UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: Administrarea Afacerilor în Industria de Petrol
și Gaze

GESTIUNEA MEDIULUI ȘI POLITICI ECOLOGICE ÎN

INDUSTRIA DE PETROL ȘI GAZE

Studenți: Drăguș Ana - Maria

Mateescu Adelin - Eduard
Gligor Carina - Loredana
Anul I, grupa: 51706

PLOIEȘTI
2020
 CUPRINS
CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A RAMURII ........................................... 3
1.1. GENERALITĂȚI PRIVIND FACTORII DE POLUARE ...................................... 3
1.2. STRATEGII ANTIPOLUARE ADOPTATE PE PLAN MONDIAL ..................... 5
1.3. CADRUL LEGISLATIV ACTUAL PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN
ROMÂNIA .......................................................................................................................... 7
1.4. POLITICI DE PROTECȚIA MEDIULUI ............................................................. 10
CAPITOLUL 2 – SITUAȚIA ACTUALĂ PRIVIND POLUAREA ÎN ROMÂNIA .......... 13
2.1. POLUAREA ATMOSFERICĂ.................................................................................. 15
2.2. POLUAREA APELOR .............................................................................................. 18
2.3. POLUAREA SOLULUI ............................................................................................. 26
2.4. POLUAREA CU PETROL ȘI PRODUSE PETROLIERE ÎN ROMÂNIA .............. 27
CAPITOLUL 3 – ECOLOGIZARE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ..................................... 29
STUDIU DE CAZ - DESFIINȚAREA UNUI DEPOZIT DE PRODUSE PETROLIERE ÎN
CADRUL OMV PETROM .................................................................................................. 29
3.1. PREZENTAREA COMPANIEI ................................................................................ 29
3.2. CHELTUIELI ESTIMATE CU DEPOLUAREA ȘI DEZAFECTAREA ................. 29
3.3. ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ................................................................ 31
ÎN CADRUL OMV PETROM .......................................................................................... 31
3.4. DESFIINȚAREA UNUI DEPOZIT DE PRODUSE PETROLIERE ........................ 35
CONCLUZII ......................................................................................................................... 41
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................... 42

2
 CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A RAMURII
1.1. GENERALITĂȚI PRIVIND FACTORII DE POLUARE

Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care dăunează sănătăţii,

calităţii vieţii sau funcţionării naturale a ecosistemelor. Cu toate că o parte din poluarea
mediului este un rezultat al acţiunii naturii, cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte
este cauzată de activitatea omului.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele
preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi
guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.
Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat,
impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combaterea
Există două mari categorii de materiale poluante sau altfel spus poluanţi:
- poluanții biodegradabili, cum ar fi murdăria provenită de la canalizări, care se
descompune prin procese naturale (aceşti poluanţi devin o problemă atunci când apar în
atmosferă mai repede decât pot ei să se descompună);
- poluanţii nedegradabili sunt materiale care fie nu se pot descompune, fie se
descompun mult prea încet (o dată apărută contaminarea, este foarte greu sau imposibil de a
îndepărta aceşti poluanţi din mediu).
Ameninţările pentru sănătatea şi bunăstarea umană rezultate sau transmise prin factori
de mediu constituie în zilele noastre o motivaţie pentru creşterea preocupării lumii medicale,
a publicului general şi a guvernelor care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.
Dezvoltarea rapidă a industriei şi a multor tehnologii, extinderea tehnicilor şi reţelelor
de monitorizare a riscurilor, creşterea preocupării publicului şi a mass-mediei faţă de aceste
riscuri şi efecte motivează cercetările pentru cunoaşterea efectelor poluării mediului asupra
sănătăţii.
Poluarea are de altfel un efect dramatic asupra resurselor naturale. Ecosisteme ca
pădurile, lacurile, insulele de corali sau râurile aduc mari avantaje mediului înconjurător. Ele

3
îmbunătăţesc apa şi calitatea aerului, sunt un habitat pentru plante şi animale şi produc
alimente şi medicamente.
Aceste ecosisteme pot fi oricând distruse din cauza poluării. Mai mult, datorită
relaţiilor complexe dintre diferitele tipuri de organisme şi ecosisteme, contaminarea mediului
poate avea efecte care nu sunt imediat descoperite sau care sunt greu de prevăzut. De
exemplu, oamenii de ştiinţă pot doar să speculeze pe marginea posibilelor efecte ale
micşorării stratului de ozon, singurul protector al Pământului împotriva dăunătoarelor raze
ale Soarelui.
Ploaia acidă este formată atunci când emisiile industriale se amestecă cu stratul
atmosferic. Poluanţii pot fi duşi în nori distanţe lungi până a începe ploaia, ceea ce înseamnă
că pădurile şi lacurile destul de îndepărtate de fabrici sau uzine pot fi afectate.
Poluarea există în multe forme şi afectează mai multe aspecte ale mediului. Punctele-
sursă ale poluării vin de la surse specifice, identificate cum ar fi conductele canalizărilor sau
coşurile fabricilor. Există însă şi surse ale poluării care vin din diferite locuri, cum ar fi
contaminarea unui râu dintr-o zonă urbană sau fumul de la ţevile de eşapament.

Efectele acestor poluanţi pot fi imediate sau în timp. Efectele primare apar imediat
după ce s-a produs contaminarea, cum ar fi moartea plantelor şi speciilor marine după
vărsarea unei cantităţi de petrol în apă. Efectele secundare pot fi întârziate sau pot persista
în mediu, poate chiar rămânând neobservate pentru mult timp. Aceste efecte, publicate de
Rachel Carson în cartea ei apărută în 1962, ameninţă supravieţuirea speciilor contaminate
şi au zeci de efecte chimice despre care nu se ştie încă.
Smogul este cauzat de poluarea de la fabrici şi autoturisme. Este compus din
variaţii de temperatură, care fac ca aerul poluat să fie păstrat într-o anumită zonă pentru
perioade mari de timp. Expunerea continuă la smog poate produce probleme respiratorii,
iritaţii ale ochilor şi uneori moartea.

Canalizarea, deşeurile industriale şi chimicalele folosite în agricultură sunt cauze ale

poluării apei. În 1995, Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite a demonstrat că
aproape 37% din lacurile şi estuarele ţării şi 36% din râuri sunt mult prea poluate pentru
nevoile obişnuite, cum ar fi pescuitul sau înotul, pe toată durata anului.

4
 O altă problemă din domeniul agriculturii sunt pesticidele şi insecticidile. Cu toate
că distrug momentan insectele sau gândacii dăunători, ele pot fi periculoase pentru sursele
de apă şi hrană.
Din cauza numeroaselor accidente ecologice produse în ultimii ani, mai multe ţări
europene au instituit amenzi şi pedepse drastice împotriva celor care nu respectă legea.
Înţelegerile internaţionale au ajutat extrem de mult în reducerea poluării. Au fost înfiinţate
mai multe organizaţii non-guvernamentale menite să oprească pe cât posibil poluarea. Printre
acestea s-a afirmat în mod deosebit organizaţia engleză Greenpeace.

1.2. STRATEGII ANTIPOLUARE ADOPTATE PE PLAN MONDIAL

Diferite țări au impus standarde în legislație cu privire la nivelele de concentrație ce

se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. Standardele privind sursele
de emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substanțelor poluante în atmosferă
astfel încât standardele de calitate ale aerului să fie atinse.
Cu toate acestea însă, natura problemei necesită implementarea tratatelor
internaționale ale mediului, și până în acest moment 49 de țări au aprobat în Martie 1985
convenția Națiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. "Protocolul de la Montreal", ata cum
a fost numită această convenție renegociată în 1990 apela la îndepărtarea anumitor
clorocarburi și fluorocarburi până la sfârșitul secolului și asigura ajutor în vederea dezvoltării
țărilor în realizarea acestor tranziții. În plus, mai multe tratate internaționale au fost semnate
în scopul reducerii incidenței ploii acide.
În Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, așa cum a fost amendat în 1970, 1977
si 1990 este baza legala a controlării poluării atmosferice. Agenția de Protecție a Mediului
are ca responsabilitate primară îndeplinirea cererilor acestui act, care specifică să se
stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanțe.
Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calității aerului în arealele
unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. Amendamentele din 1990

5
identifică ozonul, monoxidul de carbon, ploaia acidă și noxele atmosferice ca fiind cele mai
grave probleme ale poluării aerului.
Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX,
multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare
ale poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele
Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau
semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf.
Actul pentru Apa Curata (Clean Water Act - 1977) si Actul pentru Apa Potabilă
Curată (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în
ape și standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanțelor Toxice
(Toxic Substance Control Act - 1976) și Actul pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor
(Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea și
controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru
curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste acte și alte câteva
legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente
și au rămas multe probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei
fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor în aplicarea legilor.
Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în mod regulat
pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc
efectul de seră. În 1997 a fost creat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze
la el pentru a reduce pâna în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Pâna la
sfârșitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat; negociatorii încercau
încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să
fie folosite pentru a aplica tratatul.
Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării
aerului și apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât
cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile
industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai foloseste benzină cu plumb.
Țările în curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru
filtrare și curățare și trebuie să își mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu
costul poluării mediului.

6
 Problema este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de
muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine și mai puține restricții pentru substanțe
poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și Mexic, pe
partea mexicană, creează industrie și locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor
aparțin unor corporații non-mexicane care au fost atrase de forta de muncă ieftină și de lipsa
legilor cu privire la poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță, incluzând Rio Grande
este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele
ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită ajutor și tehnologie de la țările și
corporațiile străine, participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și crearea de
reglementări mai aspre cu privire la poluare.
Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și internațional pentru
a combate problemele create de poluare din toată lumea. Multe din aceste organizații
răspândesc informații și ajută oameni și alte organizații, care nu sunt implicate în procesul
luării deciziilor. Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândeste informații tehnice cu privire la
efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de
justiție pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecția echitabilă a mediului
înconjurător. Greenpeace este o organizație activistă care concentrează atenția internațională
asupra industriilor și guvernelor care contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri
toxice.

