PROIECTAREA HIDROFUGĂ ŞI ACUSTICĂ

A CLĂDIRILOR VERZI

CURS MASTER ANUL I

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

 STRUCTURA DISCIPLINEI

Semestrul I : 2 ore curs/săptămână - examen - notă

1 oră lucrări/săptămână - predare - notă

Nota finală: 2/3 nota la examen; 1/3 nota la proiect

 CONŢINUTUL CURSULUI

SECŢIUNEA I Elemente generale de teorie

şi tehnică a construcţiilor.

Elemente de construcţie.

SECŢIUNEA a II- a Acustica în construcţii

SECŢIUNEA a III- a Hidroizolaţii

 BIBLIOGRAFIE

 Andreica, H.-A., Munteanu, C., Muresanu, I., Moga, L., M., Tamas-Gavrea, R. –
Construcţii Civile, UT PRES, Cluj-Napoca, 2009.
 Comşa, E., Moga, I.: Construcţii civile, vol. II: Elemente de higrotermica si acustica
cladirilor, Editura IPCN, Cluj-Napoca, 1992.
 Veres, Al., Vasilache, M.: Elemente de acustica clădirilor, Editura CERMI, IASI, 2002.
 Comşa, E., Moga, I., Munteanu, C. - Proiectarea Higrotermică şi Auditul Energetic al
Anvelopei Cladirilor Civile, Editura U.T Press, Cluj-Napoca 2010.
 Carl Q. Howard, Benjamin S. Cazzolato, Acoustic Analyses Using Matlab and Ansys,
CRC Press, ISBN 9781482223255, 2014.
 Kuttruff H., Room Acoustics, Sixth Edition, CRC Press, ISBN 9781482223255, 2014.
 Frossel F., Uscarea zidăriilor şi asanarea subsolurilor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2005.
 Trechsel De H. R., Bomberg M., Moisture Control in Buildings: The Key Factor in Mold
Prevention, ASTM Manual Series, ISBN 0-8031-2051-6.
 NP 121-06 Reabilitarea hidroizolatiilor bituminoase
 NP 040 – 2002 Normativ Privind Proiectarea, Executarea şi Exploatarea hidroizolaţiilor
la clădiri.
 NP 069 – 2002: Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă la clădiri.
 Standarde, normative, reglementări tehnice specifice.
 ELEMENTE GENERALE DE TEORIE
ŞI TEHNICĂ A CONSTRUCŢIILOR

ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI CLASIFICAREA

CONSTRUCŢIILOR

Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc, în general,

acolo unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care
sunt amplasate.

Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu condiţii

optime pentru satisfacerea utilizatorilor, definiţi în termeni generali
(oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale, activităţi
umane etc).
 Factorii determinanţi în concepţia şi alcătuirea construcţiilor

1. Omul, indiferent de zona geografică, are nevoie de aceleaşi condiţii fiziologice şi igienice
(volume, gabarite, temperatură, umiditate, lumină, nivel sonor etc.), determinate de
anatomia şi fiziologia sa, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de sănătate, activitate,
odihnă şi recreere.

2. Activitatea umană, pentru care este destinată construcţia are aspecte foarte diferite.

 Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice, care sporeşte neîncetat odată cu

dezvoltarea economică şi cu progresul tehnic şi social, determină mărimea şi forma spaţiilor
construite, modul de compartimentare şi distribuţie, legăturile pe orizontală şi verticală,
gradul de iluminare, acţiunile (mecanice, fizice, chimice şi uneori biologice) ce decurg din
procesele funcţionale sau tehnologice etc.
În acelaşi timp, realizarea construcţiilor se face şi din considerente de ordin arhitectural şi
urbanistic.

3. Natura, exercită asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice, chimice şi biologice deosebit
de variate, datorită atât condiţiilor de climă (vânt, temperatură, precipitaţii etc.), cât şi datelor
specifice amplasamentului (proprietăţile fizico-mecanice ale terenului, prezenţa apei
subterane şi gradul ei de agresivitate, seismicitatea etc.).
 Părţile principale ale clădirilor

•Infrastructura clădirii, situată sub cota ± 0,00, vine în

contact direct cu terenul, asigurând stabilitatea construcţiei.
Cuprinde:
- fundaţiile;
- elementele constructive ale subsolului; -
planşeul peste subsol.
Prin intermediul fundaţiilor infrastructura transmite
terenului de fundare toate încărcările care acţionează asupra
construcţiei.

