 0' - £ a matcrialului si se exprima prin raportul intre deformatia specific! ultima (de rupere) Eu ~l

cea de plastificare £p;

(1.24)

•

Pentru elementele de beton armat, caracteristica principala sub acest aspect 0 constituie diferenta mare intre ductilitatea la intindere a armaturilor, daca acestea sunt din otel laminat, ~i cea la compresiune a betonului:

0'.

2 N/mm

R=370

R = 300 - --..,..., -------- ...... --------4. .,._-----;

R=210

arc tg Ea

e, %0

eau = 10 (lncarcari obisnuite)

Fig. 1.34

,

e.u == 50

(solicitari seismice)

• Pentru armaturi, utilizsnd curbele caracteristice 0a - 8a cu schematizare biliniara de

tip Prandd, admise pentru calcul de STAS 10107/0-90 (flg.1.34), rezulta la cele 3 tipuri de oteluri folosite in Romania (OB 37, PC 52, PC 60), pentru solicitAI;i

seismice (8au = 50 °/00) valorile J.la = 8au / sap din tabel.

Limita de curgere de 0
Tipul de otel caleul S -~ Sau S
ap- Ila "".:!II..
2 Ea sap
Ra = 0 ap (N / mm ) (>/00) (>/00)
OB37 210 1,00 50 50
PC 52 300 1,43 50 35
PC 60 370 1,76 53 28 • Pentru beton solieitat la compresiune, curba caraeteristicA 0b • s., schematizatl dati in acelasi standard (fig. 1.35) este fermata dintr-o parabola de eeuatie:

0" b _ ~ (2 _ s b J

Rc Ebp sbp

valabila in domeniul 0 ~ Eb s 8bp (= 2 °/00) ,i continuata cu un palier pinAta 8hu =3,5°/00'

Rezulta o ductilitate:

Ebu 3,5

Ilb =-=-= 1,75

Ebp 2

Aceasta valoare poate fi majorata printr-o confinare mai puternica a betonului (printr-un procent de armare transversals sporit), insa ramane oricum cu mult sub ductilitatea (a intindere a armaturilor,

La elementele solicitate la compresiune cu excentricitate mica, la care in stadiul ultim intreaga sectiune este comprimata, curba caracteristica din fig. 1.35 se opreste la

Ebp =: i/oo, care in acest caz devine ~i deformatia specifics ultima.

{:'p=20/oo co -3 501'

'"'b /'( ~bu ~ , /'00

Fig. 1.35

Se poate deci afirma ca armaturile din otel laminat reprezinta un material ductil, in timp ce betonul solicitat la compresiune are 0 comport are neductila, cu cedare practic casanta.

1.5.3. Ductilitatea sec/ionalii la elementele structurale din beton amrat Elementele componente ale unei structuri din beton armat,.atat la structurile de tip flexibil cat ~i la cele de tip rigid, sunt in principal solicitate la incovoiere, cu sau f'lra efort axial. tn consecinta, cazul eel mai general pe care trebuie analizata ,i definita ductilitatea lor sectionala este eel al unui element solicitat la incovoiere cu efort axial.

Pentru elemente structurale din aceasta categorie, starea limits de rezistenta se defineste prin atingerea deformatiei specifice ultime in betonul din zona comprimata

(Ebu). Cazul special cand, la procente de armare foarte mici, se poate produce ruperea

armaturii intinse inainte de atingerea Ebu in betonul comprimat, se intalneste rar ~i nu a fost luat in considerare in cele ce urmeaza. tn stadiul cand in zona comprimata se atinge

deformatia specifics ultima Ebu, deformatia specifica in armature din zona intinsa a

sectiunii are 0 valoare anumita Ea care, dupa cum armatura a ajuns sau nu in prealabil la

curgere, este Ea ~ Eap sau Ea < Eap.

,J

tn tig.l.36 se poate vedea influenta pozitiei axei

neutre, respectiv a inlUlimii relative ~ c-:: x I h., a zonei

com primate, asupra valorii sa din armatura intinsa, in

stadiul ultim definit prin Eb

Ebu' tn figura sunt

reprezentate, pentru aceeasi sectiune de element, deformatele (diagramele s) in doua ipoteze privind pozitia axei neutre, in care inallimile zonei comprimate sunt

notate cu xj ~ix2' unde x] > x2·

Admitand, asa cum este in general acceptat, ell ipoteza sectiunilor plane (Bemoulli) ramane practic valabila ~i in domeniul post-elastic pana la stadiul de cedare, cele doua diagrame E, cea

Fig. 1.36

reprezentata prin linie plina, corespunzatoare la x 1 ~i cea cu linie punctata, corespunzatoare

la x 2, sunt liniare ~i au ca punct comun ordonata extrema

Sb = sbu' Rotirile sectiunii

in cele doua ipoteze au fost notate cu 91 ~i 92,

Comparand intre ele cele doua diagrame e, se vede imediat eli dad! x2 <. xl, atunei

deformatiile specifice corespunzatoare in armatura intinsa sunt Ea2 > Ea I ~i anume Cll cat

ini11limea relativa ~ = x I ho . a zonei comprimate este mai mica, eu atat in stadiul de cedare

Ea este mai mare.

La 0 anumita valoare a lui ~,notata de regula cu <;b (valoare de "balans"), Ea

ajunge egala cu valoarea de curgere sap' Apoi, cu cat ~ seade mai mult sub <;b , cu atat sa

creste peste valoarea sap' adica deformatiile armaturii intinse mainteaza mai mult pe palierul de curgere. Rezulta urmatoarele:

- la valori ~ > ~ b- stadiul ultim se atinge direct prin cedarea betonului din zona comprirnata, tara ca armature intinsa sa fi ajuns in prealabil la curgere, deci cedarea este II eductila;

- la valori ~ < ~ b- armatura ajunge la curgere inainte de atingerea stadiului ultim, dcci cedarea este ductila ~i anume cu atat mai ductila cu cat in stadiul ultim armatura intinsa a intrat mai mult pe palierul de curgere, ceea ce se reflecta ~i printr-o rotire 9 mai

marc a sectiunii.

Concluzia generals este ca ductilitatea sec{ionalii. este in d;rectii. dep~"den(ii. de inaltimea relativa ~ a zonei comprimate $; anume este cu atlit mai mare cu clit valoarea ~ este mai mica. Pe acest considerent, in ST AS lO 107/0-90 conditia de ductilitate sub forma et simplificata se pune prin limitarea superioara a inAltimii relative a zonei

eomprirnate, deci printr-o conditio de forma I; ~ I;lim, unde I;lim = 0,40 < I;b'

Pentru a analiza de ce factori depinde I; ~i implicit ductilitatea sectional A, in cele de mai 'jos se particularizeaza aceste consideratii pe doua cazuri caracteristice: grinda (rigla de cadru) ~i stalpul.

a) ORINDA SOLICITATA LA INCOVOIERE

Fiind yorba de 0 zona plastid potentiala, pentru rigla de cadru intereseaza zona din vecinatatea reazemului, unde totdeauna arm area este dub lA, iar armarea de la partea superioara, pentru momente negative, este mai mare decat cea de la partea inferioara,

In zonele plastice potentiale de la extremitatile riglei, momentele de plastificare pot fi negative sau pozitive, dupa sensul de actiune al fortelor orizontale seismice, Din punctul de vedere al ductilitatii la 0 extremitate a grinzii, situatia cea mai defavorabila intervine cand armature intinsA este mai putemica dec at cea comprimata, deci clnd zona intinia a sectiunii este cea de la partea superioara (moment de plastificare negativ). Acest caz este

reprezentat in fig.1.37, unde s-a notat eu Alii. armatura intinsa de la partea superioara a

, .

sectiunii ~i cu Aa cea comprimata de la partea inferioara, iar cu p ~i p' s-au notat

procentele de arm are corespunzatoare:

I( 611 r

~ 1 I

------ ------------.s;==+

Fig. 1.37

p=~.]OO% b h.,

I

p'= Aa .100% b ho

Restul notatiilor folosite sunt cele uzuale.

tnallimea reala a zonei eomprimate, corespunzatoare formei eurbe a diagramei de eforturi unitare din betonul eomprimat, este Xo == 1,25 x .

Ecuatia de echilibru in proiectie pe orizontala este: b x Rc + A~ Ra - Aa Ra= 0

de unde:

(Aa - A~)Ra

X=~---'---

bRc

l; = p - p'. Ra 100 Rc

Conditia de duetilitate, in forma simplificata admisa in STAS 10107/0-90, este:

Jar

sau:

(1.25)

l; $;l;lim = 0,40. Fata de l;b = 0,55 ... 0,60, reprezinta deci 0 limitare mai restrietivA.

Inlocuind in relatia (1.25), se obtine:

'R

o 40~ p- p.~ de unde:

, 100 R '

c

R

p$;40-c + p' sau

Ra

R .

Pmax = 40-c + p' Ra

(1.26)

In consecinta, pentru a respecta conditia de duetilitate l; $; ~ Jim, se ajunge la 0 limitare superioara a procentului de armare din zona intinsll la valoarea dati de expresia ( 1.26). Rezulta ell pentru "" ele",ent solicitat la 1ncovoien flIrd efort IIXIIII, VnUfClI1WI

de ductilitate sub fOmHJ s;",plijicata ~ S ~11'" se nduu la ctJlftrohli "'scrlmi procentului de armare p in lilnita super/oara (1.26), tn functie ,i de p'.

b) STALpUL SOLICITAT LA COMPRESIUNE EXCENTRICA

Cazul eel mai frecvent lntalnit la structurile in cadre etajate, in special la nivelul de 1a baza strueturii, unde se admite localizarea de zone plastice potentiale 18 bazele stAlpilor, este eel al stalpilor arma]i simetrie.

Notatiile utilizate (fig. 1.38) sunt cele uzuale. Efortul axial N adimensionalizat sub

forma:

N

(1.27)

n=--

b h Rc

poarta si denumirea de nivel de solicitare la compresiune. Se precizeaza ell prin N se intelege aid efortul axial total, incluzdnd atat pe eel din incarcarile gravitationale, cat ~i

efcctul indirect al fortelor orizontale seismice

A' =A

a a

__t:=::=:::l _

h

Fig. 1.38

Ecuatia de echilibru in proiectie pe orizontala este:

I

b x Rc + Aa Ra - Aa Ra = N

de unde, cu A ~ = A a (armare simetrica):

N

x==--

s n,

(1.28)

Spre deosebire de cazul grinzilor solicitate la incovoiere, unde s-a not at ~ = x/ ho' la stalpi se obisnuieste, pentru simplificare, sa' se raporteze inalfimea x a zonei comprimate la inaltimea totala h a sectiunii, notandu-se ~ = x/ h. lnlocuind pe x cu expresia (1.28), se obtine:

x N

~ == h == b h Rc

(1.29)

Se observa ca expresia rezultata pentru ~ coincide cu cea a coeficientului n din formula (1.27) , astfel incat ceea ce am denumit mai inainte "nivel de solicitare la compresiune" caplita totodata ~i semnificatia de inliltime relativa a zonei comprimate a

sectiunii ( n = ~ ).

Conditia de ductilitate, dupa prevederile STAS 10107/0-90, este ~:s; ~lim = 0,40, ·valoare care poate fi majorata panli Ia 0,60 daca se iau masuri de confinare suplimentara, prin dimensionarea ~i dispunerea corespunzatoare a etrierilor. Obisnuit, se prefers scrierea sub forma:

n $; nlim = 0,40 [sau 0,60)

care scoate mai bine in evidenta faptul cit In cazul stalpilor armati simetric conditio de ductilitate se bazeazii numai pe limitarea nivelului de solicit are la compresiune n, nefiind afectata ~i de procentul de armare.

Aceasta permite un control preliminar expeditiv al respectarii conditiei de ductilitate la structurile in cadre, prin verificarea valorilor eforturilor axiale de compresiune din stalpi, incA inainte de efectuarea ealeulului structurii la forte orizontale seismice. Intr-un asemenea ealeul preliminar insa, intrucat nu se cunosc fncl valorile suplimentelor de efort axial L\N din efectul indirect al fortelor orizontale, acestea necesita

sA fie apreciate in mod aproximativ, de regula procentual fatl de Ng. Observatia se refera praetie numai la stalpii marginali, avand in vedere ell la cei interiori efectul indirect este de. obieei neglijabil (reactiunile transmise unui stalp de riglele din stanga ~i din dreapta lui sunt de semne eontrarii ~i se echilibreaza in eea mai mare parte).

La verificarea cladirilor existente antebelice, cu schelet de beton armat, s-au constatat frecvent nerespectari flagrante ale conditiei de limitare superioara a nivelului de solicitare la compresiune a stalpilor, obtinandu-se din caleul pentru coeficientul n valori

mult superioare in raport eu nlim' uneori ehiar valori supraunitare, mergand ~i pana la n = 1,5. Motivele sunt:

- clasele de beton inferioare folosite in perioada respectiva (echivalente cu eel mult Be7,5 ... 10 din clasifiearea actuala);

- executia defectuoasa a betoanelor;

- subdimensionarea sectiunilro stalpilor, pe eonsiderente de aspect sau pur ,i simplu

•

din ignoranta,

Aeeasta reprezinta una din cele mai serioase probleme care se intAlnesc la expertizarea categoriei respective de cladiri ~i care conduce frecvent la necesitatea unor consolidari radieale.

