ARMONIZARE SI COMPETITIE FISCALA LA NIVELUL UNIUNII

EUROPENE
Dnu, Chilarez1, George-Sebastian, Ene2
Abstract:
Cu toate eforturile de armonizare a sistemelor economice si politice, globalizarea economica si
intensificarea mobilitatii capitalurior a creat si conditiile manifestarii unei competitii fiscale intre statele
membre ale UE. In prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu exist un sistem fiscal european total integrat,
ceea ce i pune amprenta pe modul n care se transmite aceeai decizie de politic fiscal, la nivelul
fiecrui stat membru.
Prezenta lucrarea sintetizeaza unele argumente pro/ contra, orientarii eforturilor de armonizare
fiscala de o maniera care sa permita guvernelor statelor membre, utilizarea politicii fiscale ca instrument de
politic public in efortul acestora de a face fa ocurilor macroeconomice asimetrice si de ajustare a
indicatorilor macroeconomici.
Key words: Uniunea European, armonizare fiscal, politica fiscal, suveranitate fiscal, competiie
fiscal, impozite indirecte, impozite directe.
JEL Classification: G38 , F36

1. Introducere
In contextul politicii generale a UE, politica fiscal este considerat a fi esenial,
pentru toate statele Uniunii Europene. Cu toate acestea, independena lor fiscal este
constrns att de obligaia nedistorsionrii concurenei n interiorul Pieei Unice, ct i de
necesitatea ncadrrii n criteriile de convergen stabilite la Maastricht (1993), ncorporate
i n Pactul de Stabilitate i Cretere (2008) i mai recent n ,,Pactul Fiscal (2013),
urmrind coordonarea politicilor fiscale naionale pentru asigurarea unui climat de
stabilitate si de prudenta bugetar.
Pentru a realiza obiectivele preconizate, prin proiectele de stabilitate i convergen,
statele membre si-au exprimat intenia de a accepta modificarea sistemelor lor fiscale, ca
urmare a unui proces de coordonare reglementativ, care sa aib ca finalitate armonizarea
fiscal n condiiile respectrii celor dou principii ale integrrii europene: principiul
acceptrii politicilor fiscale ale tuturor rilor, cu anumite condiii, i principiul
subsidiaritii, ca relaii verticale ntre instituiile europene i guvernele naionale, iar ca
obiectiv, garantarea libertilor comunitare, i protejarea pieei unice. Intinderea si limitele
procesului de armonizare fiscal, au fcut obiectul unor opinii i dezbateri de cele mai
multe ori divergente, astfel nct rezultatele acestui proces, n mare parte, ntrzie s apar
n special n zona fiscalitii indirecte.
In prezent, la nivelul Uniunii Europene, nu exist un sistem fiscal european integrat,
ci o jonciune de sisteme fiscale naionale diferite. O atare diversitate a fcut ca sistemele
fiscale naionale sa devina, uneori, generatoare de concuren fiscal. In contextul
diferenelor ntre regimurile de impozitare i nivelul cotelor de impunere, obiectivul
principal al politicii fiscale n cadrul UE, a fost acela de a evita distorsionarea concurenei
pe piaa unica european.
Pe fondul proceselor de regionalizare, si armonizare a sistemelor economice si
politice, si a manifestrii crizei financiare din ultimii ani la nivelul Statelor Membre, s-au
resimit o serie de dezechilibre financiare care au afectat n mod direct bazele de impunere
1

Lect. univ. dr., Facultatea de Finane-Contabilitate, Universitatea Constantin Brncoveanu Piteti,

Romnia, email: dan_chilarez@yahoo.com,
2
Conf. univ. dr., Facultatea de Finane-Contabilitate, Universitatea Constantin Brncoveanu Piteti,
Romnia, email: george_sene@yahoo.com

94

in special in zona impozitelor directe, cu efecte negative in realizarea veniturilor fiscale