•Suprastructura clădirii – cuprinde toate elementele

constructive, verticale şi orizontale, care sunt situate
deasupra cotei ± 0,00, inclusiv acoperişul.
 Suprastructura se realizează din elemente de construcţie care au rolul
de a crea spaţiile necesare utilizatorilor, spaţiul construit fiind delimitat în plan
orizontal în încăperi de către pereţi şi pe verticală în niveluri de către planşee.

Pereţii de pe conturul clădirii sunt pereţi exteriori (sau de închidere). În

cazul existenţei subsolurilor, primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol,
iar ultimul - planşeul de pod sau planşeul terasă. Planşeele intermediare se
numesc planşee curente.

Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul

scărilor. La clădiri civile (de locuit, administrative etc.) cu peste 3 etaje se
prevăd şi ascensoare (lifturi).

Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel:

mS + P + nE
 Elementele componente ale clădirilor
Întreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura,
este formată din elemente de construcţie. Acestea sunt :
- elemente structurale (de rezistenţă): fundaţii, grinzi,
plăci, planşee, stâlpi, cadre, diafragme (pereţi de rezistenţă),
cadre cu diafragme (mixte), grinzi cu zăbrele (ferme), arce,
cabluri, structuri reticulare (reţele reticulare), contravântuiri,
scări etc.
- elemente nestructurale (cu rol de a realiza confortul şi
funcţionalităţile necesare): elemente de compartimentare
(pereţi nestructurali), de închidere, de izolare şi etanşare, de
finisaj, de instalaţii.
 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR

A. Criteriul destinaţiei

- clădiri (civile, industriale, agrozootehnice);

- construcţii inginereşti (hidrotehnice, pentru comunicaţii,

industriale).
 A.1. Clădirile

• Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de

procese funcţionale, cele mai importante fiind: locuire,
învăţământ, sănătate, administraţie, comerţ, sport, cultură,
alimentaţie publică etc.

• Unele din aceste procese funcţionale necesită spaţii relativ

reduse (locuinţe, hoteluri, cămine, corpurile de cazare la
spitale, clădirile administrative pentru birouri etc.), spaţii de
mărime medie (şcoli, grădiniţe) sau spaţii mari cum sunt
sălile de spectacol, expoziţii sau sport, magazinele
universale, stadioane etc., astfel de clădiri fiind dotate şi cu
spaţii anexe de dimensiuni relativ reduse.
Habitat 67, Arh. Moshe Safdie – Montreal, Canada
Burj Khalifa Dubai
Hotelul de 7 stele Burj al-Arab, Dubai
Clădirile industriale (uzine, fabrici, hale, ateliere, clădiri pentru depozitare
etc.) au ca destinaţie adăpostirea şi servirea diverselor procese tehnologice
din toate ramurile industriei.

Fabrica BOSCH Jucu

Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie şi
servire, inclusiv anexe, din sectorul zootehnic şi agrovegetal.
 A.2. Construcţiile inginereşti

Cuprind domenii diverse:

- pentru comunicaţii: drumuri, căi ferate, poduri, tunele,

turnuri pentru antene etc.;
- construcţii hidrotehnice: baraje, canale etc.;
- construcţii industriale speciale: coşuri de fum,
rezervoare, silozuri, turnuri de răcire a apei industriale
etc.
- pentru producerea energiei electrice: hidrocentrale,
termocentrale, centrale nucleare etc.;
- pentru sport: trambuline pentru schi, turnuri pentru
paraşutism etc.
 B. Criteriul calităţii

• durata normală de viaţă - NP 135-99

- f. mare : > 100 ani
- mare : 50 – 100 ani
- medie  : până la 50 ani
- mică : până la 25 ani