Consideratiile de mai sus referitoare la stalpii de cadru sunt valabile ,i pentru ~ontanpi peretdor structural;' La acestia nu totdeauna sectiunile de beton ,i armarile sunt simetrice, dar idcea de baza dl 0 verificare de duetilitate se poate face fn mod simplificat prin eontrolul nivelului de solicitare Ia compresiune ramane valabila ,i este preluata, ea atare in prescriptiile noastre actuale pentru proiectarea constructiilor cu pereti strueturali din beton armat (P.85-96) [25].

c) EXPRESIA GENERALA A COEFIClENTUUJI DE DUCTILITATE SEC{'IONALA (DE CURBURA) ~('

Cu notatiile din tig.1.39, expresia curhurii intr-o sectiune a unui element solicitat la incovoiere cu sau farA efort axial, este:

unde S b = deformatia specifica a betonului in fibra extrema comprimata, intr-un stadiu de solicitare oarecare (sb < su); C:-_:-_ curb"ra deformatei.

Fig. 1.39

M

_.

In starea limita de rezistenta (cedarca zonei comprimate), Eb = Su ~i curbura ultima capata expresia:

C - sbu u-

xo

(1.30)

Dupa cum sectiunea se gaseste in domeniut de comportare ductila sau neductila, forma curbei care exprima relatia moment - curbura (fig. 1.40) este eu sau ilra palier post-elastic. tn figura, cele doua cazuri sunt reprezentate cu linie plinl ~i cu linie punctata, pe doua exemple caracteristice ( n = 0,8 ,i n = 0,2 ). In cazul

C cu palier post-elastic, s-a notat cu Cp
1 l •
CE k curbura de plastiflcare.
'" C"
Coeficientul care exprima
"l
n =0,2 ductilitatea sectionala (de curburA) sub

- - - -- n=O,8 forma generals este:
C
Fig. 1.40 llC:::;:.:J!. (1.31)
Cp 1.5.4. Dwctililllte.tIe element (tie deplasare) III elementele tie beto" a""tIt (Jl~) Notiunea de ductilitate de element (de deplasare) caracterizeaza elementul in

.

totatitatea lui ~i intervine numai la elementele structurale care contin ,i zone plastice pntenll~l€; lit lin filpAl ~nY lit ambele ~~~t~. ~~mnifiQl\tiM lWe~tt!inotiutli poate fl urmarita

in fig.1.4l pe cazul simplu al unui perete structural plin, incastrat la baza ~i liber la capstul superior, deci lucrand ca 0 consola verticala. Zona plastica potential! este situate la baza peretelui ~i are inaltimea Ip .

Fortele seismice orizontale care actioneaza asupra peretelui sunt considerate distribuite triunghuiular, cu rezultanta S , iar actiunea lor s-a admis a fi monoton crescatoare pana la atingerea starii limit! de rezistenta la baza peretelui. in fig.1.41.b este adUatli diagrama de momente, iar in fig.1.41.c ~i d deformata ~i diagrama curburilor. S-a admis in mod simplificat ca fractiunea post-elastica a curburii (C - Cp) este practic constants pe inaljimea zonei plastice. Cu Il s-a notat marimea deplasarii laterale in dreptul rezultantei S a fortelor orizontale. Curba S - Il este reprezentata in fig. 1.42.

I
r'\ l t
71 1\u
J

Fig. 1.42 s

-.--------r- -- - - - - -.--- .- - - --

H

(a)

(b)

Fig. 1.41

(d)

(c)

Odata

determinate

marimile

deplasarilor la initierea plastificarii (Ilp ) si in stadiul ultim (Ilu ), coeficientul de ductilitate de element (de deplasare) ll~ este definit prin raportul:

(1.32)

Capacitatea de retire a zone; plastice potential« este 0 alta marime care

.

caracterizeaza ductilitatea de element ~i se determina prin integrarea (insumarea) fractiunii

plastice a curburilor rc, - Cp )pe inAllimea Ip :

(1.33)

65

dcci cxprirna aria portiunii respective din diagrama curburilor,

Marimea coeficientu lui ~l,,\ si cea a capacitatii de rotire epa zonei plastice

potentiate dau informatii suplimentare asupra caracteristicilor de ductilitate ale elementului structural. Pentru a putea fi i'nsa utilizate in verificarea practica de ductilitate a unci structuri, este necesar sa se cunoasca ~i valorile limita inferioare eu care sa fie comparate, adica cerintele de ductilitate corespunzatoare. Pentru acestea, daca nu se efectueaza un calcul dinamic aprofundat al ansamblului structurii, nu se pot da dedit indicatii cu caracter

apreciativ. In literatura se dli de exemplu 0 conditio de forma J.1i\ ?: 4 ... 5 .

Din J.1L'1 se poate deduce J.1c ~i din acesta valoarea maxima adrnisa pentru inaltimea relativa I; a zonei comprimate a sectiunii in zona plastid potentials a elementului considerat.

1.5.5. Caracteristici ale comporlarii post-elastice la 5paletii de ziddrie

Zidaria de caramida, neconsolidata cu elemente de heton armat, asa cum se intalneste la marea majoritate a cladirilor existente vechi, este un material cu comportare neductila, in raport cu acceptiunea obisnuita a notiunii de ducti1itate. Un domeniu de comport are post-elastica inainte de cedare exista, insa acesta nu provine dintr-o ductilitate sectionala propriu-zisa, ci din fenomenul descris mai inainte la paragr.1.3.8.b si ilustrat in fig.1.25 ~i 1.26. Intre stadiul numit "de fisurare", care limiteaza comportarea elastic-liniara a sectiunii ~i stadiul ultim, prin iesirea punctului de aplicatie al rezultantei N a fortelor verticale din samburele central al sectiunii, aria activa a acesteia scade treptat pe masura ce solicitarea se apropie de stadiul ultim ~i in consecinta scade progresiv ~i

rigiditatea elemeritului. Deei, intre Mf ~i Mu se creeaza un interval de comport are neliniara (fig.1.26) care, asa cum s-a aratat la paragr.1.3.8.g , poate constitui un criteriu pentru cuantificarea coeficientului '" din expresia fortei orizontale seismice de calcul,

Problema modului de disipare a energiei induse de cutremur in cazul structurilor cu pereti port anti de zidarie nu poate fi insli considerata complet elucidata numai pe baza acestor elemente. Un aspeet bineeunoscut tuturor specialistilor care s-au preocupat de expertizarea cladirilor existente cu ziduri portante de caramida este neconcordanta freevent intalnita intre rezultatele verificarilor de rezistenta, care au condus la valori foarte joase ale

.

gradului nominal de asigurare (R = 0,10 ... 0,20) ~i comportarea reala nu atat de

dezavantajoasa constatata la cladirile respective la numeroasele cutremure majore cu care s-au confruntat panli in prezent. S-au dat in acest sens explicatii, dar care nu sunt inca in

stadiul de a putea constitui 0 teorie coerenta ~i convingatoare, eu atat mai mult cand este yorba de un efect eumulativ al mai multor eutremure succesive.

1.6. Verificarea globali a structurilor printr-un calcul dinamic neUniar

La proiectarea constructiilor noi cu structura din beton armat, un procedeu de verificare prin calcul care poate fi considerat a fi eel mai avansat la nivelul cunostintelor noastre actuale in domeniul ingineriei seismiee este metoda de calcul dinamic neliniar, care are un caraeter global pentru ea furnizeaza datele necesare pentru toate eele 3 tipuri de verificari: de rezistenta, de rigiditate ~i de ductilitate.

1.6.1. Date de intrare

a) In eeea ce priveste earaeteristicile strueturii, in afara de geometria generals ~i de sectiunile de beton ale elementelor componente, este necesar sa se cunoasca momentele de plastifieare la extremitatile riglelor ~i elementelor verticale (stalpi sau pereti structurali). In aeest scop trebuie sa fie cunoseute:

.

- sectiunile de armatura;

- rezistentele de ealeul ale betonului ~i ale armaturilor;

- pentru elementele vertic ale: marimile eforturilor axiale.

Sectiunile de armatura se predimensioneaza de regula pe baza unui calcul al structurii in domeniul elastic. Daca la sfasitul ealeulului dinamic neliniar rezulta necesare modificari importante ale armarilor fata de eele adoptate initial, intregul ealeul trebuie sa fie reluat eu noile armari. In mod special, la riglele de euplare ale peretilor strueturali eu goluri, armarile care se stabilese initial trebuie sa tina seama ~i de limitarile superioare dictate de fortele taietoare eapabile, in modul eunoscut.

Pentru rezistentele de calcul se introduc valorlle ",edii date in ST AS 10107/0-90, care sunt superioare valorilor de ealeul obisnuite (pentru beton: Rc = 1,75 Rc ~i pentru armaturi: Ra = 1,35Ra), pentru a line seama ca pe ansamblul unei strueturi ar fi exagerat din punet de vedere probabilistic sa se eonsidere ea in toate sectiunile rezistentele materialelor sunt eelc minime de ealeul (Re , Ra ) admise la verifiearea fiecarei sectiuni in parte la incarcarile obisnuite.

Pentru beton si armaturi este de asemenea necesara ~i introdueerea in ealcul a unei modelari pentru curbele caracteristice a - E , cu precizarea valorilor deformatiilor specifiee ultirnc.

In ceca ce priveste marimile eforturilor axiale in elementele verticale, care intervin in calculul momentclor de plastificare la compresiune excentrica, se introduc valorile din Incarcarile gravitationale, la care se adauga cele din efectul indirect al fortelor orizontale, calculat in ipoteza ca la toate capetele de rigle au aparut articulatii (zone) plastice ~i deci momentele sunt cele de plastificare.

b) Din punctul de vedere al incarcarilor produse de actiunea seismica, metoda de calcul dinamic neliniar difera substantial de calculul obisnuit, prin aeeea ca nu se pomeste de la un sistem de forte orizontale date, ci de La 0 accelerograma data, construita prin prelucrarea unei seismograme inregistrate la un anumit cutremur ~i apoi se considera structura actionata la baza de 0 miscare simuland accelerograma respectiva, De regula se cere sA se faca verificarea la eel putin doua tipuri caracteristice de accelerograme (in Romania se folosesc cele de la cutremurele din Bucuresti, 1977 ~i EI Centro, 1940).

In acest mod se line seama implicit ~i de influenta duratei eutremurelor, factor care in procedeele de calcul simplificate bazate pe fortele orizontale de cod, nu intervine decat eel mult indirect, prin modul cum au fost stabilite valorile fortelor de cod.

Pentru cutremure de alte intensitati decat eele mentionate, in lipsa unor date

.

specifice, aceleasi accelerograme pot fi folosite eu 0 calibrare corespunzatoare a scarii

acceleratiilor.

1.6.2. Modul de calcul

Se foloseste un program de calcul automat, in care timpul pe durata cutremurului si imediat dupa cutremur (cand constructia continua sa oscileze) este impartit in segmente foarte scurte, de ordinul a 0, 1 ... 0,2 sec .

. Corespunzator fiecarui segment astfel definit, programul de calcul livreaza toate date necesare pentru tragerea unor concluzii asupra comportarii structurii la momentul respectiv ~i anume:

- valorile eforturilor sectionale in toate sectiunile de calcul;

- valorile deplasarilor laterale totale (inclusiv componenta post-elastica) la noduri;

- aparitia de zone plastice;

- atingerea starii ultime in sectiunile in care se ajunge la deformatia specifica ultima

la compresiune in beton (sbJ.

tn ceea ce priveste zonele plastice, este de precizat ca pe parcursul duratei urmarite de calculator ele pot aparea ~i apoi disparea in sectiunile respective, aparand in aite sectiuni, in functie de fluctuatia starii de solicitare.

68

Calculul ofera deci 0 imagine a istoriei comportarii structurii pe durata care intereseaza, motiv pentru care metoda este denumita ~i time history method.

Stadiul care se declara ca stare limita ultima a structurii in ansamblul ei ~i la care calculul se opreste se defineste in mod obisnuit prin momentul cand in primul element vertical component al structurii se ajunge la cedare in zona comprimata a sectiunii (se

atinge Ehu)' La acest stadiu, capacitatea de rezistenta a structurii la forte orizontale seismice se mascara prin compararea energiei capabile cu cea indusa de cutremur.

1.6.3. Rezultatele calculului

Dupa cum se vede din cele aratate mai sus, analizarea listing-ului cu rezultatele calculului permite evidentierea urmatoarele elemente:

- pozitiile ~i ordinea de aparitie a zonelor plastice, care se compara cu cele avute in vedere la dimensionarea structurii pe baza recomandarilor prescriptiilor de proiectare;

- capacitatea de rezistenta la forte orizontale seismice, pentru un cutremur de tipul considerat;

- marimile deplasarilor relative de nivel ~i alura variatiei lor pc fnaltimea structurii.

