STRATEGII DE DEZVOLTARE

DURABILA IN ROMANIA

MANAGEMENTUL AFACERILOR IN
COMERT
GEOGRAFIE SI GEOPOLITICA

Dezvoltarea durabila. Concept. Caracteristici

Ideea de dezvoltare durabila s-a nascut in constientizarea faptului ca actiunile omului

savarsite in present au un impact profund asupra generatiilor viitoare, care au dreptul la
aceleasi resurse si conditii de mediu ca si noi. A actiona ignorand acest drept inseamna a
actiona iresponsabil, fara nicio preocupare cu privire la lumea pe care o lasam generatiilor
care vor veni.Pentru realizarea unui echilibru dinamic al nevoilor uman-sociale cu cele de
eco-sistem, printr-o politica de stimulare a creativitatii umane in gasirea unor solutii la
gravele probleme ale lumii contemporane cum ar fi: poluarea, suprapopularea, foametea,
nevoia de lociunte, perspectiva epuizarii unor resurse de materii prime si energie in
urmatorii zeci de ani ca urmare a cresterii consumului a aparut si s-a dezvolvat conceptul
de dezvoltarea durabila.
Dezvoltarea durabila (sustenabila) reprezinta un model de dezvoltarea de lunga
durata in avantajul generatiei prezente si viitoare fara a afecta optiunea acesteia din urma de
a-si stabili propriile prioritati si mijloace de realizare.
De-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase definitii privind dezvoltarea
durabila, printre care:
1.

Dezvoltarea durabila corespunde cerintelor prezentului fara sa compromita posibilitatile

generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati - Comisia Natiunilor Unite pentru
Mediul Inconjurator si Dezvoltare

2.

"Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati, ecosistem, sau orice asemenea sistem
existent de a functiona continuu intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor
cheie" - Robert Gilman, Presedinte Institutului

3. "Punctul de concentrare si marimea eforturilor durabilitatii depind de conditiile locale,

inclusiv de resurse, actiuni politice, individuale si de trasaturile remarcabile ale
comunitatii. Demersurile pentru sustinerea comunitatilor au fost aplicate chestiunilor
privind expansiunea urbana, inner-city si redezvoltarea terenurilor brune, dezvoltarea
si progresul economic, conducerea (administrarea) ecosistemului, agriculturii,
biodiversity, cladiri ecologice, conservarea energiei, watershed management, si
prevenirea poluarii.Multe dintre aceste chestiuni si alte asemenea probleme ale
comunitatii nu pot fi abordate cu usurinta prin moduri sau elemnte traditionale in
societatea noastra.
4. "Multi oameni considera ca este mai bine ca astfel de probleme sa fie tratate prin
metode de abordare mai cooperante si holistice, deoarece asemenea probleme sunt
confuze, multidisciplinare, multiorganizationale, cu mize multiple si multisectoriale in
natura lor - Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute, "Linking Sustainable
Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook," April 1997.
5. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic
trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului, in limitele stabilite de
ecologie in sensul cel mai larg- prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor,
biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza... Rezulta ca protectia mediului
si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" - William D.
Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World," Scientific American, September 1989.
6. "Cuvantul durabil (de sustinere) are radacini in limba latina, subtenir insemnand "a
stavili/ retine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de
catre locuitorii actuali si viitori. Unele locuri, prin combinarea specifica a
caracteristicilor fizice, culturale si poate spirituale, inspira oamenii sa aiba grija de
comunitatea lor. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse
de existenta (mentinere) - Muscoe Martin, "A Sustainable Community Profile," from
Places, Winter 1995.
___________________
Cea mai cunoscut definiie a dezvoltrii durabile este cu siguran cea dat de
Comisia Mondial pentru Mediu i Dezvoltare (WCED) n raportul "Viitorul nostru

comun", cunoscut i sub numele de Raportul Brundtland : un proces de schimbare

prin care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, a schimbarilor tehnologice si
institutionale se gasesc in armonie si intaresc potentialul actual si viitor al satisfacerii
nevoilor omului.
Organizatia Natiunilor Unite definea prin Raportul Brundtland(1987), cerintele
dezvoltarii durabile ca fiind realizate de:

un sistem politic care asigura participarea efectiva a fiecarui cetatean la luarea

deciziilor;

un sistem economic capabil sa genereze surplus si cunostinte tehnice de pe o

baza de sine statatoare;