• siguranţa la foc
- 5 grade de rezistenţă la foc
- 3 grade de risc de incendiu
- 5 categorii de pericol de incendiu

• gradul de confort
- confort termic
- confort acustic
- nivelul dotărilor
- calitatea instalaţiilor
- finisajele

Alte criterii de clasificare :

- după tipul structurii de rezistenţă;
- după înălţime;
- după preţul de cost etc.
 CONDIŢII TEHNICE
•Condiţii capitale
- durabilitatea (HGR 964 - 1998)
* ridicată (≥ 50 ani)
* obişnuită (20 - 50 ani)
* redusă (sub 20 ani)
- rezistenţa la foc
Durabilitatea este determinată de rezistenţa materialelor din care sunt formate
elementele de construcţie la acţiunea distructivă a mediului, care se manifestă prin
îngheţ-dezgheţ, umiditate, agresivitate chimică, microorganisme, radiaţii solare etc.
Rezistenţa la foc este determinată de rezistenţa la foc a materialelor din care
sunt realizate elementele de construcţie ale clădirii. Normativul P 118-99 defineşte o
serie de noţiuni specifice, cum sunt : combustibilitatea, categoria de pericol de incendiu,
riscul de incendiu, rezistenţa la foc, comportarea la foc, stabilitatea la foc etc.

•Condiţii mecanice (se referă în special la structura de rezistenţă):

- stabilitatea şi rigiditatea elementelor structurale;
- rezistenţa la şoc;
- rezistenţa la uzură;
- limitarea deschiderii fisurilor;
- oboseală etc.
• Condiţii fizice (se referă la confortul interior şi condiţii de igienă):
- elemente de izolare şi etanşare la transferul de căldură;
- elemente de izolare faţă de influenţa curenţilor de aer
(vânt);
- elemente de izolare faţă de intemperii (precipitaţii);
- elemente de limitare a nivelului sonor;
- asigurarea iluminării naturale etc.

• Condiţii estetice (plastica arhitecturală, decoraţiuni interioare etc.)

Plastica arhitecturală se realizează prin volumetria şi proporţiile clădirii,
distribuţia şi evidenţierea spaţiilor şi volumelor pe verticală şi orizontală, sau /
şi prin elemente decorative, finisaje etc. ; stabilirea lor este, în general,
apanajul arhitectului.

• Condiţii economice (alcătuirea constructivă şi realizarea tehnologică

trebuie să asigure indici tehnico-economici eficienţi).
 Legislaţia privind proiectarea şi realizarea
construcţiilor în România

Proiectarea, execuţia, recepţia şi exploatarea construcţiilor trebuie să

respecte un ansamblu de condiţii tehnice, economice şi juridice care cuprind: legi,
hotărâri (ordonanţe) guvernamentale, standarde, normative, instrucţiuni tehnice,
norme interne, condiţii tehnice speciale, fişe tehnologice etc.

LEGEA NR. 10-1995 PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII instituie, în

mod diferenţiat, în funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor,
sistemul calităţii în construcţii care impune realizarea şi menţinerea pe întreaga
durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor cerinţe:

A - rezistenţă şi stabilitate;
B - siguranţă în exploatare;
C - siguranţă la foc;
D - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia
mediului;
E - izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
F - protecţia împotriva zgomotului.
De asemenea, LEGEA 10-1995 impune componenţa sistemului
calităţii în construcţii, care cuprinde:

a) reglementările tehnice în construcţii;

b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;
c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi
expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi
încercări în activitatea de construcţii;
g) activitatea metrologică în construcţii;
h) recepţia construcţiilor;
i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;
j) postutilizarea construcţiilor;
k) controlul de stat al calităţii în construcţii.
Legea nr 123-2007, care modifică şi compatibilizează Legea nr. 10-1995 cu
cea a Uniunii Europene, redefinind ordinea şi denumirea cerinţelor
esenţiale astfel:

a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;

b) securitate la incendiu;
c) igienă, sănătate şi mediu;
d) siguranţă în exploatare;
e) protecţie împotriva zgomotului;
f) economie de energie şi izolare termică.