1.6.4. Aplicarea metodei fa verificarea cladirilor existente

tn cadrul paragr.l.5.1 s-a atras atentia asupra necesitatii unci corelari logice intre nivelul de certitudine al informatiilor care se detin asupra constructiei examinate ~i gradul de rafinare a calculului. tn situatiile cand datele disponibile asupra alcatuirii structurii ~i armarii elementelor structurale sunt incerte, un calcul avansat cum este eel dinamic neliniar poate fi iluzoriu,

De asemenea, daca alcatuirea de ansamblu a structurii este dezordonata, a~a cum se intampla adeseori la cladirile cu schelet de beton armat realizate in perioada interbelica, 0 modelare corecta pentru inscrierea in programele de calcul dinamic neliniar existente este dificila si nesigura,

De aceea, fata de constructiile noi, la a carer proiectare metoda de calcul dinamic neliniar constituie un mijloc de verificare de utilitate incontestabila pentru imbunAtAtirea nivelului de cunoastere a modului de lucru al unei structuri la solicitari seismice, in cazul verificarii constructiilor existente folosirea acestei metode, pentru a deveni realmente utila, este lirnitata de multe conditionari,

69

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA ~I CARACTERIZAREA CLADIRILOR DIN ROMANIA DupA PKRIOADA IN CARR AU FOST RRALTZATR

2.1. Elemente introductive

2.1.1. Unul din principalii parametri ce trebuie identificati la examinarea unei con structi i existente, in vederea determinarii nivelului ei de asigurare antiseismica ~i a masurilor necesare pentru mentinerea sau majorarea acestui nivel este st,bUtre! perioadeJ In sare a fost realizati, care este hotaratoare pentru a cunoaste:

• materialele folosite la elementele structurale, inclusiv 18 fundatii;

• sistemele constructive utilizate in perioada respective in Romania;

• stadiul preocuparilor pentru asigurarea prin proiectare a constructiilor la actiunea Incarcarilor gravitationale ~i a solicitarilor seismice, in contextul stadiului cunostiintelor din perioada respectiva in domeniul ingineriei seismice;

• stadiul prescriptiilor tehnice ~i in mod special al celor referitoare la proiectarea antiseismica, atAt pentru structurile principale de rezistenta ale cladirilor (concepti a de ansamblu, verificarea prin calcul, alcatuirea de detaliu a elementelor structurale ~i a legaturilor dintre ele), cAt ~i a elementelor nestructurale, cum sunt peretii neportanti de inchidere ,i despartitori ..

Important este in special ca printr-o investigare de acest fel sA se scoata in evidenta punctele nevralgice potentiale ale unci constructii, de regula caracteristice epocii tn care a fost realizata, pentru ca atAt la expertizarea tehnica a cladirii, cat ~i la proiectarea masurilor de interventie (consolidari ~i reparatii) sA se concentreze atentia in mod deosebit asupra acestor puncte.

De aceea, s-a considerat necesar ca in cele ce urmeaza sA se inceapA printr-o caracterizare a cladirilor obisnuite din Romania dupa perioada in care au fost realizate, sub toate aspectele aratate mai sus, pomind de la constatarile rezultate din numeroase expertize tehnice efectuate in ultimii ani, incepand de la cutremurul din 4 aprilie 1977 ,i in special in perioada din 1990 incoace, cand legislatia ~i fondurile alocate de stat au fost de natura a genera 0 actiune de expertizare mai ampla ~i mai organizata. D~sigur, aspectele mai semnificative sunt cele care s-au constatat in mod sistematic la majoritatea cladirilor din acceasi categoric si perioada de realizare, dar de la caz la caz in mod inevitabil au aparut ~i situatii spccifice sau cu caracter de exceptie, In consecinta, caracterizarile de mai jos

71)

trebuie considerate ca avand numai un caracter indicativ, de prima orientare, insll chiar in aceste conditii pot de multe ori usura ~i limita in mod substantial munca de investigare a expertului tehnic.

2.1.2. Ca baza pentru delimitarea perioadelor de realizare a constructiilor s-au luat in special elidirUe din BueurestL in primul rand pentru cll de la acestea s-au detinut cele mai multe informatii. De asemenea, orasul Bucuresti ~i zona care n inconjoarA prezinta 0 relevanta majora ~i prin volumul mare ~i concentrat de cladiri ~i mai ales de cladiri inalte care s-au confruntat cu cutremurele putemice mai recente. Un alt aspect specific orasului Bucuresti ~i care it situeaza ca semnificativ pentru lnvestigarile din acest domeniu este 'Ii faptul cl in prescriptiile de proiectare aparute dupa cutremurul din 1977 a intervenit pentru acest oras 0 majorare a valorilor fortelor orizontale seismice de calcul mai pronuntata decat pentru majoritatea localitatilor importante din Romania ~i anume dupa noua hartl de macroraionare seismica a teritoriului tlrii, bazata in mod mai realist pe inregistrarile din 1977, intensitatea seismica de calcul in Bucuresti a fost majoratA cu un grad Intreg, adicl de la gradul 71a gradul 8 (dupa scara Mercalli). Aceasta s-a adaugat la cresterea generala a valorilor coeficientului de amplificare dinamica fl, pentru tot teritoriul tlrii, prin adoptarea unor curbe spectrale mult modi Iicate in sens defavorabil fall de cele din prescriptiile anterioare cutremurului din 1977.

Observatiile ~i concluziile din cele ce urmeaza sunt insl in mare mAsurll aplicabile ~i pentru restul zonelor cu seismicitate ridicata din Romania.

2.1.3. Pentru delimitarea perioadelor in care au fost realizate cladirile, s-a considerat ca punct de pomire sfAr"itul secolului trecut, mai precis ultimul deceniu al acestuia, intrucat constructii mai vechi decat 1890 sunt foarte rare in Bucuresti ~i reprezinta oricum unicate, de regula motiumente istorice sau de arhitectura, care nu se Incadreaza intr-o analizA cu caracter general.

Perioadele de la 1890 incoace au fost imPlrtite dupa cum urmeaza:

- Perloada de _eeput de ,eeo. (1890 - 1920>, caracterizata in principal prin aceea ·ell se situeaza inainte de introducerea curenta a betonului ,i a betonului armat ca materiale pentru elementele structurale "i pentru fundatii.

- Perioada interbellei (1920 - 1940), anterioara cutremurului putemic din 10 noiembrie 1940 ~i in care betonul ~i betonul armat au fost introduse treptat pe scara din ce in cc mai larga la structurile de rezistenta "i la fundatiile cladirilor, dar in care ca ~i in

pcrioada precedents incA nu au fost luate practie in considerare decat cu totul intamplator ~i in mod rudimentar cerintele de protectie antiseismica a cladirilor,

- Perioada postbeUd pana la cutremurul din 1977. carepoate fi considerata ea a inceput practie odata cu declansarea 1n anii ] 950 - 1955 a campaniei ample de constructii de locuinte ~i de ansambluri industriale (hiatus-ul dintre 1940 - 1950 corespunde unei perioade cand s-a construit foarte putin In Romania, imediat dupa eel de-al doilea razboi mondial), 0 caracteristica a perioadei 1950 - 1977. a fost inceputul luarii in considerare in mod organizat ~i din ce in ce mai coerent a cerintelor de proiectare antiseismica si, odata cu aceasta, injghebarea treptata ~i in cele din urma oficializarea primelor prescriptii de proiectare antiseismica de tip mai modern.

- Perloada postbelica dlntre 1977 - 1990, caracterizata pnn trecerea pentru constructiile noi Ia prevederi de proiectare antiseismica substantial imbunAtatite, cu masuri semnificativ sporite falii de perioada anterioara, bazate pe dezvoltarea impetuoasa a cunostintelor teoretice ~i practice de inginerie seismica - dar in acelasi timp ignorarea deliberata in continuare a situatiei clsdirilor existente, generata de politica lipsita de raspundere promovata in aceasta problema de conducerea de stat totalitara din acea vreme.

- Perloada actual! (dupa 1990}. in care a inceput sii se dea 0 atentie crecanda ~i problemelor puse de asigurarea unui nivel corespunzator de protectie antiseismica pentru cladirile existente, ceea ce s-a reflectat ~i in noua editie din 1991/92 a prescriptiilor de proiectare antiseismica a constructiilor civile ~i industriale, in care au aparut pentru prima data ,i capitole special rezervate expertizarii cladirilor existente sub aspectul sigurantei la actiunea cutremurelor ,i proiectarii masurilor de interventie la constructiile avariate de cutremure. Aceste capitole au fost recent revizuite ,i mult imbunatatite (1996).

Totodata perioada de dupa 1990 a corespuns ,i pe plan politic unei tranzitii treptate spre 0 economie de piatA, care a condus la 0 diversificare ~i modernizare radicala a cerintelor beneficiarilor ,i arhitectilor privitoare la sistemele constructive ale cladirilor.

2.2. Perioada 1890 - 1920

2.2.1. Principalii factori care au influentat concepti a ~ alcatuirea constructiva a cladirilor realizate in aceasta perioada sunt urmatorii:

• Numarul de niveluri supraterane al clldirilor etajate nu depasea decat rareori parter -+ 2-3 etaje.

72

• Betonul si hetonul armat nu fusesera incA introduse la noi - cu rare exceptii - ca materiale pentru structurile de rezistenta si fundatiile cladirilor,

• Cunoasterea notiunilor de calcul de rezistenta era foarte precara, rar majoritatea clAdiri}Qr erau construite dupa reguli empirice, in special in ceea ce priveste alcatuirea si dispunerea elementelor portante verticale.

Este interesant de relevat sub acest aspect discrepanta intre nivelul elevat de abordare din punct de vedere structuralal unor constructii importante de stat, cum au fost podurile ~i silozurile mari de cereale, legate in principal de numele marelui nostru inaintas ing. Angbel SaJigny ~i caracterul rudimentar si empiric al modului de realizare a cladirilor obisnuite, atat a locuintelor cat ~i a unor cladiri publice (scoli, spitale, judecatorii ~i tribunale).

2.2.2. Plan$eele au fost de regula realizate din lemn, cu grinzi dese (la 50 - 80 em distanta), ca in fig.2.l.a ~i cu tavan suspendat din tencuiala pe sipci ~i trestie. La planseele peste subsol s-a utilizat in mod aproape general solutia din fig.2.l.b, cu grinzi metalice dese ~i cu boltisoare de zidarie aparente (.rarA tavan suspendat).

pardoseala =~lJl1lpl~t~!a

E:~l£~~~::r:~~~~c:=_:L~m __ van~_in_~_n_cu_~~~ pe sipci si trestie

(a)

Fig. 2.1

o prima caracteristica a ambelor sisteme 0 reprezinta faptul cA ele nu /ormeaz4 $aibe rigide , care sA asigure conlucrarea spatiala intre zidurile portante la actiunea fortelor orizontale , astfel inc at fiecare din acestea lucreaza practic independent ~i eventualele carente de capacitate portanta ale unor pereti, in special a celor cu goluri mari sau dese de usi sau ferestre nu pot fi suplinite printr-o redistributie spatiala a fortelor orizontale catre alti pereti cu capacitati portante mai mari.

De asemenea, in ambele sisteme (grinzi de lemn sau grinzi metalice), elementele portante orizontale care transmit incarcarile gravitationale la peretii portan]! stint elemcnte liniare, deci etc transmit incarciirile unidirectional (fig.2.2). ln consecinta, marea

majoritate a incarcarilor gravitationale sunt preluate de peretii portanti de pe una din directii, in limp ce peretii de pe cealalta directie, paraleli cu grinzile planseelor, preiau de la acestea incarcari foarte reduse ~i deci nu sunt dotate cu lestarea necesara pentru a prelua in bune conditii incarcarile orizontale seismice actionand dupa directia lor. De aceea, in multe cazuri avariile cele mai frecvente ~i mai grave sub actiunea fortelor seismice au aparut la acesti pereti de rigidizare.

perete de rigidizare (autoportant)
transversal
W
grmzi '" '" '" ~ k1 arie de planseu aferentA
, , ~ ~. peretelui transversal
~
,arie de :Ilan - - ~ (inclusiv latimea activa
eu Io..a peretelui longitudinal)
aferent ~ pen btel I v ~
longitu nal II perete portant
-- longitudinal
,
~~ - - -
"'.., r Fig. 2.2

Intrucat in perioada respectiva constructiile nu dispuneau inca de centuri de beton armat pe liniile peretilor portanti, grinzile de planseu erau de regula simplu rezemate pe acestia, tarA legaturi de ancorare intre plansee ~i pereti. Aceasta a avut drept consecinta faptul ca sub actiunea cutremurelor ~i in special a celor succesive din 1977, 1986 ~i 1990, capete1e grinzilor s-au miscat pe peretii portanti dand planseelor 0 flexibilitate sporita chiar la actiunea tncarcarilor vertic ale, ca.t ~i la cea a circulatiei de vehicule grele pe strazile invecinate ~i prin aceasta creand 0 senzatie de insecuritate locatarilor. Fenomenul s-a observat in mod deosebit la cladirile pub lice cu circulatie intensa pe plansee ~i cu deschideri mai mari ale acestora, cum suntcladirile judecatoriilor, tribunalelor ,i scolilor. Au fost cazuri in care inlocuirea planseelor de lemn sau cu grinzi metalice prin placi de beton armat s-a dovedit necesara in primu1 rand pe acest considerent. La expertizarea unor cladiri din aceasta categorie s-a constatat totodata ~i faptul cA in mod frecvent grinzile de lemn ale planseelor erau subdimensionate sub aspectul rigiditAlii, ceea ce s-a adAugat ca 0 cauza suplimentara la cele aratate mai sus.

Carente deosebite din punetul de vedere al ancorarii reciproce intre peretii portanti sau autoportanti ~i plansee au aparut la peretii de capat (fronton) in cazurile cand planseele au avut deschideri mai mari ,i in consecinta, peretii respectivi nu au avut practic pe toata

74

lungimea lor legaturi de ancorare cu planseele. Aceasta a favorizat tendinte de desprindere ca in fig.2.3.


, I
I I
I
perete de capat 1 ,'"
(Ironton) r
I
\
\ '
" ~ ...
Fig. 1.3

Tendinte similare de desprindere au aparut ~i la peretii principali portanti longitudinali, in situatiile cand distantele lntre peretii transversali de rigidizare erau prea mari (peste 8-10 m), in raport cu grosimile peretilor respectivi.