un sistem social capabil sa gaseasca solutii la aplanarea tensiunilor cauzate de

o dezvoltare dizarmonioasa
Dezvoltarea durabila sau sutenabila cumuleaza in fapt patru concepte ce

acopera fiecare in parte relatia mediu natural-om (conceptul de eco-dezvoltare),

relatia om- mediu artificial si natural (conceptul de dezvoltare umana), relatia
tehnologie mediu (conceptul dezvoltarii eco- ciclice) si relatia om tehnologie
(conceptul dezvoltarii tehnologice si al societatii informationale).
Putem distinge doua tipuri de vedere ale conceptului de dezvoltare durabila :
- o viziune economica global
- o viziune ecologica globala
Viziunea economica globala a dezvoltarii durabile : prin definitie, dezvoltarea
durabila reprezinta ansamblul conditiilor si elementelor care permit mentinere,
cresterea veniturilor si a bunastarii implicand aspecte ale vietii economice, de
exemplu: stapanirea cresterii demografice; incurajarea schimbarii termice; optimizarea
stocului factorilor ce contribuie la producerea termostarii; clasificarea resurselor
reflectand raritatea lor relativa, modificarea structurii productiei si consumului, de
maniera sa mentina la un nivel potrivit stocul de resurse rare.
Viziunea ecologica a dezvoltarii durabile implica gestiunea, mentinerea stocului
de resurse a factorilor cu productivitate cel putin constanta intr-o optica a echitatii intre
generatii si tari. In aceasta viziune, stocul cuprinde doua elemente diferite: stocul de
capital artificial, care include ansamblul termenilor si factorilor de productie produsi

de om si capitalul natural, resursele naturale regenerabile si neregenerabile (apa,

sol, fauna, flora).
Dimensiunea ecologica a dezvoltarii durabile, intretinerea, transmiterea
potentialului natural cer aplicarea principiilor de gestiune specifice pentru fiecare
dintre aceste componente ale capitalului global.
Dezvoltarea durabila va asigura salvarea si transmiterea in viitor a capitalului
natural din urmatoarele considerente:

capitalul natural constituie un factor neinlocuibil al cresterii economice;

resursele naturale sunt sursa de bunastare prin aporturile lor ( frumusetea unui
loc natural, placere, sanatate)

aceleasi resurse sunt neregenerabile si epuizarea este iremediabila: disparitia

unei specii de animale, a unei vegetatii, a unui lac natural

numeroase resurse care au substituibil artificial, de exemplu, ecosistemele

regulatoare: padurile tropicale, oceanele, speciile animale, vegetale care dispar
in fiecare an.
Conceptul de dezvoltare durabila, reprezinta, deci, o incercare de coexistenta

intre protectia mediului si dezvoltarea economice, intr-o optica globala si pe termen

lung. Aceasta nu este nici o doctrina, nici o teorie, cu atat mai putin o sinteza intre
economie si ecologie; este o apropiere pragmatica de punere la contributie a uneltelor
economice pentru o gestiune a planetei ca un tata bun de familie. Dezvoltarea
durabila este un cuvant nou pentru ideea mai veche, si de bun augur, aceea ca nu
exista economie viabila fara resurse naturale si nu exista gestionarea acestor resurse
fara rationalitatea economica.

In general conditiile minime pentru realizarea dezvoltarii durabile consideram ca includ

urmatoarele:

redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai

echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc

de munca, hrana, energie, apa, locuinte si sanatate

asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil (reducerea cresterii

demografice necontrolate)

conservarea si sporirea resurselor naturale

intretinerea diversitatii ecosistemelor

supravegherea impactului dezvoltarii economice asupra mediului

reorientarea tehnologiei si punerea sub control a riscurilor acesteia

cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si unificarea deciziilor

privind mediul si economia.

Dezvoltarea durabila poate fi solutie de conciliere a tuturor conflictelor cu conditia

ca interesele unanime sa convearga spre dezvoltarea umana. Investirea in
dezvoltarea umana constituie un obiectiv principal si specific tuturor economiilor cu
cresterea rapida, fiind una din cele mai eficiente cai de progres. Nou in conceptia
dezvoltarii duranile este faptul ca se acorda o atentie speciala segmentelor sarace ale
populatiei de pretutindeni.

