UNIVERSITATEA TEHNICĂ ”GHEORGHE ASACHI”

DIN IASI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICĂ ŞI

PROTECŢIA MEDIULUI “CRISTOFOR SIMIONESCU”

SPECIALIZAREA MASTER : MANAGEMENTUL MEDIULUI

Econimie Circulară

Coordonator:

Masterand:

2019
 Cuprins

1. STADIUL ACTUAL PRIVIND MANAGEMENTUL INDUSTRIAL ÎN

ECONOMIA CIRCULARĂ
1.1. Analiza sistemului actual al economiei circulare cu aplicații industriale
1.1.2. Esența economiei circulare
1.1.3. Bazele teoretice ale economiei circulare
1.1.4. Etapele de dezvoltare ale economiei circulare
1.2. Analiza corelaţiei dintre eco-managementul industrial și principiile
1.3. Eco-management pentru dezvoltare sustenabilă folosind economia circulară
2. Studiu de caz privind managementul deșeurilor în economia circulară
2.1 Metode ecologice pentru reducerea emisiilor industriale poluante
2.2 Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul
"Transformarea deșeurilor într-o resursă"
2.3. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul
”Consumul domestic de materiale”
2.4 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru UE (28 de țări), după
ce România a aderat la UE (tabelul 2.6).

2.5. Concluziile studiului de caz

3. Bibliografie

2
 1. STADIUL ACTUAL PRIVIND MANAGEMENTUL INDUSTRIAL ÎN
ECONOMIA CIRCULARĂ

1.1. Analiza sistemului actual al economiei circulare cu aplicații industriale

În ultimii 100 de ani, datorită dezvoltării rapide a tehnologiei nucleare, tehnologiei

informației, tehnologiei biologice, tehnologiei spațiale şi a tehnologiilor avansate de
fabricație, societatea umană şi productivitatea au ajuns la un nivel fără precedent.
Capacitatea oamenilor moderni de a crea bogăție socială şi cantitatea de
cunoștințe dobândite şi utilizate pentru punerea în aplicare a numeroase proiecte
importante a fost considerată chiar miraculoasă; societatea umană nu a fost niciodată
atât de puternică. Pe de altă parte, societatea umană nu a fost niciodată confruntată
cu crize şi provocări așa de mari pentru supraviețuire ca acestea cu care se confruntă
astăzi, cum ar fi cele prezentate în figura 1.1.

Figura 1.1. Crize şi provocări ale societății actuale (realizată de autoare)

Zecile de miliarde de tone de emisii de deșeuri industriale au condus la poluarea

gravă a aerului, eroziunea terenurilor arabile, deșertificare, răspândirea ploilor acide,
scăderea suprafețelor de pădure din lume, reducerea terenurilor cultivabile,
periclitarea diversității biologice, încălzirea globală, epuizarea stratului de ozon (figura
1.2).

