Sunteți pe pagina 1din 191

Program Leonardo da Vinci

PROIECT PILOT No.HU 170003-2003


Vocational Education Training for
Building Observation, Operation and Maintenance
VET–BOOM

Modul de curs no.1

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005

1
PROGRAMUL
Leonardo da Vinci

PROIECT PILOT No.HU 170003-2003


Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor
VET–BOOM

PARTENERI:

UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promotor (HU)

COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener (DK)

COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener (IRL)

ASOCIATIA IMOBILIARA “INTERCISA”, partener (HU)

UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener (IT)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener (RO)

PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener (RO)

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOŠICE, partener (SK)

ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBNÉ BYTOVÉ DRUŽSTVO I. KOŠICE, partener (SK)

AUTOR:

Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU

COLABORATORI:

Prof.Dr.Hon. C. ing. MIRCEA MIHAILESCU


Prof.dr.ing. MIRCEA PETRINA
Conf.dr.ing. NICOLAE SOCACIU
Asist.ing. SEBASTIAN PALACEAN
Drd. Ing. NICOLETA COBIRZAN
Drd.ing. CLAUDIU ACIU
Drd. SIMONA EMANUELA BADEA

COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI:

Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005


Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene

2
CONTROLUL STRUCTURAL AL CLADIRILOR

Modul de Curs no.1

CUPRINS 3
1.1 ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER SPECIALIZAT IN 5
MONITORIZAREA SI INTRETINEREA CLADIRILOR
1.1.1 SCOPUL 6
1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM 7
1.1.3 DIAGNOSTICUL 7
1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR 7
1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR 11

1.2 INFRASTRUCTURA CLADIRILOR 24


1.2.1 FUNDATII 24
1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor 24
1.2.1.2 Recunoasterea structurala 25
1.2.1.3 Factorii care influenteaza procesul de deteriorare 27
1.2.1.4 Evaluarea degradarilor 33
1.2.1.5 Luarea unor masuri de remediere 33

1.2.2 SUBSOLURI 44
1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane 44
1.2.2.2 Recunoasterea structurala 45
1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor 46
1.2.2.4 Lucrari de remediere 48

1.3 SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR 58


1.3.1 PERETI 58
1.3.1.1 Rolul structural si functional 58
1.3.1.2 Recunoasterea structurala 60
1.3.1.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor 61
1.3.1.4 Monitorizarea peretilor 68
1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) si sprijin 68

1.3.2 PLANSEE 73
1.3.2.1 Introducere 73
1.3.2.2 Rol, conditii tehnice 73
1.3.2.3 Recunoasterea structurala 74

3
1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare 79
1.3.2.5 Lucrari de remediere 85

1.3.3 DEGRADARI ALE ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN BETON ARMAT 95


1.3.3.1 Introducere 95
1.3.3.2 Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat
sau precomprimat 95
1.3.3.3 Defecte de proiectare 105
1.3.3.4 Defecte de executie 106
1.3.3.5 Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din
beton armat si precomprimat 107
1.3.3.6 Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele din beton armat si
beton precomprimat 111
1.3.3.7 Masuri constructive la constatatrea diferitelor tipuri de degradari 112
1.3.3.8 Masuri in cazul constatarii unor crapaturi 116

1.3.4 SCARI 124


1.3.4.1 Principalele caracteristici, conditii tehnice 124
1.3.4.2 Recunoasterea structurala 125
1.3.4.3 Defectiuni caracteristice 125
1.3.4.4 Examinare, aparente, diagnostic 128
1.3.4.5 Masuri de remediere 136

1.4 ACOPERISURI IN PANTA 143


1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE 143
1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA 144
1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI APARITIA LOR 147
1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE 151
1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR 153

1.5 EXEMPLE DE REA PRACTICA 169


1.5.1 Castelul DRAGU 169
1.5.2 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau 171
1.5.3 Scoala din Str.Oasului – Cluj-Napoca 174
1.5.4 O cladire in centrul istoric al Clujului 177
1.5.5 Colegiul “George Cosbuc” din Nasaud 181
1.5.6 Cladirea unui liceu din Bistrita 183
1.5.7 O cladire din zona centrala a Clujului 186

4
CAP.1.1 ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER
SPECIALIZAT IN MONITORIZAREA SI INTRETINEREA
CLADIRILOR1

1.1.1 SCOPUL

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in


defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul
monitorizarii/supravegherii deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate
reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari sau chiriasi),
executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea
oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al
deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza
economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta.
In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice persoana
angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca
diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri. Acest
curs se adreseaza de asemenea studentilor din anii terminali care au nevoie de
cunostinte si experienta complementare in constructia de cladiri. Vor fi stabilite
anumite principii, acordandu-se o atentie speciala recomandarilor standardelor in
vigoare, in scopul de a asigura activitatii de monitorizare un cod de procedura unitar si
o calitate cat mai buna rapoartelor de care este insotita.
Inainte de a se implica in activitatea de monitorizare a cladirilor, inginerul trebuie sa fie
calificat atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica. Oricine
poate sa ajunga inginer de monitorizare si intretinere a cladirilor, dar o persoana
necalificata corespunzator isi va asuma un risc foarte mare. Decizia privind faptul ca
un astfel de inginer este sau nu calificat pentru a-si prelua indatoririle dificile si
complexe, nu este usor de luat.
Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba
abilitati de comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator
in rapoarte si, evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care

1
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

5
serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta
cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul
activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi
lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria,
turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.
Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce
priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l
preveni. Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine
un raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile
unui ochi neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de
monitorizare si intretinere. Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie
care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai
buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii.
Indubitabil, se poate conchide ca o profesie atat de importanta merita sa fie incurajata.

1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM

Anumite instrumente si obiecte formeaza echipamentul minim de care trebuie sa


dispuna IMI:
1. - Iluminarea este necesara pentru inspectarea spatiilor intunecoase. Se recomanda
o LAMPA PORTABILA PROTEJATA, cu un cablu prelungitor si un adaptor pentru
priza. Acolo unde nu exista o sursa de electricitate in apropiere, se va folosi o
LANTERNA puternica, avand si baterii de rezerva.
2. - RULETA sau un APARAT ELECTRONIC pentru masurare. Un METRU DE LEMN
(de dulgher) este util in masurarea grosimii grinzilor planseelor din lemn, deoarece
poate fi introdus in spatiile inguste dintre scanduri.
3. - SCARA este esentiala pentru accesul la tavane, poduri si exteriorul acoperisurilor.
Se recomanda o scara usoara din aluminiu, de preferinta una extensibila, formata din
2-3 tronsoane.
4. - Cel putin un HIGROMETRU performant, cu care sa se masoare umiditatea
elementelor din lemn si a altor zone. Aparatul trebuie calibrat inainte de utilizare,
pentru a-i asigura functionarea corecta.
5. – Diferite ALTE INSTRUMENTE, cum sunt:
- o pereche de cizme de cauciuc

6
- o spatula pentru recoltarea unor probe din sol
- un set de dopuri de scurgere
- cheie pentru ridicarea capacelor caminelor de vizitare
- ciocan si dalta pentru deschiderea capacelor stranse
- o oglinda cu maner, pentru inspectarea canalelor subterane dintre caminele de
vizitare si pentru a cerceta eventualele patrunderi ale radacinilor, ruperi de
conducte si alte defectiuni; oglinda este de asemenea foarte utila in zonele greu
accesibile;
- nivelă şi fir cu plumb pentru verificarea peretilor si planseelor
- un binoclu, pentru o mai buna observare de la sol a detaliilor aflate la inaltime.

Evident, orice alt instrument sau aparat de masurare performant este binevenit in
inventarul IMI, pentru a-i da posibilitatea de a stabili cat mai exact
dimensiunea/gravitatea deteriorarilor sau defectiunilor.

1.1.3 DIAGNOSTICUL

Diagnosticarea defectiunilor este calea rationala de a proceda, pornind de la efecte


(dovezi) si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmata de
recomandarea lucrarilor de remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte
important sa se verifice cu atentie orice posibilitate in acest sens si sa nu existe idei
preconcepute in privinta cauzelor.
Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat
si pe simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele
simple, dar si problemele care necesita interventii ale expertilor si o actiune in
consecinta.
Primul pas este acela de a aduna informatii, pe baza observatiilor proprii sau/si a
celor relatate de ocupanti. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari
– asa cum urmeaza sa se precizeze in cadrul unui Ghid al IMI– si sa se afle cat mai
mult posibil despre cauzele care au determinat aparitia acelor defectiuni.
Al doilea pas, este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul
lucrarilor de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.), urmand ca toate acestea sa
se transmita persoanelor responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.

7
1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR

1.1.4.1 Cauze generale

Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt:


- proiect de slaba calitate,
- executie de slaba calitate,
- nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect,
- actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in proiect,
- imbatranirea.

Factorii de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca rezultat
deteriorari semnalate prin:
- modificari ale compozitiei materialelor,
- modificari ale constructiei insăşi,
- modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a partilor unei
cladiri etc.
Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt:
- uzura,
- incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie,
- deformatiile impuse,
- umiditatea,
- instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte,
- agresiunea chimica,
- agentii biologici,
- agentii climatici (temperatura si variatiile ei),
- incendiul,
- cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale.

Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin
cazurile expuse mai jos:
a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie,
indicate prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de şa, modificari ale
formei.

8
b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat
aparitia petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia
materialelor.
c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a
lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea
unor materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii
etc.) pot de asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care
multe pot sa fie grave.
Unele defectiuni din cladiri, produse de factori legati de sistemul de fundare,
caracteristicile solului si alte cauze, sunt prezentate in mod sintetic in Tabelul 1.1.4-1,
2 si 3.

1.1.4.2 Umiditatea

Inlaturarea umiditatii este una dintre “bătăliile” majore in intretinerea cladirilor. Odata
ce s-a observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde
provine apa, iar primul pas care trebuie facut este de a trata acea posibilitate care
pare cea mai evidenta.
Exista patru cauze generale ale umezirii:
a. condensul,
b. instalatiile care au scurgeri,
c. inundarea (planseelor si peretilor),
d. patrunderea umiditatii din exterior.

a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare


insuficiente, asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum
sunt imbaierea si gatitul, dar si fiziologice (respiratia) si altele. Este important sa se
cunoasca modul de utilizare a incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent
sau continuu). Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o
termoizolatie imbunatatita si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea
comportamentului, respectiv a obiceiurilor acestora).
b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare,
conducte, dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor
deasupra nivelului petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in

9
prealabil. Tratarea acestei probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea
scurgerilor), uscarea si repararea deteriorarilor produse prin umezire.

c. In cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, accidental sau folosite
pentru curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul
inferior, umezind tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra
suprafetei deteriorate prin umezire exista un planseu, trebuie sa se verifice daca s-
a aruncat apa pe suprafata acestuia, sau daca s-a folosit o cantitate insemnata
pentru curatenie. Tratamentul consta in uscarea suprafetei, refacerea finisajului si
consilierea utilizatorilor despre modul cum astfel de accidente pot fi evitate.

d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de
diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte,
respectiv defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi,
burlane), ploii care patrunde prin neetanşeitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea
din teren care se propaga, initial prin elementele de constructie in contact cu solul,
prin ascensiune capilara). Tratarea problemei se face in functie de natura sursei
de umiditate, corect identificata.

Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in


elemente nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore - un
adevarat pericol pentru functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea,
prezentul modul de curs se va referi atat la elementele structurale cat si la unele
elemente nestructurale afectate de avarii diverse, analizand forma/aparenţa acestor
avarii legata de cauzele care le-au produs, precum si gradul de periculozitate pentru
structura.

1.1.4.3 Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale

O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in


tencuiala tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare
(nepotrivite dimensional), cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni
sunt cauzate fie de umflarea si contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau
uscarii lor, fie prin avarii structurale de natura tasarilor diferentiate, care constituie o

10
problema cu mult mai grava. In general, fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin
prelungire si/sau deschidere in evolutie), se remediaza prin umplere si re-finisare, iar
tamplaria pentru usi si ferestre care nu mai corespunde se păsuieşte. Crapaturile si
nepotrivirile dimensionale care evolueaza brusc, sunt semnul unor probleme mai
grave si trebuie tratate ca atare.

1.1.4.4 Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor

O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte
sparte, pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la
situatii complexe in care trebuie sa se apeleze la specialisti.

1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR

Intrucat materialul de fata se refera in primul rand la locuinte si apoi la cladiri cu alte
destinatii (administrative, comert, sanatate, cultura, hoteluri etc.), sistemele structurale
analizate sunt proprii acestor tipuri de cladiri, iar caracteristicile lor structurale sunt
prezentate in Tabelul 1.1.5-1.

11
Tabelul 1.1.4-1 Deteriorari ale cladirilor pe fundatii de suprafata
DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI
A. FISURARE GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE SUPRAFATA:
CAUZE LEGATE DE SUBSOL SI TERENUL INCONJURATOR

Cateva ipoteze curente, cele mai frecvente din p.d.v.


statistic, furnizate de examinarea vizuala

1.1 1.2 1.3 1.4


1. TERENUL DE FUNDARE

Prezenta golurilor Structura eterogena a solului


Fundatii pe umplutura Prezenta unor puncte rigide in sol
2.1 2.2 2.3 2.4
2. VIBRATII

Trafic greu in proximitate Lucrari de sapare a unor canale Baterea unor piloti in apropiere
(galerii) in apropiere

11
Tabelul 1.1.4-1 (continuare)
3.1 3.2 3.3 3.4
3. PREZENTA APEI SUBTERANE

Existenta unor fantani (puturi) in


apropiere (coborarea nivelului panzei Coborarea nivelului panzei de apa Eroziunea solului de catre apele Vecinatatea arborilor
de apa freatica) subterana subterane
4.1 4.2 4.3 4.4
4. EFECTUAREA DE SAPATURI

Lucrari de sapatura in apropiere:


Decompresia solului Sapaturi pentru subzidire

12
Tabelul 1.1.4-1(continuare)
5.1 5.2 5.3 5.4

ploaie
5. CLIMAT

mase de
pamant inghetat

uscare

dezghet

6.1 6.2 6.3 6.4

Fundatii nearmate Fundatii continue identice ca latime


6. EXECUTIE

Fatade fara armare corespunzatoare pentru cladiri cu multe si respectiv


cu putine niveluri

Armare incorecta

13
(Tabelul 1.1.4-1continuare)

COM ENTARII

4.2 Sapaturi in apropiere – decompresia terenului de fundare –reluarea sapaturilor pentru executarea subzidirilor pe zone mai extinse decat
este recomandat.
5.1 Accidente produse ca urmare a inghetului (formarea de blocuri de gheata sub fundatii) si dezhetului (lichefierea).
5.2 Schimbari climatice in terenuri permeabile: timp ploios = umflare, timp secetos = contractie prin uscare
6.1 Proiectarea defectuoasa a fundatiilor si a armarii lor (erori de calcul)
6.2 In cazul cladirilor cu structura din beton armat , trebuie prevazuta o armare minima a elementelor de fatada.
6.3 Talpile fundatiilor (dimensiunile talpii in contact cu terenul) trebuie proiectate cu atentie, in concordanta cu tipul si intensitatea incarcarilor
transmise. Aproximarile/asimilarile sunt riscante.

Tabelul 1.1.4-2 Deterioararea cladirilor pe fundatii de adancime


DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI
B. FISURAREA GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE ADANCIME:
CAUZE LEGATE DE TEREN SI ZONELE INVECINATE

14
Tabelul 1.1.4-2 (continuare)
1.1 1.2 1.3 1.4

Vezi A-1.2: puncte rigide


sub fundatii (capetele
pilotilor)
1. FUNDATII - SUBSOLURI

Fundatii executate in
umplutura Forfecarea stratului bun de Cladiri alaturate cu tipuri de
fundare, aflat la adancime fundatii diferite
1.5

Vezi A-1.3: goluri sub baza


fundatiilor (capetele pilotilor)

1.6
Luarea in considerare a
frecarii laterale, care se
poate manifesta pe directie
opusa

2.1
2. VIBRATII

Caz similar cu A-2.1


2.2
Caz similar cu A-2.2
2.3
Caz similar cu A-2.3

15
Tabelul 1.1.4-2 (continuare)
SUBTERANA

Scaderea nivelului panzei de apa subterana nu este o problema in cazul fundatiilor de adancime (pe piloti).
3. APA

Totusi, ar trebui luata in considerare eroziunea solului (similar situatiei prezentate la A-3.3); crearea de goluri in terenul de fundare
ar putea, pe termen lung, sa uzeze pilotii si sa produca deformatii.
4. SAPATURI

APROPIERE

Decompresia solului din cauza unor sapaturi noi in apropierea cladirii poate modifica echilibrul pilotilor aflati in apropierea acestor
lucrari.
IN

In cazul sapaturilor mai adanci, trebuie avuta in vedere posibilitatea flambajului pilotilor.
5. CLIMATUL

Fundatiile de adancime nu sunt, in general, afectate de deteriorarile semnalate la A-5.1 si A-5.2


6. EXECUTIA

Intotdeauna poate sa intervina ruperea pilotilor, sau, in cazul pilotilor din b.a. turnati monolit (executati prin forare), scoaterea tubului
mai devreme decat este recomandat, poate produce gatuirea betonului si deci reducerea suprafetei sale portante.

16
Tabelul 1.1.4-3 Deteriorarea cladirilor – cazuri particulare
DETERIORAREA STRUCTURALA: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI

1. Fundatii-radier:
Distributia eforturilor Terenul “ondulat”,
pe teren, arborii si stalpii
corespunzatoare inclinati, indica
diferitelor valori ale instabilitatea pantei
incarcarilor, au dus la (posibil plan de
formarea unui rost in alunecare generat
mod natural, in de straturi-sandwich
conditiile in care pe baza de argila).
acesta n-a fost
prevazut prin proiect.
2. Deranjarea
Construirea unei echilibrului unui
cladiri noi in rambleu prin
apropierea unor cladiri executarea unei
existente va modifica sapaturi va da
echilibrul celor din nastere la
urma la nivelul alunecari.
fundatiilor.

3.
Legatura planseului Echilibrul deranjat
cu structura: al unui rambleu:
In acest caz, stratul Supraincarcarea
de sub placa trebuie data de rambleu va
sa aiba aceeasi deforma panta,
rezistenta cu aceea a compromitand
terenului de fundare, echilibrul solului
pentru a evita tasarile (teren compresiv)
diferentiate.

17
Tabelul 1.1.5-1 Sisteme structurale ale cladirilor
Nr. ELEMENTE ELEMENTE STRUCTURALE PRINCIPALELE SPECIFICE
Crt. SISTEMUL STRUCTURAL STRUCTURALE VERTICALE ORIZONTALE CARACTE-RISTICI PENTRU:
Clad. Clad.
VECHI NOI
0 1 2 3 4 5 6
- pereti portanti din zidarie Plansee (1.3.2): - distante relativ
si pereti de rigidizare reduse intre peretii
1. CONSTRUCTII DIN ZIDARIE (compartimentare deasa – tip fagure)

(contravantuire), din zidarie - grinzi de lemn* cu portanti (3-5 m);


de caramida, piatra material de -suprafete moderate
naturala* sau din blocuri umplutura,avand diferite ale incaperilor,care
ceramice ori din BCA ; sisteme de alcatuire; nu permit un partiu
flexibil;
- Grosimea peretilor - grinzi metalice* cu diferite -rigide, prezinta
portanti: minimum o solutii constructive pentru avantaje la preluarea Da Da
lungime de caramida/bloc elementele de umplutura incarcarilor laterale
(cca. 240 mm), dar si de (utilizate in special la (vant, seism)atunci
1 ½ si 2 caramizi (375 mm, planseele peste subsol si cand planseele sunt
respectiv 500 mm). parter); rigide;
Cladirile vechi pot avea - adecvate cladirilor
pereti pana la - placi din b.a. turnat de mica inaltime, in
1 m grosime, mai ales la monolit; special cladiri de
parter si/sau subsol; locuit;
1a. Pereti portanti longitudinali si pereti - cu sau fara subsol
transversali de rigidizare - elemente prefabricate din
- peretii de b.a. (fasii, panouri); (sau cu subsol
rigidizare/contravantuire au de partial);
regula minimum o caramida - grinzi prefabricate din b.a. - fundatii continue (de
grosime si corpuri de umplutura cu suprafata);
(240 mm). goluri; - acoperis cu
sarpanta sau
Grosimea peretilor exteriori - plansee ceramice acoperis-terasa.
trebuie sa corespunda (blocuri ceramice cu
cerintelor confortului golurimonolitizate cu nervuri Da Da
termic*. si suprabetonare din b.a.)
* - mai frecventa la cladirile
vechi (construite inainte de * - caracteristice in special
1920) si la cele din zona cladirilor vechi (construite
montana inainte de 1920), cu
exceptia planseelor
1b. Pereti portanti transversali si pereti
ceramice.
longitudinali de rigidizare

18
Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6

Idem 1a Idem 1a Idem 1a

Dintre aceste trei tipuri de structuri (1a,


1b, 1c), tipul structural 1c asigura
rigiditatea cea mai buna pentru preluarea
1. (continuare)

incarcarilor verticale si orizontale, mai


ales atunci cand planseele sunt din beton
armat monolit, asigurand conlucrarea Da Da
spatiala a elementelor structurale ale
cladirii.

1c. pereti portanti pe ambele directii

- pereti portanti longitudinali si pereti


2.CONSTRUCTII CU COMPARTIMENTARE DE TIP

Idem 1a Idem 1a transversali de contravantuire;

- distante mai mari intre peretii


transversali (11-12 m) si, ca urmare,
suprafete mai mari (pana la 75 m2),
asigurand flexibilitatea partiului;

PLAN SECTIUNE TRANSVERSALA -rigiditate structurala mai scazuta, nu


CARACTERISTICI: sunt recomandate in zone cu grad de
A =suprafatata libera a planseului, de max. 75 m2, limitata de
CELULAR

seismicitate ridicat;

Ocazional
elementele structurale verticale
H = inaltimea de nivel de min. 3.00 m

Da
- fundatii continue (de suprafata) Tabelul
1.2.1.2-1

- acoperisuri in panta, de tip


sarpanta(§1.4) sau acoperisuri-terasa

19
Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
CADRE = cadrele-parter
si cadrele etajate sunt De regula, ● Structurile cu
sisteme plane de stalpi planseele sunt cadre din lemn au
si grinzi, cu una sau mai realizate din fost utilizate din cele
multe deschideri, acelasi material mai vechi timpuri.
dispuse de regula la ca si cadrele. ● Structurile din
distante egale in lungul Se mai pot utiliza cadre de beton
cladirii, legate intre ele combinatii intre armat au fost foarte
3. STRUCTURI IN CADRE (CU SCHELET)

cu grinzi longitudinale. diferite materiale, mult folosite in


ca de ex: cadre perioada dintre cele
STALPII sunt elemente metalice si doua Razboaie
structurale verticale care plansee din b.a. Mondiale.
pot avea variate forme La deschideri mai ● Structurile cu
ale sectiunii mari, in cazul cadre metalice au Da Da
transversale. cadrelor din b.a. fost folosite mai
pot fi utilizate si devreme decat cele
planseele cu placi din b.a. (incepand cu
Materiale: si grinzi, sau cu sfarsitul sec.XIX).
a. a. beton armat turnat nervuri dese - Astazi, pentru
monolit sau in elemente precum si plansee constructiile in cadre
prefabricate casetate . se prefera betonul
b. elemente metalice * armat.
(otel laminat, cu
sectiune compusa, cu Alte caracteristici:
zabrele etc.) - fundatii izolate
din b. a. (Table
c. lemn (cu sectiune 1.2.1.2-1), dar si
simpla, compusa, cu continue, pe retele
zabrele sau din lemn de grinzi, in cazul
lamelat incleiat) unor terenuri sau/si
c. incarcari deosebite
d. mixte* (combinatii ale -acoperisuri-terasa,
materialelor mentionate (de regula).
mai sus)

20
Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
- diafragme pe
DIAFRAGMA = un Planseele sunt ambele directii;
perete structural, capabil cele specifice - distributia
sa preia – pe langa structurilor cu simetrica este
incarcarile verticale – si diafragme din preferabila in cazul
incarcarile orizontale din zidarie si beton cladirilor amplasate
4. STRUCTURI CU DIAFRAGME

vant sau seism, care armat (v. 1a, b, c in zone seismice


actioneaza in planul lor. si 3) (centrele maselor
coincid aproximativ Da, Da, mai
Un astfel de element cu centrele de cladiri cu ales
trebuie sa fie suficient rigiditate); putine cladirile
de rigid pentru a fi - structura are o niveluri etajate
considerat ca diafragma, buna rigiditate la
de aceea numai peretii forte verticale si
din beton armat si cei orizontale;
din zidarie pot fi inclusi - fundatii continue,
in aceasta categorie. rigide cu cuzinet din
b.a.
(Tabelul 1.2.1.2-1)
- acoperis-sarpanta
(1.4)pentru cladirile
cu putine niveluri,
acoperisuri-terasa
pentru cladirile cu
mai mult de 4
niveluri.

21
Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6

Stalpii si diafragmele sunt Idem 3 Structura in cadre combinata


elementele structurale si 4 cu diafragme.
5. STRUCTURI MIXTE

verticale in acest caz, legate Diafragmele sporesc


in plan orizontal prin considerabil rigiditatea de
intermediul planseelor si ansamblu a cladirii la
grinzilor. preluarea incarcarilor
orizontale.
Structurile mixte sunt Da Da
executate in general din
beton armat, dar pot fi
realizate si din materiale
compozite
PLAN (b. a. si otel)

- pereti portanti longitudinali


6. STRUCTURI DE TIP TUB

Idem 1a Idem 1a si pereti transversali de


contravantuire;
- distante mai mari intre
peretii transversali, ceea ce
creaza suprafete mai mari

Ocazional
(pana la 75 m2), conferind
flexibilitate partiului Da

22
Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
Tub perimetral perforat (sau Plansee -realizate din b.a., otel sau
7. STRUCTURI SPECIALE (TUB

diafragma perforata), din beton materiale compozite;


constand din lamele verticale armat sau
PERIMETRAL PERFORAT)

(montanti) si orizontale materiale -capacitate portanta ridicata


(parapeti-buiandrug). compozite la preluarea incarcarilor
Elementele verticale sunt (metal + b. verticale si orizontale;
amplasate la distante relativ a.) cu
reduse (pana la 3.00 m) iar diferite - de regula au un nucleu Da
elementele de legatura alcatuiri central de diafragme, unde
orizontale (parapet- constructiv sunt amplasate scarile,
buiandrug) au o inaltime de e, in ascensoarele si alte spatii de
min. 1.2 m functie de circulatie sau de serviciu
incarcari si (ghene).
de
dimensiunil
e in plan
ale
planseelor.

23
CAP.1.2 INFRASTRUCTURA2
1.2.1 FUNDATII

1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor

Orice constructie, indiferent de tip, trebuie sa asigure transmiterea in conditii de


siguranta a incarcarilor de orice natura (permanente, utile, climatice etc.) terenului,
prin intermediul fundatiilor, fara tasari sau alte deplasari/deformatii care ar putea pune
in pericol stabilitatea cladirii, sau ar genera avarii ale acesteia, sau ale unei parti ori
ale unor elemente de constructie. Fundatiile trebuie de asemenea sa fie coborate sub
nivelul de inghet (mai ales in terenurile calcaroase), respectiv sub nivelul straturilor
tasabile si trebuie sa fie rezistente la actiunea distructiva a sulfatilor sau a altor
substante agresive din sol.
Se considera teren de fundare acea parte din sol la a carei adancime se resimte
influenta incarcarilor transmise de constructie. Este absolut necesar sa se cunoasca
caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare, capacitatea lui de a se deforma si,
ca urmare, de a se tasa, pentru a alege tipul de fundatie cel mai potrivit pentru o
structura data.
Caracteristicile complexe si neomogenitatea structurii solului fac din proiectarea
fundatiilor o sarcina destul de dificila pentru ingineri. Proiectantul trebuie sa aiba
cunostinte adecvate in ceea ce priveste aspecte cum sunt:
- dimensiunile cladirii;
- incarcarile utile, cele provenite din procesul de exploatare si incarcarile
accidentale care actioneaza asupra cladirii, ca si posibilele combinatii dintre
acestea;
- structura solului (straturile componente), caracteristicile sale fizice si mecanice,
nivelul maxim si minim al apelor subterane;
- valoarea si variatia eforturilor la suprafata talpii fundatiilor si a oricarui element
de constructie in contact cu solul;
- caracteristicile mecanice si elastice ale materialelor din care este alcatuita
fundatia;

2
Autor Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

24
- factori externi care pot sa influenteze stabilitatea fundatiei (apele de suprafata,
terenurile care aluneca, constructiile invecinate etc.).
Fiecare dintre factorii enumerati mai sus poate sa influenteze comportarea mecanica
a sistemului de fundare, de aceea inregistrarea unor date corecte referitoare la
fundatii este esentiala atunci cand se analizeaza cauzele defectiunilor legate de
tasarile si deteriorarile fundatiilor.
Orice tasare sau deteriorare in aceasta parte a infrastructurii va avea ca rezultat
inducerea unor insemnate eforturi si deformatii suplimentare in suprastructura cladirii,
care de cele mai multe ori va avea ca rezultat avarii grave.
Sistemul de fundare in ansamblu asigura conlucrarea corecta a elementelor
structurale, fara tasarea inegala a diferitelor tronsoane ale cladirii.

1.2.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA

Atunci cand planurile lipsesc – o situatie frecvent intalnita mai ales cand este vorba de
cladirile vechi – trebuie sa se determine tipul constructiv al fundatiei atat pe baza unei
bune cunoasteri a principiilor care stau la baza proiectarii fundatiilor, cat si pe baza
unei examinari vizuale.
Orice tip de fundatie are avantaje si dezavantaje si se va potrivi anumitor conditii, dar
va fi cu totul nepotrivit in alte conditii. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca
constructorul utilizeaza in general tipul de fundatie cel mai economic, dar chiar si in
cazul in care fundatia raspunde exigentelor la momentul executiei, poate sa fie
etichetata ca nepotrivita la o analiza ulterioara. De aceea, atunci cand IMI cunoaste
detaliile legate de proiectarea unei fundatii, va trebui sa includa in raportul sau orice
comentarii legate de aceasta, in lumina cunostintelor si standardelor actuale.

Constructiile vechi, mai ales cele executate inainte de perioada utilizarii betonului
modern, au adeseori fundatii care nu corespund standardelor actuale si sunt gasite
necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, la o verificare prin calcul. Este
surprinzator cat de bine au facut fata foarte multe dintre aceste cladiri testului timpului,
in timp ce alte structuri moderne, proiectate profesional, au suferit avarii grave ca
urmare a defectiunilor produse in sistemul de fundare, necesitand reparatii
costisitoare.