Nevoile individuale(exprimate de Maslow- hrana, adapost,

transport munca, comunicare, siguranta, educatie)
Nevoia supravietuirii pentru prezenta si viitoarea
generatie
Calificare
autoexprimar
e

Educatie
Sanatate
Protectie

viata
aa

Nevoile intreprinderii:
profit
materiale si energie
crestere
dezvoltare
supravietuire in sens
economic

Legi si
regulam
ente

Nevoile statului
bunastarea cetatenilor
stabilitatea macroeconomica
dezvoltarea economica
cresterea economica

Support
tehnic si
economic
Mijloace
tehnice

Resurse si
legislatie

Mediul ambiant
reducerea poluarii
reducerea consumului de energie si materii
NEVOIA SUPRAVIETUIRII

Fig. 1. Dezvoltarea sustenabila( durabila) si echilibrul nevoilor

( Banacu, 1996)

Scurt istoric al dezvoltarii durabile

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor
naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi
este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si
dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de
la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse.
Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in
definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit
la inceputul anilor 70.
In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru
prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma
activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii.
In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare
(WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea
Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de
ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor
solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector
de ozon care inconjoara planeta.
In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobil, apare asa-numitul Raport
Brundtland, al WCED, cu titlul Viitorul nostru comun care da si cea mai citata
definitie a dezvoltarii durabile (sustainable development): un proces de schimbare
prin care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, a schimbarilor tehnologice si
institutionale se gasesc in armonie si intaresc potentialul actual si viitor al satisfacerii
nevoilor omului. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi
oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitele
ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei.

In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte

internationale asupra dezvoltarii durabile.
Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro Summit-ul Pamantului, la care au
participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost
adoptate cinci conventii, dintre care doua, respectiv Conventia cu privire la
Diversitatea Biologica si Conventia Cadru cu privire la modificarile climei, au fost
semnate de catre toate tarile participante. Alte trei documente reprezinta un ghid
important pentru dezvoltarea economica mondial ulterioara si anume: Declaratia de
la Rio care contine 27 de principii referitoare la dezvoltarea durabila, Agenda 21
program de actiune pentru secolul 21 si Raportul pentru dezvoltare forestiera cu 15
principii care privesc protectia si utilizarea durabila a resurselor forestiere.
La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg,
Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem
contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila
atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate.
Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul
romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este,
de asemenea, un concept foarte tanar. Deocamdata, de reciclarea deseurilor
casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in
cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau
amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor sticla, plastic, hartie,
o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au
miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in
anumite localitati se ncearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe
baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta
economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor.
Lester Brown atrage atentia, in lucrarea Planul B 2.0 asupra conflictului dintre
civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de
epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau
consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si

deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el
puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch
Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale
privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau
"Semne vitale".

Strategii de protectie a mediului

Protecia mediului este o problem a tuturor; este problema pe de o parte a
dezvoltrii societii, iar pe de alt parte a redresrii, conservrii i ocrotirii mediului.
Initial notiunea de strategie de mediu a fost utilizata in domeniul militar. Prin
strategie se intelegea arta de a coordona actiunile fortelor militare, politice,
economice, morale implicate la conducerea unui razboi sau la pregatirea de aparare a
unei natiuni.
In timp notiunea s-a extins, fiind utilizata in prezent si in alte domenii:
economie, sport, finante si mai recent si in protectia mediului.
Este deja acceptat ca prin protectia mediului se intelege totalitatea actiunilor
menite

sa

asigure

conservarea

resurseor

naturale

si

protejarea

calitatii

comportamentelor mediului inconjurator. Prin strategii de protectie a mediului se

intelege arta de a coordona ansamblul actiunilor, la nivel national si la nivel local,
menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii tuturor
componentelor mediului inconjurator, precum si a mediului in ansamblu.
Modul de abordare a problematicii strategiilor de mediu poate fi perceput prin
prezentarea experientei Counitatii Europene pe aceasta directie.
Cu ocazia primei Conferinte a Natiunilor Unite privind mediul inconjurator, de la
Stockholm, din iunie 1972, Comunitatea europeana a adoptat primul Program de
Actiuni pentru Protectia Mediului pe o perioada de cinci ani( 1973-1977).

Atat primul cat si al doilea program de Actiune ( 1978-1982) au stabilit liste

detaliate de masuri ce trebuie intreprinse pentru controlul poluarii.
S-au stabilit cateva principii generale care au ramas valabile si in programele
ulterioare si care se regasesc in legislatia adoptata:

A preveni este mai eficient decat a vindeca( remedia).