3
 Figura 1.2. Consecinţele emisiilor de deşeuri industriale (realizată de autoare)

Toate aceste probleme pun în pericol sănătatea şi viața umanității în sine și

restrâng foarte mult dezvoltarea economiei mondiale. Ele reprezintă chiar o
amenințare gravă la adresa sistemului ecologic de sprijin al vieții, căruia i-au fost
necesari peste patru miliarde de ani de evoluție pentru a forma Pământul. Analiza
acestor probleme de mediu arată că această criză este cauzată de ființele umane,
este rezultatul dezvoltării rapide a industriei, agriculturii şi consumului. Evoluția
sistemului ecologic natural, care a avut loc în mai mult de patru miliarde de ani, a dus
la un proces circular, în care toate tipurile de materiale sunt reutilizate pentru
dezvoltarea de animale, plante şi microorganisme. Deșeurile naturale sunt
transformate în mai multe materii prime, apoi din nou în deșeuri, apoi sunt aduse
înapoi în viață, iar acest ciclu se bazează doar pe energia solară. Efectele unui mod
liniar de dezvoltare economică au devenit din ce în ce mai mari şi mai grave,
provocând o lipsă de resurse, diminuarea combustibililor fosili şi poluarea mediului
înconjurător; aceasta este principala cauză a crizei cu care se confruntă sistemul
industrial modern. Economia circulară poate fi considerată un mijloc de dezvoltare
economică cu o înaltă eficiență şi emisii reduse. Unii cercetători au pus în contrast
economia circulară cu consumurile și emisiile mari ale economiei liniare, care este în
mod normal asociată cu procesul de industrializare. Economia circulară reflectă
strategia de dezvoltare durabilă, prin care resursele naturale sunt utilizate cu grijă şi
durabil pentru a proteja mediul înconjurător în timp ce economia se dezvoltă, în scopul
de a realiza treptat o eficiență ridicată, o economie cu costuri mici în care emisiile
poluante sunt reduse şi rata de reciclare este mare. Economia circulară poate fi
considerată un fel de economie ecologică, care cere impunerea normelor ecologice în
locul normelor de piață, folosite pentru a ghida activitatea economică a societății

4
umane. Comparativ cu economia tradițională care este o formă de economie liniara,
o cale cu un singur sens al fluxului de resurse, caracterizată prin producție mare și
utilizarea ineficientă a resurselor şi a emisiilor puternice, economia circulară pledează
pentru un model de dezvoltare economică care este mult mai în echilibru cu mediul,
caracterizat prin producție scăzută, utilizarea eficientă a resurselor şi emisii poluante
scăzute.
Toate materiile prime şi energia într-o economie circulară sunt folosite şi
refolosite la nivelul cel mai înalt posibil, astfel încât să se reducă la maximum influența
activităților economice asupra mediului natural.
Economia circulară este, în esenţă, o economie de piaţă, ea presupunând mai
multe resurse alocate de către guvern în raport cu economia de piaţă a erei industriale.
Guvernul are, prin urmare, un rol important de jucat în funcționarea eficientă a
economiei circulare.
În scopul promovării unei economii circulare, UE a creat un cadru comun și
coerent: programul ” Zero Deșeuri pentru Europa”. Ca parte integrantă a acestui cadru
comun, Comisia a aprobat propunerea legislativă care revizuiește anumite obiective
în materie de deșeuri, obiective care să aibă ca finalitate reducerea cererii de resurse
limitate și costisitoare și creșterea competitivității Europei.
Obiectivul general al dezvoltării ecologice durabile este de a găsi o interacțiune
optimă între patru sisteme: economic, uman, de mediu și tehnologic. Nivelul optim de
interacțiune corespunde dezvoltării pe termen lung. Pentru ca modelul să fie
operațional, trebuie să sprijine sau să se aplice tuturor subsistemelor care formează
dimensiunile dezvoltării durabile și anume energia, agricultura, industria, investițiile,
așezările umane și biodiversitatea.
Prezenta lucrare se axează pe conceptul de „Eco-dezvoltare” care scoate în
evidență necesitatea de a combina economia cu ecologia prietenoasă (Eco-friendly)
prin lansarea ideii de "dezvoltare economică pentru mediu".

1.1.2. Esența economiei circulare

Economia circulară este o economie care se dezvoltă prin reciclarea şi
reutilizarea deșeurilor. Scopul său este de a reduce la minimum:
cantitatea de resurse naturale consumate în
producție;
cantitatea de agenți poluanți evacuați în mediul
înconjurător;
pagubele ecologice globale cauzate mediului de
economie.
1.1.3. Bazele teoretice ale economiei circulare
Susținută de un nou model de dezvoltare economică, economia circulară
necesită atât sprijin teoretic cât şi empiric. După studierea literaturii relevante,
considerăm că fundamentul teoretic al economiei circulare poate fi descris în termenii
a două perspective: teoria știinţelor naturii şi teoria economică. Caracteristicile
economiei circulare se bazează pe fundația solidă a știinţelor naturii.
Prima fundamentare economică este teoria externalităților, care a fost propusă
pentru prima dată de către renumitul economist Alfred Marshall [MAR 22] la începutul
secolului 20. Problemele de mediu sunt rezultatul inevitabil al risipei externe şi