publice. Aceste mprejurri, au readus in discuie lipsa unei politici fiscale comune si a
unei coordonri fiscale eficiente la nivelul Uniunii Europene.
Dezbaterile i opiniile cu privire la armonizarea si concurena fiscala la nivelul Uniunii
Europene, au fost vizibile si n literatura de specialitate, n special ncepnd cu anii 90, cnd
numeroi specialiti, politicieni si autori, s-au pronunat in mod diferit cu privire la arhitectura
unei politicii fiscale comune, pendulnd ntre o politic fiscal centralizat ca rezultat al unei
uniformizri fiscale, inclusiv a ratelor de impozitare (o armonizare totala) sau a unei
compatibilizri a diversitii, ca rezultat al unei simple coordonri a sistemelor fiscale naionale.
Potrivit unor autori, Uniunea ar trebui s aib puterea de a institui i percepe
impozite i nu doar s formuleze recomandri Statelor Membre cu privire la msurile de
politic fiscal (Trovato, 2007).
ntr-o economie de pia, sistemul de impozitare reprezint unul dintre cele mai
importante instrumente de politica fiscal pe care statul le folosete n activitile sociale i
economice (Ioneci M.., Marcu N., 2007)
Potrivit altor autori, temerile privind jurisdiciile cu fiscalitate redus i eventualele
efecte colaterale, nu-i au obiectul. Dimpotriv, aceste jurisdicii, ncearc s-i gseasc
locul pe piaa intern. In cazul n care procesul ar fi oprit de armonizarea fiscal, Uniunea
European ar fi mai puin convergent dect oricnd nainte (Smith, 1999).
Concurenta fiscala genereaz politici fiscale responsabile, care pot contribui la
creterea mobilitii capitalurilor si a liberalizrii economiilor (Mitchell , 2002).
De asemenea, exista mai multe puncte de vedere bazate pe studii empirice, cu
privire la efectele concurentei fiscale asupra mobilitii capitalurilor si a forei de munca la
nivel internaional in corelaie cu volumul veniturilor fiscale in plan regional si naional
(Bretschger i Hettich , 2002).
Metodologia utilizat n acest studiu se bazeaz pe evaluri ale teoriei, studiilor i
interpretrilor din literatura de specialitate si analizele din activitatea practica specific
domeniului fiscal la nivel naional, european i internaional, n funcie de care s-au
fundamentat i formulat unele opinii i propuneri proprii.
2. Armonizarea fiscala, realizri i limite
Reformele fiscale in majoritatea statelor membre, au diferit ca ntindere i
profunzime, oscilnd intre implementarea politicilor fiscale proprii prin majorarea sau
reducerea sarcinilor fiscale i procesul de implementare a unor elemente de politic fiscal
european, in acord cu impunerile sau recomandrile UE., cu implicaii multiple att la
nivelul contribuabililor cat si al decidenilor publici.
Practica a demonstrat c procesele de integrare economica europeana, au determinat
externalizarea n interiorul uniunii, a unor probleme specifice fiecrui stat, inclusiv a celor de
natura fiscala, al cror impact poate avea efecte si asupra altor tari membre, sau pot s aduc
atingere celor doi factori decisivi: garantarea libertilor comunitare, i protejarea pieei unice.
Pentru atenuarea acestor efecte, odat cu lansarea proiectului Pieei Unice
Europene, s-a pus n mod explicit accentul pe armonizarea fiscal care s se bazeze pe
regula prevalentei normelor comunitare in raport cu cele naionale, astfel nct
reglementrile fiscale naionale s fie restructurate i adaptate pe cat posibil in mod unitar,
iar relaiile fiscale ntre rile membre ale Uniunii s se bazeze pe neutralitatea fiscal.
In acest sens, la iniiativa Comisiei Europene, au fost ntreprinse in diferite etape,
mai multe msuri menite s promoveze o mai bun coordonare a sistemelor fiscale
naionale ale statelor membre, pentru a le face compatibile cu dreptul comunitar i cu
jurisprudena Curii de Justiie a Uniunii Europene, urmrind in principal eliminarea
discriminrii i dublei impuneri, prevenirea cazurilor involuntare de neimpozitare i a