La cladirile mai vechi, un obiect al investigarii trebuie sA II constituie ~i. controlul, eel putin prin sondaje, al starii capetelor grinzilor de lemn ale planseelor, care pot prezenta fenomene de putrezire, in special la planseele de pod, care sunt expuse In mai mare mAsurA umiditatii,

2.2.3. Perefii portanp de zidtlrie.

In perioada respectiva desigur ca la stabilirea dispozitiei in plan a peretilor portanti ~i a celor de rigidizare, nu putea fi inca vorba de cunoasterea ~i aplicarea unor reguli in ceea ce priveste 0 coordonare intre distributia in plan a maselor ~i cea a rigiditatilor elementelor portante verticale. De aceea, s-au intalnit frecvent cazuri in care apar disimetrii importante din acest punct de vedere. Cat limp planseele nu asigura 0 conlucrare spatial! a structurii, aceste disimetrii nu cauzeaza efecte semnificative de torsiune general A sub actiunea fortelor orizontale seismice. Dar daca prin proiectul de consolidare a cladirii se prevede inlocuirea planseelor de lemn sau cu grinzi metalice prin plansee de beton armat, problema poate capata importanta ~i trebuie luata in considerare la verificarea prin calcul a ansamblului peretilor portanti in situatia de dupa consolidare ~i la luarea de masuri de corectare daca apare necesar,

Rolul peretilor de rigidizare, dispusi perpendicular pe cei portanti principali, la preluarea fortelor orizontale seismice 'ectionand dupa directia respective, nu era luat in considerare, acesti pereti fiind prevazuti de multe ori prea rari sau realizati din zidarie de grosime prea mica (1/2 cArAmidA). Defectiunile generate de aceastl earenl' au fost aratate la paragraful 2.2.2.

Pe parcursul exploatjrii cladirii, in peretii port anti s-au practicat deseori in mod necontrolat goluri de dimensii mari, pentru usi sau nise, care au fost de natura sA slabeasca In mod scmnificativ unii spaleti de zidarie,

De ascmenea, tot in mod necontrolat s-au executat uneori in timp supraetajari, care au dus la suprasolicitarea la compresiune a unor pereti portanti ~i totodata Ia majorarea corespunzatoare a solicitarilor din actiuni seismice. Este de mentionat in acest sens exemplul cladirii Bancii Ion Tiriac din str. Doamnei, Ia care peste cele 3 niveluri initiale s-au adaugat ulterior inca 2 niveluri, ajungandu-se ca numai din incarcarile gravitationale, eforturile unitare de compresiune in peretii portan]i principali sa atinga valori de ]0-15 ~aN/cm2. Construc[ia a suferit avarii importante la cutremurul din 1977.

o atentie specials trebuie acordata ~i extinderilor in plan a cladirilor prin adaugarea de corpuri supl~mentare, cu structuri de multe ori diferitc de cele ale constructiei initiale ~i neseparate prin rosturi de aceasta. Adaosurile respective s-au executat in mod frecvent tari1 asigurarea unor [eseri intre zidariile noi ~1 cele vechi, ceca ce s-a marcat prin desprinderi sau fisuri verticale sub actiunea cutremurelor. De altfel, lipsa unor teseri ale zidurilor la intersectiile lor s-a remarcat in multe cazuri chiar in interiorul eorpurilor executate in aceeasi etapa,

In eazurile cand cladirile au fost realizate improvizat, tarA proiecte controlatc in mod corespunzator, s-au detectat la expertizarea lor ~i situatii foarte grave cum ar fi necorespondenta pc verticala a pozitiei unor pereti portanti sau de rigidizare. Situatii de acest fel au iesit la iveala in mod deosebit in cazul supraetajarilor.

2.2.4. BuilUldrugii peste golurile de u~i si ferestre au fost realizati de regula din bolti de cArAmida, grinzi metalice sau grinzi din lemn. Sub actiunea incarcarilor verticale, buiandrugii astfel realizati si-au putut

fisura la 45°

lungime

insuficienta

Fig. 2.4


A- Ir
-..:: ~ Fi,l. J.J

indeplini in bune conditii functia, dar la actiunea fortelor orizontale seismice nu au putut functiona de regula ~i ca rigle de cuplare intre spaletii de zidarie portanta, ea clemente componente ale anui perete structural cu goluri. De regula, carenta principals din acest punct de vedere a constat in lipsa unci lungimi suficiente de ancoraj a buiandrugilor respectivi in spaletii vertic ali de zidarie (fig.2.4), care sa permitll transmiterea unor momente de fncastrare.

Sub actiunea fortelor orizontale seismiee, la eapetele buiandrugilor au aparut in consecinta in mod freevent fisuri (vertieale sau la 45°), ea in figura.

De aceea, la verificarea prin calcul a peretilor portanti din zidarie cu siruri de goluri suprapuse, in eazurile curente cand inaltimile plinurilor orizontale de pe liniile golurilor sunt mici, actiunea lor ea rigle de cuplare se neglijeaza, considerand spaletii de zidarie ca niste console verticale pe toata iniiltimea cladirii, conectate intre ele la nivelul planseelor prin legaturi pendulare, ca in fig.2.5.

2.2.5. Elemente de ;)darie pe inaltimeti podului. La cladirile cu pod practicabil ~i cu acoperis cu panta mare, cum sunt cele cu invelitoare din tigla, daca acoperisul este in doua ape, apar la capete pe inaltimea podului frontoane, de obicei inchise cu zidarie ~i ajungand la iniHtimi de caJiva metri (fig.2.6). Cand frontoanele respective nu sunt consolidate sau ancorate in mod corespunzator, ele reprezinta elemente care sub actiunea fortelor orizontale seismice se pot usor rasturna. Proiectele de consolidare trebuie sil cuprinda totdeauna ~i masurile de asigurare a elementelor verticale in consola de acest fel, cum sunt ~i aticele inalte de pe liniile peretilor de fatadii ~i cosurile de fum, a carer rastumare a cauzat de multe ori aceidente grave. 1 n ceea ee priveste cosurile de fum, daca la data expertizarii cladirii in cauza sistemul de incalzire initial cu sobe a fost intre timp schimbat, deci cosurile nu mai Iunctioneaza, este preferabil ca ele sa fie propuse spre demolare.

~arpanta de lemn

fronton de zidarie

Fig. 2.6

..,..,

2.2.6. Fundatiile

Daca pentru suprastructure, in perioada dinaintea introducerii betonului ~J betonului armat, au existat solutii, ell utilizarea zidariei, lemnului ~i elementelor metalice, pentru fundatiile de mica adancime nu s-a dispus practic de nici un material satisfacator, economic si in acelasi timp durabil in conditiile contactului penn anent cu umiditatea din sol.

.La cladirile cu pereti portanti din zidarie suficient de grosi (de la 2 caramizi in sus), cu putine niveluri ~i situate. pe terenuri cu conditii normale de fundare, sistemul de fundare cu cea mai frecventa utilizare a constat in simpla continuare a peretilor portanti pAnAla cola de fund are, fie cu aceeasi grosime ca ~i in partea supraterana, fie cu 0 evazare prin ingrosarea zidariei in partea subterana. De cele mai multe ori zidaria de fundatie a fost realizata tot din cAramidA, deci dintr-un material sensibil la actiunea coroziva a umiditatii solului, Zidaria de piatra, mai adecvata din acest punct de vedere, a fost mai rar utilizata.

La aceasta se adauga ~i faptul cli in perioada dinainte de 1920, Ia care ne referim, nu se dispunea incA decat de cunostinte cu totul rudimentare in problemele de geotehnica (acest termen de fapt inca nici nu exista), astfel cA suprafetele in plan ale fundatiilor erau stabilite mai mult pe considerente constructive.

De aceea, la expertizarea cladirilor, examinarca dimensiunilor ~i starii fundatiilor prin sondaje in san] deschis executate in vecinatatea peretilor portanti este indispensabila, fundatiile putand reprezenta puncte nevralgice ale constructiei.'

2.3. Perioada 1920 - 1940

2.3.1. Mutatia principal! care a intervenit in aceasta perioada in alcatuirea de ansamblu ~i de detaliu a cladirilor, in raport cu perioada precedents, a constituit-o introducerea pe scara din ce in ce mal larga a betonulut ca material de construC/ie , sub forma betonului armat la structurile de rezistenta, respectiv a betonului simplu sau armat la fundatii. Aceasta a reprezentat un salt calitativ decisiv in dezvoltarea sistemelor .constructive, pe de 0 parte prin faptul ca a permis eliminarea multora din neajunsurile

solutiilor constructive din perioada precedents, arltatl la pct.2.2 ~i pe de alt! parte a permis trecerea la clad;ri cu intilJim! mal marl (in mod curent pAn! la 10 etaje).

Perioada 1920 - 1940. (interbelica) a corespuns ,i unei dezvoltlri economice ~i urbanistice deosebite a oraselor mati din Romania ,i tn primul rind a Capitalei, rcprczentand un interval in care s-au realizat un numar mare de blocuri de locuinte ~i unele

din cele mai reprezentative cladiri publice din Bucuresti ~i astfel s-au conturat in mitsura determinants siluetele marilor artere moderne din centrul orasului,

2.3.2. In contrast cu aceste elemente de progres, in perioada respectiva a persistat in continuare lipsa - cu rare excep/ii - a orlcdror preocup4rl II proiectlllfplor pentru luarea in considerare a cerln/elor de bUild comporltlre a clddirilor III aqiulli seiSfflice, cu toate cA incA din 1906 se produsese in Romania primul seism puternic din secolul XX. Nu au existat nici un fel de prescriptii oficiale in acest sens ,i niei tn literatura tehnica a vremii nu se gasesc referiri la preocupAri privind cunoasterea caracteristicilor tehnice ale actiunilor seismice asupra constructiilor ~ la mijloacele necesare pentru protectia impotriva lor. De altfel, aceasta ignorare a problemelor de proiectare antiseismica nu a fost in vrernea respectiva specifics numai Romsniei, ci a constituit tn egall muuTi 0 carentl ,i pentru celelalte lAri de pe glob cu teritorii afectate de cutremure.

2.3.3. Sistemele constructive utiliUlle til mod curenl s-au defalcat in doua categorii distincte ,i anume:

• pentru cladirile cu putine niveluri, s-au mentinut in continuare solutiile cu pereti port anti din zidarie de cArilmidA folosite ~i in perioada precedenta, fata de care s-a beneficiat in plus numai de avantajele oferite de introducerea betonului armat, atAt la plansee, cat ,i la aIte elemente din componenta structurilor de rezistenta (centuri, buiandrugi, stalpi locali, etc.) ~i totodata de utilizarea betonului simplu sau armat ca material de baza pentru fundatii;

• pentru cladirile cu multe niveluri, s-au introdus ,i s-au generalizat sistemele constructive custructuri din beton armat monolit, cu grinzi ,i stalpi.

Este de precizat cl ,i pentru unele tipuri de cladiri eu putine niveluri au fost de la eaz la eaz adoptate tot structuri din beton armat eu grinzi ,i stAlpi tn locul celor eu pereti portanti de zidarie, in mlsura in care cerintele de libertate a spatiilor ,i de flexibilitate functional! au impus-o, cum ar fi la: blocurile de locuinte cu magazine mari la parter, cladirile de magazine etajate, constructiile de birouri, etc.

In cele ce urmeazA se analizeazA separat caracteristicile celor doul categorii de cladiri ~i de sisteme constructive definite mai sus, arltindu-se elementele specifice ale alcatuirii ~i performantelor lor din epoca respeetiva,

7Q

2.3.4. Structurile cu pere/i portanp din zidarie penn cladiri cu J1IItine niveluri (de regula pana la 2 - 3 etaje).

Introducerea betonului armat monolit ea solutie curenta pentru plansee a adus imbunAtatiri semnificative la performantele de comportare a constructiilor cu pereti portanti, intre care principalele sunt urmatoarele:

• planseele, lucrand ca saibe orizontale rigide, asigura 0 conlucrare spatial A intre peretii portanti ~i prin aceasta creeaza posibilitatea unor redistributii a fortelor orizontale tntre spaletii de zidarie mai slabi ,i cei mai puternici;

• prin folosirea la plansee a plscilor armate Incrucisat, solutie curentA tn special la blocurile de locuinte eu ineAperi de forme apropiate de pAtrat, se obtine 0 tnut""itaY bidirecJional4 II btcdrc4rilor 6"fIVltll/itmal~ la peretil portanti longitudinali ,i transversali ,i prin aceasta 0 lestare mai uniforms a lor, eu avantaje pentru preluarea in bune conditiuni a fortelor orizontale actionAnd dupl orice directie in plan;

• se realizeazl 0 ancorare mai bunA lntre pereti ,i plansee, clnd acestea din urml sunt din beton armat; de asemenea, prin prevederea de eenturi de beton armat pe liniile peretilor portanti se e:reeazl posibilitatea unei aneorAri mai bune a planseelor ehiar dacl ltCestea se mentin din lernn AU din grinzi metalice;

• eenturile de beton armat crew legaturi mai bune intre peretii portanti longitudinali ,i eei transversali;

• realizarea din beton ~at a buiandrugilor 18 peretii eu goluri de llfi sau ferestre, dad. acestia sunt sufieient ancorati 18 capete in fpaletii de zidlrie, permite ea plinurile orizontale dintre golurile suprapuse sl functioneze tn mod eficient ,i ca rigle de euplare sub actiunea fortelor orizontale;

• s-au putut utiliza ,i strueturi combinate, avantajoue din punet de vedere functional, eu pereti portanti de zidarie perimetrali ,i IntTe apartamente ,i eu ItAlpi din beton annat 1a interior.

Este tnsl de precizat el reflectarea tuturor acestor avantaje tn comportarea la solicitlri seismiee s-a realizat de fapt implicit prin folosirea betonului IIJ1Dat I. plaDfee ,i la celelalte elemente mentionate fi nu urmlrindu-se tn mod deliberat acest 1COp, care tn 'epoca respectiva, &fIa cum s-a &dtat mai sus, nu constituia fncl 0 proocupare cfectivl a proiectantilor,

Progrese importante au fost obtinute ,i prin introducerea betonului simplu sau armat la aleltuirea fundatiilorzidurilor portante, pentru care betonul a reprezentat de fapt primul material satisflcltor fi totodatl economic, impunAndu-se imediat ca 0 solutie optima ~i practic general utilizatA.