25
Adeseori IMI va examina fundatiile special expuse in acest scop, dar nu el este acela
care trebuie sa execute lucrarile de dezvelire a fundatiilor pentru a le inspecta. Un
constructor va fi numit pentru a executa acest gen de lucrari, dupa o aprobare
prealabila. Totusi, in anumite cazuri, IMI trebuie sa fie capabil sa organizeze pentru
examinare saparea unor gropi si sa raporteze rezultatele inregistrate.
In alte cazuri, mai ales atunci cand este vorba de conditii de fundare speciale (iesite
dinceea ce se considera obisnuit), IMI trebuie sa faca investigatiile impreuna cu un
inginer consultant sau geotehnician.

Fundatiile sunt de regula de unul dintre tipurile prezentate in Tabelele 1.2.1.2-1 si


1.2.1.2-2 si, avand in vedere structura cladirii, pot fi clasificate in urmatoarele
categorii:

1. In cazul structurilor cu pereti portanti din zidarie dispusi in plan dupa una sau
ambele directii (pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire,
care rigidizeaza constructia la actiunea incarcarilor orizontale), se folosesc in general
fundatii continue, executate din:
a) Zidarie din piatra naturala (de regula cu mortar pe baza de var) sau din caramida,
atunci cand este vorba despre cladiri mai vechi de 100 ani sau despre alte categorii
de cladiri cum sunt cele rezidentiale (de locuit, unifamiliale) sau construite in zonele
de munte, chiar si in prezent.
Acest sistem de fundare nu corespunde terenurilor umede (acolo unde nivelul apelor
subterane ajunge deasupra cotei talpii fundatiei) sau in cazul in care sunt posibile
tasari ale terenului.
La cladirile cu subsol partial sau general, peretii de subsol din zidarie de piatra sau
caramida se continua pana la nivelul necesar pentru a indeplini si rolul de fundatie.
b) Beton simplu (asa-numitele fundatii rigide) sau din beton armat (fundatii elastice); in
functie de valoarea incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a
terenului de fundare; acest tip de fundatie este cel mai frecvent intalnit in cazul
constructiilor moderne din zidarie.
Atunci cand terenul de fundatie are capacitatea portanta scazuta sau incarcarile
transmise de constructie au valori mari, sunt adecvate fundatiile de tip “radier” cu
transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la terenul de fundatie, in functie de
adancimea la care se afla stratul cu capacitatea portanta corespunzatoare.

26
Daca aceasta adancime este peste 3-4 m, se prevad fundatii pe piloti, avand la partea
lor superioara o dala rigida (care se comporta ca un radier), ca element intermediar cu
rolul de a asigura legatura intre capetele superioare ale pilotilor si o distributie cat mai
uniforma a incarcarii transmise in acest mod (indirect) terenului de fundare.

2. Cladirile cu structura in cadre (sau cu schelet) vor avea de regula fundatii izolate,
executate din zidarie de piatra, caramida sau – cel mai frecvent – din beton simplu
sau armat, in functie de perioada in care au fost construite (v. pct.1).
In cazul terenurilor cu capacitate portanta redusa si/sau a incarcarilor transmise de
constructie terenului care au valori ridicate, pot fi prevazute fundatii pe retele de grinzi
din beton armat sub sirurile de stalpi, sau chiar fundatii de tip radier (mai rar).
Transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la teren prin intermediul fundatiilor
este proiectata in functie de adancimea la care se afla stratul cu rezistenta
corespunzatoare, bun de fundare.

3. Cladirile cu structura mixta (cadre si diafragme) au fundatii de tipul celor descrise


mai sus, in functie de elementul de rezistenta – stalp sau diafragma, – de valoarea
incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a acestuia (v. pct.1 si 2).
Detalii privind fundatiile de suprafata si cele de adancime, la care se adauga scurte
comentarii referitoare la caracteristicile lor constructive, sunt prezentate in Tabelele
1.2.1.2-1 si 1.2.1.2-2.

1.2.3 FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE DETERIORARE

● Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundatii in cele mai multe cazuri,
desi vibratiile cu frecventa inalta (500-2500 vibratii/min) pot da nastere unor serioase
probleme de tasare; acestea sunt putin probabile in cazul cladirilor rezidentiale, cu
exceptia situatiilor in care prezenta unor utilaje le-ar putea produce.

● Adancimea minima de fundare recomandata in cazul terenurilor din argila


contractila este de 1.20 m, sub nivelul modificarilor sezoniere, atunci cand vegetatia
lipseste.

27
● Pe terenuri in panta este necesara o adancime de fundare mai mare, mai ales pe
versantii orientati spre sud, unde terenul se va usca accentuat in perioada secetoasa.

● Prezenta arborilor si a tufisurilor pe terenuri din argila contractila poate genera


probleme speciale (Fig.1.2.1.3-1 si 1.2.1.3-2). Inginerul de monitorizare si intretinere
trebuie sa consemneze pozitia arborilor si a tufisurilor din vecinatatea cladirii care se
evalueaza/inspecteaza si sa noteze distantele la care acestia se afla fata de peretii
portanti ai cladirii.

Speciile trebuie de asemenea identificate, pentru a stabili in ce masura terenul se


poate contracta ca urmare a absorbtiei apei de catre vegetatia respectiva. Anumite
specii sunt nerecomandate pentru curtile si gradinile de langa cladiri, amplasate pe
terenuri contractile, anume: plopul, salcia, si ulmul. Daca acestia sunt prezenti, trebuie
verificati cu deosebita grija. Radacinile plopilor se pot extinde la distante pana la de
doua ori inaltimea lor, in cautarea umezelii.
S-a constatat de asemenea ca frasinul are tendinta de a patrunde in fisurile canalelor
si a pavajelor, pe langa efectul distructiv pe care il au asupra fundatiilor de suprafata.
In cazul in care arborii sunt mai apropiati de cladire in comparatie cu distanta
recomandabila (Fig.1.2.1.3-3 si Tab. 1.2.1.3-1, in care distanta minima = inaltimea
arborelui la maturitate), sunt recomandabile unele masuri ca: indepartarea prin taiere,
taierea crengilor sau pur si simplu mentinerea lor sub observatie in vederea unor
viitoare operatii de acest fel, in functie de imprejurari.

● Regimul de proprietate al parcelei pe care cresc arborii si tufisurile este de


asemenea important: daca arborii de pe o alta proprietate sunt mai aproape de cladire
decat este recomandat/prevazut, proprietarul respectiv trebuie avertizat ca radacinile
pot pune in pericol cladirea invecinata. I se va sugera sa ia masurile necesare, avand
cunostinta de faptul ca prin lege, el este cel care va fi facut raspunzator pentru
eventualele avarii cauzate prin extragerea umiditatii din solul aferent cladirii. Se
recomanda ca specialistii in intretinere si monitorizare care isi desfasoara activitatea in
zone cu terenuri din argila contractila sa fie bine familiarizat cu diferitele aspecte ale
acestei probleme particulare si sa fie capabili sa identifice speciile de arbori intalniti.
Cu titlu informativ, tabelul de mai jos furnizeaza cateva date referitoare la adancimea
de fundare minima recomandata in terenuri contractile:

28
Fig. 1.2.1.3-1 Efecte ale prezentei arborilor in apropierea cladirii

Fig. 1.2.1.3-2 Posibile efecte ale inlaturarii arborilor

29
Fig.1.2.1.3-3 Distanta pana la cladire, D si inaltimea arborelui, H

Tabelul1. 2.1.3- 1 D/H – distanta pana la arbore/inaltimea sa


Specia D/H
arborelui 0.10 0.25 0.33 0.50 0.66 0.75 1.00
Stejar, ulm, Adancimea minima de fundare* [m]
plop, 3.00 2.80 2.60 2.30 2.10 1.90 1.50
salcie
Altele 2.80 2.40 2.10 1.80 1.50 1.20 1.00

* Fundatiile continue rigide nu sunt recomandabile in terenuri cu contractii mari,


dar atunci cand sapatura atinge cote de 2.5…3.0 m de la suprafata terenului,
acestea devin economice si adecvate.

● Eroziunea solului produsa de scurgerile provenite din retelele de canalizare defecte


este un alt factor care poate produce deteriorari, mai ales in cazul fundatiilor cladirilor
vechi. Din aceasta cauza, va avea loc umezirea terenului adiacent cladirii care va da
nastere unor deteriorari ale fundatiilor amplasate in terenuri care se erodeaza usor
(terenuri nisipoase sau mâloase). Beneficiarii trebuie avertizati in privinta importantei
unei bune intretineri, atat a sistemului de evacuare a apelor uzate (canalizare) cat si a
celui pentru evacuarea apelor pluviale, pentru a evita patrunderea apei in terenul din
vecinatatea cladirii.
● Anumite masuri de prevedere trebuie luate in cazul cladirilor construite deasupra
canalelor existente (de ex: cazul extinderilor). Este de dorit sa existe un canal de
vizitare de fiecare parte a cladirii pe sub care trece un canal mai vechi, pentru a face

30
posibila testarea etanseitatii acestuia si a verifica conductele cu ajutorul unei oglinzi.
Astfel de retele de canalizare trebuie executate avand un strat de pamant compresibil
imediat deasupra lor, cu inchideri (traverse) la partea superioara capabile sa preia
incarcarile transmise de fundatiile amplasate deasupra lor, fara sarcini concentrate
care ar putea produce ruperea conductelor vechi, devenite casante datorita vechimii.

● Un aspect important care trebuie luat in considerare in privinta retelelor de


canalizare si a fundatiilor de suprafata, este adancimea relativa a sapaturii initiale,
acolo unde aceste lucrari s-au executat una langa alta. Nu este neobisnuit sa se
constate ca nivelul bazei canalizarii este mai adanc decat cel al talpii fundatiei. Daca
cele doua sapaturi au fost facute in acelasi timp, la momentul executiei cladirii, sau
daca reteaua de canalizare a fost facuta mai tarziu iar sapaturile respective s-au
efectuat in imediata apropiere, atunci ar putea exista pericolul unor deplasari laterale
ale terenului in sapatura efectuata la adancimea mai mare, dupa executarea lucrarii si
in timpul efectuarii compactarii umpluturii peste canale. Acest lucru poate avea un
efect negativ asupra terenului care preia incarcarea transmisa de fundatia invecinata,
iar efectele pot sa dureze cativa ani, producand tasari, pana cand terenul va fi pe
deplin consolidat, dupa care nu vor mai exista tasari semnificative.
Se recomanda, din acest motiv, ca acolo unde este posibil sa se verifice adancimea
bazei retelei de canalizare din vecinatate, mai ales atunci cand aceasta se desfasoara
de-a lungul peretilor. Retelele de canalizare amplasate la adancimi mari, aflate in
vecinatatea structurilor cu fundatii de suprafata, pot fi un semn al unui proces in
desfasurare al consolidarii terenului in jurul umpluturii, cu efecte negative asupra
structurii.

● Pentru specialistii in intretinere-monitorizare care lucreaza in zone miniere, care


sunt fie active fie dezafectate, s-ar putea sa fie nevoie de consultanta specializata
inainte de definitivarea raportului asupra cladirii. Se recomanda ca biblioteca
inginerului MI sa includa orice informatie disponibila, sub forma de planuri si harti care
sa arate amplasamentul zonelor de exploatare miniera, acolo unde acestea se
cunosc. Hartile vechi se pot dovedi foarte utile in astfel de cazuri.
Zonele cu mine de carbuni sau sare sunt cele mai afectate de aceasta problema, dar
exista si altele. Unele zone au o traditie in minerit care dateaza din Evul Mediu si chiar
din antichitate.

31
In astfel de situatii, cunoasterea situatiei locale de catre IMI se poate dovedi de
nepretuit. In zonele cu teren calcaros, calcarul insusi poate fi expus pericolului
aparitiei neasteptate a unor goluri adanci, legate fie de lucrari, fie de prabusiri
subterane determinate de eroziuni cauzate de apele subterane. Nu exista insa nici o
metoda eficienta prin care IMI poate sa prevada astfel de evenimente, intr-o activitate
de rutina.

● In amplasamente din care au fost extrase materiale (gropi de calcar, pietris, nisip)
iar umplutura s-a facut utilizand sparturi sau material de umplutura compresibil, IMI
trebuie sa manifeste o grija deosebita. Cladirile construite pe un teren nesanatos,
unde s-au folosit materiale de umplutura neadecvate sau unde materialele au fost
bune dar insuficient compactate, sunt adeseori supuse tasarii. Acest tip de tasare
poate fi deosebit de distructiv, ajungand uneori pana la necesitatea demolarii cladirii
respective si adeseori necesitand subzidire (cu blocuri izolate sau cu piloti), pentru a
coborî fundatia pana sub nivelul umpluturii.

● Ca o concluzie in privinta problemelor pe care le pot produce deteriorarile


fundatiilor, se poate confirma faptul ca marea majoritate a fundatiilor se va comporta
corespunzator de-a lungul vietii constructiei. Multe deteriorari superficiale ale cladirilor,
cum sunt fisurile, sunt minore si de datoreaza fenomenului firesc, de lunga durata, de
consolidare/asezare in timp a structurii sau unor tasari minore. Acestea trebuie
considerate normale, mai ales in cazul cladirilor vechi. Unele deteriorari pot fi
diagnosticate gresit ca datorandu-se tasarii fundatiilor, in timp ce cauzele fisurarii
accentuate pot fi altele, mult mai banale si nelegate de caracteristicile terenului, in
cazuri ca:
a) structuri cu dimensiuni mari in plan la care sunt probabile deformatii insemnate din
variatii de temperatura, sau
b) cladiri terminate de curand unde, in mod normal, vor apare fisuri de contractie la
pereti.
Se considera ca avarie grava aceea care poate fi diagnosticata ca progresiva si care
va necesita reparatii structurale pentru stoparea unor viitoare deplasari. Majoritatea
fisurilor sunt minore si nu progreseaza. In cazul deformatiilor/deplasarilor progresive,
de regula exista indicii asupra cauzelor iar acestea vor fi evidente pentru cel care

32
cunoaste caracteristicile terenului si situatia prezenta si trecuta a minelor si a
umpluturilor din zona.

1.2.4 EVALUAREA DEGRADARILOR

Initial, orice degradare inregistrata deasupra nivelului terenului va trebui evaluata, de


ex. fisurile/crapaturile in pereti (exteriori si interiori), semne ale distorsiunilor la golurile
de usi si ferestre, pardoseli/plansee inclinate si tavane neregulate.
Clasificarea fisurilor si cateva recomandari pentru evaluarea lor sunt prezentate in
Tabelul 1.2.1.4-1. Problema incadrarii fisurilor intr-o anumita categorie, este in mare
masura una de rationament. Numeroase fisuri cu deschideri reduse pot sa fie, in
unele cazuri, mai semnificative decat unele cu deschideri mai mari. Recomandarile
pentru clasificarea si incadrarea degradarilor sunt mai mult un ghid, fiecare zona
deteriorata trebuind sa fie analizata si evaluata separat.

● Deteriorarile de categoria 1 si 2 nu justifica in sine lucrari de remediere, vor fi


suficiente doar unele reparatii cosmetice. Aceste deteriorari pot totusi sa semnaleze
aparitia in viitor a unor probleme structurale mai grave, in conditiile in care si alti factori
de risc isi dau concursul. Majoritatea avariilor structurale debuteaza cu o fisura abia
vizibila.

● Categoria 3 de avarii poate sa necesite remedieri specifice, in functie de cauze si


de modul in care s-au produs. Evident, astfel de avarii vor necesita verificari periodice
pentru a confirma sau nu daca deformarea/deplasarea structurala evolueaza si se
agraveaza in timp.

● Categoriile 4 si 5 de avarii vor reclama probabil un anumit tip de remediere, pe


langa reparatiile de deasupra nivelului terenului, cel mai probabil subzidiri.
Unele tasari ale anumitor structuri sunt chiar normale, datorandu-se fie consolidarii
initiale a cladirii dupa executie, fie consolidarii de lunga durata. Suprafetele mai fragile
ale peretilor, mai ales cele cu stuc, vor fisura ca rezultat al distorsiunii unghiulare
cauzate de tasarile continue, de lunga durata, ce produc avarii de categoria 1 si 2, dar
in sine nu sunt semnificative.

33
1.2.5 LUAREA MASURILOR DE REMEDIERE

● Deteriorarile produse de radacinile copacilor si care se dovedesc ca se datoreaza


exclusiv prezentei acestora, nu vor necesita in general lucrari de reparatii subterane.
Ar trebui sa fie suficienta recomandarea ca acei copaci sa fie inlaturati, iar terenul sa
fie lasat sa se stabilizeze pe parcursul a catorva sezoane umede/ploioase, inainte de
a se proceda la repararea avariilor cu solutii ca: rezidirea prin tesere, curatirea
rosturilor si reumplerea lor cu mortar, refacerea tencuielii etc. Daca arborii in cauza nu
pot fi inlaturati, fie pentru ca sunt protejati, fie sunt in proprietatea altcuiva, ar putea fi
necesara executia unor fundatii mai adanci pentru a prelua eforturile induse de
actiunea radacinilor. Trebuie utilizata o fundatie intrerupta, pentru a se asigura dilatari
si contractari identice ale solului pe toate fetele fundatiei, in diferite perioade ale
anului. Daca avariile se datoreaza prezentei arborilor, iar fundatiile sunt si ele
neadecvate, dar din alte motive, atunci vor fi necesare lucrari de reparatii subterane,
pe langa inlaturarea sau tratarea in orice fel a arborilor respectivi.

● Subzidirea traditionala, care este o lucrare costisitoare si laborioasa, insemnand


prevederea unei fundatii suplimentare sub nivelul fundatiei existente. Aceasta se
poate realiza prin sapaturi alternative la baza fundatiilor de-a lungul perimetrului
structurii si sub peretii interiori portanti. Fiecare bloc nou se toarna din beton iar
armatura se continua in blocurile turnate ulterior, care vor completa spatiile dintre
primele. Dupa intarire, spatiul dintre fundatia noua si cea veche se va umple cu mortar
de ciment de mare rezistenta. In decursul desfasurarii lucrarilor de subzidire, trebuie
cerute aprobarile necesare pentru orice reparatii ale conductelor intalnite, daca se
constata defectiuni. Dupa terminarea lucrarilor de subzidire, se lasa o perioada pentru
consolidarea structurii dupa care se efectueaza finisajele si alte reparatii cosmetice.
Ca o regula generala, orice subzidire se efectueaza sub toti peretii portanti, altfel va
exista pericolul unor tasari diferentiate intre partea consolidata si cele ramase
neconsolidate. Aceasta nu se poate aplica pe terenuri in panta, unde adancimea
subzidirii poate sa evolueze in trepte pentru a ramane in stratul rezistent, bun de
fundare.

● Dificultati deosebite pot sa apara in cazul cladirilor cuplate (duplex) sau a celor
executate pe terenuri in panta, cu mai multi proprietari, cand, conform regulii generale,

34
intreaga structura va trebui subzidita. In astfel de situatii este necesara o gandire
inginereasca, astfel incat s-ar putea ajunge la solutia numai a unei subzidiri partiale,
caz in care se recomanda ca zona cu subzidiri sa porneasca de la cea fara subzidire,
adancindu-se treptat, pentru a evita schimbarea brusca a adancimii de fundare, de la
un anumit punct. Daca un perete comun (cu o alta proprietate) trebuie subzidit, este
preferabil sa existe acceptul ambelor parti deoarece, chiar daca subzidirea se poate
face si dintr-o singura parte, baza noii fundatii va trece de limita de proprietate si astfel
acordul este oricum necesar. Mai exista riscul ca subzidirea partiala sa aiba ca efect
eforturi suplimentare transmise structurii proprietatii invecinate, care pot determina
tasari ale peretelui comun, cu consecintele aferente. Inainte de a se recomanda astfel
de lucrari, este necesara o consultanta juridica pentru a evita orice evenimente
neasteptate si pentru ca partile implicate sa fie in deplina cunostinta de cauza.

● Ca o alternativa la subzidirea traditionala, se utilizeaza si un alt sistem pentru a se


obtine o fundare la adancime mai mare: sistemul de blocuri izolate si grinzi.
Blocurile se executa la colturi si in deschiderile structurii - in zonele cu incarcari
concentrate mari, - la adancimi bine stabilite. Acest sistem reduce cantitatea de
sapatura necesara si prevede fundatii intrerupte, recomandabile in unele terenuri
contractile mai ales daca exista in apropiere si radacini de copaci.

In toate cazurile, sapatura trebuie sa ramana deschisa cat mai putin posibil, deoarece
solul se deterioreaza atunci cand este expus. Baza sapaturii oricarei subzidiri trebuie
verificata cu atentie pentru a se asigura ca terenul este sanatos, nivelat si uscat
inainte de inceperea turnarii betonului.

Daca se suspecteaza ca structura in revizie a mai fost subzidita inainte, trebuie sa se


stabileasca motivele pentru care aceasta s-a efectuat si sa se obtina cat mai multe
detalii posibil.

35
Tabelul 1.2.1.1-1 Sisteme de fundatii de suprafata
SUPRASTRUCTURA OBSERVATII
TIPUL MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE CORESPUNZA- (perioada de
FUNDATIEI TOARE construire)
1 2 3 4
1 FUNDATII CONTINUE, RIGIDE

a. b1. b2 c

d. e.
1 2 3 4
a. In cladiri mai
1. FUNDATII CONTINUE, RIGIDE,

a. Zidarie din caramida sau piatra naturala a, b, d, e – vechi de 70 ani


structuri cu pereti
b. Beton simplu turnat monolit: portanti din b. Incepand cu
- obisnuit, 1) bloc sau 2) in trepte zidarie anii 1930
- ciclopian
c. fundatii ale c. Incepand cu
DIN BETON

c. talpi din beton armat (cuzineti) turnate pe fundatii continue diafragmelor din anii 1960
rigide din beton simplu b.a.ale structurilor
cu diafragme sau d, e. Incepand
d*. Fundatiile in zone cu grad ridicat de seismicitatenecesita mixte din 1977
armarea la diferite niveluri. Inacest caz –cladiri fara subsol

e*. Idem d: cladiri cu subsol

* N R introduse dupa cutremurul din 4.03.1977 (RO)

36
Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare)
2. FUNDATII IN TREPTE

Elevatie Detaliu
1 2 3 4
a. Zidarie din caramida sau piatra naturala a, b, c: chi de 70 ani
b. Beton simplu turnat monolit:
2. FUNDATII IN

Structuri din
b. Din 1930
zidarie
TREPTE

c. Beton armat turnat monolit, acolo unde este necesar c. Ocazional, din
1960
Raportul dintre lungimea si inaltimea unei trepte – conform Principiul se aplica
prevederilor normativelor in vigoare. si la structurile in
diafragme.

3. FUNDATII IZOLATE, RIGIDE SI ELASTICE

b. c. d.
1 2 3 4
a. Zidarie din caramida, piatra naturala sau blocuri din beton a. Stalpi din a. Cladiri mai
simplu zidarie vechi de 70 ani
3. FUNDATII

b. bloc din beton simplu cu cuzinet din beton armat b, c. Structuri in


IZOLATE

c. bloc din beton simplu, in trepte, cu cuzinet din beton armat cadre din b. a., b-d. Din1940
d. fundatie elastica din beton armat, cu sectiune, turnate monolit
dreptunghiulara, trapezoidala sau de alta forma.

NOTA: In cazul b&c: barele armaturilor longitudinale sunt ancorate


in fundatie.

37
Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare)

4. FUNDATII PE REAZEME IZOLATE

a. b.
1 2 3 4
Acest tip de fundatie sustine de regula pereti portanti si
REAZEME IZOLATE

consta dintr-o grinda continua din b. a. rezemata pe blocuri Pereti portanti Din 1930
4. FUNDATII PE

din beton simplu asezate la anumite distante. Se ajunge din zidarie


astfel intr-un mod mai economic la adancimea la care se
afla terenul bun de fundare.
In locul unei grinzi cu sectiune constanta, dreptunghiulara
(a), se poate utiliza o grinda cu sectiune variabila, cu
intradosul in forma de arc ( b).

5. FUNDATII PE RETELE DE GRINZI

1 2 3 4
- Pereti structurali
DE GGRINZI
5. FUNDATII
PE RETELE

O retea de grinzi din beton armat, de regula avand din zidarie (mai rar) Incepand din anii
sectiunea transversala in forma de obelisc, sustinand - diafragme din 1940-1950
pereti, diafragme sau stalpi b. a.
- stalpi din b. a.

38
Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare)
6. FUNDATII DE TIP RADIER

a. b. c.
1 2 3 4
- Structuri cu Din 1940
Pot fi considerate plansee inverse (din b. a.), avand, ca urmare, pereti portanti din
diferite forme: zidarie (rareori)
6. FUNDATII RADIER

a. dale din b. a. cu ingrosari in dreptul elementelor structurale


verticale (pereti portanti, diafragme, stalpi) - Structuri cu
diafragme
b. dale din beton armat cu grinzi de tip “obelisc”
- Structuri in
c. dale din beton armat cu grinzi principale si secundare cadre
- Structuri mixte si
d. altele speciale

Sunt utilizate in cazul terenurilor de fundare slabe sau a


incarcarilor cu valori ridicate..

NOTA:
Au fost prezentate numai tipurile de fundatii utilizate in mod curent, in special la cladiri de locuit.

39
Tabelul 1.2.1.1-2 Sisteme de fundatii de adancime
1. FUNDATII PE PILOTI
SUPRASTRUCT OBSERVATII
TIP MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE CORESPUNZA- (perioada
TOARE construirii)
1 2 3 4
Orice tip de a. Cladiri
1. FUNDATII PE

a. Lemn structura vechi


b. Beton: monolit, partial prefabricat sau prefabricat
PILOTI

c. Otel: tip cheson cu sectiune patrata, tub, H b, c, d, e –


d. Otel si beton turnat monolit cladiri
e. Altele moderne
Se proiecteaza atunci cand terenul bun de fundare se afla la
adancime mare.

Schema unei fundatii pe piloti Capul unui pilot din b. a.

Piloti din lemn Pilot din b. a.

40
Tabelul 1.2.1.1-2 (continuare)
2. FUNDATII PE PUŢURI DIN BETON ARMAT

1 2 3 4
2. FUNDATII

Elemente tubulare din b.a (tip cheson) utilizate in cazurile in care Orice tip Cladiri din
PE PUTURI

terenul de fundatie se afla la adancime mare, sub nivelul panzei de de perioada


apa subterana. structura moderna

NOTA:
Au fost prezentate numai acele tipuri de fundatii care se utilizeaza la constructia cladirilor de
locuit.

41
Tabelul 1.2.1.4-1 Clasificarea deteriorarilor prin fisurare
Cate- GRADUL DE DETERIORARE Descrierea Recomandari si
goria
fisurilor comentarii
0 1 2 3
1. Foarte usoare (putin vizibile) Fisuri fine, Pot fi reparate prin
pana la 1 mm simpla zugravire

2. Usoare Fisuri pana la Poate fi necesara


5 mm umplerea rosturilor
deschidere la exterior, pentru a
asigura
etanseitatea.

3. Moderate Fisuri intre Fisurile necesita


5 si 15 mm desfacerea,
deschidere, curatirea si re-
sau un numar teserea de catre un
de fisuri pana zidar calificat, cu
la 3 mm umplerea rosturilor
deschidere la exterior.
Tevile se pot
sparge.
Etanseitatea la
agenti atmosferici
este cel mai adesea
periclitata..

42
Tabelul 1.2.1.4-1 (continuare)

4. Grave Fisuri de 15 Sunt necesare


la 25 mm reparatii importante
deschidere; ale sectiunii peretilor.
numarul
fisurilor este • Tocurile usilor si
de ferestrelor pot fi
asemenea distorsionate, plansee
semnificativ. deplasate, pereti
inclinati sau deformati
(curbi).

• Unele grinzi sunt


dislocate de pe
reazeme (reducerea
suprafetei de
rezemare).

• Conductele de
instalatii pot fi
intrerupte.

5. Foarte grave Crapaturi de Sunt necesare lucrari


25 mm de reparatii majore,
deschidere care implica
sau mai mult, reconstructia partiala
tinand seama sau totala.
si de numarul
fisurilor. • Grinzile sunt scoase
de pe reazeme.

• Peretii sunt foarte


inclinati si trebuie
sprijiniti.

• Sticla de la ferestre
crapa.

• Pericol de pierdere
a stabilitatii.

43
1.2.2 SUBSOLURI

1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane

Hidroizolatia nu are un rol structural, dar defectiunile sale pot duce la avarii grave in
elementele structurale ale unei cladiri (ex: peretii portanti).
In orice cladire, dar mai ales in cladirile de locuit, efectele nefaste ale umezelii – atat
asupra structurii cat si a ocupantilor – sunt bine cunoscute.
Sursele de umezeala sunt numeroase si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
a) Igrasie, care este umezeala care provine din teren si a carei ascensiune este
favorizata de capilaritatea structurii terenului si materialelor de constructie, i) datorita
umiditatii naturale a terenului, ii) din stratul de apa subterana – sau apa cu presiune
hidrostatica – si iii) din apele meteorice (ploaie, topirea zapezii) acumulate in terenul
din jurul cladirii si neinlaturate/nedrenate lungi perioade de timp.
b) Apa de infiltratie, care patrunde in pereti, sau care se infiltreaza prin acoperisuri si
golurile din fatada (apa de ploaie)
c) Condens
d) Alte cauze
In acest capitol al cursului, se va trata cu predilectie sursa (a). Partea de cladire
cuprinsa intre planseul de la parter (“cota zero”) si fundatie, fie subsol, fie elevatie,
indeplineste o functiune importanta in contextul comportarii cladirii in exploatare,
datorita rolului in prevenirea formarii igrasiei la pereti si elementele adiacente (in
special plansee pe sol).
Ca urmare, numai detaliile de hidroizolatie proiectate si executate corect (Tabelul
1.2.2.1-2) vor putea satisface exigentele impuse de acest rol. Hidroizolatia trebuie sa
reziste la patrunderea umezelii care urca din sol; iar aceasta conditie se asigura de
regula cu ajutorul unui strat de hidroizolatie orizontal executat la baza peretelui
(Tabelul 1.2.2.1-2), continuu in plan orizontal si, dupa caz, racordat in plan vertical, in
conformitate cu prevederile normativelor in vigoare. Calitatea si structura materialelor
de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) este de asemenea foarte importanta, deoarece
masurile de intretinere si protectie sunt stabilite in consecinta, iar durata de exploatare

44
a cladirii este direct influentata. De aceea este necesara o deosebita grija atunci cand
se verifica o hidroizolatie, iar decizia in privinta eventualelor lucrari de reparatii,
renovare sau inlocuire, trebuie luata numai dupa o evaluare foarte amanuntita din
punct de vedere functional si economic.
Se poate considera ca niste solutii constructive pentru hidroizolatiile din infrastructura
au fost prevazute pentru constructiile construite incepand cu anii 1920-1930. De
atunci, aceste solutii au evoluat atat din punct de vedere tehnic, cat si prin utilizarea
unor noi si variate materiale hidroizolatoare, mai ales a celor bazate pe bitum. Asa-
numitele materiale clasice de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) sunt utilizate si in
prezent, dar incepand cu ultimele decenii ale sec.XX, piata a inceput sa fie “invadata”
de materiale de inalta rezistenta, montate cu tehnologii speciale si detalii complexe.
Aceste membrane si materialele auxiliare care insotesc tehnologia montarii lor, sunt
produse scumpe, in general pe baza de bitum, rasini sau polimeri. Comportarea lor in
timp nu a fost pe deplin verificata, dar se considera totusi ca fiabilitatea lor este
remarcabila.