5
utilizarea economiei circulare poate produce externalități pozitive care contracarează
acest lucru. Dacă, de exemplu, o întreprindere pune în aplicare metode de producție
mai curate, nu numai întreprinderea în sine va avea un beneficiu economic direct ci și
consumatorii şi societatea în ansamblu vor primi beneficii indirecte prin utilizarea de
produse ecologice obținându-se reducerea poluării mediului.
A doua bază teoretică a economiei circulare se află în teoria competiţiei de pe
piaţă. Unul dintre obiectivele economiei circulare este de a proteja mediul înconjurător,
în timp ce problemele de mediu au fost adesea excluse din analiză în teoria de piață
a economiei neoclasice. Există o teorie economică, teoria lui Ronald Coase, [COA 37],
[COA 60] care a demonstrat cum consultarea voluntară a sistemelor și a sistemului de
emisii din comerț sunt metode eficiente economic pentru rezolvarea problemelor de
mediu.
1.1.4. Etapele de dezvoltare ale economiei circulare
Dezvoltarea economiei circulare poate fi împărţită în următoarele patru etape
(figura 1.9):

Figura 1.9. Etapele dezvoltării economiei circulare (realizată de autoare)

1.2. Analiza corelaţiei dintre eco-managementul industrial și principiile

economiei circulare la nivelul Uniunii Europene
Sistemul Eco-managementului produselor industriale are ca scop:
respectarea legislaţiei de mediu;
minimalizarea riscurilor financiare;
îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu;
crearea unei imagini pozitive pe piaţă;
avantaje faţă de competiţie.

6
 1.3. Eco-management pentru dezvoltare sustenabilă folosind economia
circulară
Eco-managementul este considerat o problemă esențială în ceea ce privește
dezvoltarea durabilă a produselor industriale folosind principiile economiei circulare.
Considerăm că Ecomanagementul este un nou mod de a rezolva provocările pentru
industria ecologică românească în conformitate cu cerințele Uniunii Europene. În
acest context poate fi identificată corelația dintre elementele de Eco-management și
dezvoltarea Eco-durabilă [IUG 16c].
Eco-sustenabilitatea are ca scop realizarea unui echilibru dinamic între nevoile
umane și sociale și „Eco-sistemul”, printr-o politică de stimulare a creativității pentru
găsirea de soluții la problemele grave ale lumii contemporane cum ar fi: poluarea,
resursele naturale epuizate, suprapopularea, foametea, nevoia de locuințe, nevoia de
auto-realizare și nevoia de educație. Definiția dezvoltării durabile conduce la noi
cerințe impuse de ecosistemele socio-economice și ecologice urbane, la care orașele
industriale se adaptează printr-un proces de ajustare și de remodelare [PET 10],
orientat spre îmbunătățirea condițiilor de viață, proces numit regenerare urbană.
Obiectivul general al dezvoltării ecologice durabile este de a găsi o interacțiune
optimă între patru sisteme: economic, uman, de mediu și tehnologic. Nivelul optim de
interacțiune corespunde dezvoltării pe termen lung. Pentru ca modelul să fie
operațional, trebuie să sprijine sau să se aplice tuturor subsistemelor care formează
dimensiunile dezvoltării durabile și anume energia, agricultura, industria, investițiile,
așezările umane și biodiversitatea.
Conceptul Cradle to Cradle a fost dezvoltat în 2002 de către Michael Braungart
și William McDonough [WIL 02b]. Un echilibru ecologic asigură faptul că de la extracția
materiei prime până la eliminarea ei într-o groapă de gunoi nu trebuie să apară efecte
dăunătoare asupra mediului înconjurător. Acest proces este axat pe protejarea
mediului înconjurător, altfel resursele naturale vor fi epuizate. Conceptul prevede în
special că proiectarea produselor și a sistemelor de fabricație reflectă o nouă viziune
"Cradle to Cradle" are o mare putere de inovare și capacitatea de a mobiliza și de
a inspira.
Acesta acoperă modele de producție și lanțuri de aprovizionare precum și utilizarea
logică a sistemelor spațiale și a energiei. În cazul în care produsele vor fi proiectate
pe baza conceptului ”Cradle to Cradle”, nu vor mai fi deșeuri. Deșeurile vor fi reciclate
și nu se vor obține efecte negative asupra mediului.
Sistemul de Management al Mediului (SMM) include următoarele elemente:
structura organizatorică corespunzătoare scopului propus;
sistemul de planificare a activităților;
alocarea responsabilităților prin fișe de post;
practicile și procedurile utilizate în cadrul organizației;
procesele și resursele necesare alocate pentru proiectarea, punerea în aplicare,
realizarea, revizuirea și menținerea unor politici coerente de mediu.