O{\

Celelalte neajunsuri ale structurilor cu pereti portanti de zidarie neconformati antiseismic, semnalate Inainte la paragr.2.2, s-au mentinut in continuare ~i in perioada 1920 -1940.

2.3.5. Struetu,;le ell grind $; stalpi din bero" IIrmtJt pentrll clatll,; "''''tiMajtJte (pinAla 10 etaje)

1n limbajul curent actual, oficializat ~i prin normativul de proiectare antiseismica P.lOO-92, pentru structurile cu schelet de beton armat ale clAdirilor etajate se face deosebirea intre "structuri tn cadre" ,i "structuri formate din grinzi ,i stilpi". Nu este yorba de 0 simpla nuantl de limbaj, ci de diferentierea eu caracter fundamental lntre dou! categorii de structuri, cu caracteristici diferite din punctul de vedere al calitAtilor de asigurare la solicitari seismice.

Nu este de ajuns ea 0 structure etajatA sA fie formatl din rigle ,i stilpi, eu leglturi rigide la noduri, pentru a putea fi calificata eA reprezintl un sistem tn cadre. Prin "structuril in cadre", in contextul cerintelor actuale de rezistent! la solicitari seismice, se intelege numai un ansamblu de grinzi ~i stilpi care prezinta calitatile de conformare ,i armare necesare pentru a se putea conta c! lucreaza efeetiv ca un sistem de cadre pentru preluarea tncarcarilor gravitationale cumulate cu solicitarile seismice. tn principal este important sA existe certitudinea cA sunt respectate urmltoarele conditii de conformare ,i armare:

a) Cadrele care formeaza structura sA ft'e capabile sl preia forte orizontale actionand dupa orice directie in plan. La constructiile obisnuite de forml ortogonala aceasta se traduce prin cerinta ca riglele ,i stAlpii sA constituie cadre dupi ambele directii principale (longitudinala "i transversals), iar la cele de forme oarecare, neortogonale, dispozitia in plana cadrelor sA permitl de asemenea preluarea componentelor dupl orice directie a fortelor orizontale.

b) Rigiditatile ansamblului de cadre la depluAri orizontale dupi toate directiile sl fie de valori comparabile.

c) Stalpii sA fie continui pe verticals pAnA la nivelul infrastructurii.

d) Armaturile longitudinale din rigle sl fie astfel dispuse incAt sl asigure ~1 .preluarea momentelor de continuitate la noduri, atAt pentru momentele negative, cAt ~i pentru cele pozitive care pot interveni sub actiunea fortelor orizontale seismice cand la capetele riglelor se formeaza articulatii (zone) plastice. Totodatil sA fie asigurata pentru aceste armaturi 0 buna ancorare in nodurile cadrelor sau in barele invecinate.

e) Prin cantitatea ~i modul de dispunere a armaturilor transversale, in special a etrierilor din stalpi, sA se asigure 0 buna confinare a betonului si impiedicarea flambarii harelor de armAturA in zonele comprimate ale sectiunilor.

Desigur, indeplinirea tuturor acestor conditii calitative primordiale nu elimina necesitatea de a ne convinge, pe baza de verificari prin calcul, cA ~i conditiile cantitative de rezistenta, ductilitate ~i rigiditate sunt respectate 18 nivelul cerut.

Este evident cA la 0 .constructie existents, controlul satisfacerii tuturor acestor cerinte este foarte dificil de realizat, mai ales cand nu se dispune ~i de proiectul de executie cu detaliile de armare, ceea ce pentru cladirile mai vechi reprezinta cazul curent. Daca la examinarea unei constructii existente caracteristicile conformarii generale in plan ~i pe verticall (punctele a ... d de mai sus) pot fi de cele mai multe ori detectate printr-un releveu 81 structurii - in schimb asupra alcatuirii de detaliu ,i a cantitatii armaturilor nu exist! de regula nici 0 certitudine. Dimpotriva, la constructiile realizate inainte de 1940, avariate sau partial prabusite la cutremurul din 1977, la care au devenit vizibile unele caracteristici ale annlturilor ramase dezgolite, s-a constatat cll in marea majoritate a cazurilor, regulile formulate mai sus nu erau satisfacute dedit in mica mAsurl sau deloc.

tn plus, 18 constructiile reaJizate in perioada respectivA, probabil pe considerente de economie gresit inteleasil, s-a constatat tendinta de a se adopta sectiuni foarte reduse pentru elementele structurale din beton annat ,i mai cu seama pentru stAlpi, adica tocmai pentru elementele cu cea mai important! pondere in asigurarea rezistentei, ductilitstii ,i rigiditatii structurii Is solicitari seismice. La aceasta se adaugl ,i faptul binecunoscut eR in perioada pinl in 1940 la structurile de beton armat ale cladirilor s-au utilizat betoane de calitate modestl, de regula eu mlrci echivalente cel mult claselor de beton de astlzi Bc7,5 ... BcIO. CumulAnd efectul sectiunilor insuficiente ale stAlpilor cu eel al calitltii scazute a betoanelor utilizate, s-a ajuns ca la multe constructii etajate sA se constate valori foarte ridicate, uneori chiar supraunitare, 'ale nivelului de solicitare la compresiune a stalpilor, exprimat prin coeficientul n = N I bhRc ,i astfel la nerespectlri flagrante ale

cerintelor de ductilitate (vezi paragr.1.5.3.b din curs).

De aceea, tinAnd seama de toate aceste carente ,i incertitudini, stnlctJIrik CII schelet de beton annat ale clUlrllor ettIjate realiZllte in J¥rlotula lnterbelk4 ,,,,,t co"siderate cd se inctulrea1A ," categoria "structurllor fonnate din ,talpl,1 grin:;" II "" i" cea a structurilor in cadre.

In Bucuresti, la cutremurul din 1940, socotit a fi de gradul 7 pe scara Mercalli, numeroase blocuri de Iocuinte etajate cu structuri de acest fel s-au avariat in mod semnificativ, ins~ nu s-a pr~bu,it decat unul singur ~i anume bJocul "Carlton" de pe Bd.

82

Bratianu (astazi Bd. N. Balcescu), cu 12 etaje, care ins~ pe IAng~ racilele structurale caracteristice epocii, a avut ~i defecte specifice importante.

Out'! cutremur, consolidarile executate la celelalte cladiri inalte din Bucuresti au fost in unele cazuri insuficiente, constructiile in cauza r~manAnd in continuare descoperite la actiunea cutremurelor urmatoare. In 1941, prof. Aure! A. Bele, a publicat 0 brosura cuprinzand principalele constatari Bcute la cutremurul din 1940 [9], care poate fi considerata ca primul document de inginerie seismica aparut in Romania ,i in cadrul careia a semnalat cladirile care au fost insuficient sau necorespunzator consolidate ,i au rAmas in continuare in pericol de prabusire la viitoare cutremure putemice. Din pacate, cu toat! valoarea ei tehnica ,i fliinlific~ lucrarea prof. Belq nu a avut in perioada imediat urmatoare rasunetul necesar ,i a revenit in actualitate abia mai tirziu, du~ cutremurul din 1977.

Deficientele structurale ale cladirilor multietajate interbelice din Bucuresti, care totusi au supravietuit cutremurului de gradul 7 din 1940, au iesit la ivealA in modul eel mai vizibil la cutremurul din 1977, mai putemic in Bucuresti decat eel din 1940 (grad 8) ,i cu spectru de raspuns mai defavorabil pentru cladirile cu structura flexibila, cum sunt cele cu grinzi ,i stAlpi. Aproape 40 blocuri de locuinte inalte din aceasta categorie s-au prAbu,it, in conditiile in care din miile de cladiri de locuit realizate dupA 1950 nu s-au prAbu,it decst dona tronsoane (scari) de bloc, deci niei un bloc in intregime. Dar ,i in 1977, din clsdirile interbeliee eu racile similare celor prAbu,ite, au supravietuit totusi 0 serie de bloeuri, binetnteles cu avarii majore.

Toate aceste eonstatlri, cit ,i rezultatele verificarilor prin ealeul efectuate in cadrul expertizelor de dupa 1977, au arltat eu elaritate urmatoarele coneluzii generale:

• Structurile eu grinzi ,i stAlpi ale clsdirilor multietajate proiectate in perioada 1920 - 1940 nu pot fi considerate cl au avut capacitatea de a rezista la un cutremur de intensitatea celui din 1977.

• Daca unele din cladirile in cauza au rezistat totusi in 1940 ,i 0 parte din ele au rezistat ,i la solicitarile seismice mai defavorabile din 1977 ,i apoi ,i la cele de la cutremurele urmatoare, de grad 7 in Bucuresti, din 1986 ,i 1990, explicatia trebuie ciutatl in primul rAnd in IIpOrtu/ pereJilor desplrJitorl Ii • 11Ichlden, care in acea vreme se realizau din zidarie de cm-AmidA ,i care au participat in mod esential la preluarea fortelor seismice orizontale. Rigiditatile lor au fost dominante in raport cu cele ale scbeletelor de beton annat, pe care le-au descarcat de cea mai mare parte a fortelor orizontale, Avarierile pronuntate eonstatate la peretii nestructurali respectivi (de regula

fisuri la 45° produsc de eforturile principale de intindere) confirma participarea acestor pereti la salvarea cladirilor in cauza.

• Efectul favorabi1 al aportului peretilor nestructurali a avut un caracter aleatoriu, manifestandu-se de la caz la caz cu mai multa sau mai putinA eficienta, dupa numarul, grosirnile ~i dispozitia in plan a aeestor pereti, Blocurile prabusite ilustreaza cazurile in care aportul respectiv nu a fost suficient pentru a le salva ..

Constructiile inalte din epoca 1920 - 1940 au fost de eele rnai multe ori realizate tlirA asigurarea prevederii unor rosturi intre cladirile invecinate. De aeeea, cedarea unor blocuri eu structura mai slabA este posibil sa fi fost influentata ~i de proptirea laterala reciproca intre cladirile alipite, ceea ee ar explica ~i faptul cll blocurile de capat de filA au avut de regula avarii mai pronuntate sau s-an prabusit cu prioritate.

o eoncluzie eu caraeter general este ca astazi, in perspectiva unor eutrernure puternice viitoare, cladirile cele mai perielitate ,i care necesita a fi analizate ,i consolidate eu prioritate sunt cele multietajate din perioada 1920 - 1940.

2.4. Perioada 1950 - 1977

2.4.1. Perioada intermediara 1940 - 1950 este mal putin semni ficativa pentru dezvoltarea in continuare a sistemelor constructive ,i a cunostintelor in domeniul proiectarii structurale a cladirilor, deoarece in acest interval, cuprinzand durata razboiului ,i apoi dezordinea economic a din anii imediat urmatori razboiului, a-a construit la noi foarte putin, Este totusi de semnalat eA in acelasi interval, pe masura ce s-a tlcut treptat trecerea de laeconomia de piatl la cea centralizata, a-au creat prirnele institute mari de proiectare de stat, care au eonstituit nueleele de formare a noii generatii postbelice de ingineri proiectanti ,i odata eu aceasta s-a simtit necesitatea de abordare a unor conceptii mai unitare ,i mai controlate in proiectarea structurilor de rezistenta ale cladirilor.

Aceasta scurta perioada de tranzitie a corespuns totodata aparitiei, atat in Romania, cat ~i in alte tm cu teritorii afectate de cutremure, a unor preocupari, deocamdata la un nivel mai rudimentar, in leglturl eu necesitatea de a se lua in considerare la proiectarea constructiilor ,i solicitarile seismice. La primele proiecte realizate in Bucuresti in vrcmea respectiva, s-a tinut seama mai putin de aspectele pe acest plan legate de conceptia de ansarnblu a structurilor, axandu-se proiectarea antiseismica numai pe 0 verificare prin

calcul la forte orizontale, apreciatc la 5 % din incarcarea verticala (S =c Cs G, unde

C!'! -r-; 0,05), aplicate ca forte statice. Indicatii in acelasi sens aparusera si in Instructiunile provizorii emise in 1941 de Ministerul Lucrarilor Publice (v. ~i [22]).

ln acelasi interval de timp, in SUA incepuse 0 actiune mai ampla si mai sistematica de cercetari teoretice ~i experimentale in domeniul ingineriei seismice, impulsionata in special de efectele cutremurului puternic din 1940 de la EI Centro (California).

'2.4.2. ln Romania, campania masiva de dezvoltare a industriei, in solitA implicit ~i de necesitatea construirii unui volum mare de cladiri de locuit, poate fi considerata cl a inceput practic in jurul anului 1950. Perioada care face obiectul prezentului capitol poate fi delimitata, sub aspectul proiectarii antiseismice, lntre acest inceput ~i data cutremurului major din 1977, care prin experienta pe scarllargl pe care a adus-o a incheiat 0 epoca ,i a deschis calea catre 0 epoca noua, cu idei mai bine precizate ~i verificate in raport eu realitatile comportarii constructiilor din tara noastra la actiuni seismice.

2.4.3. Primele prescrippi de proiectare antiseis",icd din Ro",ania. Nomratiwll P.13-63

Prin standardul 2923-63 s-a stabilit pcntru prima datl 0 harta de macroraionare seismica a teritoriului Romaniei, conform careia orasul Bucuresti intra in zona de grad. 7 dupa scars Mercalli. Harta Iua in considerare in pri~cipal efectele cutremurelor vrancene ,i se baza in special pe datele cunoscute de la cutremurul din noiembrie 1940.