Respectarea acestor cerinţe devine obligatorie pentru investitori,

cercetători, proiectanţi, verificatori de proiecte, fabricanţii şi furnizorii de
produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii,
responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile
publice şi asociaţiile profesionale de profil.
 LEGEA nr. 10 din 18 ianuarie 1995 (republicată în 30 septembrie 2016)
PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII instituie, în mod diferenţiat, în
funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor, sistemul calităţii în
construcţii care impune realizarea şi mentinerea, pe întreaga durată de
existenţă a construcţiilor a următoarelor cerinţe fundamentale aplicabile:

a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;

b) securitate la incendiu;
c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător;
d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare;
e) protecţie împotriva zgomotului;
f) economie de energie şi izolare termică;
g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale.
 PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR

Proiectarea în construcţii reprezintă concretizarea într-un

ansamblu de documente a intenţiilor funcţionale, tehnologice,
constructive, arhitecturale, estetice, de confort etc. ale unui investitor,
cu respectarea condiţiilor de calitate şi economice cerute de acesta
şi de normele legale în vigoare, impunându-se colaborarea
inginerului tehnolog, arhitectului, inginerului constructor, inginerului
instalator şi a specialistului în ecologie.
 La proiectarea construcţiilor se cer rezolvate următoarele
cerinţe şi corelări esenţiale:

- amplasamentul construcţiei;
- sistematizarea ansamblului;
- arhitectura ansamblului şi a construcţiilor precum şi dispunerea faţă

de punctele cardinale, de direcţia vântului dominant etc;

- dotări tehnico-edilitare: apă, canalizare, energie electrică, transport

urban etc;
- materiale de construcţii utilizate;
- sistemele constructive;
- corelarea cu diferitele tipuri de instalaţii care echipează construcţia;
- tehnologia de execuţie a lucrărilor şi organizarea şantierului;
- dezvoltarea ulterioară a ansamblului.
 FAZELE PROIECTĂRII

Tema de proiectare

Prin tema de proiectare se stabilesc, cu date cât mai complete,

caracteristicile funcţionale şi cerinţele constructive specifice, indicaţii
privind valoarea investiţiei, punerea ei în funcţiune etc. precum şi date asupra
terenului (aşezare, poziţie, dimensiuni, suprafaţă, orientare, acces, legături,
clădiri existente pe teren etc.), date privind utilităţile (energie, apă-canal etc).

Tema de proiectare este însoţită, de obicei, de un plan de situaţie al

terenului şi al eventualelor construcţii existente.

Proiectul tehnic - P.T.

În cadrul acestei faze se aprofundează datele tehnico-economice necesare

adoptării soluţiilor constructive şi de instalaţii precizându-se datele referitoare la
tipul şi caracteristicile elementelor de construcţie structurale şi nestructurale.
 Proiectul de execuţie - P.E.

În cadrul acestei faze se vor soluţiona :

- planul general, cuprinzând dispoziţia în plan a construcţiilor, căilor de
transport, reţelelor de instalaţii etc;
- proiectele de arhitectură, construcţii şi instalaţii ale clădirilor, cu
precizarea dimensiunilor lor în plan şi secţiuni orizontale şi verticale;
- proiectele construcţiilor şi instalaţiilor aferente alimentării cu apă,
canalizare, încălzire, ventilaţie şi frigorifice, a instalaţiilor electrice,
tehnologice, telefonice, radio etc.

Detalii şi devize de execuţie - D.D.E.

Această fază cuprinde piese desenate cu detaliile necesare execuţiei,

antemăsurătoare pentru lucrări, devize pe categorii de lucrări şi devize pe
obiect.
 Prezentarea proiectului