Impactul asupra mediului trebuie lua in considerare in cea dintai faza de

conceptie a unui obiectiv sau a unei actiuni.

Exploatarea naturii care produce dezechilibre ecologice trebuie abandonata.

Adoptarea unei masuri trebuie sa se faca pe baza unei bune cunoasteri

stiintifice.

Principiul poluator- platitor se traduce prin suportarea costurilor de catre

poluator pentru prevenirea poluarii si remedierea pegubelor produse.

Activitatile dintr-un stat membru nu trebuie sa produca daune mediului din alt
stat.

Politica de protectie a mediului din statele membre trebuie sa ia in considerare

si interesele tarilor in curs de dezvoltare.

Protectia mediului constituie o responsabilitate a tuturor, fiind necesare, in

acest scop, actiuni educationale.

Masurile de protectie a mediului trebuie luate la nivel adecvat, tinand seama

de tipul de poluare, actiunile necesare si zona geografica ce trebuie protejata.

Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei

Pentru Romania, acceptarea doctrinei dezvoltarii durabile nu este o optiune
benevola, ci reprezinta singura cale responsabila de proiectare a dezvoltarii pe termen
mediu si lung, in concordanta cu interesul national si cu cerintele colaborarii
internationale.
In Romania dezvoltarea durabila presupune: bogatia generatiei actuale si a
generatiilor viitoare, restructurarea continua si extinderea capitalului fizic, in acord cu
conditiile de mediu dar si cu conditiile de sanatate a populatiei, dezvoltarea capitalului
uman si social.
In opinia unor autori, conjunctura actuala ce caracterizeaza tranzitia catre
economia de piata nu a favorizat includerea protectiei mediului printre criteriile de
baza ale strategiei economice de dezvoltare a Romaniei in perioada 1990 1999.
Argumentele au fost:

Lipsa fondurilor investitionale pentru astfel de activitati

Structura actuala de productie

Lipsa interesului managerului firmelor de a se implica in activitati de protectie a

mediului si de prevenire a poluarii datorita inexistentei unor stimuli economicofinanciari sau fiscali

Lipsa unei culturi ecologice a populatiei (in special cea urbana)

Totusi anumiti pasi s-au facut deja. Spre exemplu din punct de vedere

legislativ si al alinierii standardelor nationale si internationale.

Se pot mentiona legi cum ar fi:
Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii
teritoriale, si al zonei continentale a Romaniei
Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii
actualizata prin Legea 69/1996
Legea nr. 58/1994 privind ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica
semnata la Rio de Janeirola 5 iunie 1992
Legea 137/995 Legea Protectiei Mediului

Au fost elaborate deasemenea : Strategia de Protectia Mediului, elaborata

de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, strategii sectoriale, Strategia
de Dezvoltare Umana si o Strategie de Dezvoltare Durabila a Romaniei. O
strategie importanta la nivel national in domeniul dezvoltarii durabile este Orizont
2020, strategie prin care se fixeaza scopul, obiectivele si termenele de realizare a
lor pe acest orizont de timp in Economia nationala.
In procesul de implementare a conceptului de dezvoltare durabila, se impune,
agregarea indicatorilor simpli, pentru obtinerea caracterizarii interactiunilor intre
resurse, activitatea umana si economie. Printre indicatorii utilizati in Romania
pentru dezvoltare durabila se numara: PIB/cap de locuitor, rata de investitii,
cheltuieli cu protectia mediului, rata de somaj, indicele dezvoltarii umane.
Intreaga dezvoltare a Romaniei din ultimul deceniu este caracterizata si
influentata de procesul, inceput dupa 1989, tranzitiei de la vechiul sistem la altul
nou, de la economia de comanda, supracentralizata la economia de piata, de la
statul comunist la statul democratic de drept, de la structurile bazate pe
proprietatea colectivista la cele intemeiate pe proprietatea privata.
In perspectiva, dezvoltarea durabila a societatii romanesti este dependenta
de ritmul de crestere a PIB in corelatie cu evolutia sa demografica, ca si de
restructurarea economiei in concordanta cu tendintele economiei mondiale.
Conform conditiilor prezentate Romania a intampinat greutati in ceea ce
priveste redresarea factorilor de mediu, privatizarea si atragerea capitalului strain,
care, in conditii avantajoase ar putea constitui solutia pentru reconstructia ecologica.
Resursele de materii prime neregenerabile ale Romaniei au fost si sunt inca
exploatate si prelucrate cu tehnologii care au condus la poluarea intensa a unor zone
din tara ; extractia si folosirea combustibilor fosili (carbunele, titeiul), exploatarile
miniere, precum si industria siderurgica si metalurgica, industria energetica, industria
chimica,etc.
Conservarea si valorificarea eficienta si ecologica a resurselor energetice
prezinta o importanta majora prioritara, deoarece poluarea produsa de activitatea