Problema unui normativ de proiectare anti seismic II pentru constructii s-a pus imediat dupA infiintarea primului for de coordonare a proiectarii in constructii (Comitetul de Stat pentru T ehnica, devenit apoi Comitetul de Stat pentru Constructii, Arhitectura ,i Sistematizare). Elaborarea normativului a parcurs 0 perioada lunga (peste 10 ani), trecAnd prin diferite variante de redactare ,i ajungand sa se concretizeze abia in 1963 prin "Normativul conditionat pentru proiectarea constructiilor civile ,i induatriale din regiuni seismice" P.13-63. Pe baza unor studii ,i unei redactari preliminare elaborate de ing. E",. Ti/aru si ing. AL Cq",igiu, redactarea finala a fost definitivata de 0 comisie de profesori de la Institutul de Constructii Bucuresti, Important pentru caracterizarea epocii la . care ne referim este ca diferitele forme intermediare ale normativului, prin faptul cA au fost trimise in ancheta la principalele unitati de invAtAmint superior, de proiectare ~i de cercctarc, au flcut cunoscut proiectantilor continutul normativului cu mult inainte de oficializarea lui, ~i in consecinta ideile lui de baza au inceput sl fie asimilate ,i aplicate in proicctc incA inainte de 1960.

85

Principalele caracteristici ale prevederilor normativului P.13-63 l}1 care au influentat proiectarea din toata perioada urmatoare pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

a) Pentru prima datA in Romania s-a scos in evidenta faptul di asigurarea protectiei antiseismice a unei constructii nu se limiteaza la problemele de calcul, ci se pune pe prim plan ~i necesitatea unei co"ceptU corecte II IInsllmblului construcliei, care sA creeze premizele unei comportari avantajoase la actiuni seismice. Pe aceasta linie, s-a aratat in special. importanta evitarii efectelor defavorabile de torsiune generalA prin evitarea sau reducerea la minimum a disimetriilor de mase ~i de rigiditati a elementelor portante, respectiv a excentricitatii centrului de rigiditate in raport cu centrul maselor,

De asemenea, s-au subliniat ~i alte elemente legate de forma ,i alcatuirea cladirilor, care sunt de naturA a influenta comportarea la solicitari seismice.

b) Din punctul de vedere al modului de determinare a fortelor seismice de calcul, s-a introdus idees ca atAt marimea acestora, cat ~i distributia lor pe inlltimea constructiei sA se bazeze pe un calcul dinamic, deci s-au diferentiat ~i dupA caracteristicile dinamice ale constructiei, Fortele orizontale astfel determinate se introduc apoi in calculul structurii eft forte actionand static. Se ajunge in acest mod la relatia:

S = c. G (cs = k, J3 tnV )

datA in paragr.I.3.2 al cursului, unde sunt precizate si semnificatiile tuturor coeficientilor care intrA in components. coeficientului seismic global c, .

Pentru valorile coeficientului de amplificare dinamica J3 in functie de perioada de vibratie proprie a constructiei, s-a adoptat curba spectral A J3 = f (T c) datA in fig.2. 7. tn lipsa unor date experimentale privind specificul cutremurelor din Romania, s-a adoptat curba spectralA folosita in SUA ,i bazatA pe cutremurele califomiene.

I I I I I I I I I I I

-- -------~---------------------::--::-:-:-':':--:-:-~-+------

I I I I

3,00

0,60

0,3

Tc(sec)

1,5

Fig. 2.7

Distributia pe vertical! a fortelor orizontale seismice rezulta diferita de cea uniforms cunoscuta la noi pana atunci ~i anume apropiata de 0 forma triunghiulara sau parabolica, cu valoarea maxima la extremitatea superioara a structurii.

Sub acest aspect, al scoaterii in evident! a dependentei valorilor fortelor seismiee de calcul de caracterul lor real dinamie, prevederile normativului P.13-63 trebuie considerate ea au constituit un mare pas inainte in formarea gandirii proiectantilor nostri.

In acelasi timp insa, ~a cum s-a' dovedit ulterior (la cutremurul din 1977), valorile date in P.13-63 pentru eoefieientul de amplificare dinamica 13 au fost cu mult subevaluate, in special pentru structurile in cadre etajate, ceea ce a condus la 0 subdimensionare sistematica a aeestui tip de structuri la toate constructiile proiectate pana in 1977. Carenta provine din diferenta intre specificul cutremurelor c alifomi ene, eu focar de mica adancime, pe care s-a bazat curba spectral a din fig.2. 7 ~i eel al eutremurelor vrancene cu focar de mare adancime ~i anume:

• in cazul cutremurelor califomiene, perioada proprie de vibratie a solului in mornentele de amplitudine maxima a miscarii seismice s-a situat in domeniul To = 0,2 ... 0,3 sec., astfel cli amplificarea dinamica a fost maxima pentru structuri ale em-or perioade proprii fundamentale de vibratie se aflau in jurul acelorasi valori, adica pentru constructii cu structura foarte rigida (cladiri civile cu P + 2 ... P + 4 niveluri, cu pereti structurali din zidarie sau din beton armat mono lit sau prefabricat). Asa cum se vede din fig.2.7, la cladiri c_u perioade proprii depasind acest domeniu, coeficientul de amplificare dinamica 13 scade rapid cu cresterea lui T, astfel ca de exemplu pentru 0 cladire cu 10 niveluri, in cadre etajate (fe == 1 sec.), 13 ajunge la valoarea 0,9/1,0 == 0,9, iar la constructii mai inalte, cu Te = 1,5 sec., valoarea lui 13 coboara chiar pana la 0,6. Coeficientul seismic global Cs incluzand aceste valori joase ale coeficientului 13, a ajuns in mod curent pentru Bucuresti (grad .seismic 7) la valori in jurul a 0,02 , adica la nivelul minim admis de normativul P.13/63.

• La cutremurul vrancean din 1977, curba spectrala determinate din prelucrarea seismogramelor masurate efectiv in Bucuresti a avut alura din fig.2.8 [21], cu perioada proprie maxima de vibratie a solului T =1,5 sec., astfel incat cladirile joase, cu structura rigida, au fost mai putin afectate, in timp ce cele cu structuri flexibile (in cadre sau cu grinzi ~i stalpi de tip interbelic), cu perioade proprii de vibratie de 1 sec. ~i mai mari, au prezentat amplificari dinamice maxime. Aceasta, impreunl cu gradul seismic mai mare dec at eel considerat pana atunci in prescriptiile noastre pentru orasul Bucuresti (8 fala de 7), explica avariile pronuntate aparute la cladirile cu structuri

flexihile si totodat~ prabusirea unui numar mare de blocuri realizate in perioada interbelica, eu structuri din grinzi ~i stalpi, care rezistasera la limita la cutrcmurul de grad 7 din 1940.

Alura curbelor spectrale pentru componenta nord-sud Bucuresti 1977, dupa [21 1

n = 0,05

o

0,5

,

1,0

,

1,5

2,0 2,5

3,0

3,5

Tc(sec)

n = fractiunea din amortizarea critica

Fig. 1.8

Faptul cA in aceste conditii constructiile in cadre etajate realizate in perioada 1950 - 1977 au rezistat totusi in 1977, eu rarele exceptii mentionate mai inainte, dovedeste dt au avut ductilitatea necesara pentru a putea dezvolta deformatii post-elastice importante, bineinteles eu avarii corespunzatoare, fArA sA atinga eolapsuL Problema este analizata teoretie mai pe larg in paragr.l.3.1 al cursului.

c) Un alt aspect de noutate din prevederile normativului P.13-63 il constituie IIraliarell fOrJelor orlzo"tllle ,eis",ice de e~eul dup4 elasll de ;",portllnpJ II eonstruc/iilor (pentru detalii ~i eomentarii referitoare la acest aspect vezi paragr.I.3.3 al eursului).

d) 0 carenta a normativului, legata de nivelul pc plan mondial al cunostintelor teoretiee ~i al experientei in domeniul constructiilor rezistente la eutremure din aeea vreme il constituie faptul cA veriflcllrea prin ealeulla forJe oriwntale se lintita 111 verificare« la eondi/ia de rezistenpJ, fiind ignorate conditiile de rigiditate ~i de ductilitate.

Conditia de rigiditate, exprimata prin limitarea marimilor deplasarilor relative de nivel, nu figura deloc in normativ, ca de altfel nici in prescriptiile din epoca respectiva din HHe lAn cu teo toni seiHmicQ, AccastA lipsa, cumulata cu valorile scazute de calcul utilizate pcntru fortele orizontale seismicc (c, =, 0,02 , .. 0,03 ), a condus in cazul constructiilor in

cadre etajate la structuri cu stalpi foarte subtiri, care la expertizarile efectuate recent ale cladirilor respective au pus probleme dificile de consolidare. S-a ajuns chiar ca in mod general constructiile din aceasta categorie sa capete denumirea "constructii P.13", cu problernele lor speciftce [36]. Un caz tipic este eel al cladirii eu 8 etaje a Spitalului Clinic Fundeni, proiectata in 1950 - 1951, cu stalpi ajungand la ultimele niveluri 18 sectiuni de numai 25125 em.

fn ceea ce priveste dueti1itatea, este de precizat ea desi valorile adoptate pentru fortele seismice orizontale de caleul includeau premiza dl structura prezinta 0 ductilitate sat is fiicAtoare, aceasta conditie nu era exprimata in mod explicit. De fapt termenul "ductilitate" nici nu apare in textul normativului.

e) Normativul se mai caracterizeaza prin faptul cA se refers numai la proiectarea constructiilor noi, respectiv problemele punerii in siguranta a constructiilor existente din perioada interbelica, avariate la cutremurul din 1940, nu formau incA la data aceea 0 preocupare a prescriptiilor,

In 1970 s-a publicat 0 noua redactare a normativului, cu indicativul P. 13-70, care mentine linia generala a prescriptiilor din 1963 cu unele rectificari, Curba spectrala de calcul a fost modificata, adoptandu-se forma din fig.2.9.

I

I I I

- -----------i---------------:-:--:-:-:':'-~--:"!'-..".,- --+-------

I I

~ = ¥c (hipcrbola)

I

0,4

1,33

Tc(sec)

Fig. 2.9

2.4.4. Sisteme constructive utiliZJIte in mod curent

Sistemele constructive pentru cladirile etajate s-au dezvoltat in continuare, ca ~i in perioada anterioara, separat pentru cladirile joase, panA la P + 4 etaje inclusiv, ~i pentru cele multietajate.

In legatura cu aceasta este de subliniat cA in conditiile economiei centralizate din perioada in cauza, cand cladirile noi erau aproape in totalitate proprietate de stat sau proicctate sub coordonarea organelor de stat, impartirea in cladiri joase ~i inalte a devenit mai precisa ~i a fost influentata in mod hotArator de conditiile foarte severe de economie impuse de dircctivele conducerii politice din acea vreme si anume:

• Pentru cladirile de locuit era interzis sa se prevada ascensoare in cazul constructiilor avand pana la P ~ 4 etaje inclusiv. Aceasta a determinat definirea drept cladiri joase a celor tara ascensoare, adica a celor pana la P t- 4 etaje.

• In aceste conditii, intrucat costul/m' desfasurat al constructiilor scadea cu numarul de niveluri prin micsorarea ponderii costului fundatiilor ~i acoperisului, inaltimea optima era cea maximala a domeniului respectiv, adica P + 4 etaje, care astfel a devenit solutia predominanta pentru cladirile joase ..

• Necesitatea ascensoarelor la cladiri mai inalte aducea 0 scumpire pronuntata, astfel di la P + 5 si la P + 6 etaje devenea prohibitiva. Aceasta a facut ca pentru cladirile eu mai mult decat P + 4 etaje, limita inferioara considerata ca economics sa fie P + 7 etaje. Marea majoritate a constructiilor din aceasta categorie din epoca 1950 - 1977 au fost realizate in consecinta cu P + 7 ... P + 10 etaje.

o caracteristica generala a cladirilor etajate din perioada 1950 - 1977 a constituit-o lntroducerea pe scara din ce in ce mai larga a prefabricarii elementelor structurale din beton arm at, intai numai la plansee ~i apoi ~i la structurile principale de rezistenta. Caracterul prioritar al structuriJor prefabricate, folosind de regula elemente uzinate (produse in fabrici specializate) a fost determinat in principal de urmatorii factori:

- reducerea generala a consumului de manopera pe santier;

- concentrarea in fabrici a operatiunilor care cer 0 manopera de calificare

superioara;

- viteza mai mare de executie;

- reducerea consumului de material Jemnos in cofraje si sustineri,

2.4.5. Structuri pentru cladiri cu pu/ine niveluri (panli la P + 4 etaje)

a) Pentru blocurile de locuinte tara magazine mari la parter, in cazul realizarii lor grupate in ansambluri cu un numar mare' de apartamente, sistemul constructiv care s-a impus treptat, devenind solutia de baza, a fost eel cu panouri mari prefabricate de beton armat. Realizarea numai din panouri (de pereti ~i de plansee), tarA stalpi sau grinzi intermediare, a condus implicit la 0 schema constructiva de tip "fagure" (cu pereti port anti transversali la fiecare travee, ca in fig.2.1 0).