1.3. CADRUL LEGISLATIV ACTUAL PRIVIND POLITICA DE MEDIU

ÎN ROMÂNIA

Politica mediului este o formă a politicii generale având ca sarcină stabilirea

strategiilor, obiectivelor și priorităților, metodelor și mijloacelor implicate în acțiunile
desfășurate pe plan național în scopul prevenirii și combaterii poluării, pentru ameliorarea
condițiilor de mediu. Politica mediului înseamnă în același timp și evaluarea situațiilor reale
ale mediului (pe plan local, național sau internațional), constatarea influențelor negative
asupra calității mediului, stabilirea instituționalizată a măsurilor necesare organelor statale și

7
protejarea mediului, stabilirea sistemelor de sancționare în caz de poluare, cuantumul
sancțiunilor aplicabile.
Politica mediului, ca politica specială este parte integrantă a politicii economice
(naționale și internaționale) ce exprimă activitatea care antrenează întreaga colectivitate a
societății în scopul protecției mediului. Politica social-economică reprezintă ansamblul
măsurilor luate la nivel macro și microeconomic în scopul administrării vieții economice, iar
politica de mediu reprezintă ansamblul de măsuri luate în scopul prevenirii poluării mediului,
a reducerii procesului de deteriorare a calității vieții și sănătății umane, a calității naturii și a
calității tuturor factorilor de mediu. Așadar, între politica de mediu și politica social-
economică există o interferare politică de mediu fiind parte esențială a politicii social-
economice.
Sarcinile politice de protecție a mediului sunt dificile și complexe. Cele două
Conferințe mondiale de protecție a mediului au stabilit principalele sarcini politice de
protecție a mediului pentru statele participante.
Pentru ca prevenirea poluării și îmbunătățirea calității mediului să se poată realiza,
este necesar ca întreaga colectivitate a societății (cetățeni, agenți economici, instituții) să-și
asume răspunderi și sarcini în acest sens. Principala răspundere a politicii mediului o au însă
guvernele fiecărei țări precum și autoritățile centrale și locale de specialitate.
Prin sistemul de politici de mediu în țara noastră se definește ansamblul de politici
privind protecția resurselor naturale și conservarea biodiversității, protecția solului și
subsolului, regimul protecției apelor și a ecosistemelor acvatice, regimul protecției
atmosferice, a ariilor protejate, regimul protecției așezărilor umane, regimul substanțelor și
deșeurilor periculoase, al asigurării protecției împotriva radiațiilor, precum și alte activități.
Formularea de concepții științific fundamentate cu privire la realizarea unei economii
nepoluante presupune o politică de mediu proprie în cadrul politicii globale a statului, aflată
în strânsă legătură cu celelalte forme ale politicii globale. Elaborarea și aplicarea eficientă a
politicilor de mediu în țara noastră, impune luarea în considerare în primul rând, a
următoarelor aspecte esențiale:
 elaborarea și aplicarea politicilor de mediu ținând cont de caracteristicile temporale
și spațiale;
 stabilirea rolului tehnologiei și cercetării tehnico-științifice ;

8
  coordonarea și cooperarea internațională;
 stabilirea de instrumente monetare eficiente;
Procesul de fundamentare și elaborare a politicilor de mediu este deosebit de complex,
condiționat de caracterul restrictiv al resurselor economice (naturale, materiale, financiare
etc.), corelat cu un cadru legislativ corespunzător.
Legea nr.137/1995 privind protecția mediului, republicată în 2000, este dominată de
ideea necesității dezvoltării economice pe baza valorificarii superioare a resurselor materiale
și umane, a cuceririlor tehnico-științifice, cu respectarea cerințelor de protejare a mediului.
Această lege reglementează activitățile economice și sociale cu impact negativ asupra
mediului, precum și condițiile și procedura de autorizare a acestora, urmărindu-se astfel
dirijarea acestor activități încă din faza lor incipientă, în scopul cunoașterii impactului lor
negativ asupra mediului.
Elaborarea unei politici legislative în privința protecției și dezvoltării mediului,
constituie o sarcină fundamentală a statului, atât prin adoptarea unei legislații naționale
corespunzătoare, cât și prin aderarea la documentele și reglementările internaționale existente
în acest sens.
Pornind de la faptul că activitatea de protecție a mediului are efecte benefice asupra
întregii omeniri, s-a ajuns la concluzia că prevenirea poluării mediului, îmbunătățirea și
refacerea calității este o problemă și o sarcina a fiecărui stat. Această concluzie se bazează
pe o serie de argumente cum ar fi:
Poluarea mediului și lupta contra poluării este o problemă națională:
 statul stabileste regulile de conduită în toate domeniile, deci și in domeniul protecției
și dezvoltării mediului;
 statul urmărește respectarea regulilor de conduită juridică impuse și poate aplica
sancțiuni;
 statul prin organele sale specializate soluționează litigiile născute în acest domeniu;
 statul finanțează prin bugetul de stat activitățile de protecție și dezvoltarea mediului.
Astfel, Constituția României din 2003 prevede că: 'Statul trebuie să asigure refacerea
și ocrotirea mediului înconjurător precum și menținerea echilibrului ecologic', stabilindu-se
totodată în sarcina statului obligația de a asigura condițiile necesare creșterii calității vieții și
luarea măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea unui trai decent. Articolul 6 din Legea

9
nr.137/1995 consacră obligatți în sarcina statului în acest sens, dar și responsabilități astfel:
'Protecția mediului constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și
locale precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice' atribuind responsabilitatea protecției
mediului atât autorităților centrale pentru protecția mediului cât și agențiilor sale teritoriale.

1.4. POLITICI DE PROTECȚIA MEDIULUI

 POLITICA DE MEDIU ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Tratatul de la Maastricht evidențiază protecția mediului ca o prioritate cheie pentru
Uniunea Europeană. Un mediu înconjurător sănătos reprezintă o condiție esențială pentru
proprietatea pe termen lung și pentru calitatea vieții. De aceea, cetățenii europeni cer un înalt
nivel de protecție în acest domeniu.
În viitor, dezvoltarea economică și prosperitatea vor continua să exercite o presiune
puternică asupra capacității planetei de a răspunde cerințelor în materie de resurse și de
absorbție a poluării. În același timp, standardele ridicate de protecție a mediului reprezintă
un adevărat motor pentru inovație și pentru oportunitățile de afaceri.
Per ansamblu, societatea trebuie să facă eforturi pentru a reduce impactul negativ
exercitat de creșterea economică asupra mediului înconjurător. Activitățile economice
trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic prin fabricarea cu mai puțină energie a
unei cantități egale sau mai mari de produse, având ca rezultat mai puține deșeuri. Modelele
de consum trebuie să devină mai sustenabile. (Bebeselea, 2013)
Având în vedere aspectele menționate mai sus, politica Uniunii Europene de protecție
a mediului se concentrează pe următoarele aspecte:
 conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului
 protejarea sănătății populației
 utilizarea atentă și rațională a resurselor naturale
De asemenea, protecția mediului trebuie integrată în definirea și implementarea altor
politici de sector, de care este strâns legată și care au impact asupra mediului, cum ar fi
agricultura, energia, industria, transporturile, protecția consumatorilor etc.

10
 Costurile pentru alinierea la standardele europene de mediu sunt rezultatul zecilor de
ani de activități poluatoare și lipsa de interes sau investiții în infrastructura de mediu.
Alinierea la standardele de mediu nu înseamnă numai costuri, ci și oportunități de dezvoltare
economică, datorită generării unor activități noi pe piața românească.
Toate proiectele "structurale" desfășurate în România trebuie să respecte principiile
dezvoltării durabile, care înseamnă echilibrul dintre activitățile economice, protecția socială
și protecția mediului, principii regăsite și în Strategia Lisabona a Uniunii Europene.
De altfel, și în cazul proiectelor de mediu, România nu își poate permite dezechilibre
deoarece acestea ar implica costuri suplimentare pentru a atinge un standard de normalitate
pentru mediul inconjurător. De aceea, agenții economici trebuie să înțeleagă importanța
alinierii la standardele de mediu. Reducerea poluării nu este posibilă fără cooperarea cu
agenții economici care produc poluare.
După aderarea la Uniunea Europeană, se înregistrează o creștere semnificativă a
fondurilor alocate României. În sectorul de mediu este vorba de o contribuție comunitară de
aproximativ 4 miliarde euro în perioada 2007-2013. Practic, vor fi alocați 500 - 600 milioane
de euro anual din Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională.
Infrastructura creată din fonduri europene va fi coloana vertebrală a infrastructurii de mediu.
Principalele "vertebre" ale infrastructurii create din fonduri europene vor stimula interesul
investitorilor privați pentru acest sector.
Fondul de mediu:
Alături de fondurile europene, proiectele vor putea fi sprijinite și din Fondul pentru
Mediu. Ministerul Mediului și Gospodarii Apelor a atras resurse financiare pentru cel mai
mare program de investiții românești în domeniul protecției mediului. Finanțările vor fi în
valoare de 1.441 milioane de euro. Acest milion și jumătate de euro va finanța 10 proiecte
prioritare de mediu. Ministerul Mediului împreună cu autoritățile locale s-au ocupat de partea
tehnică premergătoare implementării proiectelor, astfel încât acestea să poată fi demarate cât
mai rapid.
Din acești bani, 400 milioane de euro vor ajuta la închiderea și ecologizarea zonelor
afectate de activitatea minieră. Ministerul Mediului dezvoltă acest proiect în colaborare cu
Ministerul Economiei și Comertului.

11
 Vor fi reabilitate unele zone poluate intens, Zlatna și Copșa Mică, cu 63 milioane de
euro. De asemenea, județele Alba și Vaslui, cât și municipiul Ploiești vor beneficia de 162
milioane de euro, cu care se va reabilita infrastructura de apă și apă uzată. În Sibiu, Iași și
Satu Mare va fi realizat sistemul integrat de management al deșeurilor, cu 83 de milioane de
euro. 29 de milioane vor fi investiți în punerea la punct a sistemului informatic integrat de
mediu.
Alte 5 proiecte derivă din Strategia națională de apărare împotriva inundațiilor
(mărirea gradului de siguranță a barajelor - 220 de milioane de euro; finalizarea lucrărilor de
asigurare a surselor de apă și de apărare împotriva inundațiilor - 250 de milioane de euro;
lucrări noi de apărare împotriva inundațiilor - 165 de milioane de euro; zona costieră va
beneficia de lucrări de reabilitare în valoare de 41 de milioane de euro). 28 de milioane de
euro vor fi investiți pentru dezvoltarea durabilă rezervației biosferei Delta Dunării.
Un alt "calup" de fonduri pentru mediu este împrumutul de 191 de milioane de Euro
contractat de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). 130 de
milioane de euro din acest împrumut vor fi investiți în infrastructura de apă și apă uzată din
București și Arad. Tot de la BIRD, 50 de milioane de Euro vor intra în programul de reducere
a poluării în agricultură (reducerea poluării cu nutrienți în vederea alinierii la standardele
europene).

