2.2.

Costurile si riscurile participarii la o uniune monetara

Integrarea monetara este denumirea procesului de formare a unei zone monetare, a unui spatiu in
care monedele mai multor tari sunt fie legate intre ele in mod irevocabil sau fiecare moneda se
leaga irevocabil de o moneda 'ancora' pe baza unui anumit raport, fie monedele nationale sunt
inlocuite cu o singura moneda, care va fi folosita in intreaga zona. Atat intr-un caz, cat si in
celalalt, ne aflam in fata unui proces de unificare monetara.
O uniune monetara formata in acest mod trebuie sa corespunda unei zone monetare optime,
intelegandu-se prin aceasta un spatiu economic care poate urma aceeasi politica monetara: tarile
respective renunta la politica monetara proprie, la folosirea instrumentelor de politica monetara,
in special la instrumentul curs valutar, in favoarea unei politici monetare si de curs comune.
Exista anumite costuri decurgand din renuntarea la folosirea cursului in situatiile in care un
asemenea instrument ar putea contribui la depasirea anumitor socuri, in special externe (ex.
cresterea brusca a pretului energiei sau materiilor prime importate): sporirea brusca a preturilor
in interior, scaderea competitivitatii externe, recesiune, somaj, dezechilibru extern etc. Daca tara
respectiva promoveaza o politica monetara independenta, poate apela la instrumentul curs
valutar, deprecierea monedei, prin efectul stimulator asupra exporturilor, ar putea eventual
absorbi partial somajul, iar aprecierea ar putea tempera importurile. Disparitia instrumentului
curs valutar obliga tara respectiva sa recurga la alte politici macroeconomice, pentru a mentine
competitivitatea, a restabili echilibrul extern si a mentine locurile de munca sau a absorbi
excedentul de forta de munca.
Care sunt politicile care pot inlocui folosirea instrumentului curs valutar?.
Cum trebuie sa fie tarile care doresc sa formeze impreuna o uniune monetara, pentru ca riscurile
si costurile sa fie cat mai scazute?
Mai intai, comertul reciproc trebuie sa fie intens (de ce este important?).
Mobilitatea factorilor de productie - a fortei de munca si a capitalului - trebuie, de asemenea, sa
fie intensa, pentru a compensa costurile socurilor la care poate fi supusa o
anumita tara (explicati).
Ce rezulta: indeplinirea acestor conditii se reflecta in existenta unor obiective apropiate sau
similare in domeniul politicilor macroeconomice (ocuparea fortei de munca, inflatie, echilibrul
extern etc.).
In conditiile Uniunii Europene, urmatoarele aspecte cer si favorizeaza formarea uniunii
monetare:
Asa cum arata datele publicate in Eurostat, tarile Uniunii Europene, la fel cu celelalte economii
dezvoltate, se caracterizeaza printr-o crestere a interdependentelor economice, exprimata prin
cresterea ponderii schimburilor reciproce in PIB - expresie a gradului de deschidere spre
exterior. Ca urmare, o stransa cooperare in domeniul tuturor masurilor care afecteaza
comertul reciproc devine obligatorie daca se doreste realizarea anumitor obiective comune.
Eficienta unor masuri limitate la teritoriul national devine, in aceste conditii, discutabila.
Existenta Pietei Interne, a Pietei unice comunitare, in care functioneaza cele patru libertati de
miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor. Avantajele depline, complete ale
unor asemenea liberalizari pot fi atinse numai evitand costurile pe mai multe planuri ale
utilizarii unor monede diferite. O uniune monetara este, in fapt, o continuare a etapelor
anterioare de integrare, etape in care un anumit factor a contribuit la progresul integrarii:
liberalizarea comerciala in prima faza, aceea a formarii uniunii vamale, liberalizarea circulatiei
factorilor in faza formarii pietei comune si a uniunii economice. Este randul monedei ca in
etapa actuala sa contribuie la progresul integrarii, sa duca la o uniune monetara cu
respectivele avantaje si sa reprezinte un suport al uniunii politice.
Deoarece piata interna, prin inlaturarea tuturor barierelor comerciale, inclusiv a controlului la
frontierele vamale, inseamna imposibilitatea oricarei protectii la frontiere, in absenta uniunii
monetare, unele tari pot fi inclinate sa practice devalorizari in scop competitiv ('beggar - thy -
neighbor').
Liberalizarea miscarilor de capital, componenta esentiala a pietei interne, submineaza efectele
unei politici monetare independente. Mai mult, obliga tarile sa coordoneze politicile lor
monetare sau sa aplice o singura politica monetara, pentru a raspunde efectelor produse de
miscarea capitalului.
Un alt argument in favoarea uniunii monetare cu o singura moneda se refera la faptul ca
Uniunea Europeana doreste sa sporeasca forta sa competitiva in context global, utilizarea unei
singure monede contribuind la amplificarea schimburilor comerciale nu numai in interiorul
zonei, ci si in relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului operatiunilor financiare. In acest
mod, apare efectul favorabil al 'economiilor datorate dimensiunii activitatii economice' - aspect
de mare importanta in competitia cu marile companii americane si japoneze.