UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI

Eseu : Dezvlotare Durabila

2020
Noţiunea de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă este forma de creştere economică care satisface nevoile societăţii
în termeni de bunăstare pe termen scurt, mediu şi lung, ea trebuind să vină în întâmpinarea
nevoilor prezente, fără, însă, a pune în pericol pe cele ale generaţiilor viitoare.

Această noţiune conciliază între mediul înconjurător şi economie, reprezentând o cale

de dezvoltare ce susţine progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat.
În cadrul acestei abordări, se urmăreşte interacţiunea compatibilităţii a patru sisteme:
economic, uman, ambiental şi ecologic, astfel încât să se asigure satisfacerea nevoilor
prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.
Strategia dezvoltării durabile include simultaneitatea progresului în toate cele patru dimensiuni.

Dezvoltarea globală are ca scop general îmbunătăţirea vieţii omeneşti şi asigurarea

condiţiilor necesare pentru ca oamenii să se poată realiza la întregul lor potenţial. Atingerea
acestui scop global necesită îndeplinirea următoarelor obiective:

 analiza prezentului prin prisma viitorului, prin introducerea securităţii

 ecologice în locul maximizării profitului, acesta reprezentând adevăratul
 scop al dezvoltării durabile;ƒ
 modificarea tendinţelor de consum şi producţie;
 stabilirea creşterii demografice;
 distribuirea la nivelul întregii populaţii a beneficiilor dezvoltării economice;
 realizarea unei guvernări eficiente, adică dezvoltarea unui sistem politic care să asigure
respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor;
 compatibilitatea permanentă şi sigură a mediului creat de om cu mediul natural.

Transformarea structurală este procesul de deplasare a alocării resurselor către

sistemele cu productivitate ridicată astfel încât economia să poată susţine un standard de viaţă
mai ridicat pentru întreaga populaţie. Activitatea administrativă competentă, garantarea
respectării legilor şi asigurarea accesului cetăţenilor la informaţiile de interes public reprezintă
aspecte legate de guvernarea eficientă.
Necesitatea dezvoltării durabile

Necesitatea dezvoltării durabile a societăţii a fost evidenţiată încă din 1992 la Summit-ul
Pământului de la Rio de Janeiro şi s-a reiterat la Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă
de la Johannesburg în 2002.

Dezvoltarea durabilă înseamnă mai mult decât o definiţie. Declaraţia de la

Rio pune în evidenţă 18 principii pentru dezvoltarea durabilă:
1. Oamenii au dreptul la o viaţă sănătoasa şi prosperă în armonie cu mediul
înconjurator.
2. Dezvolatarea de azi nu trebuie să submineze necesităţile de dezvoltare şi de mediu ale
generaţiilor viitoare.
3. Naţiunile au dreptul suveran de a-şi exploata resursele, dar fara a cauza distrugeri în
afara graniţelor lor.
4. Naţiunile trebuie sa propună legi internaţionale care să acorde compensaţii pentru
daunele cauzate în afara graniţelor tării lor.
5. Naţiunile trebuie să protejeze mediul. Atunci când exista riscul de daune majore,
ireversibile, nesiguranţa ştiinţifică nu trebuie pusă mai presus de măsurile clare de
prevenire a degradării mediului.
6. Pentru a obţine o dezvoltare durabilă, protecţia mediului trebuie să devină parte
integrantă a procesului de dezvoltare. Reducerea sărăciei şi dispariţia diferenţelor
economice între diverse părti ale lumii sunt esenţiale pentru realizarea dezvoltării
durabile.
7. Naţiunile trebuie să coopereze pentru conservarea şi protejarea ecosistemului
Pământului.
8. Naţiunile ar trebui să reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie şi
consum şi să implementeze politici demografice potrivite.
9. Problemele de mediu sunt mai bine rezolvate cu participarea tuturor cetăţenilor.
Naţiunile ar trebui să faciliteze şi să încurajeze participarea cetăţenilor la rezolvarea
problemeor de mediu, de aceea înformaţiile despre mediu trebuie făcute accesibile
publicului larg.
 10. Naţiunile trebuie sa aprobe legi care să protejeze mediul, să apere victimele poluării şi
atunci când este cazul să împiedice acţiunile asupra mediului care ar avea impact
negativ ireversibil.
11. Naţiunile ar trebui să coopereze pentru crearea unui mediu economic deschis care sa
asigure tuturor ţărilor dezvoltarea în spiritul sustenabilitătii.
12. Poluatorul trebuie să acopere costurile pagubelor produse.
13. Naţiunile trebuie să se informeze reciproc despre dezastrele naturale sau nu, ce au
impact în afara graniţelor.
14. Dezvoltarea durabilă necesita o abordare ştiinţifica a problemei. Naţiunile trebuie să
împărtăşească cunoştinţele şi tehnicile inovative pentru a realiza scopul dezvoltării
durabile.
15. Pentru realizarea dezvoltării durabile trebuie folosite resursele de creativitate, curaj şi
inovare ale tuturor categoriilor sociale, (implicarea deplină a femeilor în acest proces şi
a tinerilor).
16. Naţiunile trebuie să recunoască şi încurajeze iniţiativele de dezvoltare durabilă ale
tuturor persoanelor ingenioase.
17. Războiul este duşmanul dezvoltării durabile. Naţiunile trebuie sa aibă în vedere
protejarea mediului în zonele de conflict, să respecte legile cu privire la mediu pe timpul
conflictului armat şi să participe la recostruirea lui după încetare.
18. Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt înseparabile.

Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă

Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă este acela de creştere a

bunăstării şi prosperităţii individuale şi a ansamblului social la nivel naţional, urmărind o dezvoltare
economică în limitele de suport ale Capitalului Natural, într-un mod care să garanteze şi calitatea vieţii
generaţiilor viitoare.

Obiectivele principale avute în plan de către Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă sunt
următoarele:

 asigurarea stării de sănătate a populaţiei;

 redimensionarea şi remodelarea structurii economico-sociale şi
 transformarea ei într-un sistem durabil;
 dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional coerent, compatibil cu cel al Statelor Membre;
 monitorizarea şi evaluarea permanentă a performanţelor economice,
 sociale şi de protecţie a mediului, printr-un sistem de indicatori
 cantitativi şi calitative determinabili.
Dezvoltarea durabilă a agriculturii
Modernizarea, în noile condiţii create de globalizare şi de exigenţle faţă de mediu, este
strâns legată de promovarea durabilităţii durabile a agriculturii şi a întregului spaţiu rural.

Agricultura durabilă este :

 agricultura viabilă din punct de vedere economic

 răspunde exigenţelor cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară
 garantează protecţia şi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung şi le
 transmite nealterate generaţiilor viitoare
 determină şi diversitatea activităţii economice, deoarece materiile prime se prelucrează
prioritar în zonele rurale.
 dezvoltă infrastructura şi potenţialul economic al satelor.

Pentru a fi durabilă, agricultura trebuie să fie:

• productivă
• profitabilă
• ecologică
• să-şi conserve resursele

Definirea conceptului de dezvoltare durabilă rurală este extrem de complexă şi poate fi

abordată în mai multe moduri, în funcţie de direcţiile de acţiune întreprinse pentru realizarea
unor scopuri precise, determinate de cerinţele umane.

Dezvoltarea agriculturii durabile sau sustenabilă ţine cont de următoarele aspecte:

• nu poate exista cale de dezvoltare durabilă a agriculturii în afara spaţiului (mediului)

rural, aşa cum este de neconceput o dezvoltare durabilă a mediului rural fără o
agricultură durabilă, cu atât mai mult pentru ţările slab dezvoltate sau în curs de
dezvoltare, acestea având, de regulă, spaţiile rurale cele mai intense
• lumea rurală face parte din dezvoltarea globală şi nu este în exclusivitate numai agrară
şi/sau silvică
• între durabilitatea agriculturii, spaţiului rural şi dezvoltarea durabilă a agriculturii, nu
poate fi pus semnul egalităţii (deşi între acestea există interdependenţă). Ţările
dezvoltate au o agricultură durabilă prin atenţia care i se acordă, iar oferta de produse
agricole superioară cererii determină multe state să ia măsuri de reducere a producţiei
agricole
Societate durabila

Vrei ca mediul în care trăieşti să fie mai puţin poluat? Eşti adeptul energiilor neconvenţionale,
care nu consumă resurse? Atunci, chiar dacă nu ţi-ai dat seama până acum, ai o gândire durabilă. Cine
este interesat de o societate durabilă gândeşte pe termen lung. Aceasta este ideea în jurul căreia
navighează tot ce ţine de conceptul durabilităţii, pornit în urmă cu 30 de ani de la problemele legate de
mediu şi de resursele epuizabile.