Activitatea de proiectare desfăşurată conform fazelor de mai sus se

concretizează în:
A) Piese scrise, care cuprind:
- avizele necesare începerii execuţiei, conform legislaţiei în vigoare;
- studiul geotehnic;
- memorii tehnice-justificative ale soluţiilor de arhitectură, rezistenţă şi instalaţii,
cuprinzând şi condiţiile impuse de Normele de tehnică a securităţii muncii şi a
măsurilor de pază împotriva incendiilor şi de stingere a incendiilor;
- note sau breviare de calcul ale structurii de rezistenţă, a instalaţiilor etc.;
- antemăsurătoare, devize (general şi pe categorii de lucrări), calculul indicilor
tehnico-economici, extrase de materiale, analize de preţuri, necesarul de forţă de
muncă etc.;
- tablouri de tâmplărie, baze de preţuri, costuri de transport etc.;
- memorii tehnice privind organizarea şantierului, tehnologia de execuţie (dacă
nu s-a întocmit un proiect separat privind tehnologia de execuţie a lucrărilor),
grafice de eşalonare în timp a lucrărilor etc.;
- indici tehnico-economici specifici - aria utilă (Au), aria construită (Ac), aria
desfăşurată (Ad), aria locuibilă (Al), indici de confort etc.
B) Piese desenate, care cuprind:

- planuri cadastrale;
- planuri de încadrare în zonă;
- planuri de situaţie (scara 1:500, 1:1000);
- planul general al terenului cu indicarea zonei de execuţie a lucrărilor
(scara 1:500, 1:1000) ;
- profilul general al terenului (scara 1:500, 1:1000);
- planurile tuturor nivelurilor clădirilor, complet cotate, cu
amplasamentul utilajului sau mobilierului respective (scara1:50);
- secţiuni caracteristice cotate (scara 1:50);
- faţade (scara 1:100);
- planuri de rezistenţă (planuri fundaţii, planuri ale structurii
de rezistenţă, planuri cofraj, armare, plan acoperiş, plan
montaj prefabricate etc. - scara 1:50,1:100);
- planuri privind instalaţiile (scara 1:50, 1:100);
- detalii de arhitectură, construcţii, instalaţii (scara 1:1; 1:2; 1:5; 1:10).
 Proiectarea clădirilor cuprinde o serie de etape
succesive:

- elaborarea schemei funcţionale în cazul clădirilor

civile, respectiv a schemei tehnologice în cazul
construcţiilor industriale sau agrozootehnice;
- elaborarea partiului;
- proiectarea constructivă;
- proiectarea instalaţiilor;
- proiectarea tehnologiei de execuţie a clădirii.
 Elaborarea schemei funcţionale (tehnologice)

Schema funcţională este o reprezentare grafică (schiţă) care indică

toate spaţiile necesare pentru clădirea proiectată şi legăturile dintre acestea.
Ea se poate referi la un apartament, un tronson de clădire, o clădire întreagă
sau chiar un grup de clădiri, urmărind legăturile necesare pentru asigurarea
confortului funcţional optim, respectiv a fluxului tehnologic optim.
 Partiul de arhitectură reprezintă concretizarea
practică a schemei funcţionale. Cunoscând dimensiunile
necesare pentru fiecare încăpere, acestea se proiectează
prin delimitarea lor de către elementele de construcţie
(pereţi şi planşee).

În paralel cu elaborarea partiului pe baza schemei

funcţionale, se concepe şi structura de rezistenţă a clădirii
în funcţie de dimensiunile spaţiilor proiectate, urmărind
dispunerea ordonată a elementelor portante verticale
(stâlpi, diafragme), după axele modulare a căror poziţie
rezultă prin adoptarea unui modul şi a seriei modulare
corespunzătoare modulului ales.
 Proiectarea constructivă
Proiectarea constructivă constă în stabilirea alcătuirilor constructive pentru
toate elementele de construcţie (structurale şi nestructurale) care formează
clădirea, astfel încât acestea să corespundă tuturor categoriilor de exigenţe
impuse (durabilitate, rezistenţă la foc, rezistenţă şi stabilitate, izolare - termică,
fonică şi hidrofugă, estetică, economicitate).
Proiectarea structurii de rezistenţă presupune rezolvarea prealabilă a
alcătuirii tuturor elementelor, pentru a putea evalua încărcările permanente. Se
determină eforturile secţionale din acţiunile cele mai defavorabile ale încărcărilor,
apoi se verifică - utilizând o metodă de calcul adecvată - secţiunile elementelor
care trebuie să asigure siguranţa necesară a clădirii.

