Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Construcţii
Master – CLĂDIRI VERZI

ANTREPRENORIATUL DEZVOLTĂRII DURABILE

CURS 5. Economia ecoresponsabilă și

economia circulară în domeniul
construcțiilor sustenabile
prof.univ.dr.ing. Ioan AŞCHILEAN

2021 - 2022
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea
elementelor naturale şi antropice, evenimentelor şi
energiilor, care se găsesc într-o permanentă
interacţiune şi care determină menţinerea
echilibrului ecologic al planetei.

CAPITAL SISTEME SOCIO- MEDIU

NATURAL ECONOMICE ÎNCONJURĂTOR
Protecţia mediului înconjurător reprezintă
ansamblul reglementărilor, măsurilor şi acţiunilor
care au ca scop menţinerea, protejarea şi
îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu, ca şi
reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil,
a poluării mediului înconjurător şi a surselor de 
poluare.
Protecţia mediului înconjurător presupune:

• Gospodărirea raţională a resurselor;
• Reconstrucţia ecologică a mediului;
• Evitarea poluării mediului;
• Evitarea dezechilibrului prin conservarea naturii;
• Descoperirea cauzelor care afectează mediul;
• Proiecte complexe, raţional fundamentate.
Eco-responsabilitatea
- se referă în primul rând la adoptarea unor
gesturi simple, aparent mici dar cu efect mare, în
ceea ce priveşte legătura dintre protecţia mediului
înconjurător şi progresul socio-economic în
contextul eliminării efectelor negative ale
dezvoltării umanităţii.
fundamental pentru eco-responsabilitate este
necesitatea integrării obiectivelor economice cu
cele ecologice;

eco-responsabilitatea are ca obiectiv general

găsirea optimului în interacţiunea dintre
problemele economice, tehnologice, ambientale şi
umane.
 Economia eco-responsabilă
 În contextul intensificării contradicţiei dintre om şi
natură, în afara dezvoltării ştiinţelor despre natură a
început să se dezvolte o nouă ştiinţă, economia eco-
responsabilă, ce îşi propune o abordare economică a
realităţilor înconjurătoare;
 Aceasta joacă un rol important în găsirea soluţiilor prin
care să fie depăşită criza mediului, principalele aspecte
abordate fiind: gestionarea raţională a resurselor,
stabilirea daunelor şi costurilor legate de mediu,
conceperea şi aplicarea instrumentelor şi pârghiilor
economice în politicile de mediu, evaluarea dimensiunilor
internaţionale a fenomenelor şi politicilor de mediu.
ECONOMIA LINIARĂ
 Economia actuală se bazează pe un model liniar de consum al
resurselor, care constă în “a lua – a face – a dispune”.
Adică companiile colectează, extrag materiile prime, le
utilizează pentru a fabrica diferite produse, pe care apoi le vând
consumatorilor. Ei le aruncă atunci când nu mai corespund
necesităţilor lor.
Acest mod de a folosi resursele naturale se observă acum mai
bine decât oricând, mai ales dacă ne uităm la cantitatea enormă de
65 de miliarde de tone de materie primă care a intrat în sistemul
economic numai pe parcursul anului 2010, şi se preconizează că
această valoare va creşte la 85 de miliarde de tone până în anul
2020.
În această economie liniară, nu numai în ţările est-europene, dar
şi în cele vestice, sursele de energie regenerabile sunt utilizate într-o
pondere foarte mică.
ECONOMIA CIRCULARĂ
 Economia circulară este un sistem regenerativ, care se bazează pe
utilizarea energiei regenerabile, pe eliminarea substanțelor
poluanate şi are ca idee de bază eliminarea deşeurilor prin
proiectarea de materiale, produse, sisteme noi.
Deşeurile nu vor exista pentru că produsele sunt proiectate în
aşa fel încât pot fi reutilizate, elementele lor pot fi reintroduse în
ciclul de producţie.
Altă idee de bază a economiei circulare este acela că mare parte
a produselor sunt proiectate şi realizate din resurse biologice care
pot fi reintroduse în biosferă, iar celelalte elemente (metale, mase
plastice) sunt proiectate din start pentru a pute fi reutilizate.
Iar nu în ultimul rând energia necesară funcţionării acestui
sistem provine din surse regenerabile (energia solară, eoliană sau a
valurilor), fapt prin care se elimină dependenţa de surse finite ca
petrolul, gazele naturale sau cărbunele.
ECONOMIA CIRCULARĂ
 În economia circulară noţiunea de consumator este înlocuit cu cel
de UTILIZATOR. În antiteză cu economia liniară din zilele
noastre, unde cumpărăm şi consumăm, produsele de lungă durată
sunt închiriate pe cât posibil. Dacă totuşi sunt vândute/cumpărate
aceste produse, se garantează reutilzarea componentelor tehnice
ale produsului.
ECORESPONSABILITATE R0 Refuz
în utilizare și fabricare R1 Regândire
produse R2 Redus