7
 În cadrul economiei circulare relația dintre mediu și activitățile socio-economice
poate fi prezentată sintetic prin evaluarea activităților de impact socio-economic și de
mediu și se realizează pe două direcții principale. Prima, cu caracter obligatoriu pentru
agenții economici, este aceea de a obține aprobările, acordurile și licențele de
funcționare de la instituțiile abilitate în domenioul protecției mediului. În această
situație, formele de evaluare ale impactului asupra mediului sunt reglementate de
către legislația națională din domeniul mediului precum și de către legislația UE. A
doua, cu caracter facultativ pentru agenții economici, este aceea care, stimulată de
anumite avantaje potențiale, se angajează să îmbunătățească performanța de mediu.
Beneficiile implementării sistemului de management al mediului în economia
circulară sunt următoarele: îmbunătățirea performanței de mediu a economiei
circulare prin intermediul organizației, integrarea ușoară într-un sistem de
management al calității și siguranței juridice, ca urmare a observării sistemice a
legislației naționale de mediu privind economia circulară, creșterea implicării
angajaților și a motivării acestora, reducerea costurilor printr-o gândire și acțiune
sistemică și proactivă, creșterea încrederii consumatorilor în agențiile
guvernamentale și în asigurători, participarea activă la minimizarea flagelului poluării.
Eco-eficiența este în general definită ca fiind livrarea de bunuri și servicii ce
satisfac nevoile umane reducând în mod progresiv intensitatea impactului consumului
resurselor de mediu pe tot parcursul ciclului de viață al bunurilor și serviciilor (WBCSD,
2000), la prețuri competitive. În cadrul economiei circulare, conceptul privind eficiența
ecologică își propune să combine eficiența ecologică și pe cea economică, astfel încât
firmele să fie capabile să economisească bani în producția și furnizarea de bunuri și
servicii, reducând în același timp impactul asupra mediului și asupra resurselor pe
parcursul întregului ciclu de viață al produsului.
Eco-eficiența înseamnă reducerea, încetinirea și întârzierea consumului de
resurse materiale și de generare a deșeurilor și reintroducerea lor în producție ca
resurse.

2 Studiu de caz privind managementul deșeurilor în economia circulară

2.1 Metode ecologice pentru reducerea emisiilor industriale poluante

Pentru a arăta relația dintre ciclul de viață al produsului industrial și emisiile
industriale, a fost realizată o matrice care arată corelația dintre ciclul de viață al
produselor industriale și metodele ecologice destinate reducerii emisiilor industriale
poluante (tabelul 2.1). Etapele ciclului de viață al produselor industriale sunt
următoarele: nevoile pieței, cercetare și dezvoltare, generare de idei, identificarea
oportunităților și definirea conceptului, design de cercetare și dezvoltare, prototip și
producție, distribuție și fabricație, marketing, vânzări, mentenanță și servisare,
feedback produse, îndepărtare, eliminarea și reciclarea [POP 13a].
Tabelul 2.1. Corelația dintre ”Metodele ecologice de reducere a emisiilor
poluante” și
”Ciclul de viață al produselor” (realizată de autoare [IUG 16d])