12
 CAPITOLUL 2 – SITUAȚIA ACTUALĂ PRIVIND POLUAREA ÎN
ROMÂNIA

În perioada de după anul 1990, în România activitatea de protecţie a mediului a

înregistrat evoluţii sinuoase datorită complexităţii problemelor de mediu, lipsei resurselor
materiale şi umane, structurilor industriale moştenite, lipsei capacităţii instituţionale, lipsei
de experienţă etc.Este important de menţionat că, în urma începerii procesului de aderare la
UE şi a negocierii, sunt vizibile semne de schimbare în privinţa atitudinii şi a modului de
abordare a problemelor de protecţie a mediului.
Ca şi în cazul multor altor ţări din Europa de Est, în România s-a acordat o atenţie
limitată problemelor de protecţia mediului şi nu au fost luate decât măsuri sporadice de
control pentru reducerea efectelor poluării produse de industria chimică, metalurgică,
energetică, activităţi extractive, industria cimentului etc. Apele uzate deversate de industrie
şi municipalităţi conţin niveluri ridicate de metale grele, alţi poluanţi toxici şi substanţe
consumatoare de oxigen. Aerul din oraşe este poluat de particule solide, monoxid de carbon,
dioxid de sulf şi alţi poluanţi dăunători sănătăţii.
O dată cu trecerea la principiile pieţei libere a serviciilor municipale (căldură, apă,
canal şi colectarea deşeurilor), administraţia locală a moştenit o mulţime de proiecte
neterminate, infrastructură în diferite stadii de degradare şi o reducere a finanţării de la
bugetul de stat pentru investiţii noi şi de înlocuire. Deşi unele dintre localităţi au sisteme de
canalizare, cel puţin 40% dintre oraşele din România nu au nici un fel de sistem de epurare a
apelor menajere, altele neputând probabil funcţiona în regim normal. Depozitele de deşeuri
nu au sisteme de control pentru materialele periculoase ce se pot depozita la un loc cu
deşeurile menajere şi prea puţine dispun de sisteme de protecţie a apei subterane sau de
suprafaţă iar nici una nu are sistem de extragere a biogazului.
Multe dintre practicile agricole din trecut se bazau din plin pe folosirea substanţelor
chimice (îngrăşăminte şi agenţi de protecţie a culturilor) pentru mărirea producţiei. Dar
practicile de aplicare a substanţelor chimice au condus la apariţia unor efecte semnificative
asupra mediului ce au afectat aprovizionarea cu apă, siguranţa alimentară etc. Îngrăşămintele
cu azot aplicaţe pe câmp, fără adoptarea precauţiilor necesare, au dus la poluarea solului şi a

13
apelor de suprafaţă. Deversările de la combinatele de creştere a animalelor au contribuit
considerabil la supraîncărcarea cu substanţe organice a fluxurilor de apă, determinând
înflorirea algelor şi eutrofizarea. În plus, deşeurile animale concentrate determină scăderea
cantităţii de oxigen din apă şi uneori distrug biosistemele ce pot susţine viaţa.
Trebuie menţionat că, după anul 1990, în agricultură a scăzut drastic cantitatea de
îngrăşăminte chimice şi amendamente aplicate ceea ce a condus la scăderea poluării cu
nitraţi. O problemă importantă ce trebuie soluţionată este cea a cantităţilor mari de pesticide
expirate, rămase în custodia autorităţilor locale şi care trebuie eliminate rapid, în condiţii
siguranţă.
Cheltuielile pentru protecţia mediului au crescut în România în ultimii ani. Oricum,
aceste cheltuieli reprezintă doar o parte din investiţiile necesare pentru conformarea la
legislaţia europeană. Serviciile Comisiei Europene au estimat că fostele ţări candidate au
trebuit să aloce pentru protecţia mediului o cota între 2% şi 3% din PIB, pentru
implementarea
Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale și are ca
scop obţinerea unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a
generaţiilor viitoare. Este necesară asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea
resurselor naturale, în concordanţă cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile,
precum şi creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind realizarea
acestor obiective.
Pentru o eficienţă a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi şi acţiuni
judicios corelate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi sănătate a populaţiei şi
implică dezvoltarea unei mentalităţi adecvate a comunităţii, evaluarea cu realism a
problemelor de mediu, stabilirea priorităţilor şi elaborarea strategiilor corespunzătoare de
rezolvare a acestora şi, nu în ultimul rând, schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de
mediul înconjurător şi responsabilizarea civică, pentru transmiterea către generaţiile viitoare
a unui mediu curat şi sănătos cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile –
economică, ecologică şi socială.
În România, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în special ca
urmare a poluărilor locale, produse în principal în sectoarele exploatărilor petroliere şi de
minerit, în industriile de prelucrare a minereurilor şi petrolului, termoenergetică, industria

14
chimică, de prelucrare a lemnului şi celulozei, metalurgie, siderurgie, industria electrotehnică
şi a construcţiilor de maşini, industria cimentului, transporturi, gospodăria comunală şi
agricultură.

2.1. POLUAREA ATMOSFERICĂ

Ameninţările pentru sănătatea şi bunăstarea umană rezultate sau transmise prin factori
de mediu constituie în zilele noastre o motivaţie pentru creşterea preocupării lumii medicale,
a publicului general şi a guvernelor care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.
Dezvoltarea rapidă a industriei şi a multor tehnologii, extinderea tehnicilor şi reţelelor
de monitorizare a riscurilor, creşterea preocupării publicului şi a mass-mediei faţă de aceste
riscuri şi efecte motivează cercetările pentru cunoaşterea efectelor poluării mediului asupra
sănătăţii.
Poluarea atmosferică, in special cu iritanţi a creat zone cu risc crescut în teritoriul
locuit din Moldova. Una din acestea este zona periuzinală a Combinatului Chimic Borzeşti
în care determinări ale poluanţilor iritanţi au arătat concentraţii mari ale acestora. Efectele
asupra sănătăţii copiilor se pot evidenţia în timp şi sunt în special asupra morbidităţii
respiratorii.
Lucrarea doreşte să evidenţieze aceste efecte la şcolarii de 10-14 ani născuţi şi
crescuţi in zone rurale învecinate Combinatului Chimic Borzeşti şi care au fost expuşi
poluării o perioadă de timp egală cu vărsta lor.
Dovada relaţiei cauzale a unor îmbolnăviri respiratorii cu poluarea iritantă este
suportul unor recomandări pentru ameliorarea riscurilor.
Poluanţii atmosferici iritanţi reprezintă categoria cea mai răspândită, cu cel mai mare
număr de reprezentanţi şi cu trecutul cel mai îndepărtat. Ei sunt cei care afectează cu
precădere mucoasa respiratorie şi alveolele pulmonare, iar la concentraţii mai mari
conjunctiva şi eventual corneea.
Poluanţii iritanţi pot fi gazoşi – gazele iritante - dintre care cei mai frecvent intâlniţi
sunt SO2, NO2, substanţe oxidante, NH3, clor. Efecte iritante pot avea şi alţi compuşi gazoşi

15
la care efectul iritant se asociaza altor efecte predominante (HF) , precum şi pulberile cu
efecte dependente de natura lor, dar şi efect iritant care este variabil în funcţie de natură,
dimensiuni, concentraţia lor în atmosferă. Dimensiunea condiţionează nivelul din aparatul
respirator, la care se realizeaza efectul iritant, iar concentraţia mai mare suprasolicită
mecanismele de clearance pulmonar.
Sursele de emisie a principalilor poluanţi pot fi clasificate în:
Surse naturale : vulcanice, acţiunea de erodare a solului de către vânturi şi transportul
particolelor de pe suprafaţa solului la mari distanţe, incendiile spontane ale pădurilor,
descompunerea naturală a materiei organice ş.a.
Vulcanii aruncă în atmosferă în timpul erupţiilor mari cantităţi de pulberi, CO, CO2,
SO2 şi NOx totuşi nu pun probleme deosebite de poluare decât în zonele apropiate, care de
obicei sunt puţin populate.
Pulberile rezultate din erodarea solului de către vânturi pot produce în unele zone o
poluare masivă; astfel, un atare fenomen s-a produs în ţara noastră în 1960 în luna aprilie,
când aproape o săptămână, cantitatea de praf din atmosferă a depăşit cu mult normele
sanitare, radiaţia solară fiind diminuată iar vizibilitatea redusă cu 50-60%.
Descompunerea naturală a materiei organice poate produce un volum de poluanţi
mare, dar aceştia sunt răspîndiţi uniform pe glob; de exemplu NO produs prin acţiunea
anumitor bacterii asupra compuşilor organici naturali este estimat la cantitatea de cca. 10 ori
mai mare decât cel produs de toate sursele industriale, totuşi concentraţia acestuia în
teritoriile îndepărtate de sursele industriale nu depăşeşte 3,3 microgr./mc. aer (poluare de
fond).
Incendiile spontane ale pădurilor, în special de conifere, care apar în unele teritorii în
anotimpuri secetoase produc mari cantităţi de fum, cenuşă, hidrocarburi.
Cu toate acestea, principalele surse de poluare sunt cele artificiale.
Toate poluările alterează sănătatea factorilor de mediu şi a omului. Cele masive şi
bruşte dau evenimente acute sau supraacute, imediat sesizabile ce declanşează intervenţii
urgente din partea omului. Acestea sunt spectaculoase prin schimbarea bruscă a calităţii
factorilor de mediu şi prin efectele imediate ce le provoacă asupra sănătăţii omului şi
mediului.

16
 Durata unor asemenea evenimente este în general scurtă şi depinde de cantitatea
poluantului la sursă, de degradarea instalaţiilor şi de promptitudinea intervenţiilor omului.
Poluările în cantităţi reduse, sub limitele acceptabile sunt nesesizabile şi nu pretind
măsuri de prevenire, dar devin periculoase pentru că poluantul şi acţiunea lui se cumulează
în sol, apă, vegetaţie, creând alterări ireversibile la om şi animale, de unde apare o patologie
ataşată poluantului.
Poluarea mediului şi a aerului atmosferic în particular reprezintă astăzi o problemă de
mare îngrijorare şi răspundere pentru toate structurile societăţii umane. Influienţa poluării
asupra sănătăţii este tot mai înţeleasă şi resimţită de un public care îşi dă tot mai bine seama
că poluarea mediului nu este numai o incomodare.
În societatea noastră, poluarea mediului trebuie să constituie preocuparea de prim
ordin pentru toţi cei care participă la poluare şi suferă de pe urma ei. Dacă s-au înregistrat
progrese remarcabile în înţelegerea şi cunoaşterea poluării mediului şi a repercursiunilor
asupra organismului, nu s-au făcut aceleaşi progrese şi pentru dezvoltarea mijloacelor
eficiente pentru prevenire şi combatere.
Simpla dimensionare a poluanţilor în elementele de mediu nu poate avea relevanţă,
mai ales pentru serviciile medicale, decât în măsura în care se face dovada impactului ei
nefavorabil asupra stării de sănătate a populaţiei expuse.