Fiind vorba de cladiri cu putine niveluri, peretii structurali din panouri prefabricate au rezultat in general dimensionati constructiv.

b) La cladirile de locuit izolate, tot tarA magazine mari la parter, s-a utilizat de regula sistemul constructiv cu pereti portanp cu zidtlrie din ctlrtlmid6 $i plansee prefabricate de beton armat, in doua variante principale de dispunere in plan a peretilor portanti:

- solutia cu ziduri portante transversale, dispuse la fiecaretravee, deci un sistem de tip "fagure", in care planseele din m,ii prefabricate rezemau pe peretii transversali (fig.2.1l.a, b);

-solutia cu ziduri portante longitudinale, in care peretii transversali erau dispusi numai pe conturul apartamentelor (sistem de tip "celular") ~i planseele din ~ii prefabricate rezemau pe peretii longitudinali, cei transversali avind numai rolul de

(
\
imbinAri ~rin monolitizare

Fig. 2.10

rigidizare ,i de preluare a fortelor orizontale actionand transversal constructiei (fig.2.ll.c).

-
- I (a)

t

J

(d)

-
J
- t

t

t

(b)

(c)

- directia m~iilor prefabricate ale planseelor

Fig. 2.11

Este de remarcat cA utilizarea planseelor din ~ii prefabricate a condus la revenirea la () descarcare unidirectional A a acestora pe zidurile portante, similara cu cea a planseelor cu grinzi de lemn sau metalice din cladirile vechi. Aceasta a pus intr-o situatie rnai defavorabila peretii transversali de rigidizare, care erau mai putin lestati gravitational ~i deci mai slab dotati pentru preluarea in bune conditii a fortelor orizontale seismice.

in schimb, la solutia din fig.2.]] .a, apare 0 discrepanta evidenta intre capacitatile P( utantc ale pcretilor structurali de pe cdc doua directii, in sensul ell dupa directia Iltlll-;versalit sistemul prczinH\ lin numiir marc de percti structurali, din calc unii plini, ~i UI

,')1

o lestare mai favorabila, in limp ce dupa directia longitudinala nu exista dedit 3 salt 4 pereti structuraIi, din care cei de falada sunt siAbili prin goluri mari de ferestre. iar cci interiori au la fiecare travee sau din doua in doua travee goluri de usi, iar lestarea estc mai slaba.

Cele aratate mai sus scot in evidenta, la fiecare din sisteme, directiile de solicitare cele mai defavorabile Ia actiunea fortelor orizontale seismice, asupra carora trebuie concentrata atentia la verificarea lor prin calcul in spiritul prescriptiilor aetuale.

Planseele prefabricate, de cele mai multe ori realizate din fli~ii cu goluri, au {(1St prevlzute cu forme ale fetelor verticaJe care sA asigure 0 buna conlucrare la forte gravitationale concentrate, precum ~i posibilitatea de a lucra, impreuna cu centurile de beton annat de care erau bordate, ca saibe orizontale rigide, asigursnd conluerarea spaliala. a structurii la actiunea fortelor orizontale.

Treptat, in special la cladirile cu P + 3 ~i P + 4 etaje, au inceput sa se introduca la colturile ,i la tncrucisarile peretilor de zidarie samburi de beton annat turnati pc masura ridicarii zidsriei ~i folosind zidaria drept cofraj pe fetele comune (fig.2.12) .

Fig. 2.13

92

. .,

----_. ------ - •. - -- - ___j

.-------------{

----~~

Fig. 2.12

c) La cladirile cu magazine mari la parter s-au utilizat de cele mai multc ori, chiar la putine niveluri, structuri in cadre din beton annat monolit sau cu gnnzi prefabricate ~i stalpi monoliti. La verificarea prin calcul a acestora nu trebuie trecut eu vederea faptul cll in realitate numai la parter structura in cadre, flrA pereti de umplutura, lucreaza ca 0 structurs flexibila, in timp ce la etaje peretii din umplutura de zidarie conlucrand cu cadreJe pot conduce la 0 structura de tip rigid, astfel cA pe ansamblu S(~ poate ajunge in rca1itat.e 18 (I structurs dmda

cu parter flcxibil ca in fig.2.t3, care trebuie considerata ca atare in caleul.

Pentru buiandrugii peste goluriJe de usi ~i de ferestre, in perioada postbelica s-a generalizat utilizarea betonului annat ~i anume:

in cazul plinurilor orizontale de inlHtimi reduse, buiandrugii s-au turnat monolit, incorporlndu-se in centurile din dreptul planseelor;

in cazul plinurilor orizontale mai inalte, care intervin in special la golurile de usi interioare, s-au prevazut buiandrugi independenti, de regula prefabricati.

2.4.6. Structuri pentru clad;ri multietajate (P + 7 .•• P + 10 etaje)

Strueturile din panouri marl prefabricate, tot de tip fagure, au fost extinse in Bucuresti si la cladiri cu pana la P + 8 etaje, in aceleasi conditii ca ~i Ia cele cu putine niveluri, adica la constructiile flr~ magazine mari la parter ~i grupate in ansambluri mario Desigur, avand in vedere numarul mai mare de niveluri, deci solicitarile seismiee mai importante, aici dimensionarile peretilor structurali din panouri ~i in special cele ale imbinarilor lor, nu au mai rezultat constructive, ci au depins si de rezultatele verificarilor prin calcul.

Solutia dominant! la cladirile cu P + 7 ... P + 10 etaje ~i care local s-a extins ¥i la blocuri mai inalte, a fost ins~ cea cu pereti structurali din beum armat monolit, cu sau filra cadre intermediare. Principalele tipuri de structuri din aceasta categoric, folosite in perioada pana in 1977 ~i din care unele se folosesc in continuare ~i astazi, sunt urmatoarele:

a) Stracturi de tip "fagure", cu schema a peretilor structurali asemanatoare eu cele din fig. 2.11.a,b ~i cu peretii longitudinali de fa1ada neportanti, vitrati ~i cu parapete din materiale termoizolatoare, de obicei din zidarie de beton celular autoclavizat.

Din aceasta categorie, un numar restrans de blocuri inalte din Bucuresti au fost realizate cu peretii turnati in eofraje glisante (exernple: blocurile care bordeaza patinoarul Floreasca, unele blocuri din eartierul Drumul Taberei). Planseele s-au executat mono lit, rezemate pe goluri lasate in peretii glisati, sub forma unor cutii de lernn care' se -demonteaza dupa trecerea cofrajului glisant. Sisternul, al carui domeniu avantajos de utilizare este de fapt eel al constructiilor inalte fllra plansee (silozuri, eastele de apa, turnuri de televiziune etc.), nu s-a dovedit la fel de avantajos ~i la cladirile cu plansee, astfel ea a fost dupa seurt timp abandonat,

La expcrtizarea unui bloc de aeest tip din eartierul Drumul Taberei s-a eonstatat ea la glisarea cofrajului pcretilor 'HI omis lAs8fe8 golurllor necesare pentru rezemarea

planseelor, iar acestea au fost apoi executate fanl remedierea deficientei respective, asucl eli practic planseele nu rezemau pe pereti ci se mentineau intr-un ecbilibru preear (prin frecare, rezemare pe tencuiala, impanare). Aceasta problema necesita 0 verificare la expertizarea oricarui bloc executat eu cofraie glisante.

Este de mentionat di intr-o perioada din anii '60, sub presiunea dispozitiilor de reducere a consumului de otel in constructii, la unele ansambluri de cladiri cu structuri de tip fagure pereti structurali au fost prevazuti eu armari pe inima discontinue (in locul unci armari generale cu doua plase, s-au folosit armari locale ca in fig. 2.14). La expertizarea cladirilor respective, tipul de arm are pe inima (continuu sau discontinuu) trehuie sa fie identificat ~i luat in considerare la verificarea la forta taietoare a peretilor.

Zone de inima nearmate

nl
1 D
~~
Carcas~ verticala Fig. 2.14

Sistemul structural de tip fagure, promovat in anii 1960-65 pe considerente de economie de otel in structura, a fost in general treptat parasit datorita inconveniente1or lui sub aspect functional (apartamente cu plan "inghetat", flril posibilitatea de a efectua transformari, comasari de camere etc.), Solutia a fost mentinuta numai la cladirile la care fiecare travee (camera) constitue 0 unitate functionala independenta, cum sunt blocurile de garsoniere, caminele universitare ~i altele similare.

b) Structurl de tip "cetular", cu pereti structurali de beton armat mai rari, dispusi numai pe contururile apartamentelor, deci pe acelasi principiu ca in fig. 2.11.c si completati in interiorul epartamentelor cu cadre intermediare (fig. 2.15.a). Acest sistem permite 0 libertate mai mare in interiorul apartamentelor ~i totodata permite ~i amenajarea la parter a unor spatii comerciale sub forma de magazine de marime mijlocie, dovedite a fi suficiente sub aspect functional pentru marea majoritate a activitatilor comerciale.

cadre intermediare

_/\
V
perete
V structural
I II IIIIiI I II lin (a)

Fig. 2.15

data groasa

II

II

I

1

I

•

perete

stalp intennediar

Structura este tot de tip rigid, adica rigiditatile peretilor structurali sunt dominante in raport cu cele ale cadrelor intermediare, astfel cl1 preiau practic in totalitate fortele seismice orizontale, iar cadrele raman solicitate numai la indirc!ri gravitation ale.

In aceste conditii, au devenit posibile ~i solutii ca in fig.2.15.b, in care grinzile din interiorul apartamentelor s-au putut desfiinta, planseele fiind realizate sub forma de dale groase rezemate direct pe stalpi ~i pe peretii structurali inconjuratori. Sub aceasta forma sistemul, propus de prof. ing. AI. Ci5migiu si colaboratorii sib ~i promovat de Institutul "Proiect Bucuresti", a reprezentat 0 solutie ~i mai avantajoasa sub aspectul libertatii de plan in interiorul apartamentelor ~i sub eel al simplitatii cofrajelor.

c) Structuri cu nucleu central de pereti structurali (fig.2.16) ~i eu cadre perimetrale, folosite cu precadere la cladirile de birouri, dar adoptate ~i la unele blocuri de locuinje.

~ 11 i ~

'I !

F=t--==----=--t===1 I I

I

1---

structural

(b)

,I

I-----~

Ii d !i

-

Fig. 2.16

2.4.7. Structuri specifice pentru cladiri multietajate eu magazine mari la parter Cerintele impuse de conduccrea de stat din acea vreme, de a se crea la parterul hlocurilor de locuinte de pe artcrele principale spatii mari libere pcntru magazine, au condus la sisteme constructive specifice pentru aceste cladiri.

a) Un prim sistem, utilizat in anii '60, I-au reprezentat structurile rigide eu parter jlexibi/, de tipul din fig.I.30, in care elementele portante verticale sunt pereti structuraJi din beton armat mono lit, rezemati la parter pe stalpi.

Pentru lncarcarile gravitationale, peretii strueturali de la nivelurile superioarc sunt autoportanti intre stalpit de la parter, lucrand ca grinzi - pereti, La nivelul cunostintelor din epoca respectiva asupra starii de solicitare in grinzi - pereti, singurele scheme de calcul cunoscute din literatura de specialitate erau cele cu incarcarile verticale aplicate in totalitate sau Ia talpa superioara sau la cea inferioara a grinzii - perete. Schema folosita in practica a fost cea din fig.2.l7.a, cu incarcarile aplicate in totalitate la nivelul talpii inferioare (suspendate de grinda - perete), care in domeniul elastic conduceau pentru sectiunile din camp la diagrame de eforturi (J ~i t de formele aratate in fig.2.] 7.h.

cr 't

(a) (b)

Fig. 2.17

(c)

In realitate, in cazul unei cladiri cu parter flexibil, incArcarea verticala pe un perete structural se aplica distribuit pe toata inAltimea peretelui, ceca ce duce la 0 stare de eforturi mult mai favorabila, eu 0 diagrama de eforturi t de tipul din fig.2.17.c si cu eforturi a foarte mici, adica de valori mult inferioare celor maxime din fig.2.17.b. Deci sub aspectul transmitcrii incarcarilor gravitationale, peretii respectivi erau armati in exces fata de

96

structurile rigide cu parter flexibil la actiunea fortelor orizontale seismice, sub doua aspecte:

• Diferenta mare de rigiditate intre parter ~i etaje conduce la 0 concentrare a energiei induse de cutremur la nivelul parterului flexibil, suprasolicitand stalpii.

o

-------

o

-------

o

-------

.0

-------

o

o

------

o

------

o

------

r

------

o

Fig. 2.18

necesarul real. Exceptie fae blocurile, mull mat rar intalnite, cum sunt cele din spatele S1Uii . Palatului, in care structura rigida rezemata la parter pe stalpi este de tip fagurc. In acest conditii.multi din peretii de la etajele eurcnte au goluri de usi, inclusiv cei de la etajul I (fig.2.18), eeea ce creeaza 0 stare de solicitare foarte

defavorabila gravitationale.

Problemele cele mai dificile Ie pun insa

]a

inc are mi.

a

acestora

• Este practic inevitabila in aeest eaz aparitia de zone plastice la ambele extremitati ale stalpilor parterului, ceea ce creeaza premisele unei comportari dezavantajoase a structurii la actiunea fortelor orizontale seismice.

Pe langa aceste inconveniente principale, intervin si alte dezavantaje, ca:

- suprasolicitarea axiala a stalpilor parterului din efectul indirect al fortelor orizontale;

- solicitarea mai puternica a planseului peste parter lucrand ca saiba orizontala ~i trebuind sa redistribuie la acest nivel fortele orizontale intre peretii structurali rari de la etaje ~i stalpii maiuniform distribuiti in plan de la nivelul parterului.

Toate aceste consideratii, de altfel numai partial investigate teoretic in epoca dinainte de 1977, au determinat 0 rezerva din ce in ce mai marcata fata de sistemul constructiv respectiv, care treptat a fost eliminat din proiecte.