energetica este responsabila de existenta poluantilor in proportie de peste 50%

la emisiile de metan si monoxid de carbon, 97% emisiile de dioxid de sulf.
In privinta conservarii resurselor energetice, se actioneaza pe linia
retehnologizarii unitatilor de extractie si prelucrare, inchiderea celor ineficiente,
folosirea cu randamente ridicate a materiilor prime energetice.
Elaborarea si aplicarae politicilor de mediu in Romania a impus o corecta
fundamentare a acestora., lunadu-se in considerare mai multe aspecte :

Elaborarea si aplicarea politicilor de mediu pe baza caracteristicilor

temporale si spatiala. Stabilirea rolului tehnologiei si a politicilor de
cercetare- dezvoltare

Coordonarea internationala si competitivitatea

Echitatea la nivel international si national

Formarea pretului si politica monetara ; stabilirea instrumentelor de

interventie in realizarea politicilor de mediu.

Conservarea i managementul responsabil al pdurilor

i al ariilor protejate in Romania
n Romnia, exist peste 250,000 ha. de pduri virgine (cea mai mare
suprafa din Europa, dup Rusia), iar majoritatea pdurilor sunt nc pduri
naturale.
Unul dintre obiectivele principale ale proiectelor din domeniul forestier este
conservarea acestor zone promovnd, n acelai timp, un management forestier
durabil, care s aduc beneficii pe termen lung att oamenilor, ct i mediului
nconjurtor.

Programul

implic

informarea

participarea

proprietarilor

administratorilor de pduri, de stat i private, precum i a reprezentanilor

companiilor din industria lemnului n sesiuni de pregtire i specializare.
Rezultate obinute:

17.000 hectare pdure deinute de 9 comuniti au primit certificarea FSC de grup;

certificarea FSC a primei pduri private din Romnia, n jud. Vrancea;

nfiinarea Centrelor de Informare pentru Certificare Forestier;

elaborarea unui set de instrumente pentru pdurile cu valoare ridicat de

conservare, adaptat la situaia local, pe care Regia Naional a Pdurilor (RNP)
le-a utilizat pentru certificarea FSC a 1.000.000 hectare de pdure aflate n
proprietatea statului; RNP s-a angajat s supun certificrii toate cele 4.000.000
hectare de pdure deinute, aciune ce va servi ca exemplu pentru alte state din
regiune;

instruirea a peste 600 de persoane (proprietari de pdure, angajai ai structurilor

de stat cu responsabiliti n domeniu, reprezentani ai companiilor din industria
lemnului) n certificarea forestier i gospodrirea durabil a pdurilor;

identificarea principalelor presiuni i ameninri la care sunt supuse ariile protejate

din Romnia, prin aplicarea metodologiei RAPPAM;

Activitile derulate n prezent n Romnia cuprind:

management forestier responsabil;

implementarea legislaiei europene n teren.

Dezvoltare durabil n mediul rural

Zonele rurale i agricole reprezint una dintre cele mai semnificative contribuii
privind capitalul natural, motenirea cultural i coeziunea social pe care Romnia
o aduce Uniunii Europene. n Romnia, terenul agricol reprezint 62.4% din
suprafaa total a rii.
Proiectele din acest domeniu urmresc conservarea zonelor agricole cu
valoare natural ridicat, a habitatelor naturale i semi-naturale din mediul rural,
precum i dezvoltarea durabil n comunitile rurale prin ncurajarea practicrii
activitilor tradiionale i a eco-turismului.
Dezvoltarea

durabil

urmtoarelor principii:

agriculturii

se

bazeaz

pe

respectarea

crearea unui sector agricol competitiv, care s fac fa concurenei

acerbe de pe piaa mondial, inclusiv a U. E.;

utilizarea de metode i practici de producie, care s asigure protejarea

mediului natural, apte s asigure obinerea de produse agroalimentare de
calitate i sntoase;