 CALITATEA AERULUI:
Supravegherea sistematică a calităţii aerului, prin laboratoarele Reţelei Naţionale de
Supraveghere a Calităţii Aerului, relevă faptul ca nivelul de poluare a atmosferei se menţine
ridicat în mai multe zone de pe teritoriul ţării, depăşindu-se concentraţia maximă admisibilă
pentru multe dintre noxele evacuate în mediu. Cele mai semnificative depăşiri sunt
înregistrate la pulberile în suspensie şi pulberile sedimentabile, dar şi la multe noxe
periculoase cum sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot, metalele grele, fenolii, acidul clorhidric
şi altele.
Cele mai mari valori ale pulberilor în suspensie s-au înregistrat la Arad, Rm. Vâlcea,
Miercurea Ciuc, Baia Mare, Ploieşti şi Zalău. Au fost situaţii, ca cele înregistrate la Baia
Mare, cînd frecvenţa de depăşire a limitei maxime admisibile a fost de aproape 40%.
Pulberile sedimentabile au depăşit concentraţia maxim admisibilă în multe localităţi din ţară

17
cum sunt: Galaţi, Brăila, Zlatna, Hunedoara, Braşov, Ploieşti, Rovinari, Fieni, Comarnic,
Bârseşti. Unele dintre cele mai înalte valori au fost observate la Hunedoara unde s-a
determinat o concentraţie de circa 670 g/mp./lună. Concentraţii crescute ale pulberilor de
plumb şi cadmiu au fost înregistrate la Baia Mare şi Copşa Mică, unde frecvenţele de depăşire
a limitelor maxime admisibile au peste 85% la Baia Mare respectiv peste 69% la Copşa Mică.

2.2. POLUAREA APELOR

Poluarea apei a fost definită la Conferinţa Internaţionala privind situaţia poluării

apelor din Europa de la Geneva din 1961 ca fiind "modificarea directa sau indirecta a
compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca urmare a activităţii omului, in aşa măsura
încât ele devin mai puţin adecvate tuturor sau numai unora din utilizările pe care le poate
capătă in stare generala". Ulterior s-au făcut o serie de modificări la aceasta definiţie cu
scopul .lărgirii accepţiunii de poluare, avându-se in vedere si aspecte extraeconomice,
degradarea peisajului, depopularea apelor etc.
Legea apelor nr. 107/1996 prevede ca prin poluare se înţelege orice "alterare fizica,
chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita admisibila, inclusiv depăşirea
nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activităţi umane, care o fac
improprie pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila înainte
de a interveni alterarea".
Stabilirea categoriilor si condiţiilor tehnice de calitate a apelor de suprafaţa se face in
funcţie de domeniul lor de utilizare conform STAS 4706 - 88.
Aşa, de pildă, 80% din poluările marine provin de pe uscat, pe calea fluviilor,
deversărilor de pe coastă, din atmosferă etc.

 FORMELE DE POLUARE A APEI

Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor, sunt:

18
 a) Poluarea organică. Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o
constituie deversările menajere din marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a celulozei
şi hârtiei ori industria agroalimentară.
Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în apă, materiile
organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un proces de
"autoapărare". Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate însemnată de
materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea bacteriilor şi, în consecinţă,
un masiv consum de oxigen care determină, la rândul său, moartea peştilor şi a altor
vieţuitoare acvatice prin axfisie.

b) Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special, din
industria chimică, extractivă şi prelucrătoare a metalelor ş.a. Una dintre problemele
importante ale acestei forme de poluare o reprezintă măsurarea toxicităţii produselor.
Astfel, la începutul anilor '70 a fost pus la punct textul "dafhiei" (Dafhia este un
minuscul crustaceu de apă dulce. Se diluează apa poluată până când aceasta nu ucide decât
50% din dafhiile prezente. Cu cât trebuie să diluăm apa, cu atât apa este toxică la început.).
Dar prin aceasta nu se măsoară decât toxicitatea pe termen lung, care poate rezulta
din fenomene de acumulare. Unele substanţe pot să fie închise în sedimente şi să fie liberate
după depunere; în cazul altora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare etc.

c) Materiile în suspensie. Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării

artificiale ale localităţilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o poluare
estetică (tulburarea apei), jenând viaţa peştilor (prin introducerea de particule în branhii) ori
contribuind la poluarea organică sau toxică. La nivelul ţărilor occidentale, circa trei sferturi
din materiile în suspensie proveneau din oraşe şi numai un sfert din industrie.
Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla decantare,
prin depunere pe rundul marilor bazine.
Oraşele au uneori probleme cu apele de furtună care spală solul, drumurile, canalele
de scurgere, cărând într-un scurt răstimp cantităţi considerabile de materii diverse.

d)Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi). Acest tip de substanţe nutritive, respectiv

nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori
mărilor.
19
  Acesta se datorează faptului că excesul de nutrimente favorizează o
proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând enorme cantităţi
de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi putrefacţie. Trebuie
adăugat faptul că pânzele de alge superficiale pot priva mediul acvatic de lumină şi că unele
alge, în special în mediul marin, pot fi ele însele toxice.
 Aşa, de exemplu, în 1988, o maree galbenă de alge toxice a decimat de-a
lungul
coastelor scandinave somonii şi crescătoriile de păstrăvi.
 Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi un alt inconvenient în ce priveşte apa
potabilă. In aceasta, în mod normal, nitraţii nu trebuie să depăşească 50 mg/litru.
 Nitraţii transformaţi în nitriţi provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide
o boală a sângelui numită "maladia albastră"; totodată, producerea de nitrosamine
cancerigene este încă controversată (Unele legume, precum ţelina, spanacul, sfecla sau
morcovul sunt o sursă importantă de nitraţi. Unele mezeluri, conserve de carne şi peştele
afumat sunt, de asemenea, surse de nitraţi).

e)Poluarea bacteriană.
Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate
afecta, în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale
de protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul
puţurilor de captare a apei potabile "perimetre de protecţie", pentru a beneficia de marea
putere epuratoare a solului.
Aşa se face că, în general, această categorie de ape este bine protejată, mai ales în
ţările occidentale, probleme ridicând mai ales apele de baie.
Chiar dacă oamenii de ştiinţă afirmă că apa are o importantă putere bactericidă, se
pare că acest lucru nu este valabil pentru streptococi, salmonella ori viruşi, iar poluarea prin
materii organice ori prin materii în suspensie poate servi ca suport pentru o poluare
bacteriană. Protecţia apelor de coastă împotriva poluării bacteriene este îngreunată de faptul
că staţiile de epurare "clasice" nu reţin şi nu evacuează bacteriile.
Clorurarea deşeurilor constituie cea mai bună soluţie, dar, cel puţin pentru moment,
este deosebit de costisitoare. Tehnicile naturale (lagunajul intens al apelor uzate, redarea
solului) sunt mult mai eficace, utilizând puterea epuratoare a aerului, soarelui şi solurilor.

20
 f) Poluarea termică. O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire
care apoi se evacuează, în stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă,
fie în ape.Acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două consecinţe principale:
o influenţă directă asupra vieţii unor specii vegetale şi animale;
o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de oxigen (se observă
frecvent, în perioadele foarte calde,peşti pe mal, asfixiaţi, victime ale unui "şoc de
căldură"). (E.Gavrilescu, 2007)

 POLUANȚII APELOR

CCO (Cererea chimică de oxigen) . Poluarea prin materii organice (compuşi de hidraţi
de carbon, materii proteice, lipide etc.), degradabile ori nu este datorată mai ales surselor
industriale (industrie chimică, de celuloză şi hârtie, petrolieră, agroalimentară) şi reziduurilor
provenite de la populaţia urbană.
Aceşti poluanţi deversaţi în cursurile de apă antrenează, în urma degradării, un
consum suplimentar de oxigen în detrimentul organismelor vii din mediul acvatic. Importanţa
acestei poluări într-un efluent poate fi evaluată prin cererea chimică de oxigen (CCO). care
reprezintă cantitatea de oxigen necesară degradării pe cale chimică a totalităţii poluării.

Micropoluanţii organici sunt reprezentaţi de numeroasele substanţe organice din apă

care traversează staţiile de epurare fără a fi alterate şi sunt astfel susceptibile de acumulare în
lanţul alimentar.

Materiile în suspensie, deja prezentate, constituie din ce în ce mai mult o problemă

şi din perspectiva posibilităţii de a provoca o descompunere anaerobică a materiilor organice,
însoţită de degajarea de gaze, cu consecinţe dezastruoase pentru cursurile de apă.

Azotul. In apă se întâlnesc pătai categorii principale de compuşi azotaţi: nitraţi, nitriţi,
azotul organic şi amoniacul, care pot avea surse naturale (ploi, zăpadă, degradarea deşeurilor
vegetale, animale etc.) ori sunt seninul unei poluări. Conţinutul ridicat de azot antrenează o
creştere excesivă a algelor şi plantelor pe fundul râurilor.

21
 Sărurile nutritive, precum compuşii azotaţi, sulfaţi, fosfaţi, cloruri accelerează
fenomenul de eutrofizare a râurilor (proliferarea masivă a anumitor alge în detrimentul altor
specii). O serie de industrii evacuează cantităţi importante de săruri, precum unităţile de
producere a oxidului de titan, a fosfogipsului, fabricile de îngrăşăminte etc.

Metalele, ca de pildă cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul, titanul, sunt

prezente în deversările lichide provenite de la diverse industrii: metalurgică, chimică etc.
Aceste produse fac parte dintre "materiile inhibitorii pentru viaţă" fiind, în grade variabile,
periculoase pentru organismele vii. Unele dintre ele, precum mercurul sau plumbul, se pot
concentra în lanţul alimentar de la plancton până la om.

Arsenicul este utilizat, în principal, în metalurgie, în industria chimică şi parachimică

(industria coloranţilor, pesticidelor, fabricării de acetilenă etc.). în fabricarea sticlei şi
ceramicii ş.a. Cianurile sunt mai puţin toxice pentru organismele inferioare, invers decât în
cadrul otrăvii.

Fluorul precum marea majoritate a metal oxizilor, nu este niciodată întâlnit în stare
naturală sub forma sa moleculară liberă, ci sub formă de fluoruri (fluorura de aluminiu, de
sodiu, de diverse roci sedimentare). Totodată, nici fluorurile nu sunt prezente în mod natural
în cantitate periculoasă în mediu. Aportul de fluor în apă provine de la activităţile industriale,
în special cele din metalurgia aluminiului, industria acidului fosforic şi îngrăşămintelor
fosfatice.