La nivelul cunostintelor noastre actuale, confirmate ~i de comportarea in general peste asteptari a cladirilor eu parter flexibilla eutremurele din 1977, 1986 ~i 1990, nu se .mai poate afirma ca sistemul ar fi contraindicat in zone seismice, dar necesita luarea unor mas uri care in epoca dinainte de 1977 nu erau inca prea bine tntelese ~i aplicate.

Problema va fi reluata in cap.4 al cursului din punctul de vedere al consolidarilor neccsare la cladirile existente realizate eu aeest sistem.

b) Renuntarea incepand din anii '70 la strueturile rigide eu parter flexibil a eondus la folosirea la cladirile eu magazine mari la parter (unele ~i la mezanin) a structurilor in

Q7

cadre etujate. Odata cu aceasta, la constructiile respective au fost adoptate retcle de deschidcri si travee marite (6 x 6 m ~i mai mari).

S-a ajuns astfel la constructii cu alciUuiri. foarte neeconomice, pe de 0 parte pentru ea structurile in cadre, cu deschideri marite, conduceau ]a un consum de otel cu 40 - 50 % mai mare fatli de cele cu pereti structurali, iar pe de alta parte reteaua de 6 x 6 m nu se suprapunea in mod favorabil peste planurile de arhitectura ale apartamentelor de la etaje.

~n ceea ce priveste modul de executie a cadrelor, solutia care s-a impus a fi cca mai adecvata a fost cea cu grinzi prefahricate si stalpi turnati mono lit. Rezemarile grinzilor pe stalpi s-au realizat astfel ca sectiunile stalpilor pe inaltimile nodurilor sli nu fie slabite prin prezenta grinzilor, acestea dimanand in afara nodurilor si rezemand pe stalpi, prin intermediul unor prelungitori metalici sau sustinute provizoriu pe popi panli la intarirea ~i intrarea in lucru a betonului din noduri, Un exemplu este aratat in fig.2.19. Aceeasi solutio se aplica pentru grinzile de pt~ ambele directii.

su

stal mono lit

suduril_

diHireti in suprabetonare

Fig. 2.19

Comportarea constructiilor in cadre etajate la cutremurul din 1977 ~i concluziile care s-au tras cu privire la oportunitatea folosirii lor in continuare sunt discutate in paragr.2.5.

2.4.8. Aicatuirea planseelor la c1adirile multietajate

Cu exceptia solutiei aratate in fig.2.16, in care planseele de tip dala groasa sunt din bcton armat mono lit, in marea majoritate a cazurilor, atat la constructiile cu pereti structurali cat si la cele in cadre, planseele au fost realizate din clemente prefabricate, in una din urmatoarele solutii:

• Panouri mari de dimensiunile unei camere, rezemate pe peretii structurali sau pe riglele cadrelor.

• in situatiile cand panourile dintr-o singura bucata rezultau prea grele sau cu gabarite de transport prea mari, au fost inlocuite cu semi-panouri, irnbinate in camp printr-o rn~ie rnonolita, in cadrul careia armaturile se imbinau prin petreceri de tip bucla, ca in fig.2.20.

A

A-A'

A'

Fig. 2.20

• Dale prefabricate suprabetonate (predale), bazate pe principiul conlucrarii Intre predala prefabricata ~i suprabetonarea monolita ea 0 placa unitara, eonluerarea fiind asigurata prin conectori de otel beton (fig.2.21), care servesc ~i drept carlige de suspend are pentru manipulare ~i montaj. Predala serveste drept cofraj inglobat pentru suprabetonare ~i contine ~i armaturile de preluare a momentelor incovoietoare pozitive din camp. Armaturile de continuitate de Ia partea superioara se monteaza in suprabetonare. Pe durata panli Ia intarirea ~i intrarea in lueru a suprabetonarii, predala, pentru a putea sustine greutatea proprie, greutatea suprabetonarii ~i incarcarile din circulatia in timpul executiei, este sprijinita provizoriu pe 0 retea de popi la 5: 1 m interax.

Fig. 2.21

2.5. Cutremurul din 4 martie 1977 ~i efectele lui asupra constructillor

2.5.1. Caracteristicile miscarii seismice

Ca ~i celelalte cutremure puternice care au afeetat in acest secol cladirile din Bucuresti, eutremurul din 1977 a avut epieentrul in zona Vraneea, ell focar de mare adancime (circa 130 km). Principalele lui caracteristici legate de efectele asupra constructiilor au fost urmatoarele:

a) Cea mai important a particularitate a acestei manifestari seismice si care a facut pe drept cuvant sa fie calificata ca "abnorma" in raport cu cutremurele vrancene obisnuite o constituie faptul ca seismul cu epicentrul in Vrancea a declansat 0 falie secundara in zona sudica a tarii (Bucuresti - Zimnicea), care a provocat. in aceasta zona 0 actiune seismica de intensitate superioara celei a cutremurului de origine din Vrancea. tn Bucuresti, acceleratia maxima masurata a miscarii solului a fost a = 0,2 g , deci corespunzatoare gradului seismic 8 pe seara Mercalli, in limp ce in zona epicentrala din Vrancea intensitatea a fost sub gradul 7.

Totodata, influenta acestei amplificari exeentriee s-a intins si spre vestul tarii, cuprinzand ~i Oltenia, care pana atunei fusese considerata ca zona slab seismica (gradul 6). In schimb, spre nord (in Moldova) efeetele au fost mult mai slabe, ramanand la nivelul de intensitate al cutremurului de origine vranceana.

b) Ca 0 consecinta a aeestei caracteristici, pentru zona orasului Bucuresti, unde la toate eutremurele majore de tip obisnuit vrancean din acest secol, atat eel dinainte de 1977 (1940), cat ~i cele de dupa 1977 (1986, 1990), intensitatile nuau depasit gradul 7, - la seismul din 4 martie 1977 intensitatea a fost de gradul 8, constituind deci un eveniment seismic unieat in secolul XX pentru aceasta zona.

c) Perioada de vibratie a solului, in momentele de intensitate maxima a cutremurului, a fost To = 1,4 '" 1,5 sec., deci foarte indepartata de eea de 0,2 ... 0,3 sec. inregistrata la eutremurele ealiforniene ~i care s-a regasit ~i la Bucuresti la seismul urmator din 1986.

Efectele asupra vibratiilor constructiilor, euantificate prin valorile coeficientului de 'amplificare dinamica 13 din expresia fortei orizontale de cod, au fost aratate mai inainte la paragr.2.4.3.b. Este locul sa le reluam ~i aici, avand in vedere importanta lor in earacterizarea actiunii cutremurului din 1977 asupra constructiilor:

Amplificarea dinamica cea mai importanta a intervenit la constructiile cu perioade proprii fundamentale de vibratie apropiate de cea maxima a miscarii solului (1 ... 1,5 sec.),

,nn

adica la cladirile cu structuri flexibile cu 8 ... lO etaje, preeum si la castelele de apa, din care mai multe s-au prabusit sau au fost gray avariate. Constructiile in cadre etajate au fost ell alat mai descoperite, cu cat dupa curbele spectrale din norrnativele din 19()3 ~i 1970 fortele seismice de cod la care au fost dimensionate aveau valori foarte scazute. In schimb, cladirile eu structuri rigide, respectiv cu pereti structurali, din zidarie, beton armat monolit sau panouri mari prefabricate de beton armat, cu perioade proprii de vibratie de ordinul a 0,3 .. , 9,6 sec., au fost mai putin afectatc.

Caracterul special al cutremurului din 1977 s-a reflectat in urmatoarele aspccte mai importante din punctul de vedere al comportarii cladirilor:

• A fost primul cutremur putemic cu care s-au confruntat constructiile Cll structuri moderne, cum sunt cele din elemente prefabricate sau cu pereti structurali de beton armat, inclusiv cele cu parter flexibil, astfel ca a constituit 0 verificare concludenta a comportarii acestora.

• A constituit totodata un prilej de a control a modul cum un mare numar de cladiri proiectate in perioada 1950 - 1977, deci avand la baza gradul seismic de calcul 7, s-au comportat la 0 actiune seismica de grad superior celui pentru care au fost proicctate, adica de gradul 8. In plus, in special pentru structurile de tip flexibil, valorile coeficientului de amplificare dinamica P au fost mult superioare fata de cele date de normativele din 1963 ,i 1970, dupa care fusesera proiectate cladirile respective, astfel eli in final cutremurul din 1977 a reprezentat 0 confruntare cu realitatea a unor constructii cu structuri dimension ate la forte orizontale mult subevaluate.

2.5.2. Efectele asllprll cltldirilor vechi (antebelice) CII pereti porta"ti de zit/iirie Este interesant de remarcat ca la cladirile vechi, eu pereti portanti din zidarie de earamida ~i chiar la cele eu plansee de lemn, desi s-au produs avarii, uneori importante, atat la peretii structurali cat ,i la cei nestructurali, nu s-au inregistrat totusi prabusiri.

La cladirile eu plansee de lemn, fisurile cele mai frecvente au aparut la peretii insuficient lestati, adica la cei paraleli eu directiile grinzilor de planseu ~i pe care deci nu rezemau decat benzi locale de planseu, De asemenea, s-au mareat prin fisuri sau desprinderi vieiile ascunse ale zidariilor: intersectii de pereti eu zidaria netesuta, goluri de usi initiale astupate ulterior eu zidarie, Fisuri frecvente s-au inregistrat ~i la capetelc insuficicnt aneorate in zidarie ale buiandrugilor.

tn fig.2.22 sunt aratate cateva tipuri caraeteristice de avarii (fisuri) constatate la peretii portanti ~i la cei de rigidizare: fisuri la 450 produse de suprasolicitarea la forla taietoare ~i care urmaresc conturul rosturilor zidariei (fig.2.22.a), fisuri verticale din

tendinte de dizlocare la intersectiile de pereti executatc tara teserea zidariilor (lig.2.22.h), Iisuri la 4:;" III capetele buiandrugilor de lemn sau metalici insuficient ancorati (lig.2. 22.c), fisuri in buiandrugii din OO1ti de zidarie ell intrados plan sau curb (tig.2.22.d).

(a)

I I I I

I

I

I

I

I

I

,

I

, I

t I

I I

I I

I

~--------------------t

!

(c)

ne t.n

Fisura verticalii

-_ -_.

cu dislocate

(b)

t 1 I ,

I I I I

I t

I I

I I

I

-t--------------------.L

I

(d)

Principalele avarii au aparut insA datorita ancorajelor slabe (uneori inexistente) intre plansee ~i pereti. Din acest motiv, cateodata cumulat ~i cu lipsa unor percti transversali de rigidizare suficient de desi, unii pereti perimetrali s-au desprins de restul structurii ~i s-au inelinat spre exterior.

De asemenea, dizlocarea grinzilor de lemn sau metalice ale planseelor datorita rezemarii lor simple pe peretii portanti, tara asigurarea unor ancorari corespunzatoare, a dus la flexibilizarea planseelor respective, care eu timpul au inceput sa fie foarte sensibile nu numai la circulatie, dar chiar la vibratiile produse de circulatia autovehiculelor pc strazile invecinate ~i sa dea 0 senzatie de insecuritate in exploatare,

Deficiente de aceasta natura nu s-au manifestat in generalla cladirile cu plansee de heron armat.

Accidente locale au aparut ~i datorita insuficientei ancorari in structure a Irontoanelor de zidarie de pe inaltim~a podurilor, a aticelor, cosurilor de fum etc.

2.5.3. Efectele asupra cladirilor tnatte interbelice cu schelet din grinzj $i .'Itlilpi de beton armat

Acest sistem constructiv a fost caracterizat la paragr.2.3.5 din curs, unde s-au subliniat carentele ~i nesigurantele lui sub aspectul posibilitatilor de preluare a solicitarilor seisrruce.

Cutremurul din 1977 a scos in evidenta in mod necrutator aceste carente, provocand numai in Bucuresti prabusirea a peste 30 blocuri din aceasta categorie, Faptul ca la cutremurul anterior din 1940 cladirile respective supravietuisera, cu exceptia unci singure cladiri, cu 12 etaje (blocul "Carlton" de pe Bd. N. Balcescu, care s-a prabusit), demonstreaza ca la un cutremur de gradul 7 ~i probabil cu 0 perioada de vibratie a solului mai joasa, cum a fost eel din 1940, ajunsesera la limita capacitatii lor de rezistenta, iar la cutremurul din 1977, de grad 8 ~i cu perioada de vibratie a solului mai apropiata de cea proprie a cladirilor respective, ele nu au mai avut posibilitatea sa reziste.

Este unanim recunoscut ca aceastd categorie de cladiri a lost cea mlli putemic lovita de cutremurul din 1977.

Caracteristica lor principala, asa cum s-a ararat ~i la paragr.2.3.5, consta in aceca ca structurile lor din beton armat, formate din grinzi ~i stalpi, s-au dovedit a nu fi apte sa preia solicitarile produse de cutremure majore, astfel ca in realitate aceste solicitari au putut fi preluate numai cu aportul peretilor de umplutura masivi din zidarie, care au lucrat ca elemente de contravantuire. De la caz la caz, constructiile au rezistat la cutremurul din 1977 dupa cum peretii respectivi au fost intamplator dispusi avantajos ~i au fost suficienti ca numar ~i ca dimensiuni pentru a face fata fortelor orizontale.

in afara de cele peste 30 blocuri din aceasta categorie care s-au prabusit in 1977, au mai ram as in continuare in Bucuresti un numar de blocuri apreciat la 70 ... 100, cu structuri similare, care sunt periclitate in cazul producerii unui nou cutremur puternic ~i in consecinta reprezinta 0 prima urgenta de luat in considerare in campania de consolidari.