diversificarea formelor de practicare a activitilor agricole, prin luarea n

considerare a tradiiilor, specificului local, susinerea activitilor n spaiul
rural i meninerea populaiei existente n comunitile rurale, ndeosebi a
tineretului i femeilor;

recunotina fa de productorii agricoli pentru contribuia lor la progresul

economic;

conservarea i revigorarea resurselor naturale i a patrimoniului cultural,

meninerea calitii peisajului natural;

contientizarea populaiei rurale privind protecia mediului, implicarea

activ a acesteia n actul decizional i n activitile ce se deruleaz n
spaiul rural, prin formarea i afirmarea contiinei economice i ecologice;

egalitate de anse ntre sexe.

n ara noastr, agricultura reprezint unul din cele mai importante

subsisteme ale economiei naionale, care are un rol decisiv n asigurarea

securitii alimentare a populaiei, prin punerea la dispoziie a produselor
agroalimentare n cantiti optime satisfacerii necesitii stringente, de calitate i
curate, la preuri rezonabile.
n perspectiva integrrii agriculturii romneti n structurile agrare
comunitare, n anul 2007, n condiiile ndeplinirii exigenelor impuse de U.E., au
fost stabilite 5 axe :
AXA 1. Realizarea unui amplu program de investiii n agricultur, dezvoltare
rural i mbuntiri funciare, din fonduri externe i naionale, pentru dezvoltarea
durabil a agriculturii ;

AXA 1. Realizarea unui amplu program de investiii n agricultur, dezvoltarea

rural i mbuntiri funciare, din fonduri externe i naionale, pentru dezvoltarea
durabil a agriculturii
Obiective:

consolidarea i dezvoltarea Ageniei SAPARD i pregtirea pentru

implementarea noilor msuri de dezvoltare rural aplicate dup aderare ;

preluarea acquis-ului comunitar n domeniul dezvoltrii rurale;

consolidarea i dezvoltarea zonelor defavorizate pentru accesarea
fondurilor structurale.

AXA 3. Organizarea noilor structuri instituionale cerute de integrarea european;

definitivarea i implementarea noilor politici agricole, structuri i sisteme
subsectoriale.
Obiective:

consolidarea structurilor administrative, dezvoltarea capacitii pentru

analiza economic, politic i dezvoltarea legislativ, n vederea alinierii
la noile evoluii ale PAC;

consolidarea

armonizrii

legislative,

cadrului

instituional

infrastructurii pentru determinarea calitii n sectorul fructelor i

legumelor;

consolidarea subsectorului vitivinicol;

consolidarea pieei de produse piscicole i de acvacultur.

AXA 4. Organizarea i funcionarea instituiilor i sistemelor necesare pentru

FEOGA.
AXA 5. Sigurana alimentar, cerine veterinare i fitosanitare.
n anul 2004, pentru agricultur i silvicultur s-au asigurat surse de finanare i
investiii de la bugetul de stat, credite externe, proprii, extrabugetare etc. care se
cifreaz la 3521,791 miliarde lei, ceea ce reprezint o cretere de 12,8 ori mai mare,
comparativ cu cele din anul 2003.

n perioada 2001-2003 s-au derulat proiecte Phare pentru pregtirea

agriculturii romneti la cerinele U.E., care nsumeaz 36,4 milioane Euro. Aceste
proiecte au vizat urmtoarele obiective:

politica agricol i de dezvoltare rural la nivel naional i regional, creia i s-au

alocat 4,0 milioane Euro i s-a concretizat n:
armonizarea legislativ i construcia instituional;
investiii;
asisten tehnic;

ntrirea capacitii administrative fitosanitare, creia i-au fost destinate fonduri care
nsumeaz 12,75 milioane Euro, concretizate n:
armonizarea legislativ i construcia instituional;
investiii;
asisten tehnic;

Bibliografie

1. Sinergetica sistemelor de eco-management si capital intelectual, Cristian

Silviu Banacu, editura ASE, Bucuresti ,2004
2. Prioritati ale managementului de mediu, Ciobotaru Virginia, Socolescu Ana
Maria, editura Meteor Press, Bucuresti, 2006
3. Politici si strategii de mediu, Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Editura
Economica, Bucuresti, 2002
4. Ministerul Apelor si Protectiei mediului, Strategia nationala pentru dezvoltare
durabila in Romania, 2000
5. http://www.google.ro/