95

evaziunii i reducerea costurilor de conformitate pe care le presupune ncadrarea

nerezidenilor sub incidena dispoziiilor mai multor sisteme fiscale.
Dei armonizarea fiscal la nivel comunitar a fost prevzut de Tratatele UE i se
dorea iniial a fi un obiectiv imediat, att pentru impozitele indirecte cat si pentru cele
directe, acest proces s-a impus cu dificultate, ntmpinnd o serie de obstacole determinate
i de faptul c obiectivele politici fiscale ale Comunitii Europene i cele ale statelor
membre, au fost si sunt diferite. Comunitatea are ca obiectiv realizarea uniunii economice i
monetare, n timp ce statele membre au ca obiectiv imediat asigurarea resurselor fiscale
necesare ndeplinirii responsabilitii lor naionale i acoperirii cheltuielilor publice, animate
de dorina de a utiliza n continuare fiscalitatea ca parghie financiar, economica i social.
In timp, procesul armonizrii fiscale a creat o serie de controverse asupra limitelor
interveniilor reglementatoare intre care s se acioneze de la nivelul organismelor UE, avnd
n vedere abordrile de coninut ale sensului dat armonizrii. Dac se are n vedere conceptul
de armonizare ca termen generic, acesta poate fi neles fie ca o compatibilizare a diferenelor,
fie ca o eliminare a diferenelor. Situat ntre aceste posibiliti, armonizarea poate fi rezultatul
evoluiei unor aciuni care s aib ca finalitate, de la ,, o unificare fiscal n sens de egalizare
a ratelor i a bazelor de impunere, precum i a regulilor i procedurilor fiscale, pn la ,,o
coordonare fiscal, prin care s se asigure coexistena regimurilor fiscale din statele membre,
astfel nct decidenii publici s coopereze pentru a evita ca eventuale aciuni cu caracter fiscal,
s conduc la ,,externaliti negative asupra altor state membre, iar sistemele fiscale proprii,
s urmreasc aceleai obiective.
Potrivit unor opinii, niciuna din aceste soluii-limit nu convine stadiului atins de
integrarea economic n UE. unificarea fiscal nu are nici baz legal (date fiind nu doar
prevederile limitativ circumscrise ale Tratatului CE n materie fiscal, ci i existena
principiului subsidiaritii), nici suport politic (atta vreme ct structura instituional a UE
nu este de tip federal) i nici raionalitate economic (n absena unificrii politicilor
economice la nivel comunitar). Pe de alt parte, simpla coordonare fiscal corespunde
unui nivel de integrare economic i politic mult mai puin avansat dect cea realizat
pn n prezent n cadrul UE i este incapabil s asigure realizarea dezideratului
neutralitii fiscale (D.Negrescu , 2008)
Cu toate acestea, procesul armonizrii fiscale a determinat din partea UE., att
intervenii reglementatoare mergnd de la aciuni de coordonarea fiscal, pn la aciuni de
egalizare fiscal, respectiv a ratelor i bazelor de impunere, sau a regulilor i procedurilor
de colectare a impozitelor, sau prin aciuni combinate, astfel nct sistemele fiscale s
urmreasc aceleai obiective si finaliti, care sa nu aduc atingere pieei unice europene.
Daca primele iniiative de armonizare nu au fost bine primite de statele membre
deoarece se doreau a fi foarte radicale, fiind ndreptate ctre egalizarea tuturor ratelor i
bazelor de impunere, ncepnd din anii 90 ele au devenit mai ponderate, ns efectul lor a
permis n continuare ca sistemele fiscale naionale s difere cu mult, n special n cazul
impozitelor directe, dac avem n vedere: tipul impozitelor, baza de impunere, cotele de
impunere, dar i procedurile administrative i de colectare. In mod argumentat, pentru a
exista o comparabilitate a datelor privind clasificarea conturilor naionale, i n cadrul lor,
a impozitelor i taxelor utilizate de fiecare stat membru, n anul 1995 a fost creat Sistemul
European de Conturi (ESA95 -European System of Accounts).
Primele eforturi de armonizare, s-au ndreptat n special spre domeniul impozitelor
indirecte, n scopul eliminrii obstacolelor n calea exercitrii libertilor de stabilire i de
circulaie a bunurilor, serviciilor si capitalurilor, dar si pentru a elimina controlul la
frontiere si a limita concurena fiscala neloial ntre state. In acest sens, strategia fiscala a
Comunitii, a fost axata n principal pe taxele vamale, taxa pe valoarea adugat si accize,
fiind instituite si implementate in timp un numr mare de directive ca baz juridic, pentru

96

fiecare domeniu n parte, avnd loc o cedare de competene n favoarea Comunitii, sau o
limitare a competenei statelor membre (Costa, 2006), astfel nct asistam n prezent la :
- o competen exclusiv n materie de taxe vamale, acolo unde statele membre nu au
dreptul de a taxa att comerul intra-comunitar, ct i comerul internaional, Comunitatea
avnd competenta s adopte legislaie sau s ncheie tratate internaionale;
- o competen partajat ntre Comunitate i statele membre, aa cum este n
domeniul TVA, unde legislaia comunitar nu permite statelor membre meninerea sau
instituirea unei alte taxe asupra cifrei de afaceri, ns las la alegerea fiecrui stat membru
sa stabileasc un nivel al cotelor de impunere care trebuie sa se ncadreze intr-un interval
situat ntre 15% si 25% i cel mult dou cote reduse pn la cel puin 5%), sau, aa cum
este in cazul accizelor armonizate, a cror mrime trebuie stabilit cu respectarea unui
nivel prevzut de directivele comunitare n materie.
Chiar dac prin reglementari comunitare succesive s-a conturat un regim comunitar
aplicabil impozitelor indirecte, cu toate acestea, n cazul TVA, ca principal impozit indirect, la
nivelul Statelor Membre, exist diferenieri semnificative ale cotelor de impunere (Graficul 1),
ceea ce ne face s afirmm c situaia este departe de realizarea dezideratului unei armonizri
fiscale pn la nivelul apropierii, sau unificrii cotelor de impunere.
Graficul 1. Cote TVA aplicate in Statele Membre din Uniunea European
la 1 iulie 2013
30