Fluorurile sunt agenţi toxici. Aşa, de pildă, la om ingestia de apă care conţine doze
de fluoruri de la 250 la 450 mg/1 conduce la simptome notabile. Dimpotrivă, în doze foarte
slabe fluorurile au o acţiune benefică asupra dentiţiei, contribuind la prevenirea cariei
dentare.

Fenolii provin, cel mai frecvent, din poluarea industrială, respectiv din industria
petrolului, siderurgie, industria chimică şi farmaceutică. Date fiind proprietăţile antiseptice
ale numeroşilor fenoli, conţinutul ridicat de fenoli antrenează o diminuare a fenomenului de
biodegradare. în sfârşit, gustul deosebit de neplăcut generat de prezenţa fenolilor în apă, face
ca riscul de contaminare să fie practic exclus.

22
 Micropoluanţii chimici sunt poluanţii dificil de decelat prin procedeele obişnuite de
analiză, dată fiind concentraţia ori complexitatea lor chimică. Ei sunt în general puţin
degradabili, dificil de eliminat şi susceptibili de acumulat în lanţul alimentar.

 COMBATEREA POLUĂRII APELOR

Dacă substanţele poluate ajung în receptori, are loc procesul de poluare a acestora şi
transportarea lor în emisari, de unde decurg toate consecinţele privind calitatea mediului şi a
folosinţelor ulterioare a apelor. Din această cauză, se impune luarea unor măsuri de prevenire
sau de limitare a poluării apelor, cum ar fi cele de epurare a celor uzate, care să acţioneze
înaintea deversării acestora în emisari.
Epurarea apelor reprezintă totalitatea tratamentelor aplicate în scopul diminuării
conţinutului de poluanţi, astfel încât cantităţile rămase să determine concentraţii mici în apele
receptoare, concentraţii care să nu provoace dezechilibre biologice şi să nu poată stânjeni
utilizările ulterioare.
Pentru a se cointeresa întreprinderile industriale în efectuarea unor epurări cât mai
bune a apelor uzate, în unele ţări, aprovizionarea cu apă a multor unităţi se face din aval de
staţia de epurare. De regulă, epurarea apelor uzate necesită două mari grupe de operaţii
succesive:
o reţinerea si neutralizarea substanţelor nocive sau valorificarea conţinutului
apelor uzate;
o prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie(substanţe denumite, în
general, nămoluri).
Astfel, consecutiv din procesul de epurare a apelor uzate,rezultă: ape epurate, care
sunt evacuate în emisari sau pot fi valorificate direct (ca de exemplu, la irigaţii); nămoluri,
care sunt îndepărtate din staţiile de epurare, uneori putând fi valorificate ca îngrăşământ.
Pentru valorificarea în agricultură a apelor epurate si a nămolurilor pentru irigare şi
fertilizare, se iau în consideraţie caracteristicile lor epizootologice, pentru a se preveni
contaminarea solului cu agenţi patogeni, în cazul folosirii nămolurilor orăşeneşti, se
urmăreşte ca acestea să nu conţină substanţe poluante peste limitele admise (în mod special
metale grele); să nu producă infestarea terenurilor cultivate cu agenţi patogeni; să se asigure
respectarea unor tehnologii specifice de aplicare (alegerea solurilor pretabile, a dozelor

23
corespunzătoare, a momentului si modului de aplicare s.a.) şi să se constituie în perimetrele
de aplicare un sistem de monitoring (supraveghere) a factorilor de mediu.
Autoepurarea apelor uzate nepoluate sau epurate în măsură mai mică sau mai mare,
ajunse în emisar, are loc sub acţiunea unor procese autonome de natură fizică, chimică şi
biologică, care le redau calităţile lor iniţiale. Fenomenul prin care apa din emisar se
debarasează de poluanţii pe care îi conţine, este întâlnit în literatura de specialitate sub
denumirea de autoeurificare.
Acest proces (autoepurificare) se bazează pe autoepurarea fizico-chimică şi pe cea
biologică şi este concretizat în multiple procese fizice, fizico-chimice şi biologice.
Diluţia, care se realizează prin dispersia poluanţilor în receptor, poate fi mai mult sau
mai puţin avansată şi cu cât conţinutul poluanţilor este mai mic cu atât autoepurarea se
produce mai repede.
Sedimentarea poluanţilor aflaţi în suspensie depinde de mărimea, masa specifică şi
forma lor, precum şi de temperatura şi densitatea apei ş.a. Astfel, se vor sedimenta mai repede
suspensiile de dimensiuni şi densităţi mai mari, şi cu formă cât mai apropiată de sferă, mai
cu seamă în cursul inferior al apelor curgătoare, unde viteza apei se reduce.
Asemenea fenomene se produc în zonele de şes sau în locurile inundabile, porţiunea
dinspre malul apei. Sedimentarea se produce mai repede în apa mai caldă, deoarece
vâscozitatea sa scade pe măsură ce temperatura creşte. Dimpotrivă, apele poluate cu săruri
au densitatea şi vâscozitatea mai mari pe măsură ce temperatura lor creste, fapt care
determină mult viteza de sedimentare.
Pătrunderea radiaţiilor solare, în special cele ultraviolete (RUV), are ca efect
bactericid, în sensul distrugerii bacteriilor si bacteriostatic, prin procesul de stagnare al
dezvoltării şi înmulţirii bacteriilor. Cu cât conţinutul în suspensii este mai ridicat, deci apa
este mai tulbure, adâncimea de pătrundere a RUV este mai mică, cu atât efectele de bactericid
şi bacteriostatic sunt mai slabe.
Temperatura apei influenţează viteza reacţiilor chimice şi biochimice, care
contribuie la procesul de autoepurare, cât şi a rezistenţei germenilor patogeni ajunşi în apă -
periculoşi pentru om şi animale - care nu pot supravieţui mult timp, deoarece temperatura
apei este mult sub nivelul celei a organismelor uman şi animal.

24
 Între elementele poluante și cele naturale din apă, precum şi între diferitele elemente
poluante se produc fenomene de adsorbţie şi absorbţie, precum şi reacţii chimice de precipi-
tare, oxidare şi reducere ş.a. în asemenea condiţii, oxigenarea şi reoxigenarea apei prezintă o
importanţă deosebită în procesul de epurare a sa. Principala sursă de oxigen o reprezintă aerul
atmosferic, situaţie în care oxigenarea şi reoxigenarea apei depind de factorii care favorizează
contactul apei cu aerul atmosferic, precum şi de posibilitatea dizolvării oxigenului în apă.
Importante în procesele de oxigenare şi reoxigenare a apei, sunt condiţiile de curgere
(si mai ales a vitezei de curgere), determinate de către caracteristicile albiei de curgere -
forma sa în secţiune, adâncimea, panta, natura stratului litologic subacvatic etc.

 CALITATEA APELOR

Calitatea apelor din România este urmărită conform structurii şi principiilor

metodologice ale Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor, care cuprinde 5
subsisteme, dintre care primele 4 se referă la sursele naturale de apă (apele curgătoare de
suprafaţă, lacuri naturale şi de acumulare, ape subterane şi ape marine litorale), iar ultimul,
la sursele de poluare a apelor şi la apele uzate.
Din lungimea totală a principalelor râuri investigate în ultimii ani, 12.862 km (circa
57,5%) s-au încadrat în categoria I-a de calitate; 6.104 km (circa 30%) în categoria a II-a;
1.252 km (circa 6%) în categoria a III-a şi 1.879 km (circa 8,6%) în categoria apelor
degradate.
Situaţiile cele mai defavorabile s-au înregistrat în bazinele hidrografice: Ialomiţa – cu
circa 45% ape degradate, Prut – cu circa 21% ape degradate. Starea calităţii apelor fluviului
Dunărea a evidenţiat că, din cei 1.371 kilometri investigaţi, 830 km ( circa 60,5% ) s-au
încadrat în categoria I de calitate şi 541 km ( circa 39,5% ) în categoria II.
În ceea ce priveşte calitatea apei de pe litoral, din lungimea investigată de circa 245
km litoral, 86 km (circa 35%) s-a încadrat în categoria I-a de calitate şi 159 km (circa 65%)
în categoria a II-a de calitate.
În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane, din analizarea datelor
existente la nivelul fiecărui bazin hidrografic, se constată următoarele categorii de poluare
mai importante:

25
 o poluarea cu produse petroliere şi compuşi fenolici ai acviferului freatic din
conul aluvionar Prahova-Teleajen, pe o suprafaţă de cca 70 kmp, datorită rafinăriilor;
o poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea dăunătorilor în
agricultură (compuşi cu azot, compuşi cu fosfor, pesticide etc.);
o poluarea cu produse rezultate din procesele industriale, în care sunt cuprinşi
o gamă variată de poluanţi, a zonelor din jurul marilor platforme industriale;
o poluarea cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică
(substanţe organice, compuşi azotici, bacterii etc.) a apelor subterane din zona unor mari
oraşe (Piteşti, Oradea, Bucureşti, Cluj, Suceava etc.) şi din zona marilor complexe
zootehnice.

2.3. POLUAREA SOLULUI

Solul reprezintă pătura superficială de la suprafața litosferei, în grosime variabilă de

la câțiva cm până la 2-3m în care se dezvoltă viața vegetală. Acesta are deci un rol deosebit
de important pentru viața de pe Pământ, ceea ce determină utilizarea celor mai variate măsuri
de protecție și de îmbunătățire a activităților productive.
Structura mecanică a solului determină o serie de calități sau proprietăți fizice cu rol
important sanitaro-igienic. În acest sens, cităm proprietatea pe care o are solul de a fii
străbătut de aer și apă cunoscută sub numele de permeabilitate. Din punct de vedere chimic,
putem afirma că solul conține totalitatea substanțelor cunoscute. Poluarea solului se
datorează îndepărtării și depozitării neigienice a reziduurilor lichide și solide rezultate din
activitatea mediului omului, a deșeurilor industriale sau a utilizării necorespunzătoare în
practica agricolă a unor substanțe chimice.
Poluarea unor suprafețe mari de sol atât prin emisii industriale în principal aeropurtate
dar și pe cale agricolă, prin pesticide suprafertilizare în funcție de natura și intensitatea
impacturilor și de natura solurilor și a modului lor de folosință se vor alege soluții tehnologice
diferite.

