RASID MELEK

a-VI-a A

CLASIFFCAREA CLADIRILOR

In constructii se folosesc diverse clasificari,deoarece un singur

criteriu nu poate satisface, in general, toate necesitatile din
constructii: documentare, prescriptii tehnice, proiectare,
economie, planificare, organizare etc. De regula, criteriile de
clasificare sunt:

- functionala sau dupa destinatie;

- dupa calitate;

- dupa structura de rezistenta;

- dupa gradul de rezistenta la foc (incendiu) etc.

Clasificarea construcțiilor

Această clasificare se face în funcție de obiectivele urmărite:

proiectare, prescripții tehnice, evidență economică sau
statistică, planificarea și organizarea lucrărilor, documentare
etc. Omogenitatea clasificării se asigură prin gruparea
asemănătoare prin elemente principale comune de proiectare și
execuție. În clasificarea funcțională sau după destinație se
grupează construcțiile din punct de vedere al cerințelor
funcționale și amplasamentului geografic. Din acest punct de
vedere construcțiile se împart în clădiri și construcții inginerești.
Clădirile sau construcțiile civile, industriale și agricole
adăpostesc oameni și alte viețuitoare, activitatea omenească,
de intemperiile atmosferice (viscol, ger, vânt, ploaie, arșița
soarelui etc.) făcând posibilă adaptarea la mediul geografic atât
de variat și cu clime atât de diferite. Construcțiile inginerești
sunt toate celelalte construcții,căi de comunicații terestre și pe
apă, construcțiile hidrotehnice și subterane, liniile de transport
ale energiei electrice etc.

Condiții tehnice pentru construcții

Fiecare construcție sau element de construcție trebuie să
satisfacă un ansamblu de condiții tehnice sau cerințe tehnico-
economice principale, care privesc durabilitatea în timp,
robustețea structurala, rezistența la foc, rezistența și
stabilitatea construcției, condiții fizice și igienice, arhitectonice,
economico-organizatorice etc.
Durabilitatea reprezintă durata de funcționare normală în timp
a principalelor elemente de construcții, fără pierderea calității
necesare exploatării optime și poate fi:ridicată(de gradul I) și
este peste 100 de ani;mijlocie(de gradul II) între 50 și 100 de
ani;normală sau obișnuită (de gradul III) între 20 și 50 de ani.
Construcțiile cu durată de funcționare mai mica de 20 de ani
sunt considerate construcții cu caracter provizoriu.
Durabilitatea este determinată de materialele folosite, soluția
aleasă la proiectare și modul de execuție, condițiile de
exploatare și întreținere și se referă la rezistența materialelor și
elementelor de construcții la diferite acțiuni cum ar fi: îngheț-
dezgheț,umiditate, coroziune, acțiunea biologică a
microorganismelor cât și acțiunea mediului înconjurător: agenți
atmosferici, fum, gaze, diferite noxe din mediul interior etc.
Rezistența la foc reprezintă capacitatea construcției de a-și
menține integritatea în cazul izbucnirii unui incendiu, un anumit
interval de timp prescris. Prin expunerea la temperaturi ridicate
materialele de construcții își modifica caracteristicile mecanice
prin degradarea rezistentei și prin creșterea deformabilității,
fapt care duce la pierderea rezistentei și cedarea elementelor
precum și la deformarea lor excesiva cu efecte ce pot
compromite integritatea și siguranța construcției. Comportarea
elementele de construcții la acțiunea focului este dependenta
de materialele din care sunt confecționate. Pentru
îmbunătățirea rezistentei la incendiu, elementele de construcții
se protejează prin diverse mijloace de protecție pasivă
caracterisitice (inglobarea elementelor metalice în beton,
aplicarea unor mortare rezistente la foc cu un grad de
conductivitate termica mica, vopsea intumescenta, diverse
placări cu elemente incombustibile). In anumite situați se
folosesc complementar și mijloace de protecție activa: instalații
de sprinklere pentru stingerea focului și sisteme de evacuare a
fumului.
Cerințe privind rezistența, stabilitatea, ductilitate și
rigiditatea elementelor structurale ce se referă la
îndeplinirea condițiilor de proiectare privind atât capacitatea lor
portantă, menținerea echilibrului și capacitatea de disipare a
energiei, necesare menținerii integrității de ansamblu a
structurii, cât și limitarea deformaților excesive, a
preîntâmpinării vibraților și a altor condiții necesare asigurării
unei exploatări normale.
Condițiile fizice și igienice sunt legate de realizarea unui
climat interior corespunzător prin considerarea următorilor
factori, și anume: temperatură, umiditate, iluminare, viteza și
circulația curenților de aer, evacuarea aerului viciat etc.
Condițiile de ordin arhitectural trebuie sa asigure un aspect
estetic plăcut, cu compoziție arhitectonică optimă realizând în
același timp o funcționare optima conforma destinației
construcției
Condițiile economico-organizatorice privesc în general
costul construcțiilor, tehnologia de execuție și posibilitățile de
industrializare, materiale folosite, soluții tehnice, termenul de
execuție și punerea în funcțiune.
Robustețea care sa asigure prin alegerea judicioasa a
sistemului structural rezistenta acestuia și evitarea colapsului în
cazul unor situații precum atacuri teroriste etc.