8
 Metode ecologice de reducere a
emisiilor industriale poluante

Ciclul de

Nr. viață al produselor

industriale

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)

1 Nevoile pieței X - - - - X X 3 06,66

2 Cercetare și dezvoltare X X X X X X X 7 15,55

3 Generare de idei - - X X X X X 5 11,11

Identificarea oportunităților și
4 - - - - X X X 3 06,66
definirea conceptului
Design de cercetare și
5 X X X X X X X 7 15,55
dezvoltare
6 Prototip și producție X X X X X X - 6 13,33

7 Distribuție și fabricație X X X X X X - 6 13,33

8 Marketing - - - - - X X 2 04,44

9 Vânzări - - - - - X X 2 04,44
10 Mentenanță /service - - - - - X X 2 04,44

11 Feed-back produse - - - - - - X 1 02,22

Îndepărtarea, eliminarea și
12 - - - - - - X 1 02,22
reciclarea
Scoruri Totale 5 4 5 5 6 10 10 45 100

Scoruri Ponderate (%) 11,11 08,88 11,11 11,11 13,33 22,22 22,22 100 100

După cum se poate observa în matrice, etapele ciclului de viață "cercetare și

dezvoltare" și "design de cercetare și dezvoltare" au cel mai mare scor, 7 (15,55%).
Alte două etape ale ciclului de viață ("prototip și producție" și "distribuție și fabricație"),
au un scor apropiat, 6 (13,33%), de primele două. În acest caz, managerii companiei
industriale trebuie să ia în considerare faptul că aceste patru valori sunt foarte
importante, deoarece acestea ar putea afecta întregul ciclu de viață al produselor
industriale. În ceea ce privește metodele ecologice de reducere a emisiilor poluante,
două valori, "Rezultate ale producției ecologice" (scor 10) şi "Ciclul de viață operațional
ecologic" (scor 10), sunt cele mai importante modalități de a reduce costul achizițiilor
verzi.

9
 2.2 Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul
"Transformarea deșeurilor într-o resursă"
Cu ajutorul indicatorului "Transformarea deșeurilor într-o resursă" (tabelul 4.7)
pentru România și UE, este făcută o medie pe trei ani (2010-2012), după cum
urmează: România: 13.125 kg/locuitor; Uniunea Europeană: 31433 kg/locuitor. Acest
indicator relevant arată că România este de 2,4 ori mai puțin eficientă în domeniul
"Transformării deșeurilor într-o resursă" decât țările UE.
(Sursa: Eurostat [***16b]).

Tabelul 2.2. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul

"Transformarea deșeurilor într-o resursă”
INDICATOR PRINCIPAL

INDICATORI TEMATICI

Transformarea economiei

Transformarea deșeurilor intr-o resursă

Romania/ Unități Perioadă de referință

European de
Indicatori
Union măsură 2000 2005 2013 2011 2012 2013 2014 2015 Sursă

Generarea kg / Eurost
de deșeuri Romania loc.
(:) (:) 2050 (:) 2041 (:) (:) (:) at
cu
excepția
deșeurilor
minerale
majore Eurost
EU kg / loc. (:) (:) 4293 (:) 4999 (:) (:) (:)
at

Rata de Eurost
depozitare Romania % (:) (:) 53 (:) 49 (:) (:) (:) at
deșeuri cu
excepția
deșeurilor
minerale
majore Eurost
EU % (:) (:) 9 (:) 8 (:) (:) (:)
at

10
 Rata de Eurost
Romania % 00,00 01,80 12,80 11,70 14,80 13,20 (:) (:) at
reciclare a
deșeurilor
municipal
Eurost
e EU % 48,40 53,80 57,70 57,40 55,70 54,90 55,10 (:)
at

Rata de Eurost
reciclare a Romania % (:) (:) 12,00 10,30 14,50 (:) (:) (:) at
deșeurilor
Eurost
EU % (:) (:) 30,40 31,90 32,00 31,70 (:) (:) at

Ultima actualizare: 10/05/2016 11:07:01

Sursa: Eurostat [***16b] (http://ec.europa.eu/eurostat/web/europe-2020-
indicators/resourceefficient-europe)