R3 Reutilizare în același scop

Extinderea duratei de viață R4 Reparare
a produselor / părți din R5 Refacere
produse R6 Remanufacturare
R7 Reutilizare în alt scop
Utilitatea R8 Reciclare
materialelor R9 Recuperare
Cerinţe minimale ale economiei eco-responsabile
 Controlul evoluţiei demografice;
 Perfecţionarea continuă a organizării sociale şi instituţionale
pentru a asigura condiţii pentru comportament eco-responsabil;
 Restructurarea şi redimensionarea creşterii economice, având în
vedere o distribuţie echitabilă a resurselor şi accentuarea
laturilor calitative ale producţiei;
 Creşterea calităţii vieţii în condiţiile satisfacerii nevoilor
esenţiale pentru fiecare locuitor al planetei;
 Conservarea şi sporirea resurselor naturale;
 Întreţinerea diversităţii ecosistemelor;
 Supravegherea impactului activităţilor economice asupra
mediului înconjurător.
 Externalităţile de mediu

În cadrul practicilor economice a apărut noţiunea

de externalitate de mediu sau de costuri sociale
provocate de degradarea mediului înconjurător ca
urmare a fenomenului de poluare. Pagubele
provocate de efectele directe şi indirecte ale
economiei asupra mediului natural şi a celui
antropic trebuie evaluate şi transformate în costuri
economice care ar avea drept scop înlăturarea sau
reducerea emisiilor de poluanţi în mediu.
 Externalităţile de mediu
Cuprind următoarele categorii:
 costurile necesare societăţii de a aduce la parametrii normali
calitatea factorilor de mediu afectaţi în timpul proceselor de
extracţie, transport, procesare, utilizare a produselor şi de
tratare - neutralizare a deşeurilor şi a produselor uzate.
Procesul de refacere a mediului înconjurător afectat direct de
activitatea economică reprezintă categoria cea mai largă a
externalităţilor de mediu;
 expresia băneasca a efectelor pe termen scurt, mediu şi lung a
substanţelor poluante şi a deşeurilor eliminate în factorii de
mediu în timpul proceselor de fabricaţie, ce au influenţe
negative asupra sănătăţii oamenilor, animalelor, plantelor.
 Externalităţile de mediu
Problema care s-a pus este cine să preia aceste costuri
economia sau societatea?
În cazul includerii costurilor pentru protecţia mediului în cadrul unităţilor
economice există două variante:
poluatorul să transfere costurile de mediu asupra consumatorului, prin
mărirea preţului produsului, iar guvernul să beneficieze de taxele colectate
de la societate pentru a proteja sau reface anumite componente ale mediului
ambiant;
poluatorul să suporte costurile de mediu din profitul unităţii, ceea ce duce
la diminuarea creşterii economice, a capacităţii producătorului de a face
investiţii de dezvoltare.
Suportarea în totalitate a costurilor de mediu numai de către bugetul
statului prezintă următoarele inconveniente:
dezavantajează o mare parte a populaţiei care nu lucrează în întreprinderi
care poluează mediul şi nici nu consumă produsele acestor întreprinderi;
diminuează interesul şi preocupările unităţilor economice în a găsi soluţii
viabile pentru diminuarea poluării.
 Managementul eco-responsabil
Managementul de mediu (eco-responsabil) face parte integrantă din
sistemul de conducere al unei unităţi şi are drept scop asigurarea unei
îmbunătăţiri continue a performanţelor în materie de mediu a acesteia.
Eco-responsabilitatea a devenit astfel unul din factorii cheie, având o
incidenţă nouă şi amplă asupra alegerii strategiilor întreprinderilor.
Aşadar se impune managementul eco-responsabil prin care, conducerile
diverselor sectoare de activitate pot contribui la un mediu mai bun,
asigurând în acelaşi timp beneficii financiare pentru unitatea în cauză şi
beneficii economice pentru societate.
Pe de altă parte, piaţa a început să ceară din ce în ce mai mult produse
care nu sunt dăunătoare mediului planetei noastre şi sunt produse fără