Structura de rezistență a unei clădiri

Structura sau scheletul de rezistență reprezintă un ansamblu de
elemente structurale (stâlpi, grinzi, pereți, planșee etc),
aranjate în asa fel încât să asigure preluarea și transmiterea
încărcărilor ce acționează asupra ei, fără sa pericliteze
siguranța și integritatea clădirii. Conceperea și dimensionarea
structurii de rezistență a unei clădiri este un proces complex și
trebuie să corespundă unor cerințe de ordin:
 ingineresc - structura trebuie sa îndeplinească toate
cerințele normelor de proiectare impuse, și anume: cerințe
privind rezistenta, stabilitatea, ductilitatea,
deformabilitatea, siguranța în exploatare;
 arhitectural - structura trebuie să corespundă funcțional
destinației stabilite și să prezinte un aspect estetic
agreabil;
 economic - de-a minimiza costurilor, reducerea consumul
de materiale, a cheltuielilor privind execuția, transportul și
 montajul elementelor structurale, precum și mentenanța în
timp, de asemenea soluția trebuie să fie eficientă și
sustenabilă;
Pentru o constructie este important ca structura acesteia sa fie
stabila si rezistenta. Aceste exigente se pot indeplini prin mai
multe variante de proiectare, insa foarte putine variante vor
oferi si costuri minime de executie.
Optimizarea unui proiect de structură de rezistență face ca
proiectul rezultat să poată fi executat cu consumuri minime de
resurse materiale, umane și tehnologice, asigurând în același
timp stabilitatea și rezistența construcției proiectate.
Fundațiile
Fundația este elementul de construcție care se află în contact
direct cu terenul bun de fundare și transmite acestuia toate
încărcăturile care acționează construcția. Fundația este partea
principală a infrastructurii clădirii prin intermediul căreia se
realizează rezemarea pe pământ. Deoarece pământul de
fundare are caracteristici mecanice inferioare celor ale
materialelor de construcții folosite pentru realizarea fundațiilor,
forma lor este în general evazată, sugerând o analogie cu
rădăcinile arborilor. Capacitatea portantă a terenului este
determinata de presiunea maximă pe care o poate suporta
terenul de fundare, fără a exista pericolul cedării acestuia sau a
unor tasări care să pericliteze construcția. Capacitatea portantă
depinde de natura pământurilor în care se amplasează fundația.
La calculul și dimensionarea sistemului de fundare pe lângă
considerarea solicitărilor aduse de clădire trebuie ținut seama
de natura terenului de fundare și implica stabilirea tipului, a
dimensiunilor geometrice a tălpii fundației, a adâncimii de
fundare (la care se găsește terenul bun), și a caracteristicilor de
rezistenta și deformabilitate a materialelor folosite .
Pereți
Pereții sau zidurile sunt elemente de construcții verticale care
îndeplinesc următoarele funcții:
 preiau și transmit fundațiilor clădirii încărcările provenite
de la alte elemente ca acoperiș, planșee, grinzi, etc.;
 închid clădirea spre exterior protejând interiorul acesteia
împotriva agenților atmosferici și asigură izolarea termică
și fonică;
 compartimentează clădirea în interior în funcție de
destinație;
  asigură rezistența construcției la încărcările gravitaționale
și la solicitări orizontale (vânt, cutremur).
 După materialul din care sunt alcătuiți, pereții pot
fi:
1. pereți din zidărie de lut (chirpici), piatră naturală, cărămidă,
înlocuitori de cărămidă, blocuri mici de beton etc.; 2. pereți sau
diafragme din beton armat monolit sau prefabricate; 2. pereți