26
  CALITATEA SOLURILOR
Deşi, în ultimii ani, o serie de unităţi industriale au fost închise, iar altele şi-au redus
activitatea, poluarea solului se menţine ridicată în multe zone fierbinţi (Borzeşti-Oneşti,
Bacău, Ploieşti, Braşov, Isalniţa, Piteşti, Govora, Suceava, Tg. Mureş, Turnu Măgurele,
Tulcea).
Problema care trebuie avută în vedere este cea a celor 973 de depozite industriale şi
orăşeneşti, care ocupă 11.086 ha teren şi care poluează solul, apele subterane şi în unele
cazuri şi apele de suprafaţă.
Folosirea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi ierbicidelor poluează solul şi
produsele agricole. Poluarea cu petrol şi apă sărată de la exploatările petroliere şi transport
este prezentă pe circa 50.000 ha. Alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă
pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an.

2.4. POLUAREA CU PETROL ȘI PRODUSE PETROLIERE ÎN ROMÂNIA

Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă și

greu de prevenit și remediat. Afectează atât apele de suprafață, cât și pe cele subterane. În
prezent, acest gen de poluare a devenit ubicvitar, iar consecințele ei asupra proprietăților
organoleptice ale apei, faunei și florei acvatice sunt deosebit de nocive și durabile.
Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin deversarea de ape reziduale
rezultate de la rafinării, uzini de cracare și alte instalații de prelucrare a țițeilui. Aceste reziduuri
conduc la creșterea temperaturii și turbidității, la formarea unei pelicule de petrol la suprafața
apei sau a unor emulsii (apă- petrol sau petrol-apă) și la schimbarea compoziției apei, prin
dizolvarea în aceasta a substanțelor petroliere solubile, toxice în anumite concentrații, pentru
organismele acvatice, om și animale.
Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substanțele extractibile, ca indicatori
chimic global, ce evidențiază totalitatea reziduurilor și germenii petrol oxidanți, ca indicator
bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea lor substanțele petroliere, se înmultesc cu atât

27
mai puternic, cu cât acest substrat este în cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanți sunt în
același timp și indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere.
Poluarea operațională, dar mai ales accidentală din schelele petroliere poate avea un
impact negativ asupra mediului prin modificarea peisajului și arealului în zona de amplasare
a schelei și a desfășurării proceselor și operațiilor.
În etapa transportării petrolului și produselor petroliere, cauzele principale ale
poluării mediului sunt mai puțin numeroase dar, în ultimul deceniu, una din ele a căpătat o
importanță deosebită atât prin gravitatea episoadelor de poluare produse, căt și prin caracterul
ei insolit și șocant. Este vorba de spargerea conductelor în vederea sustragerii benzinei, pe
diferite tronsoane ale sistemului românesc de conducte petroliere care măsoara 1850km.
Astfel de evenimente au fost mai frecvente în apropierea munincipiilor Buzău, Brăila,
Constanța, Ploiești, Giurgiu, precum și în preajma capitalei.

28
 CAPITOLUL 3 – ECOLOGIZARE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
STUDIU DE CAZ - DESFIINȚAREA UNUI DEPOZIT DE PRODUSE
PETROLIERE ÎN CADRUL OMV PETROM
3.1. PREZENTAREA COMPANIEI

Grupul OMV Petrom este cel mai mare producator de petrol si gaze din Europa de
Sud-Est, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze
Naturale și Energie. Grupul exploatează în România și Kazahstan rezerve dovedite de petrol
și gaze. Grupul OMV Petrom este prezent prin intermediul unei rețele de circa 800 de stații,
operată sub două branduri, Petrom și OMV în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia.
Dupa o perioada de transformare profunda si de consolidare a activitatilor, OMV
Petrom intra intr-o noua etapa a existentei, determinata, in mod special, de contextul
international mai putin favorabil al pretului titeiului. Efectele benefice ale anilor de
dezvoltare si consolidare a afacerii se vad insa, iar perioada de criza gaseste o companie
solida, capabila sa isi ajusteze activitatea astfel incat sa minimizeze impactul negativ.

OMV Petrom si-a consolidat pozitia pe piata de titei si gaze naturale in urma unui
amplu program de modernizare si eficientizare sustinut de investitii totale de peste 13,5 mld
euro in ultimii 13 ani, dupa privatizare. Pe parcursul acestei perioade, OMV Petrom a
reprezentat un pilon de stabilitate pentru economia Romaniei, in calitatea sa de furnizor de
incredere de energie, angajator important si contribuitor major la bugetul de stat. (Wikipedia,
2020)

3.2. CHELTUIELI ESTIMATE CU DEPOLUAREA ȘI DEZAFECTAREA

Cheltuielile estimate cu depoluarea şi dezafectarea vechilor instalaţii Petrom au

crescut de aproape patru ori după privatizare. Statul va achita până în 2034 aproape 600
milioane euro pentru decontaminarea şi dezafectarea sondelor închise şi instalaţiilor Petrom,
în condiţiile în care a încasat 669 milioane euro când care a vândut austriecilor de la OMV
33,34% din acţiunile companiei. Suma presupusă de decontaminare şi dezafectare este doar
una relativă. Ea creşte an de an, în funcţie de noile obligaţii care revin OMV-Petrom. Numai

29
închiderea Arpechim Piteşti, decisă de austrieci, costă statul român peste 400 milioane euro.
Sume recuperabile de la statul român. (Omv Petrom, 2020)
Conform contractului de privatizare, OMV Petrom S.A . este îndreptătit să recupereze
de la statul român o parte din cheltuielile de dezafectare de mediu efectuate pentru restaurarea
si decontaminarea zonelor aferente in urma unor activităti efectuate înaintea procesului de
privatizare a Societătii din 2004. Ca urmare, OMV Petrom S.A. a înregistrat creante de la
statul român datoriile estimate cu dezafectarea având o valoare netă de 2.085,81 milioane
RON la 31 decembrie 2014 (2013:1.895,73 milioane RON) iar datoriile cu obligatiile de
mediu în E&P, R&M pentru Doljchim având o valoare prezentă netă de 276,31 milioane
RON (2013: 354,15 milioane RON), întrucât acestea existau înaintea procesului de
privatizare a OMV Petrom S.A. (Omv Petrom, 2020)
Mecanismul plăţii Petrom prevede constituirea unui fond la Trezorerie special
destinat plăţilor pentru acţiuni de depoluare. Valoarea fondului trebuie să fie de 50 de
milioane de euro, iar dacă în anul următor banii sunt cheltuiţi, suma trebuie completată. În
teorie, mecanismul e simplu, însă în practică nu functioneaza.
Obligaţia statului faţă de Petrom in privinţa depoluării siturilor, dezafectării sondelor
şi instalaţiilor (cazul Arpechim) este unul din cele mai misterioase capitole ale contractului
de privatizare iar controversele nu lipsesc. Astfel contractul de privatizare prevede că sarcina
decontaminării istorice o prelua OMV-Petrom, cu condiţia menţinerii obligaţiilor de mediu
asumate la privatizare.
Responsabilii de mediu ai Petrom, afirma, într-un interviu, că plata acţiunilor de
dezafectare - decontaminare se va face timp de 10 ani, la o valoare de maximum de 50
milioane euro pe an. Oficialii Petrom spun însă că termenul se referă doar la instalaţii, plata
decontaminării şi dezafectării sondelor urmând să se facă până în 2034.
OMV-Petrom a emis două pretenţii în sumă totală de 91 milioane lei, pentru
dezafectarea a două unităţi ale Doljchim şi Petrobrazi. Ministerul Mediului a înfiinţat comisia
Petrom. Aceasta are ca sarcină verificarea costurilor invocate de OMV-Petrom cu depoluarea
dezafectarea şi a modului în care austriecii selectează prin licitaţie firmele angajate de ei cu
acest scop. (Capital, 2020)

30
 3.3. ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
ÎN CADRUL OMV PETROM

Unul dintre obiectivele Petrom este de a diminua impactul operaţiunilor sale asupra
mediului, prin reducerea deşeurilor, a emisiilor şi evacuărilor în atmosferă şi prin utilizarea
eficientă a energiei.
Anul 2014 a reprezentat un progres major în clarificarea, consolidarea şi alinierea
proceselor şi cerinţelor pe care le aplicăm în Petrom faţă de Reglementările Grupului OMV.
Toate activităţile cu relevanţă de mediu sunt conduse conform politicii HSE Petrom. Această
politică exprimă angajamentul societatii pentru reducerea impactului asupra mediului,
îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu şi o dezvoltare durabilă, prin participarea la
măsurile de protecţie a climei. Reglementările de management al mediului în Petrom au fost
aliniate cu cerinţele Grupului OMV şi constituie cadrul general pentru îmbunătăţire continuă,
cu scopul de a asigura că toate activităţile se conformează unor standarde ridicate de mediu.

 DIMINUAREA IMPACTULUI DEȘEURILOR ASUPRA MEDIULUI

Activităţile societatii generează o varietate de deşeuri lichide şi solide, incluzând

deşeuri petroliere (şlam), deşeuri chimice, catalizatori uzaţi şi deşeuri din construcţie.
Obiectivul Petrom este să gestioneze deşeurile într-o manieră care să nu genereze riscuri
asupra celor care lucrează în sau pentru Petrom, comunităţilor locale sau asupra mediului.
Cantităţile mari de deşeuri periculoase care au fost acumulate într-o perioadă lungă
de timp (batalele din E&P şi rafinării) vor fi supuse unor programe specifice de gestiune a
deşeurilor în următorii ani. Inca din anul 2008 au fost realizate instalaţii de bioremediere, în
anul 2009 s-au realizat clădiri de birouri, garaje,rampe de cântărire şi laboratoare. Pentru alte
zece instalaţii de bioremediere şi opt depozite de deşeuri, a fost dezvoltată şi demarată o
ofertă de consultanţă pentru proiectare, inginerie, autorizare şi supraveghere. După finalizare,
infrastructura deşeurilor va permite Petrom să înceapă lucrările de decontaminare şi
abandonare a peste 10.000 de sonde vechi şi sute de instalaţii de producţie.
Aceasta va face ca Petrom să devină cel mai mare deţinător şi operator privat de
infrastructură a deşeurilor din România. De asemenea, Petrom Rafinare a stabilit contracte
cu firme specializate în domeniul gestiunii deşeurilor specifice.