1.2.2.2 Recunoasterea structurala

Sistemele de hidroizolare au reguli constructive si de proiectare foarte precise,


diferind in functie de sursa de umiditate, caracteristicile geotehnice ale solului si
variatia nivelului apelor subterane, care exercita presiune asupra elementelor de
constructie cu care este in contact. Oricare ar fi situatia, scopul final este acelasi: de a
impiedica patrunderea umezelii in interiorul elementelor structurale ale cladirii (in
special la nivelul subsolului si respectiv al planseului si peretilor de la parter), pentru a
se evita deteriorarea lor, care ar putea pune in pericol stabilitatea de ansamblu a
cladirii.
O prezentare sintetica a detaliilor unor hidroizolatii intalnite frecvent la cladirile
obisnuite, cu sau fara subsol, este prezentata in Tabelul 1.2.2.1-2 care, impreuna cu
Tabelul 1.2.2.1-1 care se refera la materiale de hidroizolare obisnuite, va face mai
usoara recunoasterea sistemului de hidroizolare care face obiectul verificarii.
Un diagnostic corect privind legatura dintre sursa de umiditate si deteriorarea in sine
este esential si reclama o buna cunoastere a tipurilor de hidroizolatii, atat de
diversificate.

45
Exista o legatura dialectica intre structura hidroizolatiei (Tabelul 1.2.2.1-1 si 1.2.2.1-2)
si perioada in care a fost executata constructia.
La inceputul secolului trecut, sistemele de hidroizolare a cladirilor impotriva umiditatii
care provenea din sol, oricare ar fi fost sursa ei, nu era inca la nivelul unor standarde
apropiate de gandirea de astazi.
Cladirile mai vechi, construite in general inainte de 1930, cu structura din zidarie de
caramida (sau, mai rar, piatra naturala), nu aveau nici o hidroizolatie impotriva
umiditatii provenite din teren, cu exceptia capacitatii materialelor componente ale
zidariei respective (piatra si mortar) de a se opune patrunderii umezelii. Ca urmare,
cele mai frecvente deteriorari produse de igrasie se intalnesc tocmai la aceasta
categorie de cladiri.
Cladirile moderne au in general hidroizolatii impotriva umiditatii provenite din sol
(membrane/straturi verticale si orizontale la pereti si plansee, care se imbina prin
racordare dupa anumite reguli), dar experienta a aratat ca simplul fapt ca o cladire
este construita in epoca moderna, nu este o garantie a respectarii regulilor prevazute
de norme. In practica, detaliile defectuoase ale elementelor de constructii,
membranele hidroizolatoare strapunse si alte asemenea greseli sunt foarte frecvente.

1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor

Observarea directa a hidroizolatiilor subterane nu este in general posibila, de aceea,


pentru a evalua starea acestei categorii de lucrari, sunt necesare planurile aferente si
detaliile din proiect (care cel mai adesea lipsesc), unele operatii de dezvelire a acestor
lucrari trebuind de asemenea efectuate.
Totusi, exista multe simptome evidente ale eventualei patrunderi a umiditatii in
structura peretilor, la nivelul subsolului si al parterului, usor de observat, cum sunt:
● Pete de umezeala (exterioare si interioare) care pornesc de la baza peretelui;
● Mucegai;
● Schimbarea culorii finisajelor;
● Băşicarea zugravelii sau a tapetului pe suprafetele interioare;
● Cojirea zugravelii pe suprafete mari sau exfolierea in bucati de dimensiuni mici;
● Desprinderea tencuielii, lasand zidaria vizibila si expusa
Examinarea trebuie facuta in special in perioadele critice, cand continutul de apa din
structura elementului de constructie este cel mai ridicat. Practic, avariile si deteriorarile

46
hidroizolatiilor pot fi deduse din efectele lor asupra elementelor de constructie. Orice
discontinuitate a hidroizolatiei, deschide calea patrunderii umiditatii si umezirii treptate
a elementelor de constructie adiacente zonei respective.
Aceste aspecte sunt analizate detaliat in Modulul de Curs no.2 intitulat “UMIDITATEA
IN CLADIRI”.
Cladirile mai vechi, care de regula nu au o hidroizolatie impotriva patrunderii umiditatii
din teren, sunt cele mai expuse deteriorarii din cauza umezelii si a spalarii materialelor
de legatura dintre pietrele de zidarie ale elementelor infrastructurii (in special
mortarele pe baza de argila). Ca urmare, aceste elemente isi vor pierde in mare
masura rigiditatea si capacitatea portanta, dand nastere tasarilor diferentiate (Tabelul
1.1.4-1…3) cu consecintele bine cunoscute (v. Studiu de caz No.2).
Expertii tehnici au fost solicitati sa evalueze numeroase astfel de cazuri. Defectiunile
in sistemul de evacuare a apelor pluviale sau a apei menajere si cele din alimentarea
cu apa sunt in general principalele surse ale deteriorarilor prin umezire, care pot
afecta constructia la orice nivel: infrastructura si suprastructura.
Unele probleme cu caracter periodic pot sa apara atunci cand nivelul apelor subterane
creste, sau cand cantitatea de apa acumulata in jurul cladirii creste. In aceste situatii,
hidroizolatia nu poate rezista eforturilor suplimentare induse de presiunea apei.
Cauzele acestor fenomene trebuie cautate fie in sistemul de alimentare cu apa
(defectiuni), fie la trotuarul din jurul cladirii (posibilitatea pantei inverse, orientata
inspre cladire).
Pe langa stabilirea, pe tipuri, a efectelor vizibile produse de deteriorarea hidroizolatiei,
examinarea mai are ca scop determinarea continutului de apa din zonele aflate
imediat deasupra nivelului hidroizolatiei. Valoarea sa trebuie sa fie comparata cu
acelasi indicator al zonelor mai indepartate ale elementului si, de asemenea, trebuie
determinat daca exista o variatie in timp a acestor valori. Aceasta evaluare trebuie
facuta cu ajutorul unei aparaturi adecvate, de inalta precizie.
Variatia continutului de umiditate, in cazurile mai simple, poate fi verificata marcand in
mod periodic conturul petelor si data aferenta. Neglijarea efectuarii la timp a reparatiei
oricarei deteriorari va avea ca urmare agravarea treptata, progresand de la pete la
modificarea culorii, eflorescente, băşicarea zugravelii, desprinderea tencuielii si a
placajelor, mucegairea si putrezirea lambriurilor, care pot fi de asemenea atacate de
ciuperci.

47
Lipsa unei intretineri adecvate pe perioade mai indelungate poate in cele din urma sa
puna in pericol elementele structurale, precum si stabilitatea si rezistenta intregii
structuri, prin distrugerea liantului si strivirea/macinarea zidariei umede supuse la
cicluri repetate de inghet-dezghet.
In cazul finisajelor executate cu mortar, intreaga suprafata suspecta trebuie ciocanita
(manual sau cu un ciocan de cauciuc); extinderea sa corespunde acelei suprafete in
care suna a gol, existand de asemenea posibilitatea ca in vecinatatea acestei zone sa
existe o defectiune a instalatiilor. In acest sens, trebuie sa fie accesibila documentatia
completa referitoare la starea si pozitia retelelor de instalatii, precum si la evolutia in
timp a lucrarilor de reparatii efectuate in zona respectiva.
In mod evident, inundarea cu regularitate (sau periodica) a subsolului trebuie
considerata o avarie grava.

1.2.2.4 Lucrari de remediere

● In functie de caz si luand in considerare scopul final al lucrarilor de remediere,


pentru diminuarea cantitatii de apa in contact cu infrastructura cladirii pot fi luate
urmatoarele masuri:
- executarea de drenuri;
- trotuare in jurul cladirii executate astfel incat sa limiteze suprafata de infiltrare a
apei si sa o indeparteze in mod eficient de langa pereti.

● Pentru a impiedica producerea igrasiei la pereti (prin ascensiunea capilara a


umiditatii subterane), pot fi prevazute urmatoarele lucrari:
- refacerea hidroizolatiei orizontale deteriorate de la baza peretilor;
- executia unei hidroizolatii orizontale la pereti, acolo unde aceasta lipseste: se
efectueaza şliţuri orizontale inguste, pe suprafete succesive, alternative (din loc in
loc si apoi intre ele); sunt lucrari complexe din punct de vedere tehnologic, dificil
de executat si care necesita un timp indelungat. La peretii foarte grosi (50…100
cm – cazul cladirilor vechi), aceasta solutie nu se poate aplica deoarece nu se pot
garanta rezultate corespunzatoare. Acelasi principiu poate fi aplicat prin
perforarea alternativa a peretilor in sens transversal, cu gauri circulare amplasate
la anumite distante, care se umplu cu solutii impermeabile de tipul rasinilor

48
epoxidice. In etapa a doua, dupa intarire, se perforeaza spatiul dintre gauri si se
repeta operatia de umplere ca mai sus.
- Refacerea hidroizolatiei orizontale la pereti prin injectare cu solutii impermeabile
si umplerea porilor (silicat de sodiu sau solutii pe baza de materiale sintetice).
Injectarea poate fi facuta la presiune normala, cu silicati sau solutii pe baza de
silicon, sau sub presiune (rasini acrilice, silicon etc.).

● Procedee tehnice pentru uscarea peretilor:


- Crearea unui spatiu de aer ventilat la suprafata exterioara a peretelui;
- Bazat pe principiul electo-osmozei, crearea unei diferente intre valorile potentialului
electric ale peretelui umed si teren, fenomen care este simultan cu ascensiunea
capilara.

Daca exista o suspiciune legata de degradarea materialului din care este facuta
hidroizolatia, trebuie sa se apeleze la consultanta specializata pentru a stabili natura
lucrarilor de reparatie si/sau reconstructie care vor fi necesare.
Va fi elaborat un proiect rational in acest sens, tinand seama pe langa aspectele
tehnologice, si de rentabilitatea din punct de vedere economic, deoarece aceste
lucrari complexe sunt intotdeauna costisitoare. Cel mai importanta este sa se
gaseasca adevarata cauza a deteriorarii si sa se actioneze cu promptitudine in
proiectarea si executarea lucrarilor de reparatii, cat mai curand posibil. IMI are un rol
esential in gasirea in timp util a oricaror deteriorari produse de umezeala (inclusiv
igrasie). Cu cat acestea sunt descoperite mai repede, cu atat cheltuielile necesare
pentru repararea lor vor fi mai reduse.

49
Tabelul 1.2.2.1-1 Materiale utilizate la hidroizolatiile clasice
Nr MATERIAL DOMENIU DE UTILIZARE, CARACTERISTICI ELEMENTUL SUPORT
Crt ROL
0 1 2 3 4 5
1. Bitum industrial - hidroizolatie verticala impotriva - prelucrata la cald - Perete
umiditatii naturale a terenului - punct de inmuiere de - Zidarie de protectie
(H.V.T.) 65…75o C - Elevatie
2. Mastic bituminos - Hidroizolatie verticala si orizontala - utilizat numai la valori - Perete
(bitum topit amestecat cu cel mult 30% (H. V+ O.T.) ale temperaturii - Zidarie de protectie
material inert de umplutura: filer de calcar, - lipeste intre ele straturile exterioare de peste +5oC - Elevatie
cenusa de termocentrala). hidroizolatoare, la cald
3* Carton bitumat acoperit cu filer pe una - in structura hidroizolatiilor elastice - livrat in suluri - Perete
A. HIDROIZOLATII DIN MATERIALE BITUMINOASE

. sau ambele fete. (verticale si orizontale), alternand cu - Zidarie de protectie


masa bituminoasa de legatura - Elevatie
(H.V+O.T) - Cuva
4* Panza bitumata Idem 3 - livrat in suluri - Perete
. acoperita sau nu cu filer pe una sau Uneori, este utilizat la etansarea in - Perete de protectie
ambele fete. sistem cuva (hidroizolare impotriva - Elevatie
apelor cu presiune hidrostatica, - Cuva
A. P.H.)
5* Pasla din fibre de sticla bitumata: Idem 4 - livrat in suluri - Perete
. -impregnata cu nisip pe una sau ambele - Perete de protectie
fete, sau - Elevatie
- impregnata cu agregate de dimensiuni - Cuva
mai mari pe o fata si cu nisip pe celalta
fata.
6* Tesatura din fibre de sticla bitumata, Idem 4 - livrat in suluri Idem 5
. impregnata cu nisip la ambele fete.
7. Solutie bituminoasa Utilizata ca primer (amorsaj) la - aplicat la rece - Perete
(bitum dizolvat in solventi organici: hidroizolatii impotriva umiditatii - aplicat pe suprafete - Perete de protectie
benzen, motorina etc.) naturale a terenului (ape fara presiune uscate - Elevatie
hidrostatica).
8. Emulsie bituminoasa - aplicat la rece - Perete
(dispersie de bitum in apa, cu emulgatori: Utilizata ca hidroizolatie aplicata prin - aplicat pe suprafete - Perete de protectie
sapun, glicerina etc.). vopsire. uscate, dar poate fi - Elevatie
aplicat si pe suprafete
umede
9. Suspensie de bitum Folosit ca: - aplicat la rece - Perete
(bitum cu punct de inmuiere scazut, - primer (amorsaj) - Perete de protectie
dispersat in apa cu ajutorul pastei de var). - hidroizolatie - Elevatie

* - Foile bituminoase ( ‘armaturi’) care sunt asezate alternativ, avand intre ele masa bituminoasa de legatura, asigura rezistenta hidroizolatiei la intindere, forfecare si incovoiere.

50
Tabelul 1.2.2.1-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5
10. Beton si mortar de ciment - Elemente expuse direct mediului Necesita verificare si
B. HIDROIZOLATII impermeabile, cu diferiti aditivi pentru umed (de ex: i) partea din peretii de intretinere periodica.
RIGIDE a obtne straturi de protectie subsol sau elevatie aflata deasupra
impermeabile. terenului si expusa la actiunea ploii, ii)
tencuiala pe suprafetele interioare ale
bazinelor de apa etc.)

11 Foi metalice din: Cuva (A.P.H.) - sunt scumpe, de aceea Suprafetele verticale si
C. HIDROIZOLATII

- otel (asamblate prin sudura) se utilizeaza rar, numai orizontale ale cuvelor.
METALICE

- aluminiu cand este necesara o


- zinc hidroizolatie de inalta
- plumb rezistenta;
-necesita mana de lucru
cu o buna calificare.

12 - Sunt proiectate in functie de Sunt mai rar folosite. Oricare din cele de mai
D. HIDROIZOLATII

Combinatii intre diferite tipuri de conditiile specifice ale mediului si de sus.


materiale de hidroizolatii (A, B, C) standardele in vigoare (calitate
prezentate mai sus. superioara, in comparatie cu
MIXTE

hidroizolatiile bituminoase obisnuite)

Materiale plastice ca emulsii, solutii, chituri si folii au inca o utilizare limitata in lucrarile de hidroizolatii, din cauza costurilor ridicate si a cunoasterii insuficiente a
modului lor de comportare pe termen lung.

51
Tabelul 1.2.2.2-1 Hidroizolarea infrastructurii
● MATERIALUL DOMENIU DE
STRUCTURA ELEMENTUL HIDROIZOLATIEI UTILIZARE

MENT
SUPORT AL ● STRATUL DE Clad. Lucrari
ELE- HIDROIZOLATIEI PROT. ●DURATA noi de
DE SERVICIU (ani) reabilit.
0 1 2 3 4 5
CLADIRI FARA SUBSOL DA DA
A. - ● bitum
fundatie ● perete in
suprastructura
● 70

A.
1. Hidroizolatie orizontala sub pereti

● bitum
● perete in DA
B. - fundatie suprastructura
● 70

B.
● bitum
● perete in DA DA
C. - elevatie suprastructura
● 70

C.

53
Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)
● bitum DA
A. - perete ● zidarie de
de subsol protectie
● 50
2. Hidroizolatie verticala la peretii cladirilor cu subsol

A.
B. - perete ● mortar de
ciment,
DA

de subsol impermeabil
● elevatie
● 50

B.

54
Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)

Perete de ● bitum DA
A subsol ● A –sub
peretii
parterului;
3. Hidroizolatie verticala si orizontala la pereti

B, C – in
peretele
de subsol
B ● 50

Suprafata ● bitum DA
de la ● placa
partea de beton
superioara ● 70
4. Hidroizolatie orizontala la plansee

a elevatiei
sau a
peretelui
de subsol

55
Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)
A
DA
A- elevatie si ● bitum
● perete de
stratul de beton
subsol sau
de egalizare
elevatie + placa
(placa
de beton de la
inferioara)
partea inferioara
● 70
5. Hidroizolatie orizontala la pereti si plansee

B- fundatie si ● bitum DA
elevatie ● partea
superioara a
fundatiei si baza
peretelui de la
parter
● 70

56
Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)

Fundatie + ● bitum DA
placa de baza ● stratul/zidaria
6. Hidroizolare in sistem-cuva impotriva umiditatii terenului

din beton+ de protectie+


perete de placa de beton
subsol de la baza
● 50

NOTA: nu s-a tratat la acest punct


hidroizolarea in sistem cuva impotriva apelor
cu presiune hidrostatica, intalnita in mod cu
totul exceptional la cladirile de locuit.

57
CAP. 1.3 SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR

1.3.1 PERETI3

1.3.1.1 Rolul structural si functional

In ceea ce priveste capacitatea de preluare a incarcarilor, peretii pot fi clasificati dupa


cum urmeaza:
i) Structurali sau portanti, atunci cand preiau – pe langa greutatea proprie –
incarcari transmise de alte elemente de constructie (ex: plansee sau grinzi ale
acestora etc.) si/sau incarcari laterale (orizontale) din vant sau seism; in cel din
urma caz sunt proiectati special pentru a creste rigiditatea de ansamblu a structurii
(pereti de contravantuire). Pot fi atat interiori cat si exteriori.

ii) Nestructurali sau neportanti, a caror greutate este preluata de elementul de


rezistenta pe care sunt executati (planseu, grinda) si care preia intreaga greutate a
peretelui respectiv.
• Peretii despartitori sunt numai interiori, compartimentand spatiul din planul
de nivel, in timp ce peretii de umplutura pot fi atat interiori cat si exteriori,
deoarece umplu spatiul cuprins intre stalpi/diafragme si grinzi, in cazul
structurilor in cadre sau mixte.
• Peretii-cortina sunt elemente speciale de fatada care imbraca structura de
rezistenta, iar scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale
cladirii (plansee, grinzi, stalpi, diafragme). Ei preiau numai incarcarile directe din
vant, normale pe suprafata lor, nu preiau incarcari gravitationale (acestea sunt
transmise elementelor structurale ale cladirii prin intermediul scheletului de
rezistenta) si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de confort impuse
elementelor de inchidere ale unei cladiri (subsistemul anvelopa).

Considerand multitudinea rolurilor unui perete, acestia trebuie in general sa


indeplineasca diferite functiuni in cadrul ansamblului cladirii. De aceea, in functie de
rolul preponderent, clasificarea defectiunilor se va face in mod diferit.
Un perete poate indeplini in principal una dintre urmatoarele functiuni:
a. Sa preia incarcarile transmise de alte elemente structurale sau nestructurale
fie direct, fie indirect, terenului de fundare (prin intermediul fundatiilor directe sau

3
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

58
indirecte), asigurand rezistenta si stabilitatea cladirii la incarcari verticale si
orizontale (peretii portanti, peretii de contravantuire, diafragmele);
b. Sa asigure conditiile de confort in exploatare (izolatie termica adecvata, izolare
acustica, sa fie igienici, etansi - ca parte componenta importanta a anvelopei
cladirii (cazul peretilor exteriori), – sa aiba aspect placut din punct de vedere
estetic etc.;
c. sa realizeze compartimentarea in plan in conformitate cu cerintele impuse de
destinatia cladirii si de planurile de arhitectura aferente.

O trecere in revista a definitiilor si clasificarii aferente peretilor este prezentata in


Tabelul 1.3.1.1-1.

Exigentele impuse prin regulile fizicii constructiilor intervin hotarator in stabilirea


caracteristicilor peretilor exteriori; din punct de vedere static insa, structura peretilor
se va afla sub incidenta altor clasificari si evaluari. Aceasta inseamna ca pentru
defectiuni similare vor trebui luate in considerare fie unele, fie celelalte dintre criteriile
de evaluare, analiza facandu-se dupa caz. In procesul de examinare a defectiunilor
constatate la pereti, este adeseori greu de stabilit care a fost cauza producerii lor si
de a o delimita in mod cert, deoarece un anumit defect poate avea mai mult decat o
cauza la baza producerii sale. Solutia de reparare/reabilitare poate fi validata numai
atunci cand aceste cauze multiple au fost categorisite in mod corespunzator.
• Cea mai mare parte a defectiunilor se produce din cauza altor elemente/structuri.
• Un al doilea grup de defectiuni este consecinta incarcarilor exterioare cu valori mari
ca: suprasarcini, actiunea vantului, presiunea unui masiv de pamant etc.
In producerea acestor doua grupuri de defectiuni coeficientul de zveltete al
elementului are un rol hotarator.
• In fine, al treilea grup de defectiuni se poate produce sub efectul fenomenelor fizice
(transfer termic, difuzia vaporilor, ploi torentiale, inghet etc.).
Defectiunile la pereti se dezvolta treptat si majoritatea lor nu sunt o sursa de
probleme grave sau accidente. Cele mai multe apar sub forma de fisuri.
Evaluarea lor poate fi facuta de catre IMI numai in cazul in care acesta este capabil
sa faca o deosebire clara intre diferitele tipuri de deteriorari, de ex. sa faca distinctie
intre fisurile/crapaturile superficiale si cele care afecteaza/altereaza structura zidariei.
O importanta mai mare trebuie acordata aparentelor care indica defectiuni active
(variabile in timp), fata de cele consolidate intr-o forma finala (care s-au oprit din
evolutie).

59
Coeficientul de zveltete este util in evaluarea stabilitatii structurale a unei cladiri in
revizie. Inaltimea peretelui, grosimea, lungimea in plan si modul de rezemare pe
contur determina valoarea coeficientului de sveltete. Se recomanda sa se verifice
daca valoarea acestuia se incadreaza in prevederile normativelor in vigoare
referitoare la lucrari de zidarie (din caramida, blocuri etc.) tinand seama de modul de
aplicare si distributia incarcarilor, precum si de valoarea lor. In acest scop, peretii se
considera ca sunt limitati in inaltime de catre plansee, iar in lungime de peretii
transversali pe directia lor, de stalpi, contraforti si alte elemente de rigidizare (inclusiv
cosuri de fum). Aceste lungimi separate se masoara si se considera in raport cu
calitatea/rigiditatea legaturii acestor elemente perimetrale cu peretele. Orice
modificare survenita la elementele de contur (ex: desfiintarea unor pereti
transversali) va atrage dupa sine modificari ale valorii coeficientului de zveltete ale
peretelui adiacent. Un practician cu experienta va fi capabil sa stabileasca, dupa o
evaluare sumara a constructiei in ansamblu, daca cladirea “se simte bine” si daca
poate sa apara vreo problema legata de conformarea structurala si de varsta sa.
Odata evaluata conditia peretilor principali si modul in care se presupune ca acestia
sunt capabili sa preia incarcarile la care sunt supusi, IMI poate sa ia in considerare si
ceilalti factori care vor stabili daca acei pereti sunt satisfacatori sau nu: rezistenta la
umezirea prin ascensiune capilara care patrunde in pereti (igrasie), eficienta din
punct de vedere termic, acustic etc.

1.3.1.2 Recunoasterea structurala

De regula examinarea vizuala si masurarea pot solutiona in mod curent problema


recunoasterii structurale a peretilor. Daca nu mai exista documentatie (planse),
releveul pozitiei peretilor va fi util pentru identificarea peretilor structurali si pentru a
stabili astfel sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1). Prin corelarea cu
caracteristicile structurale ale materialelor folosite se vor stabili gradul de deteriorare
si urgenta cu care trebuie efectuate lucrarile de reparatii.
Un perete structural va avea o conformare tipica, in functie de pozitia sa in cadrul
ansamblului constructiei:

a. Pereti exteriori, cu structura omogena sau neomogena (Tabelul 1.3.1.1-1), care


depinde si de materialul din care sunt executati. Peretii exteriori, ca orice element al
anvelopei, trebuie sa asigure etanseitate si conditiile de confort termic;

60
b. Pereti interiori, care trebuie sa raspunda exigentelor referitoare la rezistenta si
stabilitate.
Ca urmare, grosimea totala este in general mai mare la peretii exteriori fata de cei
interiori, atunci cand se compara peretii executati din acelasi tip de material.

Peretii, structurali sau nestructurali, pot fi recunoscuti prin identificarea cu precizie a


urmatoarelor caracteristici:
i) Sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1)
ii) Tipul planseelor (Tabelul 1.3.2.1-1)
iii) Numarul de niveluri de-a lungul carora peretele este continuu
iv) Sistemul de legaturi pe contur cu alte elemente (pereti perpendiculari pe directia
sa, stalpi, grinzi etc.).

Principalele caracteristici ale celor mai obisnuite tipuri de pereti structurali sunt
prezentate in Tabelele 1.3.1.1-1.

1.3.1.3 Defecte si aparentele lor, examinare

Cu toate ca examinarea directa a peretilor se poate face relativ usor, este destul de
dificil sa se stabileasca daca deteriorarea este numai superficiala sau daca patrunde
in perete pe o anumita adancime, punand in pericol rezistenta si stabilitatea
structurala.

Pe de alta parte, examinarea vizuala are ca scop de asemenea sa stabileasca daca


deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa,
inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. Un releveu detaliat al defectiunilor
trebuie sa urmeze in mod obligatoriu. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate
periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si trebuie amplasati martori din
ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele fisuri/crapaturi
sunt active sau pasive.

Relatia dintre dimensiunile fisurilor si amploarea posibilelor urmari ale acestora este
prezentata in tabelul de mai jos:

61
Nr. Deschiderea Gradul de Efecte / consecinţe OBS.
Crt. fisurii [mm] avarie
1. ≤1 Foarte Fisuri foarte fine, care afectează Consultarea
uşoara aspectul estetic unui expert nu
2. 1-5 Uşoara Etanşeitate diminuată, tâmplărie este
supusă la compresiune obligatorie
3. 5 – 15 Medie Tâmplărie supusă la compresiune, Este
ţevile înglobate în pereţi ale instalaţiilor obligatorie
sanitare în pericol de a fisura consultarea
4. 15 – 25 Grava Pereţii sunt înclinaţi, planşeele au unui expert
deformaţii
5. ≥ 25 Foarte Pericol de dărâmare a peretelui,
grava ferestrele se sparg, planşeele în pericol
de a se prăbuşi

Cel mai convenabil este sa se inceapa cu deteriorarile mecanice. Domeniul lor este
foarte variat: prezenta cosurilor de fum, deschiderea de noi goluri in pereti,
strapungerea peretilor, retrageri, amprentarea superficiala, lovituri s.a.
In multe cazuri, ele sunt o consecinta evidenta a unor lucrari costisitoare
(caracterizate prin risipa), alteori dimpotriva, sunt datorate unor lucrari de reparatii
ieftine, neglijente, de proasta calitate. In functie de dimensiuni, acestea influenteaza
mai mult sau mai putin alcatuirea structurala, dar din punct de vedere estetic sunt
intotdeauna deranjante. Un pericol serios este semnalat atunci cand pe langa
suprafata deteriorata mai apar si fisuri/crapaturi in zona respectiva – fisurile
reprezentand o defectiune frecventa.
In general acestea ne deranjeaza din motive estetice si provoaca o senzatie
neplacuta, dar in anumite cazuri ele sunt semne ale faptului ca echilibrul static este
deranjat.

Analizand categoriile de fisuri si modul in care ele sunt puse in evidenta (Tabelul
1.2.1.4-1), pe primul plan ar trebui considerate consecintele deteriorarilor provenind
de la fundatii (tasari diferentiate, construirea ulterioara a unor niveluri suplimentare =
supraetajarea, tasari ale terenului de fundare). Aceste fisuri apar ca o consecinta a
eforturilor de intindere si forfecare produse de deformatii. Distributia fisurilor este
neuniforma pe intreaga lungime si sunt dirijate exclusiv dupa diagonala. Pozitia si
directia fisurilor furnizeaza o buna informatie privind cauza care le-a determinat,
acelasi lucru fiind valabil si in situatia in care cladirea prezinta deformatii in forma de
şa (sau covată inversă). Partea peretelui catre care sunt dirijate fisurile in
diagonala este cea care se va tasa cel mai mult (Fig.1.3.1.3-1).

62
a1 a2 b

c d
Fig.1.3.1.3-1 Fisuri si crapaturi produse de tasarile de fundatii

Fisurile mai pot fi produse de miscarile diferentiale determinate de variatiile de


temperatura, cand dilatarea planseului din b.a. al acoperisului-terasa care are o
izolatie termica insuficienta provoaca deplasarea capatului superior al peretelui de
dedesubt (Fig.1.3.1.3-2, 1.3.1.3-3, 1.3.1.3-4). Astfel de fisuri apar in elemente cu
alcatuire neomogena, in special la imbinarile dintre ele (ex: imbinarea dintre perete si
planseu, intre perete si elementele structurii de rezistenta etc.).

Fisurile mai pot sa apara si din cauza unei alcatuiri constructive deficiente: pereti din
materiale compozite, care au valori foarte diferite ale caracteristicilor fizice si, in
consecinta, o comportare diferita din punct de vedere termotehnic, de ex. dilatarea
cosurilor de fum inglobate in pereti, contractia tocurilor de usi si ferestre (Fig.1.3.1.3-
5) etc.

63
Fig.1.3.1.3-2 Efectele dilatarii termice impiedicate

Fig.1.3.1.3-3 Efectul legaturii incorecte Fig.1.3.1.3-4 Principiul constructiv al


dintre perete si planseu imbinarii perete-planseu, care permite
dilatarea termica

Ca urmare a unor actiuni statice sau dinamice,


vor apare deformatii ale peretilor.
Acestea pot fi puse in evidenta prin abaterea de
la verticala (curbare, inclinare, rasturnare,
despicare s.a.); in aceste cazuri fisurile sunt si
ele prezente, majoritatea fiind orizontale sau
verticale iar elementul se imparte in zone
distincte.
Cauzele care le genereaza pot fi: suprasarcina
locala, actiunea vantului, alunecarile de teren,
tasarile de fundatii, presiunea pamantului,
efectul inghetului sau cel al actiunilor dinamice
induse de traficul din vecinatatea cladirii.

