ANALIZA FLUXURILOR COMERCIALE ALE ROMÂNIEI

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord
de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată
suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la
sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar
țărmul Mării Negre se găsește la sud-est. Teritoriul actual al României cuprinde o zonă aproximativă
denumită „spațiul carpato-danubiano-pontic”, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial
european, conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și
subordonate complementar Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea
de est de Marea Neagră.
Economia României este o economie de piață, conform Constituției din 1991. Conform
acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concureței loiale. În
economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea
privată care trebuie protejată și garantată
Puterea economică a României:Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de
încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare
a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O
importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor
electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini (vedeți Dacia Logan) este foarte largă și
este orientată înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă. Puterea
economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri de către întreprinderile
mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de precizie, vehiculelor cu motor, industria chimică,
farmaceutică, a aparatelor electrocasnice și a îmbrăcămintei.
Sectoarele economiei:
 Industrie: Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de mașini, chimică,
petrochimică, a materialelor de construcții, de prelucrare a lemnului și industria ușoară.
 Energie;
 Construcțiile: Industria constructoare a României a avut în anul 2007 o creștere de 32%, fapt
care o plasează pe locul doi în Uniunea Europeană, după Slovacia;
 Agricultura: România are o suprafață agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece
milioane sunt ocupate cu terenuri arabile .
 Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potențial valoros de dezvoltare ce
poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât și a turiștilor străini, însă concurența
puternică din partea țărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croația) și amploarea problemelor
legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situația.
 Comunicațiile.
În 2019 economia României a depăşit Cehia şi a urcat pe locul 13 la nivelul UE. România a
înregistrat un PIB nominal de peste 222 miliarde EUR în 2019 (conform estimărilor preliminare
1
comunicate astăzi de Eurostat), urcând pe poziţia a 13-a la nivelul Uniunii Europene.Din perspectiva
acestui indicator România a depăşit Grecia în 2017, Portugalia în 2018 şi Cehia în 2019.Pe parcursul
deceniului trecut (2009-2019) PIB-ul nominal a consemnat un avans de 97 miliarde EUR în România,
evoluţie determinată însă de reducerea economiei informale, pe fondul dezvoltării reţelelor de comerţ şi
fiscalizării mai active. Considerăm că România are potenţial să intre în primele 10 economii ale
Uniunii Europene până la finalul acestui deceniu, scenariu condiţionat de tranziţia de la cantitativ la
calitativ, prin implementarea unui mix echilibrat de politici economice, axat pe dezvoltare durabilă
(implementarea de proiecte investiţionale pe criterii de calitate şi eficientă).

Principalii parteneri comerciali(exporturi,exprimate în milioane dolari – 2018)

1. Germania – 18392
2. Italia – 9152
3. Franța- 5686
4. Ungaria- 3910
5. Marea Britanie – 3401

Evoluția PIB-ului și a ponderii PIB-ului României în PIB-ul mondial

XIndicatori 2014 2015 2016 2017 2018

PIB România 199 495 177 913 187 807 211 804 240 350

PIB Mondial 79098581 74757288 75840177 80501414 85303794

Ponderea PIB România în PIB 0.25% 0.23% 0.25% 0.26% 0.28%

mondial

2
 0.30%

0.25%

0.20%

0.15%
0.28%
0.26%
0.25% 0.25%
0.23%
0.10%

0.05%

0.00%
2014 2015 2016 2017 2018

Figure 1Evoluția ponderii PIB-ului României în PIB-ul mondial

Sursa:Prelucrat de autor după www.unctad.org

Conform datelor prezentate în graficul de mai sus, se poate observa că ponderea PIB-ului României
în PIB-ul mondial a o creștere în perioada 2015-2018. Valoarea minimă a PIB-ului s-a înregistrat în
anul 2015, iar cea maximă în anul 2018. Astfel, în anul 2018, ponderea PIB-ului a fost cu 7,69% mai
mare față de anul anterior, însă față de anul 2014 (începutul perioadei analizate) ponderea PIB-ului
acrescut cu 12%.