prea multă poluare. Se cumpără de la companiile care au o mai bună
imagine ecologică şi care promovează o producţie "curată". Companiile
care şi-au dezvoltat o strategie pe termen lung de promovare a
tehnologiilor nepoluante şi care comercializează bunuri care cauzează cel
mai mic rău posibil mediului au câştigat deja segmente mari ale pieţei
devenind foarte competitive şi profitabile.
Instrumentele managementul eco-responsabil
Instrumente operaţionale, care permit conducerii unei întreprinderii
să ia în considerare mediul în activitatea sa cotidiană:
 Ecobilanţul sau analiza ciclului de viaţă, este unul din numeroasele
instrumente, care alături de studiul de impact şi de eco-audit are ca
obiectiv încercarea de evaluare a impactului pe care un proiect, o
industrie sau un produs îl au asupra mediului, cât şi asupra
sănătăţii omului;
 Etichetele ecologice sunt semne de recunoaştere oficială care atestă
calitatea ecologică a unui produs dintr-o anumită categorie de
produse;
 Eco-auditul este unul din instrumentele de control al
performanţelor ecologice ale întreprinderii. Este vorba deci de
măsurarea performanţelor ecologice ale unei întreprinderi;
 Raportul de mediu anual este un instrument ce permite
întreprinderii să aducă la cunoştinţa marelui public şi mediilor de
informare a problemele de mediu ce decurg din activităţile lor;
Instrumentele managementul eco-responsabil
 Contabilitatea ecologică permite integrarea datelor de
mediu, atât pozitive cât şi negative (riscurile), în conturile
anuale;
 Studiul incidenţei asupra mediului vizează determinarea
măsurilor de reducere a efectelor nocive, informarea şi
consultarea publicului interesat;
 Bilanţul de mediu - procedura de a obţine informaţii
asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative
cumulate anterioare şi anticipate, care face parte din
acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
 Evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea
efectelor activităţii umane şi a proceselor naturale asupra
mediului, a sănătăţii şi securităţii omului, precum şi a
bunurilor de orice fel.
Politica eco-responsabilă a unei întreprinderi
Reprezintă obiectivele sale globale şi principiile de acţiune
cu privire la mediu, care are în vedere realizarea unei
îmbunătăţiri constante a rezultatelor în domeniul protecţiei
mediului.
Următoarele obiective pot fi adoptate în cadrul politicii şi
programelor ecologice, precum şi în cadrul celor de audit
ecologic:
 Management ecologic (gestiune, economisire şi alegere
judicioasă) în sectorul energetic;
 Management ecologic în sectorul materiilor prime;
 Management ecologic în sectorul apei;
 Reducerea, reciclarea, reutilizarea, transportul şi eliminarea
deşeurilor;
 Alegerea de noi procedee de fabricaţie, precum şi
modificările aduse procedeelor existente;
 Evaluarea, controlul şi reducerea impactului activităţii în
discuţie asupra diferitelor sectoare ale mediului;
 Planificarea producţiei (concepţie, condiţii, transport,
utilizare şi eliminare);
 Prevenirea şi reducerea accidentelor ecologice;
 Definirea procedurilor de urgenţă, în cazul accidentelor
ecologice;
 Informarea şi formarea personalului în ce priveşte
problematica de mediu;
 Informarea exterioară asupra problemelor mediului.
Avantajele managementul eco-responsabil
 Reducerea costurilor, element important al gestiunii
întreprinderilor, prin:
• raţionalizarea procedurilor (folosirea celei mai bune
tehnologii disponibile şi rentabile);
• corecta utilizare a resurselor (energie, materii prime);
• reducerea pierderilor;
• reducerea emisiilor poluante.
 Evitarea anumitor cheltuieli precum:
• mărirea primelor de asigurare;
• operaţiile de curăţire, după accidente ecologice;
• amenzile pentru nerespectarea legislaţiei;
• realizarea platformei;
• taxe pentru deşeuri, ape uzate.
Avantajele managementul eco-responsabil