Fig.1.3.1.3-5 Consecinte ale contractiei


unui toc de fereastra

64
Un alt tip de deteriorare este provocat de umezeala, in principal de cea produsa prin
ascensiunea capilara (igrasie) si respectiv prin condens.
Ascensiunea capilara a apei subterane este frecventa in infrastructura cladirilor, iar
cand hidroizolatia orizontala la pereti lipseste, ea poate urca pana la peretii
parterului. O degradare destul de frecventa este aceea cauzata de parti ale
instalatiilor fisurate sau rupte (jgheaburi si burlane pentru evacuarea apelor pluviale,
instalatii sanitare si de canalizare) sau din cauza unor defectiuni ale elementelor
componente ale acoperisurilor.

Fig.1.3.1-6 Igrasie in pereti structurali

Fig.1.3.1-7 Perete degradat (materiale Fig.1.3.1-8 Mortar moale, sfaramicios, la


desprinse, sfaramicioase) finisajul unui soclu

Efectele acestor fenomene pot fi usor recunoscute prin examinare vizuala. Pe langa
aspectul inestetic, pot provoca probleme de sanatate ocupantilor cladirii. Unele dintre
cele mai reprezentative defecte sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-6…1.3.1.3-14: pete,
decolorare, tencuiala fragila, sfaramicioasa, finisaje care se exfoliaza, tencuiala
cazuta etc.

65
Fig.1.3.1.3-9 Alte efecte ale igrasiei

Fig.1.3.1.3 -10 Efecte ale scurgerii din conducte defecte

O alta sursa de avariere a peretilor este produsa de defectiunile care apar la


acoperisuri:
- discontinuitatea invelitorii: tigle deplasate, sparte sau cazute, invelitoare
asfaltica strapunsa sau fisurata s.a.,

66
- jgheaburi infundate, burlane si jgheaburi sparte si/sau alte defectiuni ale
sistemului de evacuare a apelor pluviale.
O pata pe tavan, sub acoperis, indica astfel de deteriorari; suprafata sa se extinde in
perioada ploioasa si se usca in perioadele fara precipitatii de durata mai lunga, dar
tavanul ramane patat.
Pericolul major in astfel de cazuri este degradarea elementelor sarpantei, respectiv a
capetelor grinzilor de planseu care reazema pe peretii portanti, in zona deteriorata,
sub nivelul acoperisului.

Cateva fotografii care ilustreaza deteriorarile produse de infiltrarea apei prin


invelitoare sau din cauza altor defectiuni, sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-11…1.3.1.3-
14 .

Fig.1.3.1.3-11 Efectul tiglelor sparte sau Fig.1.3.1.3-12 Efectul jgheabului infundat I


deplasate, neinlocuite sau reparate (interior: sub planseul de pod)

Fig.1.3.1.3-13 Efecte ale jgheabului infundat II Fig.1.3.1.3-14 Efecte ale jgheabului infundat III
(interior: nodul de reazem al sarpantei) (exterior: distrugeri ale finisajelor si
ornamentelor fatadei)

67
1.3.1.4 Monitorizarea peretilor

In cazurile in care peretii au fost executati sau finisati recent (astfel incat nu exista
nici o evidenta a unor degradari trecute), peretii vor trebui monitorizati prin anumite
procedee. Unul dintre acestea este observarea minutioasa a fisurilor prin utilizarea
unor martori rigizi (de regula din ipsos), pentru a pune in evidenta deformatiile pe
orizontala si verticala care au loc intr-o perioada de timp data. Martorii trebuie
numerotati iar rezultatele masuratorilor trebuie inregistrate la intervale regulate intr-
un registru de evidenta permanent. Dupa perioada de timp stabilita, informatiile
adunate vor arata masura si directia in care se desfasoara deplasarea structurala si
daca aceasta este sau nu variabila in functie de sezon.
● Deplasarile peretilor datorate variatiilor de temperatura (dilatare si contractie -
Fig.1.3.1.3-2, 1.3.3-3, 1.3.1.3-4) pot pune in evidenta valori diferite ale masuratorilor
de la sezonul cald la cel rece.
● Deplasarea peretilor datorita tasarii progresive a unor parti din structura fata de
altele, vor fi oglindite de valoarea masuratorilor generale, cu valori de asemenea
progresive.
● Tasarile structurale urmate de ridicare datorita contractiei si umflarii terenurilor
argiloase, vor avea moduri diferite de desfasurare in functie de anotimp.
● Dilatarea elementelor din beton provocata de deteriorarea de natura chimica poate
sa fie mai vizibila in perioada anotimpurilor umede.
● Diversitatea deplasarilor care pot fi produse de tasarile si alunecarile de teren este
considerabila. Prin monitorizarea cu acuratete este posibila confirmarea aparitiei
momentelor la baza unei parti din structura, inclinarea treptata a peretilor, momente
de rotire a unor aripi proeminente (iesinduri) ale cladirii sau alte manifestari
structurale.
Nu toti beneficiarii sunt in pozitia de a se folosi de monitorizarea fisurilor aparute in
pereti, deoarece pot apare situatii in care sunt necesare decizii rapide.

1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin

Pe langa peretii principali (structurali) ai unei cladiri, adeseori IMI trebuie sa evalueze
pereti de sine statatori cum sunt zidurile de sprijin, peretii-parapet sau zidurile-limita
de proprietate, executate din zidarie de caramida, piatra naturala sau beton, dintre
care unele pot fi chiar extinderi ale structurii cladirii. Astfel de pereti trebuie examinati
pentru a se vedea daca sunt sau nu verticali.

68
Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei cladiri
executate pe un teren in panta, in ceea ce priveste stabilitatea terenului si structurii.
Urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare:
a) daca peretii examinati pot prelua momente in bune conditii, sau nu;
b) daca, in cazul zidurilor de sprijin, constructia insasi este adecvata;
c) in cazul in care materialul din care este executat peretele se deterioreaza, apa
subterana va putea patrunde in structura sa?
Aceste aspecte vor fi analizate in cele ce urmeaza.

In general, in cazul peretilor independenti sunt recomandabile rosturile de


dilatare/tasare la intervale de 9-10 m, pentru a prelua dilatarea, contractia si tasarile
ocazionale care pot apare ca urmare a reactiilor chimice din beton si mortar.
Rosturile de tasare amplasate la intervale mai mici pot fi recomandabile in cazul
peretilor liberi amplasati pe terenuri instabile si unde, din motive economice, fundatia
este una de suprafata. Pe terenuri din argila contractila de exemplu, rosturile pot fi
prevazute la 3-5 m distanta, prevenind astfel fisurarea care ar putea fi produsa de
tasarea sezoniera a terenului.
Acolo unde un zid de sprijin este esential pentru stabilitatea structurala, trebuie sa se
apeleze la un inginer consultant, care sa confirme in raportul său starea cladirii.
Aceasta va implica investigarea terenului din spatele zidului.
Trebuie sa se aiba in vedere si valorile presiunii capabile ale masivului de pamant.
Trebuie precizat ca 25 cm este grosimea minima a peretilor independenti executati
din zidarie de caramida, iar la cei de sprijin, aceasta trebuie sa creasca treptat spre
baza (Fig.1.3.1.5-1), pe masura ce inaltimea depaseste 90 cm.
Se utilizeaza zidarie din caramida speciala, care nu necesita protectie impotriva
agentilor atmosferici. Zidaria din caramida obisnuita ar trebui etansata si sa aiba
prevazuta o hidroizolatie orizontala, altfel ar fi expusa pericolului de deteriorare prin
inghet-dezghet.
Pentru peretii independenti (Fig.1.3.1.5-2) trebuie prevazuta o etansare la min.50 cm,
plus o hidroizolatie orizontala la partea superioara si la cea inferioara, care permit
utilizarea caramizii obisnuite in conditii normale , dar sub nivelul hidroizolatiei
orizontale sunt necesare caramizi speciale.
O verificare a coeficientului de zveltete se recomanda in cazurile nesigure,
acordandu-se o atentie deosebita marcii mortarului, care este adeseori scazuta,
zidariei exterioare din caramida sau piatra naturala, mai ales atunci cand este veche.

69
Este indicat sa se utilizeze pietre de zidarie speciale, rezistente la inghet si la agentii
agresivi chimic din apa subterana. Zidaria din caramizi sau pietre obisnuite, care ar
putea sa nu reziste in astfel de conditii, nu ar trebui utilizate in conditiile unei expuneri
intense. Ele pot fi folosite in cazul expunerii normale, cu conditia luarii anumitor
masuri de prevedere cum ar fi prevederea impermeabilizarii, a hidroizolatiei
orizontale la capatul superior si la baza peretelui, ca si prevederea unor coronamente
adecvate, cu marginile in consola.
In cazul unui zid de sprijin de greutate din beton (Fig.1.3.1.5-3), sub hidroizolatia
orizontala de la baza este necesara o elevatie din caramida speciala. Cand trebuie
drenate mari cantitati de apa subterana, este bine ca ştuţurile prin care ajunge apa la
drenuri sa aiba panta inversa, evitandu-se astfel acumularea/stationarea unei
cantitati mari de apa langa perete si zonele pavate.

1 – hidroizolatie orizontala 1 – hidroizolatie orizontala

Fig.1.3.1.5-1 Fig.1.3.1.5-2 Fig.1.3.1.5-3 Zid de sprijin din


Sectiune transversala printr-un Perete liber (imprejmuire) beton cu strat exterior din
zid de sprijin zidarie de caramida

70
Tabelul 1.3.1.1-1 Clasificarea structurala a peretilor
I. PERETI MONOSTRAT-detalii constructive

a. b. c. d.

e. f. g and h/i h/ii


TIPUL PIATRA DE ZIDARIE/ POZITIA PERETELUI TIPUL STRUCTURAL Utilizat incepand
MATERIAL AL CLADIRII cu:
- exterior (d ≥ 25 cm) -structuri cu pereti portanti a, b si c:
a) caramizi din lut, - interior (d ≥ 20 cm) din zidarie; - Antichitate –
b) caramida arsa (ceramica), - timpan (d ≥ 20 cm) - structuri mixte (pereti pana in prezent
plina (b si c se mai gasesc in portanti si cadre din b.a.)
I. PERETI CU STRUCTURA OMOGENA

c) zidarie de piatra naturala pereti de subsol,fundatii


de suprafata)
d) caramida cu goluri - exterior (d ≥ 25 cm) -structuri cu pereti portanti (d) 1950-1960.
e) blocuri ceramice - interior (d ≥ 20 cm) din zidarie; (e) aprox. 1970
(MONOSTRAT)

f) blocuri din BCA - timpan (d ≥20 cm) - structuri mixte (pereti (f) 1960-1970
portanti si cadre).

g) beton simplu, turnat - pereti de subsol - pereti de subsol pentru g) 1950-1960


monolit exteriori si interiori oricare dintre structurile
d = 25 … 50 cm de mai sus;
- structuri cu diafragme;
- structuri mixte.
i) si ii): i) si ii): h-i) – 1950-1960
h) beton armat: pereti - structuri cu diafragme h-ii) – 1960-1970
i) monolit portanti/diafragme numai i): (nu se mai
ii) panouri prefabricate interioare - structuri mixte si cu nucleu: construiesc dupa
i) d ≥ 15 cm diafragme si cadre anii ‘80)
ii) d ≥ 14 cm

71
Tabelul 1.3.1.1-1 (continuare)
II. PERETI MULTISTRAT

a. b. c1 c2 c3

c4 c5 c6 d. e
TIPUL PIATRA DE ZIDARIE / POZITIA PERETELUI TIPUL STRUCTURAL Construite
MATERIAL AL CLADIRII incepand din:
Zidarie mixta: - exterior (d ≥ 25 cm) -structuri cu pereti portanti
a. caramida + piatra naturala; sau perete in contact din zidarie; - Antichitate
b. caramida + beton monolit cu solul (in special - structuri mixte (Imperiul Roman)
II. ZIDARIE DIN CARAMIDA, BLOCURI CERAMICE, BETON

+ piatra artificiala si alte pereti de subsol,dar (pereti portanti in


combinatii; pot fi gasiti si la infrastructura si schelet din
Nota:toate straturile fundatiile de suprafata lemn in suprastructura)
componente sunt portante si ale cladirilor vechi).
legate intre ele.
Aprox. 1980
c) zidarie din caramida sau - exterior (d = 25 cm + -structuri cu pereti portanti
blocuri,izolatie termica si straturi suplimentare) din zidarie;
finisaje; se mai pot adauga - structuri mixte
sau nu si alte straturi, cu (pereti portanti si cadre din
diferite functiuni (ventilare, b.a.).
suport, rigidizare, bariera de
vapori etc.)
d) Beton armat monolit la
care se adauga - exterior - structuri cu diafragme; Aprox. 1960
termoizolatie. In functie de d = min.15 cm + - structuri mixte si cu (nu se mai
rigiditatea acesteia, va fi sau straturi suplimentare nucleu. executa)
nu necesar un strat de
protectie.
e) panouri prefabricate din - exterior i) si ii): – 1960-1970
beton armat, cu doua sau d = min.12.5 cm + - structuri cu diafragme; (executia lor s-a
trei straturi (cunoscute ca straturile de numai i): oprit dupa anii
structuri de tip ‘sandwich’). termoizolatie si de -structuri mixte si cu nucleu: ‘80).
protectie diafragme si cadre.

72
1.3.2 PLANSEE4

1.3.2.1 Introducere
In cladirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinte, planseele sunt in general executate
din beton armat, in diferite solutii constructive; ca urmare, prezenta sectiune a
modulului de curs se adreseaza in principal acestei categorii de plansee. Pe langa
aceasta, este de mentionat ca defectiunile tipice si masurile constructive pentru
reabilitarea planseelor din beton armat sunt tratate la Capitolul 1.3.3 referitor la
elementele structurale din beton armat si nu vor fi analizate aici.

1.3.2.2 Rol, conditii tehnice

Prin natura activitatii de observare, trebuie cunoscuta alcatuirea constructiva a


planseelor in orice tronson al cladirii, fapt care reclama o buna pregatire teoretica si
practica in domeniu. Planseele sunt elemente structurale orizontale care
compartimenteaza volumul cladirii pe verticala si o inchid la partea superioara si
inferioara. Astfel, planseele pot fi:
a) parti componente ale subsistemului-anvelopa (plansee-terasa, plansee peste
pasaje si in general plansee care separa mediul interior de cel exterior, respectiv
spatiul incalzit de cel neincalzit), sau
b) plansee curente (intre doua niveluri succesive), care sunt elemente de constructie
interioare.

a.
Pe langa conditiile mecanice impuse in general planseelor, acestea trebuie sa
raspunda unor cerinte complexe, specifice elementelor care apartin anvelopei cladirii,
in functie de rolul si pozitia lor. De aceea, structura unor astfel de plansee va include
unele dintre urmatoarele elemente: izolatie termica, izolatie hidrofuga, bariera de
vapori, strat de difuzie a vaporilor, straturi de protectie, canale de aerare/ventilare
etc., conform standardelor in vigoare.
b.
Planseelor curente le sunt impuse mai ales conditii mecanice, dar si conditii
referitoare la izolarea acustica si finisaje adecvate.

4
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

73
Ca subansamble de constructii cu alcatuire complexa, schemele de principiu ale
principalelor tipuri de plansee sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.2-1.

In principiu, planseele trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:


1. Conditii capitale, care se refera la durabilitate si rezistenta la foc.
Durabilitatea se stabileste in functie de durata de serviciu a cladirii, amplasament si
conditiile de mediu (gradul de agresivitate din punct de vedere chimic sau/si biologic)
etc. Planseele trebuie de asemenea sa satisfaca cerintele normativelor in vigoare in
ceea ce priveste rezistenta la foc, in functie de categoria cladirii si de rezistenta la foc
a celorlalte elemente structurale.
2. Conditiile mecanice se refera la comportarea mecanica a elementelor portante
ale planseului, astfel incat sa nu se atinga sau sa se depaseasca starea limita ultima
(rezistenta, stabilitate, oboseala) sau starea limita a exploatarii normale (sageata
admisibila si/sau fisurare)
3. Coditiile fizice si igienice se refera la modul in care planseele satisfac cerintele
legate de confortul termic si acustic, izolatie hidrofuga, igiena finisajelor, in functie de
functionalitatea cladirii si de gradul de confort care se urmareste sa fie obtinut.
4. Conditiile economice se refera la anumiti indicatori cum sunt: consumul de
materiale si manopera, costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea
procesului de executie s.a.
In cadrul acestui modul de curs va fi analizat numai aspectul structural, ca urmare o
prezentare sintetica a principalelor tipuri de plansee utilizate cu preponderenta la
cladirile de locuit (dar si la multe cladiri administrative) se face in Tabelul 1.3.2.2-1.

1.3.2.3 Recunoasterea structurala

Sistemul constructiv al oricarui planseu va putea fi recunoscut mai usor, daca vor fi
luate in considerare urmatoarele criterii:
• Perioada construirii: adeseori s-au adoptat solutii care au devenit tipice pentru
planseele (sau alte elemente de constructie) realizate intr-o anumita perioada,
istoric considerata;
• Daca planseul este unul curent, separand doua niveluri cu acelasi regim de
incalzire, sau este un planseu cu o functiune speciala (acoperis-terasa, planseu
peste un pasaj sau peste subsol, planseu de pod neamenajat etc.), care
apartine astfel subsistemului anvelopa;

74
• Pentru cazul planseelor sub primul nivel construit: este un planseu suspendat
(cu spatiu de aer dedesubt) sau este un planseu pe sol?

Odata cunoscute, fiecare dintre caracteristicile de mai sus va restrange aria de


cautare, dar nu va exclude expertiza tehnica sau/si decopertarea structurii
planseului, atunci cand se impune. Astfel de operatii deranjeaza confortul ocupantilor
si trebuie facute pe cat posibil in modul in care perturbarea vietii zilnice este minima
(de exemplu, decopertarea dinspre intrados, de la tavan spre pardoseala, in cazul
planseului peste subsol).

Este fara indoiala foarte important sa se cunoasca cu precizie structura planseului in


ceea ce priveste sistemul static si materialele utilizate si, de asemenea, aceea a
elementelor structurale ale cladirii pe care aceste plansee reazema.
O scurta descriere a principalelor tipuri de plansee este facuta in cele ce urmeaza.
Detaliile constructive (Tabelul 1.3.2.2-1) si datele aferente vor furniza, impreuna cu
descrierea mentionata, un material de sinteza considerat util in recunoasterea
structurala.

1. Plansee pe bolti din zidarie


Boltile din zidarie preiau incarcarile verticale si impingerile, transmitandu-le
reazemelor. In general, boltile reazema pe pereti structurali din zidarie de grosime
mare, dar in cazul deschiderilor mari, pot rezema si pe stalpi masivi, prin intermediul
arcelor. Boltile din zidarie de caramida au de regula deschideri relativ mari si sunt
caracteristice cladirilor baroce executate in sec.XVII si XVIII. Ele apar si in sec.XIX,
acoperind de regula subsolul, mai rar si parterul din cauza grosimii mari necesare
pentru peretii de sustinere, care trebuie sa fie capabili sa preia fortele orizontale de
impingere cu valori insemnate.

In functie de deschiderea suprafetei acoperite, geometria boltii difera:


• Bolta cilindrica (Fig.1.3.2.3-1) se executa cu randuri de caramida dispuse
circular, dupa un arc de cerc (Fig.1.3.2.3-2), sau in coada de randunica
(Fig.1.3.2.3-3);
• Bolta in ogiva (arce de cerc intersectate, caracteristice stilului gotic) –
Fig.1.3.2.3-4;
• Bolta elipsoidala (care se mai numeste si bolta de Boemia) – Fig.1.3.2.3-5.

75
Fig.1.3.2.3-1 Bolti Fig.1.3.2.3-2 Bolta cilindrica cu Fig.1.3.2.3-3 Bolta cilindrica
cilindrice randurile asezate in arc de cerc in ‘coada de randunica’

Fig.1.3.2.3-4 Bolti in ogiva (bolti cilindrice intersectate)

76
Fig.1.3.2.3-5 Bolti elipsoidale (intersectie cu bolti cilindrice)

2. Plansee cu grinzi de lemn


Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5 –
1.00 m), avand deschideri de pana la 5-6 m, rezemand de regula pe pereti portanti
din zidarie de caramida, piatra naturala sau alt tip de zidarie – cazul constructiilor
moderne. Mai pot rezema pe grinzi din beton armat sau pe alte elemente structurale
din lemn (grinzi masive, cadre – cazul constructiilor din lemn). Cea mai simpla
structura pentru un planseu din lemn este formata din dulapi asezati alaturat, in care
dulapii indeplinesc un dublu rol: element de rezistenta si de umplutura.
Elementul de umplutura, cu ajutorul caruia se face legatura dintre grinzi, poate fi de
diverse tipuri, asa cum se arata in Tabelul 1.3.2.2-1.

3. Plansee cu grinzi metalice


Pentru realizarea grinzilor se utilizeaza profilele laminate din otel (inclusiv şine de
cale ferata). Solutiile constructive sunt foarte variate, dar in majoritatea cazurilor s-au
folosit profile I sau şine de cale ferata, avand ca elemente de umplutura boltisoare
din zidarie de caramida (Tabelul 1.3.2.2-1), frecvent intalnite la planseele peste
subsol sau chiar si peste parter in anumite cazuri.
Grinzile metalice pot fi realizate de asemenea din profile de tabla indoita la rece. In
functie de tipul elementului de umplutura, distanta dintre grinzi este de 1.00 pana la
3.00 m.

4. Plansee cu elemente structurale din beton armat monolit


In acest caz, placa fiind continua, nu se utilizeaza elemente de umplutura.
Urmatoarele tipuri constructive pot fi puse in evidenta:

77
4.1 Plansee cu placi
Placile, care reprezinta elementul structural, pot fi armate pe una sau doua
directii in functie de modul de rezemare: a) placile in consola si cele rezemate pe
doua laturi paralele se armeaza pe o singura directie, iar b) placile care reazema
pe laturi dispuse pe directii ortogonale se armeaza pe doua directii. Solutia
constructiva se stabileste in functie de dimensiunile in plan ale suprafetei de
acoperit, de regula nu mai mare de 5.00 m. Suprafata totala a unei placi nu
depaseste de regula 25 mp (max.30 mp), din motive de deformatii.
4.2 Plansee cu placi si grinzi
In cazul suprafetelor mai mari si/sau a incarcarilor de exploatare cu valori
insemnate, placile trebuie divizate in suprafete mai mici cu ajutorul grinzilor, care
sunt dispuse fie pe o singura directie, paralela cu latura scurta, fie pe ambele
directii (cu grinzi principale si secundare, plansee casetate etc.). Regulile de
armare se aplica asa cum s-a mentionat la § 4.1 de mai sus si in Tabelul 1.3.2.2-
1.
4.3 Plansee cu placi si nervuri dese din beton armat
Placa este sustinuta de nervuri (grinzi cu sectiune redusa) amplasate la distante
relativ mici (pana la 1.00 m), de regula dupa o singura directie.
4.4 Plansee fara grinzi
Placa avand o grosime mare (pana la 25-30 cm) reazema direct sau indirect (prin
intermediul unui capitel) pe stalpi amplasati la distante de 3-6 m.

5. Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat


Aceasta categorie de plansee este larg diversificata datorita numeroaselor tipuri de
elemente prefabricate si solutii constructive. O clasificare simplificata este prezentata
in cele ce urmeaza:
5.1 Plansee cu elemente prefabricate de tip fasie (cu goluri longitudinale)
Fasiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scara larga in general si la
cladiri de locuit in special. Fasiile reazema la capete acoperind deschideri cuprinse
intre 3.00 si 5.00 m, respectiv 6.00 m cand sunt precomprimate. Sunt asezate
alaturat si pot acoperi suprafete mari.

Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurandu-le
conlucrarea. In zonele seismice se executa si o suprabetonare armata de min. 4 cm
grosime.
5.2 Plansee cu grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura

78
Grinzile prefabricate, avand diferite forme ale sectiunii, sunt asezate la distante
relativ mici (0.40-0.60 m) in functie de tipul si dimensiunile elementului de
umplutura (corpuri ceramice sau din beton, cu goluri, placi prefabricate etc.),
conform regulilor de principiu enuntate la punctele 2 si 3 ale acestui paragraf.
Acest tip de plansee a fost rareori utilizat la constructia cladirilor de locuit.
5.3 Plansee din fasii ceramice si nervuri din beton armat monolit (plansee
ceramice)
Corpurile ceramice speciale sunt asezate in fasii, creind intre ele o retea de spatii
inguste in care, prin armare si turnarea betonului, se formeaza un sistem de
nervuri monolitizate la partea superioara prin intermediul unei placi, de
asemenea armata. Se formeaza astfel o retea spatiala portanta, capabila sa
preia incarcarile gravitationale si pe cele orizontale, conferind planseului
rigiditatea necesara (v. Tabelul 1.3.2.1-1).
5.4 Panouri mari prefabricate de planseu
Au fost utilizate pe scara larga la construirea blocurilor de locuinte din panouri
mari prefabricate de beton armat si, din punct de vedere constructiv, sunt
similare placilor din beton armat monolit, simplu rezemate (descrierea placilor s-a
facut la § 4.1 al acestui capitol). Un panou prefabricat de planseu acopera
suprafata cuprinsa intre peretii structurali, nedepasind 25-30 mp si respectiv 5
tone in greutate. In cazul in care au rezultat mai grele, s-a adoptat solutia utilizarii
semipanourilor, imbinate intre ele printr-o fasie din beton armat monolit care
inglobeaza mustati/urechi lasate din fiecare semipanou.
Panourile/semipanourile prefabricate reazema pe capatul superior al panourilor
de pereti portanti, toate imbinarile astfel rezultate fiind armate si monolitizate
conform unor prevederi si detalii constructive complexe, bine definite, stabilite
prin normele de executie ale acestor tipuri de structuri.

Toate tipurile de planseu mentionate la acest paragraf sunt reprezentate in Tabelul


1.3.2.2-1.

1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare

Simptomele unor defectiuni grave cel mai adesea nu apar pana cand structura
planseului nu ajunge destul de aproape de momentul pierderii principalelor sale
caracteristici cum sunt: capacitatea portanta, stabilitatea, deformatia maxima admisa

79
etc. Cu cat sunt mai numeroase defectiunile ascunse, cu atat planseele sunt mai
aproape de starile limita in care acestea vor aparea in mod vizibil, ca anomalii.
In general, daca sunt dimensionate corect, planseele nu cedeaza sub incarcarile
normale de serviciu, dar ar putea ceda sau sa fie smulse de pe reazeme in cazul
unor incarcari accidentale/exceptionale cum sunt: cutremurul, impactul cu vehicule,
inundatiile, alunecarile de teren s.a.
Deteriorarea cea mai frecventa este sageata peste limita admisa, prescrisa de
standarde pentru fiecare categorie de plansee. Deformarea (sageata) planseelor
poate avea urmatoarele consecinte:
● Imposibilitatea sau ingreunarea exploatarii normale;
● Pericolul ruperii, din cauza modificarii starii de echilibru, ca urmare a cresterii
continue a sagetii initiale, in conditiile in care incarcarea nu mai creste.

Un alt pericol in ceea ce priveste planseele din lemn il constituie atacul insectelor si
microorganismelor asupra grinzilor sau a elementelor pe care acestea reazema (ex:
cosoroabe). O grinda atacata de insecte sau de putregai poate sa se rupa pur si
simplu. Un pericol deosebit in acest sens il reprezinta cazul cosoroabelor, care pot fi
strivite sub grinzile pe care le sustin, mai ales in conditii de umiditate. Defectiunile
majore ale elementelor de constructii din lemn sunt produse de umezeala, care
creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor. Cea mai periculoasa este
cunozcuta sub denumirea de “merulius lacrimans”, de culoare brun-roscata; aceasta
nu prezinta goluri caracteristice ca si putregaiul obisnuit. Lemnul atacat devine
moale, umed si poate fi taiat foarte usor cu un cutit. Dupa un timp, lemnul sufera o
uscare puternica, crapa si se despica in prisme mai mici care, prin simpla frecare, se
transforma in praf. Cel mai expus este lemnul de rasinoase, dar si lemnul de foiase
poate fi atacat in anumite conditii. Odata instalata, aceasta ciuperca poate produce
autoumezirea lemnului (pana la 30-35 %), creind astfel conditii favorabile dezvoltarii
sale. Este destul de greude tratat, fiind necesare lucrari complexe, cu consum ridicat
de manopera, dar se recomanda sa se actioneze asupra parametrilor mediului
ambiant prin reducerea/eliminarea surselor de umiditate, asigurand o buna ventilare
si evitand temperaturile ridicate care persista timp indelungat. Unele exemple
relevante se gasesc la capitolul referitor la acoperisuri (§1.4).
Planseele deasupra parterului in cazul cladirilor de locuit traditionale sunt de regula
plansee din lemn sau din beton armat, acoperind deschiderea dintre peretii portanti si
preluand anumite incarcari concentrate, cum sunt peretii despartitori, stalpi de
sustinere etc.

80
● In cazul planseelor din lemn, specialistul in monitorizare poate sa intalneasca
plansee cu diferite grade de inclinare, unele considerabile, mai ales in cazul
deschiderilor prea mari. O inclinare generala exagerata intr-o singura directie nu se
va datora sagetii, ci va indica, mai grav, o tasare a reazemelor. Intr-un asemenea
caz, specialistul trebuie sa stabileasca daca aceasta deformare se datoreaza sau nu
deteriorarii reazemului grinzii sau deplasarii in jos a peretelui de sustinere.
Se recomanda consolidarea intermediara a planseelor din lemn acolo unde
deschiderea depaseste 2.5 m, pentru a impiedica deformarea sau torsionarea
grinzilor. Se recomanda o singura consolidare intermediara la deschideri de 2.5 - 4.5
m si doua consolidari pentru deschideri mai mari. Este important ca aceaste
consolidari sa fie facute in mod uniform si fixate rigid, altfel nu vor fi eficiente.
In cazul in care, la deschideri de peste 2.5 m, consolidarea intermediara lipseste,
specialistul trebuie sa decida daca a avut loc vreo deformatie sau distorsiune
exagerata a grinzii, recomandand solutii pentru aceasta situatie. In practica,
consolidarea intermediara adeseori lipseste, fara sa se constate neajunsuri.
Este important ca reazemele si grinzile de planseu sa fie astfel construite incat sa se
elimine posibilitatea ca umiditatea sa fie transferata de la zidaria adiacenta la capatul
grinzii din lemn. In astfel de conditii va apare posibilitatea formarii putregaiului la
capetele grinzilor, mai ales la peretii exteriori si in special la acei pereti care sunt
porosi pe suprafata expusa vantului dominant. Se mai poate constata ca nu exista
strat de separare hidroizolant sub capetele grinzilor sau sub cosoroabe, favorizand
astfel putrezirea lemnului si atacarea sa de catre insecte.
Adeseori, in spatiul care ar trebui sa existe sub planseul deasupra solului se gasesc
deseuri si gunoaie ramase din timpul constructiei, care pot favoriza transferul
umiditatii in elementele din lemn. Prevederea unei ventilari corecte a spatiului aflat
sub planseele din lemn, care este in contact cu umiditatea terenului, este esentiala,
deoarece lipsa bunei ventilari poate duce la condensul pe suprafata grinzilor din lemn
si apoi la putrezire.
O verificare atenta trebuie facuta pentru oricare dintre zonele “moarte” ale spatiilor de
aer de sub astfel de plansee, care s-ar putea sa nu fie ventilate suficient. Trebuie
prevazut un orificiu de ventilare la (sau langa) fiecare extremitate a unor astfel de
spatii, pentru a preveni fenomenul.