 Valoarea indicatorului în anul 2018 față de valoarea indicatorului în anul 2017:

(0.28– 0,26) / 0,26* 100 = 7,69 %
 Valoarea indicatorului în anul 2018 față de valoarea indicatorului în anul 2014:
(0,28– 0,25) / 0,25* 100 = 12 %

3
 300,000

250,000

200,000

150,000

240,350
100,000 199,495 211,804
177,913 187,807

50,000

0
1
2014 2
2015 3
2016 4
2017 5
2018

Figure 2.Evoluția PIB-ului României în perioada 2014-2018(mil USD)

Sursa:Prelucrat de autor după www.unctad.org

Conform datelor prezentate în graficul de mai sus, se poate observa că PIB-ul României a o creștere
în perioada 2015-2018. Valoarea minimă a PIB-ului s-a înregistrat în anul 2015, iar cea maximă în anul
2018. Astfel, în anul 2018, valoarea PIB-ului a fost cu 13,48% mai mare față de anul anterior, însă față
de anul 2014 (începutul perioadei analizate) valoarea PIB-ului acrescut cu 20,47 %.

 Valoarea indicatorului în anul 2018 față de valoarea indicatorului în anul 2017:

(240,350– 211,804) / 211,804* 100 = 13.48 %
 Valoarea indicatorului în anul 2018 față de valoarea indicatorului în anul 2014:
(240,350– 199,495) / 199,495* 100 = 20.47%

4
 Principalele aspecte care derive din calitatea de membru a OMC

Înfiinţată la 1 ianuarie 1995, O.M.C. reprezintă baza instituţional-juridică a sistemului comercial

multilateral, fiind unica organizaţie internaţională contractuală, care tratează regulile globale ale
comerţului dintre ţări.Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea O.M.C., prevede în preambulul
său obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda
O.M.C. mandatul de a trata comerţul cu servicii. Acestea sunt:

 creşterea nivelului de trai, a standardelor de viaţă şi majorarea veniturilor;

 utilizarea deplină a forţei de muncă;
 majorarea producţiei şi dezvoltarea comerţului;
 utilizarea optimă a resurselor mondiale

Organizaţia Mondială a Comerţului serveşte drept forum pentru continuarea negocierilor privind
liberalizarea comerţului cu servicii prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de reguli în noi domenii
legate de comerţ. Pe lângă aceasta, ea îndeplineşte următoarele funcţii:
 facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi
ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor;
 soluţionarea diferendelor comerciale;

 examinarea politicilor comerciale naţionale;

 cooperarea cu alte instituţii internaţionale în formularea politicilor economice la scară mondială.

Prezenţa României la OMC

România a fost Parte Contractantă la GATT, iar prin participarea sa la negocierile din cadrul
Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al OMC. Lista sa de angajamente din cadrul OMC a avut
caracteristicile unei ţări în curs de dezvoltare şi nuanţe de ţară cu economie în tranziţie, materializate în
taxe vamale mai ridicate decât ţările dezvoltate şi angajamente mai mici, asumate pe perioade de timp
mai mari. Până la 1 ianuarie 2007 (data intrării în UE), România a participat în mod activ şi direct la
procesul de negocieri din cadrul OMC, precum şi la activitatea curentă a Organizaţiei, politica sa
comercială fiind examinată, periodic, de către Organul specializat al OMC. Ca Stat Membru al UE,
România aplică politica comercială comună a UE şi a preluat angajamentele UE din cadrul OMC.
România a fost implicată în două proceduri de reglementare a diferendelor (declanşate de SUA
şi, respectiv, Ungaria), ambele cazuri soluţionate prin consultări, înainte de a se ajunge la Panel.
Începând cu anul 2003, România a deţinut preşedinţii ale unor Comitete din cadrul OMC.