Mai simplu spus, trebuie sa facem ceva cât încă mai este timp de făcut. Companiile au înteles,
iar învestiţiile pentru protecţia mediului nu mai sunt demult o curiozitate. Corporaţiile şi le-au asumat ca
nişte obligaţii atât faţă de comunităţile în care işi desfăşoară activitatea, cât şi faţă de viitor.

Gândirea durabilă asigură liniştea generaţiilor care urmează. Atenţia acordată resurselor,
mediului înconjurător, responsabilităţii sociale sunt elementele de bază ale dezvoltării durabile. Poate
nu aţi întâlnit foarte des acest concept, dar cu siguranţă aţi observat orientarea către reciclarea
deşeurilor, către obţinerea unor combustibili sintetici nepoluanţi sau către sursele de energie
neconvenţionale, precum cea solară sau eoliană.

Aţi auzit de staţii ecologice de epurare a apei, de becuri economice, de aparate electrocasnice
clasa A, de produse ecologice, de centrale termice care funcţionează pe bază de deşeuri, de companii
care susţin programe de cercetare în folosul comunităţii. înseamnă ca aţi auzit despre dezvoltarea
durabilă. Sună mai prietenos acum, nu? V-aţi dat seama dacă aveţi o gândire orientată către o societate
durabilă?

Ţinând cont că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii vieţii şi
de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt considerabile,
Guvernul României promovează conceptul de de-cuplare a impactului şi degradării mediului de
creşterea economică prin promovarea eco-eficienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de
protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunităţi de afaceri.

Având ca obiective principale întărirea structurilor admînistrative, ca element de bază pentru

construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea
Guvernului României în acest domeniu se va concentra pe următoarelor priorităţi:

• integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

• evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe
termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile;
• întărirea capacităţii înstituţionale în domeniul mediului;
• ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;
• extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii
costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;
 • întărirea parteneriatului transfrontalier şi înternaţional cu instituţiile similare din alte ţări în
scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor înternaţionale;
• elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor
ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic;
• întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare
a politicilor publice în domeniu. Pentru protejarea şi exploatarea echilibrată a resurselor
mediului, Guvernul României va acţiona pe următoarele direcţii:

ONG-urile în Dezvoltarea Durabilă

Concluzii
Este important să fie înţeles faptul că participarea activă a ONG-urilor la implementarea
Strategiei naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă poate avea un efect dublu: pe de o parte,
atingerea scopurilor Strategiei propriu zise, iar, pe de altă parte, fortificarea societăţii civile
româneşti. Înţelegerea acestui lucru ar trebui să fie un factor stimulator.

S-a văzut că rolul ONG-urilor în Dezvoltarea Durabilă poate fi unul complex, polivalent.
El presupune o implicare activă a cetăţenilor, lucru pe care ONG-urile îl pot realiza datorită
poziţionării specifice în viaţa socială.

A doua sarcină ţine de evaluarea procesului de implementare a Strategiei, monitorizarea

lui şi găsirea noilor oportunităţi de dezvoltare. în acest sens ONG-urile vor întreprinde acţiuni:

 de dezvoltare instituţională a reţelei de ONG-uri în toate localităţile de pe teritoriul

României;
 de informare a cetăţenilor şi altor organizaţii ce fac parte din societatea civilă despre
scopurile şi efectele scontate în procesul de implementare a Strategiei;
 de lobby-ul pentru influenţarea politicilor publice în vederea implementării
iniţiativelor cetăţeneşti în vederea realizării Strategiei;
 de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei;
 de atragere a resurselor şi fondurilor necesare pentru implementarea Strategiei;
 de sincronizare a diferitelor activităţi ce pot avea tangenţă sau favoriza Dezvoltarea
Durabilă;
 de popularizare a succeselor obţinute în anumite domenii, în anumite localităţi pentru a-
i încuraja pe alţii.

Fără îndoială, realizarea acestor sarcini va deschide noi oportunităţi pe care

comunitatea ONG-urilor va trebui să aibă capacitatea să le observe, să le evalueze şi să le
realizeze.
BIBLIOGRAFIE

1. CARACOTA Dumitrache, CARACOTA Constantin Razvan , - Dimensiuni contemporane ale

dezvoltarii durabile si competitive
2. DACHIN Anca, Evaluari ale dezvoltarii durabile in Romania
3. MANOLELI, Dan - Dezvoltarea durabila,
4. RĂDULESCU, Carmen, Valentina - Dezvoltarea durabila si implicatiile economico-financiare
ale organizarii exploatatiilor agricole, Bucuresti
5. *** www.dezvoltaredurabila.eu
6. *** www.ro.wikipedia.org