Proiectarea instalaţiilor
Proiectarea instalaţiilor se face în conformitate cu destinaţia clădirii, astfel
amplasate încât să fie necesare cât mai puţine coloane de conducte.

Proiectarea tehnologiei de execuţie

În această etapă de proiectare se stabileşte tehnologia de execuţie a
clădirii. Tot în faza de proiectare tehnologică se elaborează planul de organizare
al şantierului.
 STRUCTURI PENTRU CLĂDIRI CIVILE

Clasificarea structurilor pentru clădiri civile

După modul de organizare al spaţiului:

- cu organizare rigidă (tip fagure, tip celular);
- cu organizare flexibilă;
- tip sală.

După înălţime:
- parter;
- cu înălţime mică (P + 1...P + 4);
- cu înălţime medie (P + 8...P + 15);
- cu înălţime mare (peste P + 15).
După tipul elementelor portante:
- cu pereţi portanţi (diafragme) din zidărie;
- cu diafragme din beton armat monolit;
- din panouri mari prefabricate;
- în cadre din beton armat;
- mixte (cadre şi diafragme);
- cu nucleu central;
- cu reţele spaţiale;
- învelitori subţiri;
- structuri suspendate etc.
După forma în plan:

- dreptunghiulare - tip bară;

- părate - tip punct sau turn (dacă sunt înalte);
- în formă de L, T, U, circulare, curbe etc.
După forma în elevaţie:
- cu înălţime constantă;
- cu retrageri.
 După tehnologia de execuţie :

- structuri monolite;
- structuri prefabricate;
- structuri mixte.

După raportul dintre înălţimea şi lăţimea construcţiei (H/B) – acesta

reprezintă un criteriu de apreciere a modului de comportare la acţiunea
încărcărilor orizontale.

După rigiditatea laterală – după perioada fundamentală de vibraţie a

structurii (T) :

- rigide dacă T < 0,35-0,45 s;

- semirigide sau semiflexibile dacă T=0,9-1,0 s;
- structuri flexibile dacă T > 0,9-1,0 s.
 Conformarea structurilor clădirilor civile

Prin conformarea structurilor se înţelege respectarea unor

principii de alcătuire având ca scop realizarea unor structuri cât
mai simple care să conducă la o comportare cât mai bună a
acestora sub acţiunea încărcărilor orizontale, în special a celor
seismice. Totodată, prin realizarea conformării, se simplifică şi
execuţia, atât a elementelor portante verticale cât şi a celor
orizontale.

Conformarea structurilor se realizează prin respectarea unor

reguli de alcătuire constructivă.
 Reguli de alcătuire constructivă

dispunerea ordonată în plan a elementelor portante veticale, utilizând

coordonarea modulară şi urmărind realizarea unor trame structurale ordonate;

forma în plan a tronsoanelor va fi, de preferinţă, regulată, compactă şi

cât mai simetrică, se vor evita disimetrii pronunţate în distribuţia volumelor,
maselor, încărcărilor şi rigidităţilor în cadrul aceluiaşi tronson de clădire, în
vederea limitării efectelor defavorabile de torsiune generală sub acţiunea
seismică;

se va urmări ca elementele portante verticale să aibă rigiditatea

constantă pe înălţime, golurile în pereţii portanţi şi diafragme fiind suprapuse
sub formă de şiruri verticale de goluri, iar golurile dintr-un şir să aibă aceleaşi
dimensiuni;
 Reguli de alcătuire constructivă (continuare)

clădirile cu forme neregulate în plan (L, T, U etc.), precum şi cele cu

zone de înălţimi şi mase diferite se vor separa prin rosturi în forme apropiate
de dreptunghiuri;

se va căuta ca forma în plan pentru tronsoanele diferite de dreptunghi

să fie compactă şi simetrică, cu rigidităţile pe cele două direcţii cât mai
apropiate ca valoare;

planşeele să reprezinte şaibe orizontale cât mai rigide;

infrastructura clădirii să formeze un sistem rigid.