● Planseele din beton, pe sol, asezate pe umplutura de pietris, sunt mult mai
durabile in timp decat cele din lemn, suspendate (descrise anterior). In cladirile vechi,

81
unde planseele din lemn sunt intr-o stare de degradare mai avansata, inlocuirea
acestora cu o placa din beton este de cele mai multe ori recomandabila dintr-un
numar de motive, mai ales daca nivelul terenului inconjurator este ridicat si este greu
de asigurat o ventilare corespunzatoare a spatiului de aer de sub planseu
(practicarea orificiilor de ventilare si legatura lor cu atmosfera).
Principalele probleme care pot apare in cazul planseelor pe sol, din beton, se pot
datora fie tasarii placii, fie igrasiei (ascensiunea capilara a umiditatii din teren). O
problema destul de comuna este tasarea si deformarea (in forma de covata) a
planseelor din beton ale cladirilor executate dupa al doilea R.M., din cauza
insuficientei compactari a umpluturii de sub placa sau a utilizarii unui material de
umplutura neadecvat.
Planseele pe umplutura trebuie sa se potriveasca, in limite rezonabile, la conditiile pe
care le prezinta majoritatea terenurilor, cu conditia ca si executia sa fie
corespunzatoare.
Pe terenuri in panta, unde este necesara o umplutura de grosime mai mare, este
bine sa se execute plansee suspendate (cu spatiu de aer dedesubt).
Cu exceptia cazului in care executarea umpluturii este supravegheata cu atentie si in
mod constant, este practic imposibil sa se conteze pe faptul ca s-a efectuat o
compactare buna si s-a utilizat un material adecvat.
In anumite cazuri, pot sa apara probleme dincauza utilizarii unui material care este
inca activ din punct de vedere chimic, asa cum se poate intampla atunci cand se
folosesc deseuri industriale sau cenusa. Este esential ca materialul de umplutura sa
fie inert din punct de vedere chimic, altfel se vor produce deteriorari ale placii din
cauza dilatarilor si contractarilor umpluturii, precum si crearea unui mediu agresiv
chimic care poate ataca betonul si zidaria adiacenta.
Este de asemenea posibil, in cazul unei placi din beton, ca aceasta sa fie turnata pe
un teren afectat de scurgeri ale conductelor de canalizare, sau ca astfel de scurgeri
sa inceapa sa se produca dupa ce placa a fost executata. Alteori, surse existente de
apa subterana pot sa se descarce in zona placii, producand eroziunea acesteia.
Atunci cand se face inspectia unei cladiri care are primul planseu (pe sau deasupra
solului) executat din beton, trebuie luata in considerare valoarea deformatiilor
relationata cu varsta planseului - un aspect important. Daca sageata depaseste
valoarea admisa, s-ar putea sa fie necesare investigatii sub placa, pentru a confirma
natura si calitatea materialului de umplutura. O mostra extrasa printr-un procedeu
convenabil este mijlocul cel mai bun pentru a ajunge la rezultat. Materialul trebuie
examinat si, daca este necesar, se va supune unei analize de laborator.

82
La extragerea probelor trebuie sa se aiba grija sa se verifice daca sub placa apare
umezeala excesiva. In conditii normale, atat umplutura cat si terenul aflate sub placa
unui planseu de beton, trebuie sa fie aproape uscate.
Acolo unde placa s-a tasat din cauza unei compactari insuficiente a umpluturii, ar
putea fi necesare lucrari de remediere pentru a rigidiza umplutura. Acestea pot fi
efecuate fara a inlatura planseul, utilizand tehnologii adecvate de injectare sub
presiune. Apoi, suprafata placii poate fi re-nivelata cu o şapa de beton, avandu-se
grija sa nu se deterioreze stratul orizontal de hidroizolatie si continuitatea sa cu
hidroizolatia peretilor adiacenti.

O examinarea a perimetrului planseului este intotdeauna recomandabila, deoarece


poate pune in evidenta goluri care s-ar fi putut deschide sub pervazuri. Orice ajustare
la pervazuri, inclusiv pervazurile noi, pot indica faptul ca acolo s-a format un gol care
a fost acoperit ulterior, astfel ca inspectorul va fi pus in garda.
Planseele trebuie verificate si in ceea ce priveste orizontalitatea, cu ajutorul unei
nivele sau a altor aparate, acolo unde prin examinarea vizuala se remarca o panta.

In constructiile de calitate, planseele din lemn si din beton sunt fizic separate de
orice contact cu terenul, iar suprafata lor trebuie sa fie, in consecinta, uscata. Placile
din beton sunt prevazute cu un strat de hidroizolatie orizontala adecvat, pentru a
impiedica patrunderea umiditatii din teren; in lipsa acestui strat, sau atunci cand nu
este eficient, suprafata unor astfel de plansee se umezeste din cauza ascensiunii
capilare a umiditatii din sol, mai ales daca suprafata este acoperita cu covoare sau
pardoseli de tipul covoarelor PVC.
Membrana hidroizolatoare se amplaseaza sub placa planseului si se asigura
continuitatea cu hidroizolatia de sub peretii adiacenti, astfel incat sa se realizeze o
foarte buna etansare la patrunderea umiditatii din teren.
Membrana mai poate fi amplasata la suprafata placii, sub forma unui mastic
bituminos aplicat la cald sau cu alte solutii prescrise pentru astfel de hidroizolatii. In
constructiile vechi se va intalni de regula masticul bituminos aplicat la cald, in timp ce
alte materiale, mai moderne, au inceput sa se foloseasca abia dupa 1960.

La cladirile executate inainte de 1940 si la cele inca si mai vechi, nu s-au prevazut
membrane hidroizolatoare sub plansee, astfel incat degradarile produse din cauza
igrasiei, sunt in marea majoritate a cazurilor, prezente.

83
Inspectorul poate sa intalneasca adeseori plansee pe sol cu suprafata din lespezi
sau placi de piatra naturala (sau ceramice), de diferite tipuri si varste. Acestea pot sa
se comporte bine atunci cand sunt perfect descoperite, dar vor incepe imediat sa
“transpire” atunci cand sunt acoperite cu pardoseli din placi de gresie, linoleum sau
covoare.

● Executia planseelor cu placa de beton, deasupra solului, poate sa aiba loc in


doua moduri: fie folosind elemente prefabricate, cu sau fara suprabetonare, fie cu
beton turnat monolit – metoda cea mai frecvent utilizata, inclusiv la cladirile vechi.
Identificarea planseelor din beton monolit se poate face usor, atunci cand
examinarea intradosului este posibila, datorita amprentelor lasate de cofraje. In cazul
in care examinarea vizuala nu este posibila, vor trebui facute decopertari sau extrase
probe.

Defectiunile la planseele din beton - la fel ca si a celorlalte tipuri de plansee – sunt


produse de umiditatea generata de condens (planseele de la orice nivel), infiltratii
(planseele de pod, plansee curente), igrasie – sau ascensiunea capilara a apei din
teren – (numai la planseele pe sol sau imediat deasupra solului), coroziunea barelor
de armatura, executia defectuoasa care are ca rezultat defecte structurale in masa
betonului etc. Cauzele si efectele deteriorarilor fizice si mecanice ale elementelor din
beton sunt analizate in cadrul capitolului 1.3.3 dedicat elementelor structurale din
beton si beton armat.

● Planseele cu grinzi metalice se deterioreaza din cauza ca talpa inferioara a


grinzilor este adeseori expusa ruginirii (Fig.1.3.2.4-1 si 1.3.2.4-2)
Un alt pericol provine din fenomenul de imbatranire a otelului (Fig.1.3.4.2-3), care
duce la deformatii grave (sageti cu valori mari), mai ales in cazul planseelor in
consola (cazul balcoanelor).

● In cazul oricarui tip de planseu, conductele fisurate ale instalatiilor sau alte
defecte in sistemul de alimentare cu apa si canalizare, constituie surse ale unor
deteriorari grave, vizibile pe tavane, care se extind adeseori si la pereti. Petele,
colorate sau nu, trebuie sa-l alerteze pe inspector in vederea luarii de masuri urgente
pentru gasirea cauzei si repararea defectiunilor.

84
Fig.1.3.2.4-1 Grinzi metalice puternic atacate de rugina

1.3.2.5 Masuri de remediere

Lucrarile de remediere se pot clasifica in doua categorii, dupa cum urmeaza:

● Operatii care pot fi hotarate si executate de catre inginerul MI:

- demersuri in vederea mentinerii sub control a i) surselor de umiditate din mediul


interior, mai ales in incaperile cu umiditate ridicata unde s-au semnalat defectiuni,
precum si a ii) comportamentului ocupantilor in ceea ce priveste modul de
exploatare a spatiului locuit, intervenind atunci cand este necesar;

85
- repararea imediata a oricarei defectiuni de instalatii (alimentare cu apa,
canalizare, incalzire etc.) care sunt cel mai adesea sursele unor deteriorari grave;

- reabilitarea stratului de protectie al elementelor metalice, inainte ca acestea sa


rugineasca;

- crearea prin mijloace proprii, daca este poasibil, a conditiilor adecvate de


ventilare, acolo unde umiditatea pune in pericol structura planseului.

● In multe cazuri, IMI va trebui sa apeleze la expertiza specializata, urmata de


elaborarea unui proiect de reabilitare.
Cauzele si defectiunile pot fi de multe feluri, atunci cand mai multi factori contribuie la
aparitia lor. Este foarte important ca activitatea de control structural sa fie facuta la
timp, iar masurile privind repararea sa fie luate imediat.

86
Tabelul 1.3.2.1-1 Sisteme structurale ale planseelor
DATE DETALII CONSTRUCTIVE,
GENERALE LEGATURI STRUCTURALE
0 1
1. BOLTI DIN ZIDARIE
a.Elemente
structurale 1. Bolti cilindrice
b. Elemente de
umplutura

a. Bolti din Caracteristici geometrice si


zidarie, cu sau statice:
fara arce de
rigidizare 1 – pereti portanti
2 – incarcare verticala transmisa
b. Nu este cazul de elementele de la partea
superioara
3 –perete la nivelul superior
(parter)
4, 5 – rezultantele incarcarilor
i) durata de (actiunea boltii asupra peretilor
serviciu (ani) de reazem)
ii) perioada 6, 9 – bolta de 1 caramida
construirii grosime
7- nasterea boltii
i) 200 8 –cheia, bolta de ½ caramida
ii) sec.XI – grosime
zidarie din 10 – pardoseala parterului
piatra 11 – pardoseala subsolului
sec.XVII-XVIII – 12 –fundatie
zidarie din
caramida V
2. Bolti cilindrice intersectate

87
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
2. PLANSEE DIN LEMN
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a. grinzi din lemn

b. scanduri, material
de umplutura
(zgura,
cenusa, alte
materiale in vrac
sau alte forme–cum
sunt cele pentru
izolare termica si
acustica), cu sau
fara tavan neted.

i) durata de serviciu
(ani)
ii) perioada construirii

i) 70

ii) din cele mai vechi


timpuri

DETALII CONSTRUCTIVE PRIVIND


REZEMAREA SI ANCORAREA
GRINZILOR DIN LEMN

88
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
3. PLANSEE CU GRINZI METALICE
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a. grinzi metalice
b.boltisoare din
zidarie de
caramida, b.a.
monolit, placi
prefabricate
(drepte sau
curbe) din b.a.,
blocuri
ceramice/din b.a.,
tabla din otel
(indoita, cutata,
etc.), altele.

i) durata de
serviciu (ani)
ii) perioada
construirii

i) 120…150, (in
functie de
elementele de
umplutura)

ii) din 1880

89
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
4. PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT

a. Elemente
structurale 1. Placi cu grinzi principale si 2. Plansee cu placi si nervuri dese
b. Elemente de secundare (l ≤ 0.70 m)
umplutura

a. placa + grinzi
principale si
secundare

b.Ocazional, in
spatiul creat intre
grinzi si nervuri
pot fi introduse
elemente de
umplutura,
obtinandu-se un
tavan neted.

i) durata de serviciu 3. Planseu casetat 4. Plansee fara grinzi


(ani)
ii) perioada construirii

i) 150

ii) 1930

90
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
5. PLANSEE DIN ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

5.1 Planşee din elemente prefabricate de tip fâşie


a. Elemente de a) Fasii rezemate pe peretii portanti: la fiecare nivel, capetele fasiilor sunt monolitizate
rezistenta prin intermediul unor centuri din b.a. monolit turnate pe contur.
b. Elemente de b) Paralel cu latura lunga, in rosturile formate intre fasiile asezate alaturat se toarna
umplutura beton de monolitizare.

a. fasii prefabricate a.
cu goluri rotunde
longitudinale,
rezemand exclusiv
la capete, pe peretii
portanti;

b. nu este cazul b.
In regiuni seismice
se toarna o
suprabetonare
armata de minimum
4 cm grosime.

c) In regiuni seismice, se prevad centuri sub zona de rezemare ale elementelor


prefabricate (sub-centuri)

i) durata de serviciu d). Transferul incarcarilor de la plansee la elementele structurale adiacente


(ani)
ii) perioada construirii

i) 100

ii) incepand din


1950

91
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
5.2 Plansee din grinzi prefabricate si elemente de umplutura
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura

a. grinzi prefabricate
1)
din beton armat ;

b. blocuri ceramice
cu goluri

1)
si grinzi
precomprimate din
b.a., utilizate la
deschideri si/sau
incarcari mai mari
(mai ales la constructii Detalii de imbinare
industriale), executate
din anii 1960

i) durata de serviciu
(ani)
ii) perioada construirii

i) 100

ii) 1930 – b.a.


prefabricat
1960 – b.a.
precomprimat

92
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
5.3 Plansee ceramice
0 1
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura

a. nervuri din b.a.


monolit cu
suprabetonare
armata;

b. fasii formate
din blocuri
ceramice cu
goluri;

i) durata de serviciu
(ani)
ii) perioada
construirii

i) 100
ii) din 1960

93
Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
5.4 Plansee din panouri mari prefabricate din beton armat
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura

a. placi
prefabricate din
b.a.;

b. nu este cazul.

Panouri mari prefabricate – PLAN Detaliu de imbinare intre panouri, in


dreptul rezemarii pe un perete
structural (plan)

i) durata de serviciu
(ani)
ii) perioada
construirii

i) 100

ii) 1970-1989

Imbinare dintre panourile de planseu si un Iminare intre panourile de planseu


perete interior portant. si un perete exterior

94
1.3.3 DEGRADARI STRUCTURALE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT 5

1.3.3.1. Introducere

Degradarile structurilor din beton armat si precomprimat constau in semnalarea unor


stari fizice necorespunzatoare – prin lipsa – fata de conditiile de functionalitate si
siguranta prevazute in proiect. Ele se clasifica in doua categorii:
a. Defecte, produse fie de o proiectare care nu a tinut seama de situatia reala, fie
de o executie care nu a indeplinit conditiile de calitate prevazute in proiect. De
asemenea, ele pot proveni dintr-o asociere nefasta a celor doua tipuri de greseli.
Aceste defecte se constata la receptia lucrarii, cand trebuie efectuate masuratori
si incercari fizice pentru verificarea realizarii exigentelor de calitate impuse prin
proiect.
b. Deteriorari, care se produc pe parcursul exploatarii constructiilor, produse in
principal de cauze generate de
i) aspecte care au fost omise sau neluate in considerare la valoarea lor
reala in faza de proiectare, sau/si
ii) factori accidentali, surveniti ulterior proiectarii si executiei unei constructii.

1.3.3.2. Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat sau
precomprimat

Degradarile, in sensul diminuarii calitatii fata


de prevederile din proiectul de executie si
caietul de sarcini ale elementelor structurale
din beton armat sau precomprimat, se
prezinta sub urmatoarele aspecte:

Fig. 1.3.3.2-1 Segregarea betonului:


1-agregate mari, nelegate intre ele;
2 –agregate mici, nelegate intre ele

5
Autori: Prof.Dr.Hon.Causa Ing.MIRCEA MIHAILESCU, Asist.ing.SEBASTIAN PALACEAN,
Drd.ing.NICOLETA COBIRZAN, Drd.ing.CLAUDIU ACIU

95
1.3.3.2-1 Segregarea betoanelor

Segregarea se produce in masa betonului pe durata turnarii lui si consta in


aglomerari de agregate mici sau mari, in anumite zone, fara sa fie realizata legarea
lor completa prin intermediul pietrei de ciment (Fig.1.3.3.2-1)
Astfel, se intrerupe continuitatea in ceea ce priveste proprietatile de monolitism si
omogenitate specifice betonului, provocand o grava scadere a rezistentei sale.

1.3.3.2-2 Deformatii (sageti) excesive

Sagetile mari, care apar la grinzi si placi, sunt cele care depasesc valoarea
L
f= 250

- in cazul elementelor structurale cu deschiderea L ≤ 7.00 m si


L
f= 500

- in cazul deschiderilor L > 7.00 m

f – este sageata/deplasarea maxima masurata la intradosul elementelor incovoiate,


fata de nivelul reazemelor.

Aceleasi valori ale deplasarilor maxime trebuie respectate si in cazul structurilor


dezvoltate pe verticala, supuse actiunilor orizontale statice sau dinamice.
Marimile limita ale sagetilor mentionate mai sus, sunt acceptabile numai in cazul
structurilor supuse actiunilor considerate ca maxime in stadiul de exploatare.

La actiuni de lunga durata, in mod evident, sagetile trebuie sa fie mai mici.
In stadiul de decofrare, sub actiunea greutatii proprii sagetile trebuie sa fie nule,
situatie realizabila daca la decofrare se prevede o contrasageata egala cu
deplasarea calculata pentru incarcarea provenita din actiunea permanenta a greutatii
proprii.

96
1.3.3.2-3 Fisurarea betonului

Betonul simplu este un material fragil, el se rupe brusc la atingerea unei anumite
valori a rezistentei lui. Sub influenta armaturilor, betonul armat si cel precomprimat
devin materiale ductile, ruperea lor fiind precedata de o evolutie cvasi-elastica a
deformatiilor, fata de cresterea treptata a solicitarii. Betonul are o rezistenta mare la
compresiune, pentru care este utilizat in constructii si o rezistenta minima la
intindere, cu o valoare sub 10% din cea de compresiune, motiv pentru care se
armeaza sau se precomprima in zona intinsa. Ca urmare, armatura obisnuita
(pasiva) si cea pretensionata (activa) sunt asezate astfel incat eforturile interioare de
intndere sa fie preluate in totalitate de catre acestea, betonul fiind utilizat numai
pentru preluarea eforturilor de compresiune.

• Mecanismul fisurarii betonului armat

Fisurarea betonului supus la intindere faciliteaza preluarea de catre armatura a


intregului efort de intindere la capacitatea de lucru a otelului, corespunzatoare
rezistentei sale de calcul (Ra).

In cazul solicitarilor de intindere, incovoiere, lunecare, forfecare si torsiune, produse


separat sau in combinatie, apar in sectiunile elementelor structurale din beton armat
si eventual in cele din beton partial precomprimat, zone in care eforturile unitare din
beton sunt de intindere. Cand intr-una dintre sectiuni, statistic mai slaba, efortul
unitar de intindere depaseste local rezistenta betonului la intindere, se produce
ruperea lui, facand ca eforturile unitare de intindere in totalitate, produse pe
adancimea fisurii, sa fie transferate barelor din otel.

In stanga si in dreapta fisurii, pe o portiune caracteristica cuplarii celor doua


materiale, armatura conlucreaza cu betonul in baza unui fenomen complex de
aderenta dintre beton si otel. Cand intr-o sectiune invecinata betonul a atins limita de
rupere la intindere, se produce o noua fisura si tot efortul local este preluat de
armatura.

97
1. – eforturi de aderenta
2. – sectiunea adiacenta fisurii
(care atinge valoarea rezistentei
de rupere la intindere)

a. –variatia deformatiei
specifice la intindere in beton,
ε t ,b ;

b. – variatia deformatiei specifice


la intindere in armatura, ε t,a ;

c. variatia efortului de aderenta, τ

Fig.2.2 Mecanismul de fisurare a betonului

In Fig.1.3.3.2-2 este prezentata aparitia primei fisuri intr-un element de beton armat
si evolutia solicitarii din zonele adiacente pana la stadiul la care tensiunea in beton
atinge din nou valoarea de rupere si fisureaza, incarcand din nou armatura.

In Tabelul 1.3.3.2-1 sunt indicate valorile admise pentru deschiderea fisurilor, in


functie de mediul in care se afla elementul structural.

Tabelul1.3.3.2-1 - Valorile admisibile ale deschiderii fisurilor in functie de mediu


Nr. CLASA DE DESCRIEREA MEDIULUI AGRESIV IN DESCHIDEREA
crt. AGRESIVITATE CONTACT CU BETONUL ADMISA A
FISURII
1. Mediu uscat - interiorul cladirilor de locuit si al celor 0.4 mm
pentru birouri;
a. Mediu interior umed, - interiorul spatiilor cu umiditate ridicata; 0.3 mm
2. fara inghet
b. Mediu exterior umed, - mediu exterior expus la inghet si terenuri 0.25 mm
cu inghet neagresive chimic, fara apa subterana;

98
Tabelul 1.3.3.2-1 – (continuare)
3. Mediu umed, inghet, - elemente interioare si exterioare expuse 0.25mm
tratare cu saruri la inghet si la agenti antigelivi
antigelive
Mediu marin: a. elemente complet submersate in apa de 0.25 mm
4. a. fara inghet mare, fara inghet;
b. elemente partial submersate in apa de 0.22 mm
b. cu inghet mare, supuse la inghet;
5. Mediu ambiant agresiv a. Industrii si laboratoare de fabricatie. 0.20 mm
chimic: b. – idem, a. 0 mm
a. cu agresivitate cu masuri usoare
redusa de protectie
b. cu agresivitate medie c. – idem, a. 0 mm
c. cu agresivitate cu masuri severe
ridicata de protectie

1.3.3.2-4 Coroziunea betonului armat si precomprimat

• Coroziunea pietrei de ciment are loc sub actiunea unor substante chimice din
atmosfera, de ex. dioxidul de carbon, oxidul de azot, acidul clorhidric, dioxidul de sulf,
care se gasesc cu precadere in localitatile cu activitate de extractie miniera intensa.
De asemenea, apele care vin in contact cu fundatiile, peretii de subsol si anumite
incaperi sanitare sau de depozitare, pot contine substante cu caracter agresiv cum
sunt acizii organici slabi: acetic, lactic, humic etc.
Actiunea acestor substante se manifesta prin reactii de dizolvare a unor componente
sau chiar agregate din piatra de ciment, provocand carbonatarea pietrei de ciment si
in consecinta degradarea betonului pe adancimea a 2-6 cm; astfel, stratul de
acoperire deteriorandu-se, favorizeaza coroziunea armaturii.

• Coroziunea armaturilor
Armaturile obisnuite (pasive), precum si cele preintinse (active) sunt protejate spre
exterior de stratul de acoperire din beton, in cadrul caruia piatra de ciment contine
hidroxid de calciu, de natura bazica.

99
Acest film protector poate fi atacat de substantele agresive mentionate, producand
pasivizarea lui si provocand in lungul barelor fenomenul de coroziune electrochimica
a otelului.
Ca urmare, are loc exfolierea otelului in straturi superficiale, odata cu marirea
sectiunii transversale, distrugandu-se astfel stratul de acoperire. Procesul se
manifesta treptat, prin aparitia mai intai a unor fisuri in beton, paralele cu armaturile si
apoi chiar prin dislocarea lui pe portiuni (Fig. 1.3.3.2-3).

Fig. 1.3.3.2-3 Coroziunea armaturii


Faza I – carbonatarea stratului de protectie din beton
Faza II – patrunderea umiditatii si ruginirea otelului
Faza III – exfolierea otelului corodat si umflarea
1 –element din beton armat; 2 –armatura din otel;
3 – strat de protectie;
4 – dislocarea stratului de protectie din beton

1.3.3.2-5 Deteriorarea prin inghet-dezghet

Procesul de inghet-dezghet se explica in modul cel mai plauzibil prin infiltrarea


vaporilor din atmosfera in porii betonului; acestia condenseaza si, prin asociere cu
apa nelegata chimic din piatra de ciment, sunt supusi inghetului. Apa tinde sa-si
mareasca volumul cu 9 % presand in consecinta asupra peretilor din jurul porilor din
ciment. Procesul repetat de multe ori, pe parcursul a mai multor ani, conduce treptat
la distrugerea mai intai locala, apoi extinsa a betonului pe adancimi de 3-5 cm
(Fig.1.3.3.2-4)

100
Fig.1.3.3.2-4 Deteriorarea betonului prin cicluri de inghet-dezghet
1 – macropori la suprafata; 2 –patrunderea vaporilor si a apei;
3 – deteriorarea prin inghet (apa inghetata isi mareste volumul).

• Actiunea ploii asociata cu cea a vantului dominant, creaza pe fatade – in special la


partea superioara a cladirilor, la colturi – deteriorarea betonului, prin uscare si
dislocare treptata.

Fig.1.3.3.2-5 Actiunea combinata a vantului si ploii


1 – vant, ploaie, 2 – beton deteriorat

Astfel, patrunderea ploii in microcavitatile betonului favorizeaza prin prezenta in


compozitia sa a dioxidului de carbon, procesul de carbonatare echivalent unei
diminuari grave a calitatii betonului pe o adancime de 2-5 cm. In completare,
actiunea vantului intervine provocand dislocarea unor portiuni din betonul astfel
afectat (Fig.1.3.3.2-5).

101
1.3.3.2-6 Imbatranirea si oboseala betonului

• Fenomenul de imbatranire consta in pierderea apei de legatura din structura


pietrei de ciment intr-o perioada de timp mai indelungata (peste 50 ani) si mai
timpuriu in cazul structurilor aflate in mediu uscat, cald si foarte cald.
• Fenomenul de oboseala consta in scaderea rezistentei de rupere a betoanelor in
urma aplicarii unor cicluri repetate de incarcare-descarcare cu actiune dinamica,
produse de masini cu sarcini de impact. Fenomenul se explica prin majorarea
microfisurilor existente in beton.
Daca eforturile din incarcarea – in conditii statice – cu sarcina de impact au valori mai
reduse decat efortul corespunzator producerii microfisurarii betonului, atunci
eforturile create, la cicluri de impact oricat de numeroase, nu vor provoca ruperea
betonului. In schimb, daca sub actiunea statica a sarcinii de impact se depaseste
valoarea efortului de microfisurare, atunci pentru un anumit numar de cicluri de
incarcari dinamice se poate produce ruperea (Fig.1.3.3.2-6).

Fig.1.3.3.2-6
Fisurarea elementelor din
beton armat sub actiunea
incarcarilor dinamice, ciclice

1.3.3.2-7 Actiunea focului

• Focul este o actiune accidentala in constructii, care provoaca pe suprafata


elementelor din beton armat un flux de caldura, avand doua componente:
i) radiatia termica directa si
ii) convectia, in imediata vecinatate a elementului

• Evolutia valorilor temperaturii in interiorul elementelor structurale din beton armat


depinde de:
- actiunea termica a focului

102
- proprietatile termotehnice ale betonului si modificarea lor odata cu cresterea
temperaturii
- proprietatile termotehnice ale straturilor de protectie

• Rezistenta la foc a unei structuri din beton se calculeaza astfel ca elementele


expuse incendiului sa fie capabile sa asigure:
i) capacitatea portanta sub sarcinile de exploatare si
ii) izolarea la propagarea focului in incaperile vecine (cazul zidurilor si al
planseelor), pe perioade de 30, 45, 60 si 90 minute.

• Evaluarea rezistentei la foc se face pe baza urmatoarelor criterii de performanta:


a. Valoarea capacitatii portante necesare pe durata expunerii la foc (R);
b. Rezistenta izolatiei la foc astfel incat pe suprafata neexpusa focului sa nu se
depaseasca o temperatura medie de 1400 C, sau o temperatura maxima – intr-un
punct – de 1800 C, notata cu (I);
c. Etanseitatea betonului la asigurarea integritatii lui structurale fata de
patrunderea flacarilor sau a gazelor fierbinti in crapaturile, gaurile sau in alte
goluri de pe suprafata sa (E).

Criteriile de performanta expuse mai sus trebuie satisfacute de elementele


structurale in modul urmator:
- Stalpii, grinzile si tirantii, care au rol portant, numai la criteriul R
- Elementele cu rol portant si de compartimentare: criteriile R + I + E

• Degradarea betoanelor supuse la incendiu

In Fig.1.3.3.2-7 si 1.3.3.2-8 sunt prezentate diagramele prin care se arata variatia


temperaturii in masa betonului, pornind de la fata expusa focului, pentru placi si
stalpi. Trebuie specificate urmatoarele:

103
Suprafata expusa la foc

Fig. 1.3.3.2-7 Evolutia temperaturii in stalpii de 30, 40 si


50 cm grosime; P – punctul de inregistrare a temperaturii

Fig.1.3.3.2-8 Variatia temperaturii in placi din beton armat


de 6 si 20 cm grosime

Betonul pierde peste 50 % din capacitatea portanta in zonele in care temperatura nu


depaseste 3000 C. Acolo unde betonul a fost supus unei temperaturi de 500 – 8000
C, el se dezagrega prin pierderea apei de legatura din piatra de ciment, devenind
sfaramicios, astfel ca se poate desface usor cu o dalta sau chiar manual. Acest

104
beton trebuie inlaturat in intregime, iar elementul sau structura intreaga vor fi
sustinute cu popi, pentru a preveni prabusirea.

Ramane de stabilit daca ceea ce a mai ramas din masa betonului poate asigura
capacitatea portanta structurala in mod provizoriu si, in functie de rezultat, se va
stabili returnarea betonului in zona degradata.

1.3.3.3. DEFECTE DE PROIECTARE

• Defectele de proiectare pot proveni din:


i) evaluari necorespunzatoare/incorecte ale proprietatilor terenului de fundare
(Fig.1.3.3.3-1 a, b, c si Fig.1.3.3.3-2);
ii) aprecieri eronate ale valorilor actiunilor mecanice si fizice la care este supusa
constructia (Fig.1.3.3.3-3)
iii) calculul gresit al starilor de eforturi si deformare, precum si al datelor
referitoare la proprietatile fizice ale constructiei (Fig.1.3.3.3-4)

(1) – teren rezistent


(2) – teren slab (argila contractila)
(3) –teren considerat teoretic rezistent si
omogen.