31
  GESTIONAREA PIERDERILOR DE ȚIȚEI

Secţia de fertilizatori a Doljchim acoperea o suprafaţă de aproximativ 220 de hectare,

unde se regăsea multe instalaţii ce au fost închise. Curăţarea acestei locaţii, eliminarea
deşeurilor şi demolarea instalaţiilor închise a reprezentat o mare provocare în ultimii ani.
Petrom se asigură că materialele rezultate din dezmembrare sunt utilizate în mod optim. Una
dintre cele mai mari probleme în domeniul protecţiei mediului este reprezentata de batalele
de slamuri fosfo-amoniacale ce au fost închise, obţinându-se toate autorizaţiile de mediu
necesare pentru închidere.
Gestiunea deşeurilor din activitatea de extracţie a fost mult îmbunătăţită prin
schimbarea substanţelor chimice şi a fluidelor de foraj. Aceasta a permis oprirea descărcarii
fluidelor de foraj folosite, deoarece deşeurile de foraj au devenit potenţial reciclabile. Petrom
este prima companie de petrol care desfăşoară activitatea de foraj la mare adâncime în largul
Mării Negre, folosind, de asemenea, pentru prima dată, fluid de foraj pe bază de ulei sintetic
cu conţinut scăzut de substanţe aromatice. Platforma şi echipamentele de foraj au fost
instalate astfel încât să se asigure că descărcările de deşeuri solide şi fluide nu se realizează
în Marea Neagră.
Funcţionarea şi integritatea tehnică a conductelor sunt monitorizate în mod regulat.
Pe lângă alte tehnici utilizate, sectoarele de conducte sunt verificate periodic cu dispozitive
specifice, care evaluează starea conductelor.
În cazul Petrom E&P numărul pierderilor din conducte rămâne ridicat. Majoritatea
problemelor sunt legate de vechimea infrastructurii. În ultima perioada, Petrom E&P a
dezvoltat un program, în curs de desfăşurare, pentru înlocuirea vechilor conducte cu altele
noi, în special în zonele stabilite ca fiind puncte critice, ca urmare a frecvenţei deversărilor.
Petrom E&P a dezvoltat planuri specifice de intervenţie pentru fiecare grup de zăcăminte şi
a organizat echipe locale de intervenţie în caz de pierdere de ţiţei, precum şi punerea la
dispoziţie a materialelor şi echipamentelor necesare. Pierderile minore sunt gestionate intern,
în timp ce pentru cele majore avem contracte cu firme specializate, pentru a aplica rapid
măsurile corespunzătoare. Activităţile referitoare la pierderile de ţiţei sunt reglementate prin
standardul Petrom E&P „Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale”.
Petrom a înregistrat un total de 16 pierderi semnificative de hidrocarburi (>1.000 litri,
nivelurile 3, 4 şi 5 pe o scară de la 1 la 5) şi 2.591 de scurgeri minore în cursul anului 2014

32
(2013: 10 şi, respectiv, 1.572); cantitatea de hidrocarburi pierdută a fost de 90.674 litri în
2014 (2013: 116.126 litri). Creşterea numărului de pierderi a fost generată de îmbunătăţirea
raportării pierderilor, în special la pierderile de nivel 1 şi 2 şi de implementarea sistemului
„CARE”, de raportare online. Pierderi de gaze din conducte
Petrom operează o reţea mică de distribuţie a gazelor naturale, fără nicio staţie de
compresoare şi cu o lungime totală de aproximativ 900 km.
Distribuţia gazelor naturale în România este reglementată ca „sistem închis”. Balanţa
volumetrică este raportată lunar de Petrom către Autoritatea Română de Reglementare,
considerând consum propriu (nevoile tehnologice, încălzirea birourilor) variaţia stocului de
gaze în conductă (în conductele proprii şi în sistemele terţelor părţi) şi erorile/toleranţele
dispozitivelor de măsurare a gazelor. Cauza principală a diferenţelor din balanţa volumelor
de gaze o reprezintă contoarele de gaze. Petrom operează aproximativ 20.000 de dispozitive
de contorizare în teren. Diferenţa totală este sub nivelul de toleranţă acceptat pentru
contorizarea gazelor.

 EMISII ATMOSFERICE

Unele dintre emisiile provenite de la operaţiunile societății au un potenţial impact

asupra calităţii aerului, aici fiind incluse dioxidul de sulf, oxizi de azot şi hidrocarburile care
nu conţin metan. Petrom încearcă să evite, să prevină şi să reducă emisiile atmosferice pentru
a diminua potenţialul efect asupra sănătăţii umane şi daunele asupra mediului înconjurător.
Mai multe proiecte de modernizare la rafinăriile Petrom au dus la îmbunătăţiri importante în
domeniul protecţiei mediului. In trecut cazanele Babcock de la instalaţia de ardere din
rafinăria Arpechim au fost înlocuite cu arzătoare de înaltă eficienţă, cu nivel scăzut de NOx.
Automatizarea creşte eficienţa arderii în această instalaţie cu până la 90%, conducând la
reducerea consumului de energie cu 300-400 TJ (TerraJoule)/an (echivalent cu 2 mil. euro
/an) şi o scădere a emisiilor de NOx cu 75%, până la nivelul actual, de sub 100 tone/an.
În rafinăria Petrobrazi, programul de înlocuire a arzătoarelor a continuat in ultimii
ani. În acest sens, au fost achiziţionate arzătoare cu nivel scăzut de NOx, pentru unităţile de
cocsare şi izomerizare. Rezervoarele de etanol/ ETBE şi MTBE/ETBE au fost dotate cu
capace interne plutitoare, rezultând reducerea emisiilor atmosferice asociate cu până la 95%.
Rezervoarele au fost vopsite cu straturi de protecţie a reflexiei termice sau radiaţiei luminoase

33
de minimum 70%. De asemenea, au fost instalate noi sisteme de automatizare şi control,
precum şi noi dispozitive de siguranţă împotriva incendiilor.
Petrom Marketing a instalat sisteme de recuperare a vaporilor la toate staţiile de
distribuţie principale, pentru a reduce la minimum emisiile de hidrocarburi. Gradul de
acoperire a sistemelor de recuperare a vaporilor în staţiile de distribuţie a crescut în ultimii
doi ani cu 96%.
Biodiversitatea reprezintă o responsabilitate principală în dezvoltarea durabilă.
Petrom acordă o atenţie deosebită operaţiunilor din zonele de conservare a naturii, solicitând
angajamentul specialiştilor şi asociaţiilor din acest domeniu. Procesele sunt planificate pe
baza unor studii şi evaluări, cu scopul de a identifica riscurile şi de a dezvolta planuri
specifice pentru o monitorizare atentă.

 TRANSPORTUL

Pentru transportul ţiţeiului, gazelor, produselor petroliere şi petrochimice, Petrom

foloseşte o structură logistică formată dintr-o reţea de conducte, autocisterne cu carcasă
dublă, închiriate pentru transportul rutier, precum şi mijloace specifice pentru asigurarea
transportului pe calea ferată.
Transportul feroviar reprezintă 80-85% pentru livrările de produse din rafinării şi
30% pentru livrările de ţiţei din zona de producţie, în timp ce transportul rutier reprezintă 8-
10% pentru livrările de produse din rafinării. Transportul prin conducte reprezintă 6,5-10%
din livrările de produse din rafinării şi 70% din livrările de ţiţei din zona de producţie. Orice
mijloc de transport închiriat de la contractori trebuie să fie certificat de o autoritate
competentă de reglementare şi să îndeplinească toate cerinţele din acordurile naţionale şi
internaţionale relevante.

34
 3.4. DESFIINȚAREA UNUI DEPOZIT DE PRODUSE PETROLIERE

 DESCRIEREA PROIECTULUI
Suprafața totală a amplasamentului este de 46.614 m.p. cuprinzând următoarele
suprafețe :
-drumuri de acces și platforme -18.322 mp ;
-clădiri – 7941 mp ;
-parc rezervoare de stocare -1920 mp ;
-rețele tehnologice -755 mp ;
-suprafața liberă -17.676 mp.
Accesul rutier se realizează din str.Caraiman.
Scopul și necesitatea proiectului :
Instalațiile tehnologice din cadrul depozitului au fost construite și puse în funcțiune
în anul 1962. În perioada 2000-2004 s-au executat moderinzări în depozit. În anul 2012 s-a
hotărât închiderea depozitului. În prezent, instalațiile sunt golite, curățate și securizate.

 DESCRIEREA LUCRĂRILOR
Se propune dezafectarea depozitului de produse petroliere, prin desființarea tuturor
instalațiilor aflate pe amplasamentul depozitului și demolarea tuturor clădirilor și a
platformelor aferente.
Executarea lucrărilor de demolare presupune următoarele etape succesive :
-securizarea zonei;
-limitarea acesului în perimetrul de lucru;
-debranșarea completă a clădirii de la utilități.
-dezechiparea construcției;
-demolarea propriu-zisă.
Dezechiparea construcției se face prin executarea următoarelor operații:
-demontarea elementelor instalațiilor funcționale ale construcției;
-demontarea foilor de geam;
-demontarea tâmplăriei interioară și exterioară;
-demontarea placajelor și pardoselilor.

35
 Organizarea de santier:
Pentru organizarea de șantier beneficiarul dispune de un teren în suprafață de circa
46.614 m2, pe care se găsesc platforme și drumuri betonate în suprafața de 18.322 m2,
împrejmuit și racordat la rețeaua e alimentare cu energie electrică, apă și canal.
În vederea executării lucrărilor de desființare se vor realiza următoarele:
- marcarea și împrejmuirea zonei de lucru;
- marcarea platformelor destinate spațiilor specifice lucrărilor de șantier și pentru
depozitarea materialelor;
- marcarea și amenajarea platformelor pentru parcarea utilajelor de construcție
(autovehicule, buldozer, excavator, autobasculante, macara, etc.);
- amplasarea de containere standardizate pentru servicii igienico-sanitare în timpul
execuției lucrărilor de desființare, toalete ecologice pentru muncitori la locul de muncă;
- asigurarea utilităților pentru organizarea de șantier (apă potabilă îmbuteliată pentru
necesarul personalului);
- amenajarea locației pentru colectarea deșeurilor menajere și a celor reciclabile,
metal, plastic, etc. și dotarea cu europubele ecologice;
-amenajarea unui punct de alimentare cu carburanți a utilajelor, respectiv o platforma
betonată pentru depozitarea butoaielor metalice, în apropierea canalizării industriale care
duce la separator astfel încât să nu apară suspiciunea contaminării solului în timpul demolării
cauzat de combustibilul necesar alimentării utilajelor;
- aprovizionarea cu materiale se va efectua în mod eșalonat, funcție de fază de lucru.
Pentru executarea lucrărilor în cele mai bune condiții tehnice de securitate și protecția
muncii și cele de prevenirea și stingere a incendiilor, se vor respecta toate instrucțiunile
elaborate de conducerile societăților implicate, documentațiile tehnice, normele și
normativele în vigoare, prevederile din caietele de sarcini întocmite pentru lucrările ce
urmează a se executa. Organizarea de șantier presupune și asigurarea cu următoarele
echipamente necesare desfășurării activității de desființare a depozitului :
- containere metalice 2,5x6,0 m, pentru birouri;
- containere metalice 2,5x6,0 m, cu destinația de magazii pentru scule și materiale;
- containere metalice 2,5x6,0 m, cu destinația de vestiare pentru personal;
- toalete ecologice;

36
 - un pachet de incendiu tip „A”, ce cuprinde următoarele: furtune tip C; racorduri de
refulare tip C; cheie pentru racorduri tip A, B, C; țeava de refulare; răngi de fier; găleți din
tablă; 1 stingător portabil cu CO2 de 6 kg; 1 stingător portabil cu praf și CO2 de 6 kg; 1
stingător carosabil cu spumă chimică; 1 dulap pentru materiale de apărare împotriva
incendiilor.