sau panouri de lemn, de OSB, de PFL, de PAL; 3. pereți din
elemente metalice, panouri din profile formate la rece si tabla
cutata, panouri de forfecare din otel sau aluminiu; 4. pereți
despărțitori din elemente de sticlă; 5. pereți din materiale
ușoare: rigips (ghips-carton), ipsos etc; 6. pereți din materiale
plastice;
 După rolul în construcții, se deosebesc:
[Link]ți de rezistență (portanți) care preiau și transmit la
fundație greutatea proprie și încărcăturile provenite de la
acoperiș, planșee, ziduri etc.; [Link]ți autoportanți care suporta
numai greutatea lor proprie; [Link]ți purtați care reazemă pe
elementele structurale (planșee, grinzi) și le transmit acestora
încărcările din greutatea proprie.
 După poziția în construcție, se deosebesc:
[Link]ți situați sub nivelul terenului natural; [Link]ți amplasați
deasupra terenului natural; [Link]ți interiori; [Link]ți exteriori.
 După modul de execuție, pereții pot fi:
[Link]ți monolit, prin turnare (beton); [Link]ți prin zidire
cu cărămizi, blocuri, plăci și mortarede legătură; [Link]ți
prin mortare de elemente prefabricate din lemn, beton,
elemente ușoare, elemente de sticla etc. și materiale de
legătură (de asamblare).
Stâlpi
Stâlpii sunt elemente verticale de rezistenta care preiau și
transmit fundațiilor încărcările date de elementele orizontale
ale structurii de rezistentă(grinzi,planșee,șarpante) sau de alte
părți ale structurii care reazemă și descarca pe ei. După
materialele din care se realizează, stâlpii pot fi din:
-lemn -zidărie -beton armat(cu armătură flexibilă -
compuși(beton armat cu armatura rigidă) -metalici
Stâlpii din lemn se utilizează la executarea construcțiilor
provizorii, a magaziilor, depozitelor sau a altor construcții de
mică importanță. La construcțiile agrozootehnice, când lemnul
este material local, structura de rezistență se execută din lemn.
Stâlpii din lemn pot avea în secțiune transversală formă
circulară sau poligonală, pot fi realizați dintr-un singur element
sau din mai multe elemente solidarizate între ele.
Stâlpii din zidărie sunt utilizați la diferite tipuri de construcții de
imporanță redusă. Stâlpii din zidărie de cărămidă trebuie să
aibă latura secțiunii transversale de cel puțin o cărămidă. În
cazuri speciale, la stâlpii care trebuie să preia încărcări mari sau
la stălpii de înălțime mare, în zidărie se înglobează bare de oțel-
beton (zidăria de armată).
Stâlpii metalici se utilizează la construcții diverse cum ar fi hale
industriale, clădiri civile sau industriale. Stâlpii metalici se
utilizează în general la structurile care au condiiții deosebite de
încărcare și/sau exploatare. Stâlpii metalici pot fi relizați cu
diferite forme în secțiune transversală în funcție de tipurile de
produse de oțel ce se folosesc la executarea acestora. Astfel
stâlpi metalici pot fi realizați având secțiunea transversală
simplă sau compusă.
Stâlpii din beton armat au un domeniu vast de utilizare fiind
prezenți la aproape toate tipurile de structuri curente sau
speciale din beton armat: se pot realiza prin turnarea betonului
la fața locului (monolit) sau prin prefabricare. Stâlpii clădirilor
civile și industriale realizați monolit au în general, secțiunea
transversală de formă pătrată sau dreptunghiulară și mai rar. În
forma de T, I , circulară sau poligonală. Stâlpii prefabricați
pentru a rezulta de greutate cât mai redusă, tubulară sau
compusă au secțiunea transversală sub formă de T, I tubulară
sau compusă. (cu goluri, cu zăbrele etc.)