Fig.1.3.3.3-1 Evaluarea gresita a Fig.1.3.3.3-2 Defecte ascunse ale solului


caracteristicilor terenului (1) intruziuni de argila contractila; (2)teren
rezistent; (3) fisuri (tasari de fundatii)

105
Distributia incarcarilor considerata teoretic Diagrama gresita luata in considerare de
valabila proiectant (reazeme incastrate in loc de articulatii)

Diagrama corecta (situatie reala)

Distributia reala a incarcarilor in exploatare


Fig. 1.3.3.3-3 Evaluarea gresita a Fig. 1.3.3.3-4 Ipoteze gresite pentru rezemare
incarcarilor

1.3.3.4. Defecte de executie

Defectele de executie pot proveni din:

1.3.3.4-1 Utilizarea unor materiale de calitate inferioara fata de cele prevazute in


proiect.
In cazul betonului armat, diminuarea calitatii poate fi explicata prin:
• adoptarea unui dozaj necorespunzator folosit la prepararea betonului proaspat
(lipsa cantitatii necesare de ciment si aditivi, asociata cu un raport A/C neadecvat
fata de prevederile din proiect),

• armarea neconforma cu geometria proiectata si utilizarea unor bare cu diametre


diferite de cele prevazute in proiect, sau

• cofrarea insuficient de rigida, astfel incat permite deformari ale elementelor de


beton pe durata turnarii,

• deficiente la punerea in opera a betonului: vibrare si compactare insuficienta in


conditii de temperatura nepotrivite pe timpul turnarii (sub +120 C si peste +300 C),

106
• lipsa unor masuri de protectie adecvate in perioada prizei si intaririi betoanelor,

• conditii necorespunzatoare de decofrare, care sa evite socurile pe durata acestui


proces,

• masuri insuficiente pentru asigurarea monolitismului (continuitatii) in cazul


structurilor turnate in etape (pe tronsoane) sau alcatuite din elemente prefabricate
(monolitizarea imbinarilor),

• lipsa unor programari pe etape a turnarii betoanelor in elemente lungi si pereti


rezemati pe pamant rigid sau beton vechi, pentru a evita producerea fisurilor de
contractie.

1.3.3.4-2 In cazul elementelor structurale din beton precomprimat, se pot inregistra


stari de deformare si fisurare produse la precomprimarea betonului, din cauza
inadecvarii capacitatii de rezistenta a betonului fata de valoarea efortului activ
introdus, sau din cauza producerii unor excentricitati ale pozitionarii cablelor, fata de
pozitia prevazuta in proiect.

1.3.3.5. Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din


beton armat si precomprimat

1.3.3.5-1 Supraincarcarea cu actiuni statice

1.3.3.5-2 Efectul contractiei si curgerii lente, fenomene care se desfasoara in


timp, in mod diferit fata de evaluarea din proiect (Fig.1.3.3.5-1).

1.3.3.5-3 Efectul deformarilor din variatiile de temperatura aparute pentru valori


diferite fata de cele prevazute in proiect (Fig.1.3.3.5-2).

1.3.3.5-4 Efecte datorate inmuierii terenului de fundare, provocate de scurgeri


nepermise de ape care provin din ploi, topirea zapezii, spargeri de conducte
(Fig.1.3.3.5-3):

107
Fig. 1.3.3.5-1 Efectul contractiei in cazul unui perete nou,
turnat monolit (a) pe o fundatie existenta (b);
1 –tendinte de contractie; 2 – deformatii impiedicate

Burlan care
alimenteaza
solul cu apa

Moistened soil

Fig. 1.3.3.5-2 Fisuri cauzate de infiltrarea apei in terenul de


fundare

Fig. 1.3.3.5-3 Deformatii mari din variatii de temperatura (dilatari), vara

108
Fig. 1.3.3.5-4 Sapaturi sub nivelul fundatiilor existente – riscul tasarii
fundatiilor

1.3.3.5-5 Pierderea stabilitatii terenului de fundare prin efectuarea de sapaturi in


vecinatatea constructiei, cu efecte foarte grave atunci cand sapatura se executa in
apropierea cladirii iar nivelul sau se situeaza sub orizontul de fundare al cladirii
(Fig.1.3.3.5-4).

1.3.3.5-6 Deteriorari grave ale unor elemente de constructie neprotejate, supuse


unor actiuni puternice provenite din vant, ploaie si ca urmare a fenomenului de
inghet-dezghet.

1.3.3.5-7 Deficiente provenind din actiuni dinamice imprevizibile survenite ulterior


executarii constructiei, ca urmare a unor cauze ca:

• introducerea unor utilaje cu impact dinamic,

• producerea de explozii de catre aparatura aflata in cladire,

• coliziunea cu vehicole,

• cutremure de intensitate superioara celei considerate in faza de proiectare,

• acte de terorism.

109
(1) crapaturi severe in forma de X- in spaleti

(2) crapaturi in parapet

(3) fisuri/crapaturi in grinzile cadrului

(4) fisuri/crapaturi in stalpi


Fig. 1.3.3.5-5 Crapaturi/fisuri grave in pereti si cadre produse de cutremure puternice

In Fig.1.3.3.5-5 apar fisurile care se dezvolta in buiandrugi si in cadrele cladirilor


inalte la cutremure puternice.

Cutremurele pot deteriora cladirile si in cazul cand perioada proprie a terenului este
apropiata ca valoare de perioada proprie a cladirii. De asemenea, se pot produce
deteriorari sau chiar prabusiri in cazul unor constructii alaturate, fara rost suficient
intre ele, din cauza perioadelor de vibratie diferite (cladiri cu numar diferit de niveluri).

1.3.3.5-8 Lipsa masurilor imediate de reabilitare in cazul unor deficiente de tipul


celor semnalate mai sus, poate duce la agravarea in timp a acestora, astfel incat sa
devina periculoase pentru rezistenta si stabilitatea constructiei.

110
1.3.3.6. Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele structurale din beton
armat si precomprimat

Fisurile care se produc in elementele si structurile din beton armat sau precomprimat
sunt de mai multe proveniente si au diferite grade de importanta constructiva,
dupa cum urmeaza:

• Fisuri rezultate din depasirea efortului de rupere la intindere al betonului, Rt, in


zonele intinse ale tirantilor si elementelor care lucreaza la incovoiere. Ele apar
perpendicular pe directia efortului principal de intindere.
In acest caz, eforturile de intindere, sunt preluate in totalitate de armaturile
dimensionate in acest scop.
Marimea acceptata pentru aceste fisuri apare in Tabelul 1.3.3.2-1, in functie de
agresivitatea mediului.

• Fisuri provocate de depasirea alungirii la intindere a betonului, εt, in sectiunile


comprimate. In aceasta situatie se produce efectul Poisson, de umflare laterala sub
actiunea compresiunii longitudinale in stalpi si pereti. Aceste fisuri apar paralel cu
directia eforturilor de compresiune si sunt partial preluate de etrieri. Ele nu pot fi
tolerate la asigurarea fiabilitatii elementelor structurale din beton armat (stalpi,
diafragme) sau a barelor precomprimate. In consecinta, se cere consolidarea de
urgenta a acestor elemente prin mansonare cu beton si armare metalica sau cu fibre
de carbon.

• Fisuri oblice fata de axa elementelor produse de eforturile de lunecare asociate


solicitarii de incovoiere sau torsiune. In aceasta situatie, efortul principal de intindere
oblica este, pana la o anumita valoare, mai mica decat Rt, betonul fiind armat cu
etrieri; la valori mai mari ale eforturilor de intindere se prevad armaturi inclinate si
etrieri.

Fisurile oblice, atunci cand se produc, denota diminuarea rigiditatii legaturii dintre
zonele de intindere si compresiune ale sectiunilor din beton armat, incovoiate sau
torsionate. Se reduce astfel intre limite mai putin tolerabile valoarea practica a
ipotezei sectiunilor plane inainte si dupa deformare, formulata de Bernoulli, ipoteza
esentiala pentru

111
perceptia proiectarii si pentru siguranta armarii elementelor supuse la incovoiere sau
torsiune.
Cele trei moduri caracteristice de fisurare prezentate mai sus, pentru elementele din
beton armat sau precomprimat, sunt localizate pe tipuri de elemente structurale dupa
cum urmeaza:

a. Fisuri transversale rezultate din ruperea la intindere – prin depasirea valorii Rt,
- in tiranti si in anumite zone ale elementelor incovoiate.

b. Fisuri de intindere din incovoiere, care se regasesc la placi si plansee simplu


rezemate, la colturile poligonului de sustinere si in zonele de camp.
Fisurile de tipul prezentat sunt tolerabile in limitele expuse in Tabelul 1.3.3.2-1.

c. Fisuri paralele cu axa elementelor structurale supuse la compresiune sau


precomprimare, cauzate de depasirea in sens transversal fata de directia
efortului, a alungirii la rupere a betonului intins, εt.
Fisurile longitudinale se pot produce rar in zonele comprimate ale elementelor
supuse la incovoiere. Acest tip de fisuri este total inadmisibil, necesitand
consolidari urgente.

d. Fisuri oblice fata de axa elementelor structurale, provocate de depasirea


rezistentei la intindere a betonului, Rt, in cazul solicitarii de lunecare, asociata
starilor de incovoiere si torsiune.

Aceste fisuri, chiar daca respecta limitele indicate in Tabelul 1.3.3.2-1, necesita o
expertiza prealabila pentru a fi tolerate.

1.3.3.7. Masuri constructive la constatarea diferitelor tipuri de degradari

1.3.3.7-1 In cazul producerii unor segregari ale betoanelor, constatate la decofrarea


lor, trebuie luate urmatoarele masuri:

112
• Daca segregarile sunt importante, se reesafodeaza elementul structural degradat,
se indeparteaza betonul afectat cu o foreza, se curata suprafata betonului bun de
resturile de praf, dupa care se uda suficient; se toarna apoi un beton cu agregate
pana la 10 mm diametru, cu un dozaj ridicat de ciment (450-550 kg/mc). Cand
proportia de segregare este mare, se poate impune indepartarea in intregime a
betonului, segregat si nesegregat, cofrarea, armarea din nou si returnarea betonului
in elementul respectiv.

• Daca segregarea este de mica adancime si se intinde pe o zona redusa, este


suficient sa se buciardeze local suprafata in cauza, sa se indeparteze praful si
impuritatile, sa se ude abundent suprafata astfel prelucrata si sa se aplice o tencuiala
de ciment cu aditivi cu proportia de ciment/nisip de 1…1.25 (pana la 3), cu adaus de
fum de silice. Acest nou strat poate fi aplicat prin torcretare (Fig.1.3.3.7-1).

1 – beton sanatos
2 –suprafata buciardata, bine
umezita inainte de turnare
3 – strat nou de beton
4 – cofraj oblic
5 – cofraj vertical
6 – armatura existenta
7 – beton suplimentar, care
se inlatura ulterior

Fig. 1.3.3.7-1 Repararea betonului segregat

113
1.3.3.7-2 Repararea fisurilor si crapaturilor in cazul elementelor din beton armat

• Fisuri mici
Microfisurile cu deschiderea pana la 0.25 mm din zonele intinse ale grinzilor si
placilor situate in medii neagresive, sunt tolerate. Totusi, este bine sa se aplice in
dreptul lor o peliculizare cu rasini sau polimeri hidroizolanti.

• Fisuri mari si crapaturi


Fisurile peste 0.25 mm deschidere in placi, grinzi si nervuri, pot semnala fenomenul
de depasire a starii limita de serviciu a elementelor structurale. In acest caz, prima
masura consta in introducerea unor martori de sticla, bine lipiti la cele doua margini
ale fisurii/crapaturii, observand daca starea initiala se mentine sau se amplifica in
timp.
- In cazul cand fisurile nu progreseaza, se poate aplica tratamentul indicat mai
sus, al peliculizarii locale (Fig.1.3.3.7-2).

Fig. 1.3.3.7-2 Martori din sticla aplicati pe crapaturi


1 – crapaturi peste 0.25 mm; 2 – adeziv; 3 - martor

- In situatia in care fisurile progreseaza iar sticla-martor crapa, se impun de urgenta


urmatoarele masuri:

114
i) Sustinerea imediata cu popi a elementului structural afectat si aplicarea de
injectii cu lapte de ciment si adezivi, rasini sau polimeri sintetici, pe plase de otel
sau fibre de carbon.

ii) Inainte de indepartarea popilor, se verifica daca intensitatea actiunilor in


stadiul de fisurare corespunde celei din proiect si, de asemenea, daca si calitatea
betonului structural este cea prevazuta in proiect.
Daca se constata contrariul, se reduc incarcarile pana la valoarea la care fisurile
revin la deschiderea tolerabila de 0.2 mm.

In anumite situatii mai grave, se poate impune consolidarea elementului structural


pentru a corespunde solicitarilor proiectate sau/si de exploatare. Cateva exemple
edificatoare sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.7-1.

1.3.3.7-3 Reabilitarea elementelor din beton precomprimat

Acest proces implica operatii mai dificile, astfel:

• In cazul fisurarii betonului la transferul fortei de precomprimare, trebuie


detensionata imediat armatura intinsa si verificat daca fisurarea a provenit din
aplicarea unui efort de intindere – la transfer – mai mare decat cel proiectat, sau din
lipsa de calitate adecvata a betonului pentru a prelua efortul de transfer.

• Daca fisurile in beton sunt transversale fata de pozitia cablelor si s-au produs din
cauza ruperii betonului la intindere din incovoiere, provocata de pozitia excentrica a
cablelor, atunci se poate reduce, in limite rationale, forta de intindere la transfer,
contand pe capacitatea portanta a armaturii pasive (Fig.1.3.3.7-3).

• Daca fisurile sunt paralele cu traseul cablelor, inseamna ca betonul s-a deteriorat
prin compresiune si, in consecinta, trebuie consolidat prin mansonare (camasuire) cu
beton nou si suplimentarea armaturii (Fig.1.3.3.7-4).

115
a.

1 – cablu preintins
2 – fisuri cu deschideri inadmisibile

b.

1 – cablu partial preintins


2 – fisuri mici, sub 0.2 mm
3 – armature pasiva

Fig. 1.3.3.7-3 Fisuri perpendiculare pe axa

Fig. 1.3.3.7-4 Fisuri longitudinale


1 –forte de precomprimare; 2 –cablu preintins; 3 – fisuri de compresiune

1.3.3.8. Masuri in cazul constatarii unor crapaturi

Crapaturile sunt caracterizate prin deschideri de peste 0.6 mm si sunt produse de


solicitari puternice, neprevazute in proiectare: surpari ale terenului de fundare,
cutremure mai severe decat cele normate, explozii, coliziuni etc.

Elementele structurale care au crapaturi, ies din starea limita de exploatare si, ca
urmare, trebuie consolidate de urgenta. Pana la efectuarea acestor operatii, este
prudent sa se realizeze sustinerea provizorie a elementului sau chiar a intregii
structuri.

116
Table 1.3.3.6-1 Tipuri de fisuri in elementele din beton armat
No. ELEMENTE STRUCTURALE DIN BETON ARMAT OBSERVATII
Crt. SCHEME DE FISURARE

A – bara intinsa
B –bara
1. comprimata
1-eforturi de
intindere

Fisuri in barele intinse ale barelor grinzilor cu zabrele

1 –tensiuni din
incovoiere care
produc fisuri,
2. perpendiculare pe
axa grinzilor

Grinda incovoiata I

1- fisuri in zona
3. comprimata
2 – fisuri in zona
intinsa

Grinda incovoiata II

4a

Fisuri in zona intinsa a placilor Fisuri din intindere la colturi


(intrados) (extrados)

117
Tabelul 1.3.3.6-1 (continuare)

Fata superioara:
2 –fisuri din
intindere, la colturi

Fata inferioara:
4b 3 – inferior tension
cracks

Fisuri din incovoiere:

1 -fisuri de intindere
5. din incovoiere
2 – fisuri de
compresiune

Nodul
stalp-grinda

Fisuri
perpendiculare pe
bara inclinata.

6.

Fisuri din forta taietoare

118
Tabelul 1.3.3.6-2 Exemple tipice ale deteriorarilor elementelor structurale din beton armat

Grinzi

Placi (a)

119
Tabelul 1.3.3.6-2 (Continuare)

Placi (b)

Balcoane

120
Tabelul 1.3.3.7-1 Consolidarea elementelor din beton armat
Nr. crt. ELEMENTUL Date constructive
1.

1 – beton existent
2 – armatura longitudinala
3 – etrieri
4 - saiba
5 –gauri perforate la 50 cm
distanta, in lungul grinzii
6 – otel cornier
7 –etrieri sudati Ø12 mm
8 – beton nou turnat in cofraj

GRINDA CONLUCRAND CU PLACA (SECTIUNE T)

2.

1 – beton existent
2 – armatura longitudinala
3 – etrieri

6 – otel cornier
7 –etrieri sudati Ø12 mm
8 – beton nou turnat in cofraj

GRINDA CU SECTIUNE DREPTUNGHIULARA

121
Tabelul 1.3.3.7-1 (continuare)
3.
Betonul degradat este
buciardat iar suprafata este
bine curatita.

1 – armatura longitudinala
3 – etrieri sudati min. Ø 10 mm
la max. 20 cm distanta
4 – otel cornier la colturi
5 – beton turnat ulterior

STALP
4.

1 – perete portant
2 – armatura in pozitie gresita
3 – fisuri de intindere
4 – ancoraj metalic
5 – beton existent (inzona
comprimata)
6, 8 –beton nou turnat
A 7 –armatura noua, introdusa
dupa inlaturarea betonului
degradat, fixata cu ancore
metalice in masa de beton
existent

GRINDA DE BALCON, IN CONSOLA

122
Tabelul 1.3.3.7-1 (continuare)
5.
1 - fisuri

FAZA I
Buciardarea betonului
degradat

FAZA II
Introducerea conectorilor
Ø 6 mm (4 con/m2)

FAZA III
Amplasarea unei plase de
sarma Ø 4mm/100 x 100 mm
fixata cu mortar

FAZA IV
Mortar de ciment aplicat prin
torcretare

REPARAREA BETONULUI FISURAT

123
1.3.4 SCĂRI6

1.3.4.1 Principalele caracteristici, condiţii tehnice

Asemenea planşeelor, există o largă varietate de soluţii constructive pentru scări (v.
Tab.1.3.4.2-1), - elementele care asigura circulatia intre diferitele niveluri ale cladirii.
Partile componente ale scarilor se desfasoara atat in plan inclinat cat si in plan
orizontal, dar similitudinea cu planseele este semnificativa. Pozitia relativa a scarii in
planul constructiei este importanta, mai ales cele care leaga nivelurile intre care
exista diferente intre valorile unor parametri fizici (temperatura, umiditate etc.), cum
sunt, de exemplu, scarile de acces la spatii neincalzite, ca subsolul sau podul.

Intre principalele exigente impuse scarilor, o importanta deosebita se acorda


conditiilor mecanice, care se refera la capacitatea portanta si deformatii, pe de o
parte si la integritatea suprafetei de uzura, pe de alta parte (fara amprente, sparturi
sau despicari), in vederea asigurarii unei circulatii in conditiide siguranta. In ceea ce
priveste suprafata de uzura, impiedicarea imbatranirii si buna intretinere sunt conditii
care se impun atat scarilor cat si planseelor, cu precizarea ca scarile sunt cu mult
mai expuse din acest punct de vedere. In unele cladiri vechi, uzura morala adeseori
o depaseste pe cea mecanica. La subsoluri si poduri, scarile sunt de regula foarte
abrupte, cu trepte inalte si inguste, greu practicabile. Balustrada nu are, in cele mai
multe cazuri, nici inaltimea si nici conformarea corespunzatoare prevazuta in normele
actuale, fiind o posibila sursa de accidente.

In anii 1930 si la inceputul anilor 1940, la executia scarilor si a altor elemente


structurale s-a folosit destul de mult betonul armat cu continut de bauxita, care
favorizeaza in timp aparitia defectiunilor.
O scurta prezentare a conditiilor tehnice impuse scarilor este facuta in cele ce
urmeaza:

• Conditiile capitale se refera, in cazul scarilor, la durabilitate si sunt egale ca nivel de


importanta cu cele impuse oricaruia dintre elementele structurale de categoria 1 ale
cladirii.

6
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

124
• In ceea ce priveste conditiile mecanice, acestora li se acorda o importanta
deosebita atunci cand este vorba despre elementele portante ale scarilor, avand in
vedere faptul ca trebuie sa faca fata oricareia dintre starile limita ultime, in conditii de
exploatare normala.

• Rezistenta la uzura a suprafetei circulabile trebuie sa fie asigurata de finisaje


rezistente, antiderapante.

• Rezistenta la foc a scarilor trebuie sa fie cat mai ridicata, pentru a asigura
evacuarea la timp si in siguranta a ocupantilor. Prin structura lor, peretii care
marginesc casa scarii trebuie sa impiedice propagarea incendiului.

• Rezistenta la inghet-dezghet este foarte importanta pentru scarile exterioare, care


sunt expuse la variatii extreme de temperatura.

• Conditiile de confort depind de o serie de factori fizici care se refera la: iluminare
(naturala sau artificiala), temperatura si viteza aerului in incaperi, izolatia acustica,
ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin incalzire si prin alcatuirea eficienta
a peretilor exteriori.

1.3.4.2 Recunoasterea structurala

In Tabelul 1.3.4.2-1 sunt prezentate detalii si date constructive privind principalele


caracteristici ale diferitelor tipuri de scari utilizate la cladirile civile.

1.3.4.3 Defectiuni caracteristice

Intrucat exista multe asemanari intre plansee si scari, defectiunile inregistrate la


acestea din urma vor fi si ele asemanatoare. Unele dintre acestea vor fi convergente
cu cele ale structurii cladirii, depinzand si de materialele utilizate, majoritatea
degradarilor fiind consecintele firesti ale ruginirii si imbatranirii/intrarii in curgere a
profilelor metalice si armaturilor, mai ales in cazul barelor din otel din elementele
realizate cu beton in care s-au utilizat cimenturi bauxitice.

• Deteriorarea mecanica a scarilor este o consecinta directa a circulatiei, iar uzura


este deosebit de importanta intrucat pune in pericol siguranta circulatiei. Nu numai

125
subtierea stratului circulabil constituie un pericol major, ci si netezirea lui, acolo unde
au existat initial amprente. Riscul de accidente creste in cazul deteriorarii si/sau
corodarii unor materiale (fisurarea pietrei naturale sau artificiale din care sunt
realizate treptele, putrezirea lemnului, ruginirea profilelor metalice etc.) si atunci cand
au loc deteriorari mecanice (ciobirea profilului treptei, breşe etc.).

• In fine, mai poate fi mentionata deformarea suprafetei circulabile (Fig.1.3.4.3-1):


adancirea (in forma de covată) a suprafetei treptei sau deformatii similare datorate
perforarii tablei din care sunt executate treptelor metalice, sfaramarea sau ruperea
profilului treptelor din lemn etc.

Fig.1.3.4.3-1 Sprafete circulabile uzate, deformate, deteriorate

Treptele suspendate sau in consola (Tabelul 1.3.4.2-1) sunt rareori utilizate iar
dislocarea lor este periculoasa. Stabilitatea scarilor este asigurata de modul in care
este realizata rezemarea pe elementele structurale/pereti portanti si de valoarea
incarcarilor transmise acestora.

126
Atunci cand incarcarile exterioare pot sa deranjeze echilibrul structural, va exista in
permanenta pericolul slabirii imbinarii pe reazem si acela ca treptele sa devina
instabile, permitand deplasari, rotiri sau oscilatii (asa numita “bălănganire” a
treptelor).

Daca nu se inregistreaza astfel de fenomene, treptele pot totusi sa fisureze din cauza
eforturilor in reazeme si, mai ales in cazul elementelor nearmate, sa intervina o
rupere casanta.

• Deteriorarile produse de deformatii apar mai ales atunci cand rezemarea se face la
ambele capete; ele afecteaza in general rampa, dar pot sa afecteze si intregul sistem
constructiv al scarii, atragand atentia asupra faptului ca materialele din care sunt
realizate elementele structurale (rampe, podeste, grinzi in consola sau rezemate la
ambele capete, supuse la incovoiere, torsiune, rasturnare etc.), sunt in pericol.

• Aparenta (modul de evidentiere al) defectiunii poate fi observata la imbinarile cu


elementele de reazem, ca si la trepte, in special daca acestea sunt executate din
materiale diferite. Pe de alta parte, imbinarile dintre diferitele parti ale unei scari
(rampe, podeste, trepte etc.) sunt adeseori executate cu piese speciale de imbinare
ca suruburi, nituri, buloane, cuie, care sunt expuse ruginirii. Deteriorarea poate fi
foarte grava, ducand pana la distrugerea completa a scarii.

• Defectiunile legate de structura sunt consecinte ale modului de transmitere a


incarcarilor. Deteriorarea elementelor structurale care sustin diferitele parti
componente ale scarilor, fac ca acestea sa devina vulnerabile.
Deteriorarea separata a elementelor componente ale scarii nu va ramane mult timp
un fenomen izolat, deoarece partile degradate vor produce deteriorarea elementelor
invecinate (Fig.1.3.4.3-2), ceea ce va impune in cele din urma inlocuirea lor.

127
Fig.1.3.4.3-2 Deteriorarea peretelui portant, suport al elementelor scarii

1.3.4.4 Examinare, aparente si diagnostic

Inainte de orice examinare, trebuie stabilit cu precizie sistemul structural al scarii


(Tabelul 1.3.4.2-1), precum si modul de transmitere a incarcarilor. Trebuie apoi
identificate elementele de rezistenta de categoria 1 si 2. Indiciile observate trebuie
clasificate si, in functie de locul pe care il ocupa, trebuie sa se decida care dintre
aceste defectiuni pot fi periculoase pentru elementele structurale de categoria 1 si 2
si care sunt doar superficiale. Trebuie elaborate planse (relevee) din care sa rezulte
pozitiile si dimensiunile exacte ale tuturor acestor defectiuni, deoarece la examinarea
elementelor structurale ale scarilor nu este permisa nici decopertarea si nici vreun alt
tip de investigatie cu caracter distructiv.

● In cazul treptelor care nu au un strat de uzura special prevazut pe suprafata lor,


trebuie stabilit gradul de uzura. Chiar si suprafetele perfect netede sunt periculoase
pentru circulatie, de aceea in cazul in care se constata ca suprafetele rugoase initial,
au devenit netede, acestea trebuie reabilitate corespunzator.

128
• In urma examinarii in vederea stabilirii gradului de deteriorare mecanica, trebuie sa
se desprinda concluzia daca deteriorarea respectiva poate sa afecteze sau nu
stabilitatea structurala. Reducerea suprafetei de rezemare cu pana la 10 % in cazul
structurilor din zidarie, respectiv existenta armaturilor neacoperite in cazul structurilor
din beton armat, nu dau in general nastere unor situatii critice. Totusi, orice
deteriorare necesita reparatii urgente, mai ales daca este amplasata pe suprafata
circulabila (despicare, strapungere, amprentare accidentala etc.).
Orice degradare a lemnului, otelului sau a betonului prefabricat, in cazul elementelor
structurale, poate sa puna in pericol stabilitatea structurala, de aceea in aceste
situatii se recomanda expertiza tehnica.

• Odata verificata stabilitatea structurala, s-ar putea considera ca si imbinarile sunt


corespunzatoare. Slabirea sau deplasarea/oscilatia treptelor reclama o verificare
foarte amanuntita a reazemelor: o defectiune la un capat de element structural
incastrat al scarii este mai periculoasa decat o defectiune constatata la unul simplu
rezemat. Pe langa aceasta, trebuie evaluat si gradul de mobilitate si starea
reazemelor pe care descarca elementul, observand daca suprafata de rezemare s-a
diminuat cu mai mult de 5 %.

• Examinarea pentru a evalua modificarile de forma ale elementelor portante ale


scarilor, se refera la: deformatii ireversibile, torsiune, rasturnare sau orice alta
distorsiune care nu este admisibila pentru un element structural.

• Examinarea fisurilor/crapaturilor are ca scop observarea directiei lor si masurarea


deschiderilor cu ajutorul unei lupe. Fisurile perpendiculare pe axa elementului sunt
mai periculoase in comparatie cu cele paralele cu axa.
- Treptele fisurate din piatra naturala (Fig.1.2.4.4-1) trebuie inlocuite.
- In ceea ce priveste elementele structurale de tip grinda ale scarilor din lemn
(Fig.1.3.4.4-2) si metalice (Fig.1.3.4.4-3) – fisurile perpendiculare pe axa lor nu
sunt admise.
- In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), turnate monolit sau
prefabricate, poate fi adoptata urmatoarea clasificare:

a) ≤ 0.3 mm – fisuri foarte mici, cand aderenta dintre beton si armatura este
inca buna,

129
b) 0.5 – 0.8 mm – fisuri medii – cand este necesara o examinare mai atenta,

c) > 1.0 mm – fisuri “in evolutie”, cand aderenta dintre beton si armatura a
fost distrusa si barele de armatura pot fi smulse.

Categoria a) de fisuri este admisa atunci cand distributia lor este deasa (la
distante de 15-20 mm), dar numai in cazul in care nu se inregistreaza o
evolutie in timp.
- In cazul structurilor din materiale mixte (Fig.1.3.4.4-5) (metal si lemn sau
altele), trebuie luate in considerare combinatii ale aspectelor relevate mai sus.

• Examinarea elementelor de fixare a imbinarilor (nituri, suruburi, buloane, cuie)


urmareste sa arate daca acestea sunt bine fixate, fara posibilitate de deplasare
(mobilitate).
Trebuie examinate un numar cat mai mare de astfel de elemente la fiecare imbinare
si trebuie verificate amanuntit deteriorarile din imbinari si din zonele invecinate,
pentru a inregistra orice deformatie, crapatura, rugina a stratului de protectie, o
posibila subtiere care progreseaza etc.

130
Fig.1.3.4.4-1 Solutii constructive pentru scari cu trepte din piatra naturala

131
Fig.1.3.4.4-2 Scari din lemn – detalii constructive

Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice – detalii constructive (a)

132
Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice – detalii constructive (b)

• Operatiile prin care se constata prezenta ruginei sau a altor degradari, depind de
materialul din care este executata scara:

a) In cazul scarilor din lemn (Fig.1.3.4.4-2) intai se examineaza daca lemnul a


fost atacat de ciuperci (culoare alba sau maronie) sau putregai. Daca exista
semne alarmante, atunci zonele de reazem trebuie dezvelite si verificate cu grija.
Aparentele constatate pot fi cauzate de degradari, fisuri in lungul fibrelor,
deteriorari active sau pasive produse de ciuperci sau insecte. Din punct de
vedere al aparitiei ruginei, se verifica piesele/elementele metalice de imbinare,
acolo unde acestea exista.

b) In cazul scarilor metalice (Fig.1.3.4.4-3), inainte de examinarea prezentei


ruginei trebuie sa se verifice integritatea stratului de protectie. Semnele de
deteriorare constatate in stratul de protectie pot sa fie: băşicarea, desprinderea
sau caderea mortarului de protectie, exfolierea etc. Trebuie sa fie stabilit gradul
de deteriorare prin ruginire si, in cazul scaderii suprafetei de reazem cu 5 % sau
mai mult, este necesara expertiza tehnica.