 MĂSURI PRIVIND ECOLOGIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

1. FACTOR DE MEDIU: APA

- verificarea stării rețelelor de canalizare aferente instalației, conducte, pardoseli și
utilizarea numai a conductelor din zonă, care nu sunt sparte sau colmatate;
- apele uzate evacuate în canalizare se vor monitoriza permanent, în vederea depistării
la timp a surselor de poluare și luarea de măsuri de remediere;
- în momentul constatării depășirilor, se vor întrerupe imediat operațiunile de
spălare/decontaminare, până la remedierea situației;
Fiind vorba doar de ape menajere, acestea vor fi supuse procesului de epurare.
Procesul de epurare este realizat prin trei faze de epurare, mecanică, chimică şi
biologică în vederea obținerii unui randament ridicat de îndepărtare a impurităților existente
în apele reziduale brute.

2. FACTOR DE MEDIU: AER

- evitarea desfășurării activităților de demolare în timp de furtună;
- utilizarea în perioada de execuție exclusiv a unor echipamente și utilaje conforme
din punct de vedere tehnic cu cele mai bune tehnologii existente;
- asigurarea unui management corect al materialelor/ deșeurilor rezultate din
activitatea de desființare;
- oprirea motoarelor vehiculelor în intervalele de timp în care se realizează
descărcarea/încărcarea materialelor/deșeurilor;
- în cazul vehiculelor deschise de transport al materialelor/deșeurilor se vor utiliza
prelate pentru limitarea emisiilor de particule în atmosferă.

37
 - umplerea gropilor rezultate din excavații se va face cu pământul excavat din aceeași
groapă, pentru a se împiedica amestecul de pământ posibil infestat cu produs petrolier;
- acoperirea depozitelor de moloz ce pot genera pulberi, mai ales în perioadele cu
vânturi puternice;
- folosirea de utilaje și echipamente de generație recentă, prevăzute cu sisteme
performante de minimizare și reținere a poluanților în atmosferă și cu IPT-urile la zi ;
- utilizarea de combustibili cu conținut redus de sulf, conform prevederilor legislative
în vigoare;
- se vor alege trasee optime pentru vehiculele ce desevesc șantierul, mai ales pentru
cele care transportă materiale rezultate din demolarea clădirilor ce pot elibera în atmosferă
particule fine, de asemenea, transportul acestor materiale se va face sub prelată;
- obiectivul va fi prevăzut cu instalații și echipamente corespunzătoare pentru
prevenirea și stingerea incendiilor;
- umectarea periodică a drumurilor din interiorul obiectivului și a materialului ce
urmează a fi încărcat, pentru minimizarea cantităților de praf răspândite în atmosferă;
- reducerea vitezei de circulație pe drumurile publice a vehiculelor grele pentru
transportul deșeurilor;
-diminuarea la minim a înălțimii de descărcare a materialelor care pot genera emisii
de particule;
- curățarea roților vehiculelor la ieșirea din șantier pe drumurile publice.
Procedeele de purificare a aerului urmăresc reducerea concentrațiilor de poluanți sub
limitele legale, stabilite prin standard. Se utilizează 2 procedee de purificare a aerului:
- fizice, pe cale uscată sau umedă
- procedee chimice.

3. FACTOR DE MEDIU SOL/SUBSOL

- prin organizarea de șantier se vor amenaja platformele pentru depozitarea deșeurilor
rezultate din activitate, locurile de parcare și de alimentare cu carburanți ale utilajelor;
- operațiile de golire și curățare a instalațiilor/utilajelor care, eventual, mai conțin
diverse deșeuri se vor executa de către firme specializate astfel încât să prevină poluarea
solului, subsolului sau producerea unui incident (incendiu, explozie);

38
 - materialele metalice și nemetalice rezultate din dezafectare vor fi colectate, stocate
și depozitate în vederea evacuării pe sortimente, pe o platformă betonată, special destinată
acestui scop;
-manipularea și transportul spre valorificare a deșeurilor/materialelor se vor realiza
cu respectarea cerințelor privind protecția factorilor de mediu;
-operațiile de manipulare și transport spre depozitare finală a deșeurilor
nevalorificabile - zidărie, beton, vată minerală, etc., la halda de deșeuri, se vor realiza cu
respectarea cerințelor privind protecția factorilor de mediu;
-manipularea și transportul pentru tratare/eliminare finală a deșeurilor valorificabile
periculoase, în cazul în care vor fi identificate pe timpul activității de demolare, se vor realiza
de firma specializată care va efectua operațiile cu respectarea cerințelor în vigoare privind
protecția sănătății umane și a factorilor de mediu;
-interzicerea imprăștierii pe amplasament și antrenării în afara acestuia a solului din
zonele posibil contaminate cu produse petroliere;
-instruirea corespunzătoare a personalului desemnat pentru gestiunea, depozitarea și
manevrarea deșeurilor și a personalului ce va desfășura activitatea de desființare cu privire
la măsurile de protecție a sănătății umane și a factorilor de mediu ;
- în timpul lucrărilor de desființare se va demara și procedura de investigare detaliată
a gradului de contaminare a amplasamentului;
- la finalizarea lucrărilor de desființare a depozitului se va realiza Studiul de evaluare
a riscului și reducerea concentrațiilor de poluanți din emisii/evacuări. Ecologizarea zonelor,
identificate prin Studiul de evaluare de risc ca fiind contaminate, se va realiza în baza unui
certificat de urbanism și a unui nou proiect ;
-interzicerea efectuării de intervenții la mijloacele de transport și echipamente la locul
lucrării, pentru a evita scăpări accidentale de produs petrolier;
-achiziționarea de material absorbant și intervenția promptă în cazul scurgerilor de
produse petroliere, chiar pe suprafețele betonate, pentru a evita migrarea lor pe porțiunile de
sol/subsol;
-operațiile de golire și curățare a utilajelor ce mai conțin diverse deșeuri se vor
executa astfel încât să prevină poluarea solului, subsolului sau producerea unui incident
(incendiu, explozie);

39
 -respectarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor;
-dețeurile inerte generate din demolarea instalației se vor transporta în vederea
depozitării finale, într-un depozit de astfel de deșeuri, autorizat din punct de vedere al
mediului;
-deșeurile periculoase rezultate din dezafectarea/demolarea instalației, vor fi preluate
de operatori economici autorizați punct de vedere al protecției mediului,cf. Legii
nr.211/2011. (Monitorul Oficial, 2020)

4. FAUNA ȘI FLORA
- gestionarea corespunzătoare a deșeurilor generate de activitatea de construcție, nu
se vor realiza depozite neorganizate, în afara organizării de șantier.

5. PROTECȚIA AȘEZĂRILOR UMANE

- utilizarea unor echipamente performante care să genereze nivele minime de zgomot
și astfel disconfort minim vecinătăților platformei industriale;
- toate măsurile propuse pentru factor de mediu aer se pot considera ca având o
componentă cu efect și asupra sănătății umane (calitatea aerului în zonele învecinate).

40
 CONCLUZII

Petrom, membru al Grupului OMV, este cel mai mare producător de ţiţei şi gaze din
sud-estul Europei. Segmentele de activitate ale Petrom sunt: Explorare şi Producţie, Gaze şi
Energie şi Rafinare şi Marketing.
Cheltuielile estimate cu depoluarea şi dezafectarea vechilor instalaţii Petrom au
crescut de aproape patru ori după privatizare. Statul va achita până în 2034 aproape 600
milioane euro pentru decontaminarea şi dezafectarea sondelor închise şi instalaţiilor Petrom,
în condiţiile în care a încasat 669 milioane euro când care a vândut austriecilor de la OMV
33,34% din acţiunile companiei. Suma presupusă de decontaminare şi dezafectare este doar
una relativă. Ea creşte an de an, în funcţie de noile obligaţii care revin OMV-Petrom. Numai
închiderea Arpechim Piteşti, decisă de austrieci, costă statul român peste 400 milioane euro.
Unul dintre obiectivele Petrom este de a diminua impactul operaţiunilor sale asupra
mediului, prin reducerea deşeurilor, a emisiilor şi evacuărilor în atmosferă şi prin utilizarea
eficientă a energiei. Îmbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă un obiectiv major pentru
diviziile Petrom. Conform studiilor de benchmarking realizate de Solomon Associates,
Indexul Intensităţii Energetice (EII) al combustibililor din cadrul rafinăriilor Petrom a fost
redus semnificativ în ultimii ani. Petrom E&P a demarat o serie de analize ample, la nivelul
Grupurilor de Zăcăminte, cu scopul de a dezvolta studii de bază pentru toate sursele de emisie
a GHG, inclusiv cuantificarea emisilor pentru fiecare tip de sursă.
In studiul de caz propus Desființarea unui depozit petrolier în cadru OMV Petrom se
urmăresc pașii necesari pentru desființarea tuturor instalațiilor aflate pe amplasamentul
depozitului și demolarea tuturor clădirilor și a platformelor aferente, categoriile și cantitățile
de deșeuri estimate a fi generate de proiect și măsurile necesare pentru etapa de ecologizare
și protecție a mediului în zona afectată. Societatea va continua să își concentreze eforturile
în vederea diminuării/eliminării impactului activităţilor Petrom asupra mediului, în special
pentru:
- consolidarea şi alinierea proceselor care asigură conformarea cu legislaţia de mediu;
- gestionarea deşeurilor şi prelucrarea/eliminarea deşeurilor istorice;
- îmbunătăţirea planurilor şi exerciţiilor de combatere şi prevenire a pierderilor de
ţiţei

41
 BIBLIOGRAFIE
Bebeșelea, A. (2013). Politici de mediu. Timișoara: Editura Eurostampa.
E.Gavrilescu. (2007). Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului. Craiova: Editura
Sitech.
Capital. (2020, 01 05). http://www.capital.ro
Monitorul Oficial. (2020, 01 05). http://monitoruloficial.ro
Omv Petrom. (2020, 01 05). http://www.omvpetrom.ro
Wikipedia. (2020, 01 05). http://www.wikipedia.org

42
43
44
45