 Creşterea cotelor de piaţă datorită:

• unei mai bune imagini pe piaţă;
• unei mai bune poziţionări din punct de vedere
tehnic;
• cererii din ce în ce mai mari de către consumatori
a mai multor produse ecologice (care nu
dăunează mediului sau au un efect negativ cât
mai mic posibil pe toată durata ciclului lor de
viaţă).
 în Europa există omologate două sisteme de
management ecologic (eco-responsabil):
• Sistemul unitar de management ecologic şi
audit (SMEA);
• Normele ISO Seria 14000.
Organizaţii, sisteme şi instrumente de evaluare în
domeniul clădirilor verzi

 Consiliul Român pentru Clădiri

Verzi (RoGBC) asociaţia non-profit,
formată din organizaţii active în
toată ţara, care promovează
responsabilitatea faţă de mediu şi
eficienţa energetică pe durata
ciclului de viaţă a unei clădiri (de la
faza de proiectare, execuţie
construcţie până la exploatare,
demolare şi postutilizare).
Organizaţii, sisteme şi instrumente de evaluare în
domeniul clădirilor verzi
La nivel internaţional au fost dezvoltate peste 20 de sisteme
de certificare în domeniul construcţiilor eco-responsabile, printre
care: LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) –
SUA; BREEAM (Building Research Establishments
Environmental Assessment Method) – Marea Britanie; CASBEE
(Comprehensive Assessment System for Building Environmental
Efficiency) – Japonia; Green Star – Australia; DGNB – Germania,
LBC (Living Building Challenge) – Canada; OPL – UK, alături de
câteva personalizări BREEAM Canada, LEED Canada, Green Star
Noua Zeelandă, LEED India.
O clădire, indiferent de scopul acesteia, care a fost certificată
din punct de vedere al sustenabilităţii, are automat o valoare mai
mare de piaţă.
 ECO-RESPONSABILITATE
clădiri verzi vs. clădiri clasice
Ciclul de viaţă al clădirilor
 Construcţii eco-responsabile din România

AMERA TOWER Cluj

- prima clădire cu funcţiuni de
business center certificată din
România în domeniul clădirilor
eco-responsabile.

The OFFICE Cluj

-clădire cu funcţiuni complexe
de business hub certificată în
domeniul clădirilor eco-
responsabile de către BREEAM
82,09% EXCELENT
 Construcţii eco-responsabile din România

ORHIDEEA TOWER Bucureşti

- clădire de tip office - business
center certificată în domeniul
clădirilor eco-responsabile de
către LEED; 84 puncte.

Proiectul WINGS Cluj

- clădire rezidenţială care a
obţinut precertificare din partea
RoGBC în domeniul clădirilor
eco-responsabile.
 Construcţii eco-responsabile din România

Coressi Shopping Resort Braşov

- clădire cu funcţiuni comerciale
certificată în domeniul clădirilor
eco-responsabile de către
BREEAM; 75,65%, excelent.

Parklake Shopping București

- clădire cu funcţiuni comerciale
certificată în domeniul clădirilor
eco-responsabile de către
BREEAM; 74,75%, excelent.
 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Facultatea de Construcţii
Master – CLĂDIRI VERZI

ANTREPRENORIATUL DEZVOLTĂRII DURABILE

CURS 5

Mulţumesc!
Prof. dr. ing. Ioan AŞCHILEAN