133
a, b, c, d:
Elemente prefabricate din
beton armat, pentru scari

Fig.1.3.4.4-4 Scari din beton armat – detalii constructive

134
c) In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), ruginirea armaturii din otel va
atrage atentia examinatorului prin intermediul unor pete pe suprafetele
exterioare, bare neacoperite, ruginite, fisuri generalizate, stratul de beton de
protectie se desprinde la o batere usoara cu ciocanul, rezistenta betonului,
verificata prin dăltuire, se diminueaza, apar suprafete sfaramicioase.
Clasificarea rezistentei apreciate cu ajutorul daltei este urmatoarea: i) greu de
dăltuit, ii) dificultate medie la dăltuire, iii) usor de dăltuit, iv) fragile si v)
sfaramicioase.

Metal si beton Metal si lemn

Metal si lemn

Fig.1.3.4.4-5 Scari cu structura mixta – detalii constructive

d) Scarile cu trepte din piatra naturala se verifica prin observarea semnelor de


deteriorare cum sunt: fisuri superficiale, crapaturi, ruperi, desprinderi, exfolieri,
striviri, material sfaramicios etc.

135
Tot aici, trebuie efectuata verificarea rezistentei prin dăltuire, la fel ca si in cazul
elementelor din beton armat.

1.3.4.5 Masuri de remediere

Atunci cand este periclitata stabilitatea structurala, este necesara interventia unui
expert in probleme de rezistenta, in situatii ca:
- Trepte mobile, succesive;
- Capat rezemat, deplasat cu mai mult de 5 %;
- Deformatii ireversibile (din incovoiere);
- Fisuri perpendiculare pe oricare dintre axele grinzilor, deteriorarea respectiv
reducerea cu mai mult de 5 % a suprafetei de rezemare a elementelor din lemn
sau metalice;
- Elemente din beton armat care prezinta fisuri cu deschiderea mai mare de 0.5
mm, in evolutie, respectiv sectiune redusa in zona armaturii sau in vecinatate;
- Elemente prefabricate din beton armat – orice deteriorare mecanica.
Deteriorarea prin ruginire a elementelor structurale si reducerea rezistentei reclama
de urgenta a teste de laborator.
In cazul cand se suspecteaza ca in compozitia betonului din elementele structurale
ale scarilor s-a folosit ciment cu bauxita, sau chiar si in cazul betoanelor obisnuite,
este necesara verificarea imediata a suprafetelor, conform standardelor in vigoare,
ca si o evidenta atenta a elementelor in care s-ar fi putut folosi beton cu cimenturi
bauxitice.

Toate celelalte elemente, executate din beton armat obisnuit, trebuie clasificate in
categorii si programate pentru inspectari periodice din punct de vedere static, dupa
cum urmeaza:
- Categoria A – la fiecare 8 ani
- Categoria B – la fiecare 5 ani
- Categoria C1 –la fiecare 2 ani
- Categoria C2 – anual, cu consolidare imediata.

Scarile in cladirile mai vechide 50 ani trebuie examinate cu atentie, chiar daca nu s-a
inregistrat nici o deteriorare mai grava.

136
Tabelul 1.3.4.2-1 Scari - sisteme structurale
Nr. a. elementul de reazem
Crt TIPUL DETALII CONSTRUCTIVE /perioada construirii*/durata de
SCARII serviciu
b. materialul treptei /
perioada construirii*/ durata
de serviciu
Front elevation Section
1. Scari cu a.
rampe - perete portant din
drepte si zidarie de caramida sau
trepte in piatra naturala/sec.XVIII
consola / 200

b.
- piatra/ sec.XVIII /100
- elemente
prefabricate din
b.a. / 1960 /100
2. Scari cu a.
rampe - pereti portanti din
drepte si zidarie de caramida sau
trepte in piatra/ sec.XVIII /200
consola, - diafragme din b.a.
ortogonale monolit/ 1960 / 100
(placa b.
franta din -placa frântă din b.a.
b.a. monolit / 1960 /100
monolit)

137
Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
3. Scari cu a.
rampe - pereti portanti din
drepte si zidarie (caram. sau p.
treptele nat.) /sec.XVIII / 200
rezemate la
ambele b.
capete - piatra naturala/
(incastrare sec.XVIII /100
+ rezemare) -lemn, sec.XVIII /120
- piatra artificiala (b.a) /
100
4. Scari cu a.
rampe drepte - arce din zidarie de
si treptele piatra nat. sau
sustinute de caramida / sec.XVIII
arce din /200
zidarie (rol b.
de vanguri), - piatra naturala /
rezemate la sec.XVIII /100
ambele - lemn /sec.XVIII /120
capete
5. Scari cu a.
rampe drepte -bolti din zidarie de
sustinute de caramida sau p. nat.
bolti din rezemate pe pereti
zidarie portanti din zidarie,
(rezemate /sec.XVIII / 200
continuu, pe b.
toata latimea) - piatra naturala/
sec.XVIII/ 200
- lemn/ sec.XVIII-XIX /
90

138
Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
6. Scari cu a.
rampe drepte, - placa din b.a.
cu treptele rezemata la margini pe
sustinute de o pereti sau grinzi / 1910-
placa din b.a. 1930 / 120
b.
- piatra naturala /1930 /
100
- piatra artificiala / 1930
/ 120

7. Scari a.
elicoidale Stalp central din:
cu stalp - piatra naturala /
central; sec.XVIII /100
scarile sunt - profile laminate
in consola /sec.XIX /120
sau - beton armat / 1930/120
suspendate b.
la capatul - piatra nat./sec.XVIII/100
exterior. - profile lamin/s.XIX/120
- elemente prefabricate
din beton armat/1960/120

8. Scara cu a.
rampe - grinzi-vang din profile
drepte si metalice /19 C/120
grinzi de
vang b.
metalice, - piatra naturala
care sustin /sec.XVIII /100
treptele - piatra artificiala
dublu /1930/120
rezemate.

139
Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
9. Scari cu a.
rampe - grinzi-vang din lemn
drepte si de esenta tare
treptele /sec.XVIII /150
dublu - grinzi-vang din lemn
rezemate de rasinoase
pe grinzi de /sec.XVIII/(80-100)
vang din b.
lemn - lemn esenta
tare/sec.XVIII /150
- lemn rasinoase
/sec.XVIII / (80-100)
10. Scari cu a.
rampe - placa+grinzi-vang din
drepte si beton armat/1930/120
treptele
simplu b.
rezemate la - beton simplu sau
capete pe armat /1930/120
vanguri din
beton
armat.

11. Scari cu a.
rampe - placa din beton
drepte si armat/1930/120
treptele
rezemate
continuu pe
o placa din b.
b.a. - beton simplu sau
armat /1930/120

140
Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
12. Scari cu a.
rampe drepte - grinzi-vang din beton
sau curbe, armat /1930/120
cu treptele
rezemate pe
o grinda
vang b.
centrala, cu - beton armat monolit
sau fara /1930/120
placa din - trepte prefabricate din
beton armat. b.a./1960/120

13. Scari cu a.
rampe - grinzi-vang din profile
drepte sau metalice/sec.XIX/120
curbe, cu
treptele in b.
consola - tabla striata /sfarsitul
dubla sec.XIX, inceputul
rezemate sec.XX /80
pe o grinda - lemn esenta tare
vang /sec.XVIII /150
centrala. - lemn rasinoase
/sec.XVIII /80

141
Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
14. Cateva tipuri a.
de elemente - diafragme din b.a.
prefabricate monolit
pentru scari: - pereti din panouri
prefabricate prefabricate din b.a.
de dimensiunii
mari (a, b),
mijlocii (c) si
mici (d)
b.
- prefabricate din b.a.
/ incepand din anii 1960
/120

a. rampa + podest la un capat – vedere b. sectiune transversala, plan si schema


longitudinala si frontala statica (rampa + semi-podest);

c. rampe si podeste separate d. scara elicoidala cu trepte prefabricate

Nota:
*datele referitoare la perioada construirii cladirilor care sunt inca in exploatare, nu coincid intotdeauna cu momentul istoric de la care
au fost folosite materialele din care sunt executate (de ex:lemnul, caramida si piatra naturala se folosesc de milenii, dar acele
constructii nu mai exista); perioada mentionata vizeaza cu aproximatie cladirile existente.
-anumite diferente pot sa intervina si in functie de trecutul arhitectural al fiecarei tari.

142
CAP. 1.4 ACOPERISURI IN PANTA 7

1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE

Ca parte importanta a anvelopei cladirilor, acoperisurile indeplinesc un rol complex.


Tinand seama de faptul ca aspectele fizice ale acoperisurilor-terasa sunt tratate in
Modulul de curs no.3 , intitulat ‘ANVELOPA CLADIRII’, iar caracteristicile lor structurale
sunt incluse in § 1.3.2 al cursului de fata, la acest capitol vor fi analizate numai
problemele structurale referitoare la acoperisurile in panta.
De regula, acoperisurile in panta ale cladirilor de locuit sunt sustinute de sarpante
(Tabelul 1.4.1-1), realizate in diferite variante constructive si structurale, care depind in
special de marimea deschiderii dar si de conformarea structurala a cladirii si de valoarea
incarcarilor (greutate proprie, zapada, vant).
Aceste structuri spatiale portante sunt formate din elemente liniare (de tip bara), avand
fiecare rolul sau specific, cum sunt capriorii, panele, popii, clestii, arbaletrierii,
contrafisele etc. si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie capabile sa preia deformatiile provenite din variatiile de temperatura si
umiditate;
- sa fie durabile, in masura in care sa se comporte bine in timp si sa necesite lucrari
minime de intretinere.
Structurile portante ale acoperisurilor in panta sunt formate din bare asamblate in scopul
de a forma o structura spatiala, capabila sa preia incarcarile exterioare verticale si
orizontale. Prezentul modul de curs se ocupa de analiza sarpantelor si structurilor din
lemn care, impreuna cu acoperisurile-terasa, sunt structurile utilizate in mod curent la
cladirile de locuit.
Conditiile tehnice de baza care trebuie indeplinite de orice subansamblu al acoperisului
(schelet de rezistenta, izolatie termica si acustica, invelitoare impermeabila), se refera
la:
- rezistenta si stabilitate,
- izolare termica si acustica,
- impermeabilitate la apa,

7
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU
143
- etanseitate la aer,
- rezistenta la foc,
- aspect estetic.
Conditiile tehnice impuse acoperisurilor pot fi clasificate si descrise astfel:
a. Conditii mecanice, care se refera la rezistenta si stabilitate structurala in conditii
normale de exploatare precum si la starile limita ultime. In conformitate cu aceste
conditii, este necesara o conformare structurala capabila sa preia incarcarile de
serviciu din gruparea cea mai defavorabila, fara ca vreuna dintre legaturile sale cu
structura cladirii sa cedeze sau sa se deterioreze. In exploatare, structura
acoperisului trebuie sa asigure prevenirea deformatiilor excesive ale elementelor de
sustinere ale invelitorii, care astfel poate sa-si piarda continuitatea si deci
etanseitatea.
b. Rezistenta la foc trebuie sa fie compatibila cu nivelul corespunzator al
elementelor componente, in functie de materialul folosit, pentru a limita
intensificarea si propagarea incendiului. Relatia dintre clasa de combustibilitate a
acestor materiale si aceea a elementelor structurale ale cladirii trebuie avuta in
vedere in faza de proiectare.
c. Etanseitatea la apa, aer si, in general, la agentii atmosferici a invelitorii trebuie
asigurata de asemenea, printr-o executie si materiale de foarte buna calitate, fara
defecte.
d. Protectie termica si hidrofuga.
e. Ventilare si iluminare adecvate.
f. Alte conditii: rezistenta la inghet-dezghet, la actiunea agentilor chimici si biologici
(mai ales in cazul lemnului, care poate fi atacat de: putrezire, ciuperci, insecte,
bacterii etc.), la rugina – pentru elementele metalice ale acoperisurilor, la deformatii
termice etc.

1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA

• Sarpantele, ca sisteme structurale, in forme simple, primitive (Fig.1.4.2-1), dateaza


inca din Neolitic si chiar mai devreme si au avut o evolutie treptata odata cu dezvoltarea
locuintei. Incepand din Evul Mediu si pana in prezent, meseria de constructor de
sarpante s-a transformat adeseori intr-o adevarata arta si multe dintre cladirile care mai

144
exista, poarta semnatura unor dulgheri renumiti in constructia de sarpante, care au
lucrat in sec.XVIII si XIX, mai ales in Transilvania (Scoala Austriaca) – v. Fig.1.4.2-2.
In general s-a folosit lemnul de brad, dar ocazional s-au folosit si alte specii, mai ales in
prezent, la fabricarea structurilor moderne din lemn lamelat incleiat (Fig.1.4.2-3).
Foarte rar s-au folosit grinzile cu zabrele metalice pentru sustinerea acoperisuri, dar
structurile mixte (lemn si metal) sunt mai frecvente.

Fig.1.4.2-1 Sisteme structurale ale acoperisurilor primitive

Fig.1.4.2-2 Sarpante ale unor acoperisuri cu 2-3 niveluri, construite in sec.XVIII

145
Fig.1.4.2-3 Exemplu de structura de acoperis realizat din lemn lamelat incleiat

• Sarpantele, ca sisteme spatiale compuse din bare legate intre ele dupa anumite reguli,
indeplinesc roluri specifice. In functie de deschiderea acoperisului, de incarcari si de
panta acestuia, exista diferite sisteme structurale ale sarpantelor, cele mai frecvent
utilizate fiind prezentate in Tabelul 1.4.1-1.

Trebuie sa se verifice si modul in care este facuta legatura dintre sarpanta si structura
cladirii, respectiv daca:
(i) sarpanta poate avea deplasari orizontale neimpiedicate (impingeri rezultate din
incarcarile exterioare), care nu sunt transferate si structurii cladirii , sau
(ii) structura spatiala a acoperisului este legata de ultimul planseu sau de capatul
superior al peretilor portanti, transmitand deplasarile orizontale produse de
aceste impingeri, structurii cladirii.

146
De asemenea, pentru inginerul verificator este important sa aiba o idee clara atat asupra
modului in care sunt executate imbinarile dintre bare (imbinari dulgheresti traditionale
sau alte tipuri de imbinare – la care sunt utilizate cuie, suruburi, piese metalice speciale
etc.), cat si asupra sistemului de contravantuire al acoperisului.
Dupa o examinare atenta a fiecarei bare care alcatuieste sarpanta, trebuie facuta o
clasificare a starii actuale a fiecarei categorii de bare, cu o descriere clara, corecta a
defectiunilor constatate.

1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI EXAMINAREA LOR

In structura cladirilor vechi, multe dintre ele avariate in timpul celui de al doilea Razboi
Mondial, deteriorarile mecanice sunt mult mai frecvente; acestea au fost reparate sau
consolidate, dar nu intotdeauna. In aceste din urma situatii, stabilitatea structurala a
acoperisului trebuie verificata cu minutiozitate, la fel ca si posibilele reduceri ale
sectiunilor transversale ale barelor si deformatiile excesive.
Deformatiile pot sa se manifeste in diferite forme: incovoiere, curbare, distorsiune,
deplasare etc.

• In cazul in care capriorii au sageti, suprafata invelitorii va deveni ondulata iar coama,
de asemenea, se va incovoia. O cauza frecventa a unor astfel de deformatii poate fi si
folosirea lemnului umed (insuficient uscat). Rezistenta lemnului cu umiditatea peste 30
% este mai scazuta fata de rezistenta lemnului uscat. Diminuarea sectiunii barelor,
deteriorarea imbinarilor si/sau caderile exceptionale de zapada, pot sa consituie de
asemenea cauze ale deformatiilor.

• Barele supraincarcate pot sa aiba ca urmare crapaturi periculoase, perpendiculare


pe axa elementului portant. Fisurile/crapaturile longitudinale apar atunci cand lemnul
este foarte uscat. Crapaturile pot fi si radiale, caz in care observarea lor este mai dificila,
dar trebuie sa se aiba mare grija deoarece aceste crapaturi sunt periculoase atunci cand
este vorba despre rezistenta elementului in cauza. In afara crapaturilor, lemnul mai
poate fi atacat de putregai si ciuperci, in cazul unui mediu cald si umed care se mentine
o perioada mai indelungata.

147
• Deteriorarile produse de incendiu sunt urmate de regula de reduceri considerabile ale
sectiunii barelor. Piesele de legatura din imbinari (cuie, suruburi, scoabe, placi metalice
etc.) sunt slabite, forfecate, rupte, deformate etc. sau deteriorate din cauza ruginei.
Aceste defectiuni sunt vizibile si sunt foarte frecvente in cazul sarpantelor.

• Deteriorari apar si in cazul imbinarilor dulgheresti, din cauza uscarii excesive, a


umezirii si/sau a degradarii biologice, dupa caz. Pot fi puse in evidenta doua aspecte
principale din punctul de vedere al localizarii acestor deteriorari:
a) in nodurile de reazem (Fig.1.4.3-1) si
b) in zonele adiacente nodurilor de reazem, unde structura este expusa la doua
tipuri de surse de umiditate:
- umiditatea peretelui de reazem, provenind de la nivelurile inferioare si
- scurgerea prin invelitoarea degradata a apei provenite din ploi sau topirea
zapezii (Fig.1.4.3-2)
Aceste zone sunt in pericol si din cauza ca ventilarea spatiului respectiv este deficitara.

• Un alt punct critic il constituie elementele care intrerup sau strapung invelitoarea, ca:
tabachere, lucarne, cosuri de fum si de ventilatie etc., care necesita detalii speciale si o
executie deosebit de ingrijita, pentru a functiona corect si a nu necesita intretinere. In
cazul deteriorarii, astfel de zone critice pot deveni surse de umezire pentru elementele
de dedesubt.

Fig.1.4.3-1 Nod de reazem distrus prin putrezire

148
Fig.1.4.3-2 Diferite cazuri de degradare produsa de infiltrarea apei prin
invelitoare

• Defectiunile care sunt consecinte ale umiditatii excesive care persista timp mai
indelungat sunt periculoase si, in cazul unei proaste intretineri, pot avea drept
consecinta inclusiv prabusirea sarpantei, deci si a acoperisului.

• Cca. 25 % dintre deteriorarile constatate la sarpantele din lemn sunt produse de


ciuperci, dintre care cele denumite “ciuperca de pivnita” si “ciuperca de casa” sunt cele
mai frecvente. La inceput, se simte un miros placut, de ciuperci, dar prin invechire
mirosul devine neplacut.

• In cazul popilor, mai mult de 75 % dintre defectiuni sunt cauzate de insecte.


Climatul favorabil pentru dezvoltarea cariilor este cel cu o umiditate de 15…30 % si
temperatura de pana la 30° C. Larvele incearca sa iasa la suprafata prin saparea unor
canale cu diametrul de 4-7 cm, dar aceste “iesiri” sunt rareori observate.

• Mult mai putine semne pot fi observate atunci cand este vorba de prezenta altor
insecte, care se dezvolta in lemn la o umiditate de 10-12 %, temperaturi sub 23°C si
cand umiditatea relativa a aerului din interior este de cca. 55 %.

149
Aceste insecte isi gasesc locul in inelele anuale mai moi ale lemnului (care se dezvolta
primavara), lasandu-le in general neatinse pe cele care se formeaza toamna. Canalele
si gaurile au diametrul de 1-2 mm, sunt foarte dese si aproape de suprafata.
Informatiile de mai sus sunt departe de a fi complete in ceea ce priveste degradarea
biologica a lemnului, care este un subiect foarte vast.

In cadrul examinarii, trebuie verificata cu atentie suprafata vazuta a fiecarui element al


sarpantei. Suprafetele expuse la umiditate trebuie examinate in mod special: coame,
tabachere/ferestre in planul acoperisului, stresini etc., in toate punctele critice, iar
deteriorarile observate trebuie reprezentate cu acuratete in relevee.

• In cazul deteriorarilor mecanice sau al celor produse de incendiu, trebuie stabilit daca
defectiunea pericliteaza sau nu stabilitatea structurala. Daca acest pericol exista, va fi
necesara o expertiza tehnica de specialitate.

• In cadrul deformatiilor inregistrate la elementele din lemn, trebuie facute masuratori


utilizand mijloace traditionale, mestesugaresti (sfoara, o scandura/sipca dreapta, fir cu
plumb, nivela cu bula de aer, metru pliant din lemn etc.) sau aparate mai sofisticate
(electronice), dupa caz.

• In cadrul evaluarii fisurilor si crapaturilor, trebuie avuta in vedere esenta lemnului, mai
ales in ceea ce priveste forma acestora. Nu se admite nici o crapatura perpediculara pe
axa elementului. Crapaturile circulare trebuie verificate cu atentie, iar cele radiale a
caror deschidere depaseste 5 mm nu se admit.
In cazul Grinzilor cu zabrele din beton armat –care practic nu sunt intalnite la cladirile de
locuit – fisurile pot fi clasificate, in functie de deschidere, dupa cum urmeaza:
- fisuri cu deschideri ≤ 0.3 mm – in acest caz stratul de acoperire din beton este
inca in stare buna;
- fisuri cu deschideri 0.5-0.8 mm – cand este necesara o verificare atenta, din
mai multe puncte de vedere;
- fisuri cu deschideri ≥ 1 mm - cand barele de armatura pot fi smulse sau
pot sa intre in curgere.

150
Fisurile sub 0.3 mm sunt tolerabile daca sunt la distante relativ reduse una de alta (15-
25 mm); masurarea deschiderilor se face utilizand o lupa.

• In ceea ce priveste examinarea imbinarilor structurale, aceasta trebuie facuta inclusiv


in zonele mai putin sau greu accesibile. Problemele speciale apar de regula in noduri,
de aceea fiecare nod trebuie controlat cu grija, masurand deformatia si constatand,
daca este cazul, reducerea sectiunii transversale a elementelor ce se imbina, precum si
eventualitatea extinderii deteriorarii in lungul lor.
• La popi, examinarea incepe prin verificarea prezentei defectiunilor active (care
evolueaza in timp), produse de ciuperci si insecte. In acest din urma caz se vor putea
observa urmele lasate in lemn (gauri, canale), alterarea culorii, praf rezultat in urma
„forarii”, eventual insecte vii. La lovirea cu ciocanul, lemnul atacat de ciuperci suna
infundat, fara rezonanta care se produce in cazul lemnului sanatos.

1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE

• Inainte de utilizarea lemnului tratat antiseptic (anii 1960), infestarea cu insecte a


elementelor structurale din lemn netratat era o problema curenta si poate sa mai fie si
astazi in cladirile lipsite de intretinere. Intrucat tratamentul ulterior nu da aceleasi
rezultate ca si cel initial, in cladirile mai vechi este necesara in mod periodic o
examinare amanuntita, pentru a putea fi observata aparitia primelor defectiuni.
Solutiile de conservare sunt foarte variate astazi, de aceea inginerul de supraveghere si
intretinere trebuie doar sa aiba cunostintele necesare privind caracteristicile si utilitatea
lor. Regulile legate de tratarea lemnului, metodele de protectie aferente, aplicabilitatea si
barierele, sunt informatii care trebuie precizate de catre normativele in vigoare.
• Probleme similare apar si in ceea ce priveste tratarea ignifuga. Sarpantele din cladirile
vechi erau de regula tratate cu var, dar acest tratament trebuia reinnoit in mod periodic,
conform standardelor.
• Examinarea periodica a continuitatii invelitorii, pentru prevenirea infiltratiilor, mai ales
in zonele care marginesc tabacherele, lucarnele, cosurile de fum si orice alt element
care strapunge acoperisul/invelitoarea, este fara indoiala necesara pentru a observa
imediat orice deteriorare si pentru a executa reparatiile la timp.

151
• Reazemele sunt puncte sensibile ale sarpantelor, care trebuie verificate cu
minutiozitate, iar lucrarile de reparatii, indiferent de complexitatea lor, trebuie efectuate
cat mai repede. Deteriorarile neglijate o perioada mai lunga de timp, pot sa aiba ca
urmare distrugerea completa a reazemului, punand in pericol rezistenta si stabilitatea
cladirii. In astfel de cazuri, lucrarile de reparatii sunt complexe, dificil de executat
(deranjand totodata functionarea normala a cladirii) si foarte costisitoare.

• Trebuie verificata conformitatea cu cerintele standard pentru barele care alcatuiesc


sarpantele. In cladirile vechi, capriorii pot sa fie lipsiti de rezemare efectiva, sau panele
pot sa nu aiba o contravantuire corespunzatoare. Capriorii sau panele incovoiate nu
trebuie aduse din nou la orizontala, dar trebuie facute recomandari referitoare la
rigidizarea lor la un nivel corespunzator.
Orice alta defectiune trebuie reparata fie prin consolidare, fie prin inlocuirea completa, in
functie de gravitate si, evident, tinand seama si de aspectele economice.
In Fig.1.4.4-1 sunt prezentate solutii constructive privind reabilitarea unor elemente ale
sarpantei.

a. Consolidarea popilor b. Sprijinirea provizorie a capriorilor pe


durata inlocuirii/consolidarii panei
intermediare

Fig.1.4.4-1 Solutii constructive pentru consolidarea/inlocuirea unor bare

152
Capriorii trebuie sa se imbine rigid cu pana de coama; daca sunt smulsi, acest fenomen
poate sa indice insuficiente in modul de prevedere a clestilor, fixarea necorespunzatoare
a capriorilor la baza, la imbinarea cu cosoroaba, sau insuficienta elementelor de
legatura in cazul acoperisurilor cu panta mare.
La sarpantele moderne si in cazul grinzilor cu zabrele, anumite aspecte importante sunt
adeseori neglijate:
• este necesara o contravantuire dupa diagonala in cazul sarpantelor care au la capat
un perete de zidarie (timpan) pentru a se evita deplasarea laterala care are ca urmare
transformarea dreptunghiului in paralelogram;
• la capete, pe lungimea ultimelor 2-3 travei, sarpanta trebuie ancorata in zidaria
timpanului cu ajutorul unor piese din tabla galvanizata, pentru a se evita desprinderea
sa;
• nu se admite taierea sau modificarea acestor sisteme spatiale, iar daca se constata ca
acest lucru totusi s-a intamplat, trebuie formulata avertizarea ca stabilitatea generala a
structurii acoperisului a fost serios afectata;
• nu se admite aplicarea unor incarcari concentrate cu valori insemnate asupra
elementelor componente ale sarpantelor.

1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR

Orice element asociat acoperisurilor care, intr-un mod sau altul, poate afecta buna sa
functionare prin degradarea a cel putin una dintre calitatile tehnice pe care un acoperis
trebuie sa le aiba, se impune a fi examinat si analizat in detaliu.
Principalele parti si elemente de constructie care au legatura cu acoperisurile sunt:

a. Invelitoarea

Continuitatea sa trebuie asigurata si controlata, caracteristicile materialelor utilizate


pentru invelitori trebuie bine cunoscute din punct de vedere al caracteristicilor tehnice,
iar lucrarile care pot periclita etanseitatea invelitorii trebuie evitate.
Majoritatea invelitorilor au o durata de serviciu rezonabila, bine definita, dupa care poate
sa apara necesitatea inlocuirii lor (desi nu in mod obligatoriu), sau pot fi anticipate

153
eventuale neajunsuri. In practica, exista o mare varietate privind calitatea materialelor
care provin de la diferite surse, mai ales in cazul materialelor traditionale (tigle).

In Tabelul 1.4.5-1 sunt prezentate date referitoare la durata de serviciu a unora dintre
cele mai uzuale materiale pentru invelitori.

Tabelul 1.4.5-1 Durata de serviciu a unor invelitori


NR. INVELITOAREA DURATA DE
Crt. (material) SERVICIU
(ani)
1. Plumb de buna calitate, executie buna 80-100
2. Cupru de buna calitate, executie buna 30-75
3. Zinc, asezat corect, ne-expus poluarii chimice 20-40
4. Zinc, supus poluarii chimice 15-20
5. Pe baza de bitum, bine executata, in doua straturi 20-40
6. Tigle din argila executate manual, pe sipci 60-70
7. Tigle din argila executate mecanizat, pe sipci 40-60
8. Tigle din beton simplu, asezare dubla, pe sipci 50-90
9. Tigle sau placi din azbociment 20-25
10. Stuf de buna calitate 50-60
11. Paie 20-25
12. Placi din piatra locala (depinde de porozitate) 10-100
13. Placi de ardezie de buna calitate, pe sipci 60-90
14. Placi de ardezie mai slabe, supuse exfolierii, in timp 40-60
15. Sindrila, in functie de calitatea si frecventa tratarii 5-30

Cu exceptia acoperisurilor fara termoizolatie, in cazul invelitorilor este posibila doar o


examinare limitata. Este folositoare examinarea unor deseuri (‚cazaturi’) care s-au
acumulat in diferite zone pe suprafata podului, la cladirile vechi. Resturile de la
exfolierea tiglelor vor indica faptul ca acestea au devenit poroase si sunt deteriorate.
Examinatorul trebuie sa stabileasca in urma demersurilor sale natura invelitorii si sa
evalueze varsta probabila. Acolo unde pot sa apara probleme in viitorul apropiat, trebuie
analizata posibilitatea repararii sau inlocuirii invelitorii.

b. Detalii

Experienta arata ca majoritatea problemelor la acoperisuri apar mai degraba la detalii


decat la invelitoarea propriu zisa. Patrunderea ploii este un fenomen curent, iar la o
examinare amanuntita multe acoperisuri vor ‚desconspira’ un istoric al reparatiei unor
astfel de defectiuni, de cele mai multe ori de proasta calitate. Din pacate rareori
proprietarii sau administratorii de cladiri fac ei insisi o examinare detaliata, iar in
154
eventualitatea unor scurgeri prin invelitoare, vor incredinta totul unui constructor. In
majoritatea cazurilor, factura va fi platita fara sa se stie daca lucrarile efectuate au fost
necesare si adecvate, asa cum se mentioneaza in documente, sau daca au fost
evaluate corect. Adeseori aceste aspecte sunt clarificate pe deplin doar atunci cand
cladirea face obiectul examinarii de catre un inginer de monitorizare si intretinere.

c. Strapungeri de cosuri si coronamente

Probleme speciale pot sa apara cu ocazia patrunderii umezelii de sus in jos, prin zona
de racordare la invelitoare a cosurilor, aticurilor, sau a oricarui alt element care intrerupe
continuitatea suprafetei invelitorii. Proiectarea acestui tip de detalii este adeseori
deficitara, iar pentru executia corecta trebuie indeplinite doua conditii conflictuale:
i) Coronamentele (sau glaful aticului, dupa caz) trebuie executate pe un strat de
hidroizolatie si trebuie protejate corespunzator impotriva intemperiilor, cu finisaje
rezistente si lacrimare;
ii) Coronamentele (respectiv glaful aticului) trebuie imbinate rigid, la fata locului, prin
intermediul unui rost de mortar care, ca si celelalte materiale utilizate, va trebui sa
reziste intemperiilor si ciclurilor de inghet-dezghet.
De vreme ce stratul hidroizolant de sub coronament este o zona cu aderenta slaba,
proiectarea copronamentului trebuie sa fie un compromis intre cele doua cerinte
descrise mai sus.
Toate materialele utilizate trebuie sa aiba o durabilitate adecvata pentru conditiile de
expunere date.
Cele afirmate mai sus sunt valabile in special in cazul cladirilor vechi, unde materialele
utilizate au fost de mai slaba calitate.

d. Jgheaburi

In general, orice acoperis bine executat trebuie sa aiba si un sistem adecvat de


eliminare a apelor pluviale, format din jgheaburi si burlane, pentru a impiedica
patrunderea umezelii in structura cladirii si in sol, evitand astfel eroziunea acestuia din
cauza unei patrunderi continue a apei pluviale.
Anumite acoperisuri traditionale nu au jgheaburi si burlane (cele cu invelitori din paie,
stuf, sindrila, sita s.a.), in aceste cazuri fiind prevazute cornise cu deschideri mari.
155
In cazul acestui tip de constructii, este vital ca zona din jurul cladirii sa fie pavata si
drenata cu panta corespunzatoare inspre exterior. Este recomandabila si o plinta
tencuita, tratata periodic cu o vopsea bituminoasa hidroizolanta.