2.3. Comparație între România și Uniunea Europeană privind indicatorul

”Consumul domestic de materiale”
Consumul domestic de materiale (Domestic Material Consumption DMC) se
bazează pe costurile fluxurilor de materiale la nivelul întregii economii (EW-AMF
[***16b]). Compararea indicatorului ”Consumul domestic de materiale între România
și Uniunea Europeană" este prezentată în tabelele 4.8a și 4.8b. Clasificarea
materialelor utilizate în EW-AMF pentru care DMC se calculează, se bazează pe
Eurostat. EW-AMF include următoarele categorii de materiale:
1. Biomasă și produse din biomasă;
2. Metal, minereuri și concentrate, brute și prelucrate;
3. Minerale non-metalice, brute și prelucrate;
4. Resurse petroliere, brute și prelucrate;
5. Alte produse;
6. Deșeuri importate pentru tratamentul final și eliminare.
Este important de remarcat faptul că termenul "consum", așa cum este utilizat în
DMC denotă consumul aparent și nu consumul final. DMC nu include fluxurile ascunse
din amonte legate de importul și exportul de materii prime și produse. Indicatorul este
un indicator de eficiență a resurselor. Indicatorul ”consum” a fost ales ca ”indicator
determinant” prezent în ”Tabloul de bord al eficienței resurselor”, în scopul evaluării
progreselor înregistrate pentru atingerea obiectivelor inițiativei pilot ”Europa 2020
privind utilizarea eficientă a resurselor”.
DMC este definit ca fiind cantitatea totală de material utilizat în mod direct într-o
economie și este egal cu intrările directe de materiale (DMI), minus exporturile.
Consumul intern de materiale este reprezentat în "tone pe cap de locuitor". (Sursa:
Eurostat[***16b]
http://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/DE/t2020_rl110_esmsip.htm)

11
 Tabelul 2.3.aCompararea indicatorului ”Consumul domestic de materiale”
între România și Uniunea Europeană

Timp

România : : : :

EU (28 țări)

Tabelul 2.3.b Compararea indicatorului ”Consumul domestic de materiale”

între România și Uniunea Europeană (continuare)

Timp

România

EU
(28 țări)

Legenda: p = previziune; s = estimare Eurostat

Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” (CDM) pentru România înainte

de intrarea în UE cuprinde cantitatea totală de materiale utilizate direct în economia
Romaniei (extracția internă utilizată plus importurile, tabelul 2.4 ).
Intervalul de timp luat în calcul este de 13 ani înainte de intrarea României în UE
(din 1994 în 2006). În medie, în Romania, consumul domestic de materiale a fost de
161.229 tone/locuitor timp de 13 ani, deci 12.402 tone/locuitor anual.

Tabelul 2.4. Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” pentru Romania

înainte
de intrarea în EU (Interval de timp: 13 ani)

12
 Anul

CDM
(tone/ locuitor)

Anul

CDM
(tone/ locuitor)

Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” pentru România, după intrarea în

UE este prezentat în tabelul 2.5. Intervalul de timp luat în considerare este de opt ani
după intrarea României în UE (2007-2014). În medie acest indicator a fost de 21.995
tone/locuitor.

Tabelul 2.5 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru Romania,

după
intrarea în UE

Anul

DMC
(tone pe
locuitor)

Legenda: p = previziune; s = estimarea Eurostat

După aderarea la UE, consumul domestic de materiale în România a crescut

de 1,77 ori, comparativ cu perioada precedentă 1994-2006. Această creștere denotă
faptul că România a beneficiat din plin de statutul de membru al UE (taxe reduse,
transferul de know-how).

2.4 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru UE (28 de țări),

după ce România a aderat la UE (tabelul 2.6).