• Sistemele moderne de evacuare a apelor pluviale (Fig.1.4.5-1) din PVC sau alte
materiale sunt durabile si nu necesita intretinere daca sunt corect instalate. Sistemele
mai vechi sunt cel mai frecvent intalnite; fiind cu mult mai putin durabile, ele sunt sunt
cel mai adesea deteriorate si constituie frecvent principalele cauze ale unor defectiuni
majore constatate la cladiri.

• Fonta este durabila daca intretinerea este corespunzatoare, dar aceasta este in
general costisitoare si s-a constatat ca adeseori suprafetele interioare ale tuburilor de
scurgere sunt neprotejate (ramase nevopsite).

• Sistemul de evacuare din azbociment a apelor pluviale are o durata de serviciu de


aproximativ 30 de ani, dupa care devine poros.

156
• Elementele din beton prefabricat, utilizate in anii 1950, necesita periodic bitumare la
interior, in special in dreptul imbinarilor, pentru a evita patrunderea apei in peretii situati
dedesubt.

Acolo unde un sistem de evacuare a apelor pluviale necesita reparatii si revopsire, este
de cele mai multe ori recomandabil sa se ia in considerare si varianta inlocuirii complete
cu un sistem din materiale moderne, avand in vedere costul care poate fi comparabil si
faptul ca pe termen lung nu va mai fi necesara intretinerea.

Cateva dintre defectiunile caracteristice legate de deteriorarea sistemelor de evacuare a


apelor meteorice si consecintele lor, sunt aratate in Tabelul 1.4.5-1.

157
Tabelul 1.4.1-1 Sisteme structurale uzuale pentru sarpante din lemn
Nr. SCHEMA STRUCTURALA ELEMENTELE CONSTRUITA DURATA DE TRANSFERUL
Crt. SARPANTEI INCEPAND CU SERVICIU INCARCARILOR LA
(ani) STRUCTURA
0 1 2 3 4 5

1. Sec.XVIII 100 Transfer direct


de la acoperis,
- perechi de capriori (prin intermediul
(2) distribuiti pe
directie
cosoroabelor) la
longitudinala; cladire:
- cleste (4) la -planseul peste ultimul
nivel preia impingerile
coama;
orizontale, iar
- contravantuire - peretii portanti
diagonala (3) in preiau incarcarile
planul verticale.
acoperisului;
- cosoroaba (1).

Idem, 1.
2. Sec.XVIII 100

- 1…4 - ca mai sus;


- 9 – pana de
coama;
- 2 – caprior;
- 3 contravantuire
diagonala;
-6- arbaletrier.

158
Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
- (1)…(4) ca mai
Idem, 1
3. Sec.XVIII 100
sus;
- 3 contravantuire
diagonala;
- clestele (4) este
amplasat
aproximativ la
jumatatea inaltimii
masurata la coama.

4.
Sec.XX 100
(1960-1970)
- 1…4 -ca mai sus; Incarcarile (verticale si
- pana intermediara orizontale) sunt
(5)sustinuta de popi transmise structurii
scurti, care cladirii (planseului
delimiteaza peste ultimul nivel) de
deschiderea catre elementele
mansardei; sarpantei prin
- 4 – cleste, care intermediul popilor,
delimiteaza talpilor si cosoroabelor.
inaltimea
mansardei.

159
Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
5. Sec.XVIII 100

(1) - caprior Transmitere


(4) –pana de indirecta a
coama; incarcarilor, cu
(6) – cosoroaba; ajutorul reazemelor
(10) – pop; intermediare.
(14) – arbaletrier; Impingerile
(15) – pana; orizontalesunt
(16) – cleste; preluate de sistemul
(18) – coarda; structural al
(20) – reazem acoperisului.
intermediar

L max = 12.00 m

6. Sec.XIX 100

(6) –cosoroaba; Incarcarile verticale si


(8) – pana de impingerile orizontale
coama; sunt transmise direct
(12) – pop; de catre structura
(13) – bara acoperisului
orizontala de planseului peste
legatura ultimul nivel si este
(distantier); preluata apoi de
(14) – arbaletrier; structura cladirii.
(16) – cleste;
(18) – planseu.

L max = 12.00 m

160
Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
(1)- cosoroaba; Impingerile sunt
7. (2) – caprior; Sec.XIX 100 preluate de sistemul
(4) – cleste; structural al
(5) – pana acoperisului.
curenta; Incarcarile verticale
(6) – arbaletrier; sunt preluate de
(7) – pop; structura cladirii.
(8) – talpa;
(9) – pana de
coama.

L max = 14.00

A
8. 1, 5 – pane; Incarcarea
A B 2 – caprior;
4 – cleste;
Sec.XIX 100 acoperisului este
transmisa direct
6 – arbaletrier; planseului peste
7 – pop. ultimul nivel, iar de
aici, la structura
cladirii.

B
Idem pct. 7.

L max = 16.00 m L max = 18.00 m

161
Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
9. (1) – capriori, cu
(2) panta Sec.XIX 100 Incarcarile verticale
modificata (franta) si impingerile
la streasina; (orizontale) sunt
(4) –cleste sub transmise direct
(8) pana de planseului peste
coama; ultimul nivel.
(9), (11) (17) Peretii longitudinali
– arbaletrier; preiau intreaga
(16) – cleste; incarcare
(19) – talpa. gravitationala.

L max = 14…16 m

Dupa 1960 100 (Perechi de capriori)


10.

Incarcarile verticale si
orizontale sunt
transmise direct, fie
planseului peste
ultimul nivel, fie
peretilor longitudinali,
dupa caz.
Peretii longitudinali
preiau incarcarile
gravitationale.

Sarpanta prefabricata

162
Tabelul 1.4.5-1 Efecte ale sistemelor defecte de evacuare a apelor metorice si a unor accesorii
din tabla zincata
No. crt FOTOGRAFII ALE DEFECTIUNILOR

1.

2.

163
Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

3.

4.

164
Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

5.

6.

165
Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

7.

8.

166
Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

9.

10.

167
Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

11.

12.

168
CAP. 1.5 EXEMPLE DE REA PRACTICA8

Studiu de caz No.1


Castelul DRAGU

Castelul din localitatea Dragu, judeţul Sălaj (Fig.1.1), a fost construit în secolul XVIII, de către o
familie de nobili din Transilvania. Este amplasat pe un teren plan, situat la confluenţa dintre
două pârâuri.
Castelul are subsol parţial, o parte din cladire are numai parter, iar restul are parter şi un etaj.
Cladirea a fost realizată în două etape, la început zona cu parter iar ulterior, zona etajată .
Fundaţiile sunt din zidărie de piatră, iar pereţii sunt execuati din zidărie. Zona mai veche are
pereţi din zidăria de cărămidă avînd grosimea de peste 1m, iar pereţii zonei mai noi sunt făcuţi
din zidărie de cărămidă şi piatră, cu grosimi de 50-60 cm.
In zona fără etaj, planşeul peste parter este alcătuit din bolţi de cărămidă, iar în zona cu etaj,
planseul peste parter şi cel de peste etaj sunt cu grinzi de lemn, astereală şi straturi de
umplutură. Structura acoperişului este formata dintr-o şarpantă de lemn, care susţine
învelitoarea din ţigle.
In perioada 1945-1989, clădirea a avut mai multe destinaţii, ultima fiind de ateliere şi sală de
sport pentru şcoala din localitate. După 1990, ea a fost abandonată, nu a mai fost întreţinută, şi
s-a degradat foarte mult.
Principala cauză a degradărilor o constitue pe de o parte patrunderea apei in teren, care a
devenit astfel foarte umed, iar pe de altă parte infiltraţiile prin spărturile acoperişului, a
jghiaburilor şi a burlanelor. Apa din infiltraţii s-a scurs pe pereţi, a distrus tencuiala şi în unele
părţi chiar şi zidăria (Fig.1.2) ajungînd în final la baza pereţilor. Construcţia nu are izolaţii
hidrofuge, astfel că apa din teren a urcat prin ascensiune capilară în pereţi, producînd o igrasie
avansată. In timp, igrasia şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ au degradat zidăria pereţilor la faţa
exterioară a construcţiei. De asemenea, umiditatea mare a terenului la partea exterioară a
pereţilor, a provocat tasări inegale pe grosimea pereţilor, cu valori mai mari spre exterior. Aceste
deformaţii nu au putut fi preluate de pereţii care nu au centuri, astfel încît au apărut fisuri mari,
mai ales în dreptul golurilor (Fig. 1.3), precum şi la colţuri (Fig.1. 4).
Ca măsuri de remediere, s-a recomandat introducerea unor tiranţi metalici la nivelul planşeelor
şi repararea pereţilor prin rezidiri locale si/sau injectări cu lapte de ciment. De asemenea, trebuie
reparat acoperişul, jgheaburile şi burlanele. Pentru diminuarea umidităţii terenului, se

8
Prof.dr.ing.MIRCEA PETRINA, Conf.dr.ing.NICOLAE SOCACIU

169
recomandă executarea unui dren în jurul construcţiei, refacerea trotuarelor şi construirea unor
rigole care să colecteze şi să dreneze apele pluviale din jurul construcţiei.

Fig.1.1 Castelul Dragu, judetul Salaj

Fig.1.2 Efectele infiltrarii apei Fig.1.3 pereti fisurati in jurul Fig.1.4 Pereti fisurati.
prin acoperis golurilor Efectul umezelii

170
Studiu de caz No.2

Clădirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalău

Clădirea Transilvania din Zalău (Fig. 2.1), a fost construită la sfîrşitul sec. XIX, pe un teren situat
la baza versantului unui deal, lîngă albia unui pârâu care ulterior a fost acoperit parţial.
Destinaţia clădirii a fost pentru scopuri culturale: cinematograf, bibliotecă, club, etc. Datorită
vechimii şi a valorii arhitecturale, cladirea este inclusă pe lista monumentelor istorice.
Structura clădirii este cu ziduri din cărămidă care se descarcă pe fundaţii din zidărie de piatră, in
care liantul utilizat este argila. Terenul avand o capacitate portantă redusă, talpa fundatiilor se
gaseste la adâncimea de 3m de la nivelul terenului. Planşeul peste parter este din bolţişoare de
cărămidă pe grinzi metalice cu profil I, iar planşeul peste etaj este realizat cu grinzi de lemn,
astereală si umplutură de moloz. Structura acoperisului este formata dintr-o şarpantă de lemn cu
ferme, pane şi căpriori, care susţine învelitoarea din ţigle.
In ultimii ani, la o porţiune din peretele faţadei principale au apărut tasări care au evoluat rapid,
ajungînd la valori de peste 20 cm (Fig. 2.1). Aceste tasări au provocat crăpături mari în dreptul
golurilor de uşi şi ferestre în peretele faţadei, respectiv fisuri mari în pereţii transversali adiacenţi
(Fig. 2.3). Clădirea a trebuit să fie dezafectată şi a fost sprijinită temporar, pentru evitarea
prăbuşirii.
Expertiza tehnică efectuată arată că această tasare s-a produs din cauza apei de infiltratie care
a patruns in teren, spaland argila din zidăra fundaţiei, slăbindu-i astfel capacitatea portantă. Apa
provine din apele meteorice de pe versantul dealului precum şi din instalaţiile defecte ale
clădirilor situate în amonte, care s-au drenat natural spre pârâul din apropiere, trecând pe sub
construcţia la care ne referim. Fenomenul de tasare s-a produs pe o porţiune a faţadei unde
circulaţia apei subterane este probabil mai intensă.
Constructia neavand hidroizolatie orizontala la pereti, umiditatea excesivă a terenului a avut
drept consecinta şi o igrasie pronunţată, mai ales la peretii din zona cu tasări mari.
Soluţia propusă pentru reabilitarea construcţiei consta in consolidarea fundaţiilor, demolarea
peretilor tasati şi de refacerea acestora cu acelaşi tip de cărămidă. Trebuie refăcut de asemenea
planşeul peste parter in zona afectată, iar planşeul peste etaj se va reface complet, fără
schimbarea soluţiei constructive.
Avand in vedere faptul ca fundaţiile sunt la adîncime mare, s-a ales ca soluţie de consolidare
introducerea unor piloţi din beton armat în găuri forate oblic, de o parte şi de alta a fundaţiilor
vechi (Fig. 2.4). Piloţii de pe cele două părţi se dispun decalat, la distanţe de 1 m între ei. Partea
superioară a piloţilor se leagă cu câte o centură din beton armat de fiecare parte a fundaţiei.

171
Centurile unui perete se leagă între ele cu tiranţi tensionaţi. După executarea consolidării, se
mai face o injectare a fundaţiilor pe o adîncime de 1,5 m.

In zona de demolare a pereţilor, la refacerea acestora se va executa o hidroizolaţie orizontală


deasupra fundaţiei, urmand ca la ceilalti pereţi sa se faca injectări cu substanţe hidroizolante,
pentru diminuarea/inlaturarea igrasiei.
Elementele decorative ale faţadelor se reutilizează sau se refac folosind mulaje, dupa caz.

Fig.2.1 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau.

172
Fig.2.2 Puternica tasare a peretelui de Fig.2.3Crapaturi in peretii transversali.
fatada

Fig.2.4. Consolidarea fundatiilor cu micro-piloti din beton armat monolit

173
Studiu de caz No.3

Scoala din str. Oaşului - Cluj Napoca

Construcţia din Fig. 3.1 este situată într-un sat la periferia municipiului Cluj-Napoca, fiind o
şcoală pentru copii din gimnaziu. Cladirea a fost construită în anii 1950-54, pe un teren înclinat,
şi are subsol parţial şi parter.

Structura construcţiei este formata din fundaţii din beton armat, pereţi din zidărie de cărămidă,
un planşeul din beton armat peste demisol si planşeul din lemn peste parter; acoperişul este cu
şarpantă din lemn şi are învelitoarea din ţigă.

Terenul de fundaţie este sensibil la variaţiile de umiditate, prezentând contracţii sau umflări mari.
In astfel de terenuri, fundaţiile clădirilor trebuie să fie la o adîncime de 1,5...2,0 m, unde variaţiile
de volum sunt mai reduse. Intrucât fundaţia clădirii nu a respectat această condiţie, variaţiile de
volum ale terenului au produs deformaţii ale construcţiei, care nu sunt uniforme şi produc eforturi
de întindere în unele zone ale pereţilor. Pereţii nu au centuri pentru preluarea acestor eforturi de
întindere, nici la nivelul fundaţiilor şi nici la nivelul planşeului, astfel încît au fisurat.

Prima expertiză care a analizat starea construcţiei a constatat aceste deficienţe ale fundaţiilor, şi
s-a propus executarea unor blocuri din beton sub fundaţiile actuale (Fig 3.2), dispuse la distanţe
de 3..4 m între ele, care să coboare sub cota sensibilă la umiditate a terenului. În acest caz,
fundaţiile vechi se descarcă pe aceste blocuri si lucrează ca niste grinzi continue, in momentul in
care terenul dintre reazeme se taseaza, de aceea expertul a recomandat proiectarea unei
consolidari prin cămăşuire cu beton armat pe părţile laterale ale fundaţiilor, care sa preia
eforturile aferente noului mod de lucru.

Compania care a executat lucrările de consolidare, au efectuat numai blocurile din beton
dispuse la distanţe de peste 4 m în lungul construcţiei - nu si cămăşuirea – si au acoperit cu
mortar fisurile din pereţi. După câţiva ani, au început să apară noi fisuri în pereţi, cu o altă
distribuţie şi cu deschideri mai mari decît cele iniţiale.
Pe porţiunea dintre blocurile de fundaţie executate, fisurile au apărut la partea inferioară a
pereţilor (Fig. 3.3), iar în dreptul golurilor, fisurile au apărut la partea superioară a pereţilor (Fig.
3.4).

174
Acest mod de fisurare, arată că fundaţia nu a mai funcţionat ca un element rezemat continuu pe
teren, ci ca o grindă continuă, rezemată punctual pe blocurile de beton dispuse pentru
consolidare, dar fara a avea alcatuirea necesara pentru o astfel de solicitare.

A devenit necesara o noua expertiză, care a analizat modul de comportare al construcţiei şi a


propus să se realizeze cămăşuirea fundaţiei pe toată lungimea ei, iar pentru preluarea
întinderilor de la partea superioară a pereţilor, s-au prevăzut tiranţi –centură din beton armat,
dispuşi sub planşeu. Tiranţii sunt alcătuiţi din 4 bare de oţel, aşezate cîte două de fiecare parte a
peretelui, legate între ele cu agrafe; la distanţe de 1,5..2 m se fac legăturile transversale, prin
intermediul unor armaturi trecute prin goluri practicate în pereţi la anumite distante. Barele
centurilor sunt filetate la capete, astfel încît să fie tesionate după montare, cu ajutorul piuliţelor.
După executarea acestor lucrări, se restabileşte continuitatea zidăriei prin injectarea fisurilor cu
lapte de ciment

Fig.3.1. Cladirea scolii

175
Fig.3.2. Consolidarea fundatiilor prin subzidirea unor blocuri isolate din
beton

Fig.3.3. Fisuri in pereti, intre blocurile de Fig.3.4. Fisuri in pereti, la partea


fundatii superioara, in dreptul blocului de fundatie

176
Sudiu de caz No.4

Cladire în centrul istoric al Clujului

Cladirea din Fig. 4.1, este situată în centrul istoric al Municipiului Cluj-Napoca, lângă fosta
închisoare a vechiului oraş, transformată recent în Muzeu de Speologie. Construcţia are subsol
parţial, parter şi etaj si a fost executata în urmă cu peste 150 de ani. Forma în plan a construcţiei
este în forma de L, cu subsolul amplasat sub latura lungă. Intrarea din stradă în curtea interioară
(unde se află Muzeul de Speologie), se face printr-un gang dispus oblic faţă de colţul clădirii. Din
acest gang, se face de asemenea intrarea la subsolul şi parterul casei. Intre spaţiul dintre gang
şi planşeul peste parter, se află un mic mezanin.

Structura de rezistenţă a construcţiei are pereţi portanţi din zidărie de cărămidă, planşeu cu
bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice peste parter şi planşeu de lemn peste etaj. Planşeul
peste gang este sustinut de arce din zidărie, peste care, pe o anumita zonă se descarcă bolţi din
cărămidă, iar pe zona de sub mezanin se descarcă un planşeu din lemn. Cota acestui planşeu,
este cu aproximativ 2 m sub cota planşeului de peste parter. Subsolul este acoperit cu bolţi şi
arce din cărămidă, iar fundaţiile sunt executate cu blocuri de piatră.
In timp, au apărut fisuri şi crăpături în pereţi şi planşee, mai ales în zona gangului. Crăpăturile
cele mai mari sunt localiyate în arcele şi bolta gangului, (Fig. 4.2), in pereţii de la etaj situaţi în
colţul interior al construcţiei (Fig. 4.3) şi în peretele calcan dinspre colţul exterior al construcţiei
(Fig. 4.4). Aceste degradări s-au produs în primul rînd din cauza alcătuirii defectuoase a
construcţiei în această zonă de colţ, străbătută oblic de gangul de acces. In dreptul gangului,
structura este slăbită, iar de o parte şi de cealaltă rămîn porţiuni cu rigiditate diferită şi condiţii
diferite de fundare (respectiv cu si fara subsol). Planşeul peste gang reazema pe arce care
produc împingeri orizontale, iar la această cotă nu există un planşeu care să repartizeze
împingerile la întreaga structură.
Datorită acestor deficienţe, în structura construcţiei se nasc eforturi mari, mai ales din tasările
diferenţiate ale terenului, care nu pot fi preluate de pereţii din zidărie de cărămidă. Fenomenul s-
a accentuat în ultimul timp şi din cauza umezirii terenului de fundare cu apa provenită din
defecţiunile instalaţiei de apă şi canalizare.
Ca măsuri de consolidare s-au propus:
- injectarea terenului cu lapte de ciment în jurul fundaţiilor din această zonă,
- dispunerea unor tiranţi tensionaţi în pereţi, la cota planşeelor,
- executarea unui planşeu din beton armat în locul planşeului din lemn de peste gang,

177
- repararea fisurilor din pereţi prin împănare cu pene de oţel şi injectare după aceea cu
ciment.

Fig.4.1

178
Fatada cladirii expertizate

Fig.4.2 Fisuri in boltile si arcele si a peretilor din zidarie la gangul de acces la curte

179
Fig.4.3 Crapaturi in peretii de la etaj si la tavane

180
Fig.4.4. Crapaturi in peretele de calcan

Studiu de caz No.5

Colegiul “George Coşbuc” din Năsăud

Clădirea Colegiului George Coşbuc din Năsăud, are o vechime de peste 100 de ani, fiind
alcătuită din mai multe corpuri legate între ele. In Fig. 5.1 este o vedere a unei faţade din spre
curte a acestui ansamblu, care are subsol parţial, parter şi etaj.

Construcţia are fundaţia din zidărie de piatră, pereţii din zidărie de cărămidă, planşeele
intermediare din bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice, iar ultimul planşeu este cu grinzi de
lemn. Invelitoarea construcţiei este din tablă, fixată pe structura de lemn a acoperişului.
La unele dintre sălile cu deschidere mare, la care planşeele cu bolţişoare sunt subdimensionate,
s-au constatat deformaţii şi vibraţii mari, care în timp slăbesc rigiditatea bolţişoarelor.

Pentru a se remedia situaţia, la sala din Fig. 5.2 s-a făcut o intervenţie structurală prin
introducerea a două grinzi din beton armat, care să constitue reazeme intermediare pentru

181
grinzile metalice ale planşeului. Aceste grinzi reazemă la rîndul lor pe pereţii transversali ai
construcţiei, dispuşi perpendicular pe pereţii longitudinali, pe care rezemau grinzile metalice.

După un timp, în aceşti pereţi au apărut fisuri înclinate în zona de reazem a grinzilor din beton
armat. Acest lucru se datorează faptului că în acest sistem, grinzile din beton armat preiau o
încărcare mare din planşeu, pe care o transmit ca forţă concentrată la un perete ce nu a fost
proiectat pentru a prelua astfel de forţe.

Ca soluţie de consolidare, s-a propus cămăşuirea peretelui cu straturi din beton armat la cele
două feţe, avand grosimea de 3..5 cm. Armarea se face cu plase din oţel, care se leagă între ele
din loc în loc cu agrafe ce trec prin goluri făcute transversal în perete.

182
Fig. 5.1. Fatada posterioara a cladirii Colegiului “George Coşbuc” din Năsăud

Fig. 5.2 Fisuri in zonele de reazem ale grinzilor

Studiu de caz No.6

Liceul Liviu Rebreanu din Bistriţa

Clădirea Liceului Liviu Rebreanu, este una dintre cladirile importante ale Municipiului Bistriţa,
datorită valorii sale arhitecturale (Fig. 6.1). Ea este amplasată aproape de centrul istoric al
oraşului şi este sediul liceului cu predare în limba germană. Clădirea are demisol, parter şi două
etaje, având săli de clasă, laboratoare, ateliere, sală de sport, etc.
Construcţia a fost executată în anul 1904, de către o firmă austriacă. Pereţii de la demisol şi
fundaţiile au fost executate din zidărie de piatră cioplită, cu mortar de var, iar restul pereţilor sunt
din zidărie de cărămidă. Planşeele au fost executate din beton armat, o noutate la acea vreme.
Deschiderile fiind mari (peste 7 m), soluţia aleasă a fost aceea a unui planseu cu nervuri dese şi
placă de 5 cm grosime. Nervurile au secţiunea de 10x30 cm, fiind dispuse la 30 cm distanţă
între ele. Fiecare nervură a fost armată la partea inferioară cu câte o bară longitudinală Φ 16
mm, fără armare transversală. Au fost prevăzute de asemenea armături Φ12 mm în placă, după
o reţea ortogonală.

183
A fost interesant modul de execuţie al cofrajului pentru realizarea acestui planşeu. Cofrajul a fost
plan la partea inferioară a nervurilor, iar peste aceasta suprafata s-a asezat o saltea din trestie,
peste care s-a turnat betonul. Stratul de trestie precum impreuna cu nişte rame de lemn a format
cofrajul spaţiului dintre nervuri (vezi Fig. 6.2), care s-a fixat în beton rămânând pierdut. Peste
trestia de la partea inferioară, a fost aplicată tencuiala , rezultând un tavan plan.
In timp, aceste planşee s-au deformat tot mai mult (Fig. 6.3), astfel încât s-a cerut efectuarea
unei expertize tehnice. Verificările au arătat că planşeele îndeplinesc condiţia de rezistenţă, însă
nu respectă condiţia de săgeată cerută unui astfel de planşeu. Verificările s-au făcut cu
caracteristicile mecanice ale oţelului şi betonului obţinute pe probe luate din planşeu. Raportul
dintre înălţimea nervurilor şi deschiderea lor este 1/25, la limita inferioară a valorilor
recomandate de normele actuale, însă clasa betonului este mai mică decât clasa betoanelor
folosite în perioada actuală, ceea ce explică deformabilitatea mare a planşeului.

Pentru consolidare, s-a propus introducerea unor tiranţi macaz tensionaţi, conform schemei din
Fig. 6.4.
Cu toate că terenul de fundare are umiditate mare, pereţii s-au comportat bine în timp, datorită
planşeelor din beton armat, care s-au comportat ca şaibe rigide şi au preluat unele eforturi de
întindere apărute din deformaţiile structurii.

184
Fig.6.1. Cladirea Liceului “Liviu Rebreanu” din Bistriţa

Fig.6.2 Suprafete dezvelite la tavane, care expun structura si tehnologia de


executie a planseului

185
Fig.6.3. Sageti mari ale planseelor

Fig.6.4. Schema de consolidare a planseelor, cu bare pretensionate.

Studiu de caz No.7

O cladire din zona centrala a Clujului (str. Victor Babeş)

Construcţia din Fig. 7.1, a fost executată după 1990, prin transformarea unei case vechi, ce
avea structura din pereţi de zidărie şi planşeu din lemn. Transformarea s-a făcut fără un proiect
complet, pe baza unor schiţe făcute de tehnicieni fără experienţă, care au conceput o structură
cu multe greşeli.
Construcţia a fost dezvoltată pe verticală, având parter, două etaje şi o mansardă. Destinaţia
proiectată la parter şi etaje a fost aceea de club cu bar, iar la mansardă s-au amenajat birouri
pentru o firmă.
Structura construcţiei a fost foarte neomogenă, folosind o parte dintre pereţii vechii case, pe
care s-au montat elemente noi, alcătuite din diverse materiale. Astfel, la parter, s-au păstrat
pereţii exteriori de pe trei laturi, iar din pereţii interiori au rămas numai unele porţiuni care, cu
nişte completări de ţeavă din oţel şi beton, au devenit stâlpi de susţinere (Fig. 7.2). Planşeul

186
peste parter a fost executat cu grinzi din metal şi elemente de lemn. La etajul 1, structura era
formata din pereţii casei vechi (pe contur), şi stâlpi din beton armat, care nu au fost continuizaţi
cu stâlpii de la parter şi care au alte caracteristici de deformabilitate faţă de stâlpii din oţel.
Planşeul peste etajul 1 s-a realizat cu grinzi şi placă din beton armat. La etajul 2 s-a făcut o
structură cu stâlpi şi grinzi de lemn, legată incorect de structura din beton de la nivelul inferior.
Această structură a avut elemente subdimensionate, cu săgeţi şi vibraţii mari, şi nu avea
suficiente elemente de contravântuire. Structura mansardei a fost făcută tot din lemn, însă a fost
alcătuită corect.
Datorită vibraţiilor mari apărute în exploatarea construcţiei, beneficiarul a cerut efectuarea unei
expertize, în vederea reabilitării ei.
Pe lângă defecţiunile semnalate mai sus, sondajul efectuat în cadrul expertizei a relevat faptul
că fundaţiile au fost subdimensionate şi nu au fost introduse în terenul bun de fundare.
Din analiza defecţiunilor constatate şi ţinând cont că terenul pe care este amplasată
construcţia este situat în centrul oraşului, s-a sugerat demolarea construcţiei şi refacerea ei
după un proiect nou. Deoarece beneficiarul dorea să nu întrerupă activitatea de la mansardă, s-
a ales soluţia menţinerii mansardei, iar pentru nivelele inferioare să se facă o altă structură, cu
stâlpi intercalaţi între între stâlpii vechii structuri. S-au executat fundaţii din beton armat, iar
structura nouă are stâlpi metalici spaţiali cu zăbrele, realizaţi din ţevi, grinzi metalice din profile I
şi planşee din lemn. In Fig. 7.3 se vede noua structură la nivelul parterului, executată între
elementele structurii vechi, iar în Fig. 7.4, este pusa in evidenta structura nouă, după demolarea
structurii vechi.

Demolarea structurii vechi s-a făcut după


executarea completă a structurii noi până sub
mansardă, şi efectuarea legării acesteia de
structura nouă.

Pereţii exteriori au rămas cei vechi, dar au fost


legaţi cu piese metalice de structura nouă.
Tavanele planşeelor au fost placate cu
elemente uşoare, dar structura metalică a
stâlpilor şi a unor contravântuiri au rămas
aparente (Fig. 7.5)

187
Fig. 7.1 Cladirea expertizata (sediul Clubului K.O. Club din Clu)

Fig.7.2 Structura initiala, cu stalpi din zidarie (parter)

188
Fig.7.3 Constructia noii structuri metalice, cu stalpii plasati intre cei ai vechii structuri

Fig.7.4 Noua structura, dupa demolarea vechii structuri

189
Fig.7.5 Barul – vedere interior (etajul 1).

190