Intervalul de timp luat în considerare este de opt ani după ce România a aderat
la UE (20072014). În același interval de timp, în medie în Uniunea Europeană
consumul domestic de materiale a fost de 12.773 tone/locuitor. După aderarea la UE
(2007-2014), consumul domestic de materiale în România a crescut de 1,72 ori,
comparativ cu media UE în aceeași perioadă de timp (8 ani). Acest lucru înseamnă că
poporul român a ajuns la nivelul Uniunii Europene din punct de vedere al consumului,
așa cum este prezentat în figura 2.7.

13
 Tabelul 2.6. Indicatorul ”Consumul domestic de materiale” pentru UE (28 de țări),
după
ce România a aderat la UE

Anul

DMC
(tone pe
locuitor)

Figura 2.7 Indicatorul ”Consumul domestic de materiale”

Sursa: Eurostat [***16b]
(http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/printTable.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=t2
020_rl110&printPreview=true)

2.5. Concluziile studiului de caz

Indicatorul "Transformarea deșeurilor într-o resursă" arată că România este de
2,4 ori mai puțin eficientă în domeniul "Transformării deșeurilor într-o resursă" decât
țările UE.
Indicatorul ”Consumul Domestic de Materiale” (CDM) arată că în Romania,
consumul domestic de materiale a fost de 12.402 tone/locuitor anual.
După aderarea la UE, consumul domestic de materiale în România a crescut de
1,77 ori, comparativ cu perioada precedentă 1994-2006. Această creștere denotă
faptul că România a beneficiat din plin de statutul de membru al UE (taxe reduse,
transferul de know-how).
După aderarea la UE (2007), consumul intern de materiale în România a crescut
de 1,72 ori, comparativ cu media UE în aceeași perioadă de timp (8 ani). Acest lucru
înseamnă că poporul român a consumat mai mult decât trebuia, ca o societate
consumatoare excesiv. Pe termen mediu şi lung, în condiţiile aplicării principiilor
economiei circulare, sunt necesare măsuri de ajustare a consumului şi orientare a
acestuia spre acțiuni de reducere a deşeurilor menajere şi a impactului acestora
asupra mediului înconjurător.
14
 BIBLIOGRAFIE

1. [REA 90] REASON, J. , 1990,. The Contribution of Latent Human Failures to the Breakdown of
Complex Systems, Philosophical Transactions of the Royal
Society of London, Series B, Biological Sciences, 327 (241), pp. 475-484.
2. [WIL 02b] WILLIAM MCDONOUGH & MICHAEL BRAUNGART, (2002)
Cradle to Cradle®: Remaking the Way We Make Things
3. [WIN 00] WINDER, C. ,2000,. Integrating OHS, Environmental, & Quality Management
Standards, Quality Assurance, 8, pp. 105-135.
4. [***16a] European Foundation for Quality Management - EFQM, 2016.
http://www.efqm.org.
5. [***16b] Eurostat,2016 http://ec.europa.eu/eurostat/web/waste/generation-of-
waste-excluding-major-mineral-wastes ;
http://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata
6.[***14e] Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Metodologia de
evaluare unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale,
2014 IGSU. Modelul este bazat pe lista de verificări dezvoltată de TUV
Rheinland (Haferkamp / Jager) în Germania pentru aplicare pe
amplasamentele Seveso.
http://www.igsu.ro/index.php?pagina=analiza_riscuri# ]
7. [***12b] International Civil Aviation Organization (ICAO),2012,
Safety Management Manual Doc. 9859. CA.
8. [*** 11] ISO 14006: 2011, Environmental management systems - Guidelines for
incorporating ecodesign, 2011.
9. [*** 12e] Overview of industrial risk assessment. Environmental Compliance and Enforcement
Network for Accession. The Regional Environmental Center for Central and Eastern Europe,
2012
http://web.iitd.ac.in/~arunku/files/CEL899_Y13/Industrial%20Risk%20
Management_Overview.pdf
10. [***16c] Raportul Agenției Europene de Mediu AEM nr. 2/2016. Economia
circulară în Europa. Dezvoltarea bazei de cunostințe. ISSN 1977-8449
11. [***16] Roman Autocamioane Brașov (2016)
http://www.roman.ro/produse/

15