VAT Rates (%)

25
20
15
10
5
0
AT BE BG CZ CY HR DK EE FI FR DE EL IE IT LV LT LU

M
UK NL PL PT RO SK SI ES SE HU EU
T

20 21 20 21 18 25 25 20 24 19.6 19 23 23 21 21 21 15 18 20 21 23 23 24 20 20 21 25 27 21.3

Sursa: Date prelucrate de autori dup: European Commission Taxation and Customs Union, VAT Rates
Applied in the Member States of the European Union- taxud.c.1(2013)2823545

In domeniul impozitelor directe, armonizarea fiscal a fost cu mult mai restrns,

urmrindu-se n principal neafectarea liberei concurene pe pia, minimizarea
posibilitilor de evaziune si evitarea dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale ntre
statele membre i nu n ultimul rnd, evitarea efectelor negative ale concurentei ntre
statele membre, n special evitarea transferului bazei fiscale prin fenomenul de migraie a
afacerilor aflate n cutarea regimului fiscal cel mai favorabil. Ultimul obiectiv ar putea fi
considerat pe deplin justificat, dac avem n vedere c in ultimul timp, s-a remarca tot mai
mult o tendin identificabil att pe plan mondial dar si in interiorul UE ca o parte a bazei
de impunere sa fie din ce in ce mai elastic n funcie de ratele de impunere, migrnd spre
zone fiscale cat mai favorabile.
Realizarea obiectivelor propuse in sfera armonizrii impozitelor directe, a fost
stnjenit de dou obstacole care s-au amplificat reciproc: pe de o parte regula unanimitii,
care presupune ca toate statele membre ale UE trebuie sa fie de acord cu o decizie
97

comunitara n materie de impozitare (baze sau cote de impozitare), i pe de alta parte datorita
absenei unei convergene de vederi asupra limitelor acestui demers (structura bazei de
impozitare sau limite maxime sau minime ale cotelor de impozitare). Primele propuneri
referitoare la armonizarea ratelor de impunere au fost formulate n rapoartele comitetelor
Neumark (1963) i Van den Tempel (1971), ns nu s-au finalizat.
Un exemplu al evoluiei cu pai mruni a procesului de armonizare fiscal, n
domeniul impozitrii directe, l reprezint impozitarea companiilor, deoarece se considera ca
exist riscul ca ratele de impozitare foarte sczute dintr-o ar, sau diversele reduceri fiscale
s atrag, n mod neloial, firme din ri concurente cu efecte n erodarea bazelor de
impozitare din rile lor de origine. In acest sens, sunt de menionat eforturile de realizarea a
unei apropieri a dispoziiilor reglementare sau administrative din statele membre pentru
stabilirea unei baze de impozitare consolidat comun (CCCTB) care s se aplice ntregii
activitii a unei companii indiferent unde i desfoar activitatea in cadrul Uniunii
Europene. Complexitatea problemelor i extrema diversitate a recomandrilor i implicaiilor
abordate cu privire la acest aspect de diferite comitete de experi i specialiti la care s-a
apelat n decursul timpului, fac ca perspectiva finalizrii acestor eforturi s fie incert .
Dac n domeniul impozitrii companiilor preocuprile pentru armonizare au fost
mai intense, in domeniul impozitrii veniturilor realizate de persoanele fizice astfel de
preocupri s-au limitat la cteva msuri referitoare la venituri realizate din circulaia
capitalurilor(dobnzi, redevene) pentru a se evita dubla impunere internaional.
O analiz comparativ a ratelor de impozitare a profiturilor realizate de companii dar
si a veniturilor realizate de persoanele fizice, scoate in evidenta diferene mari la nivelul
statelor membre UE 28 (Graficul 2).
Graficul 2. Cote impozite directe aplicate asupra profitului companiilor
si veniturilor persoanelor fizice n Uniunea European in anul 2013.

Direct Taxes Rates (%)

60
50
40
30
20
10
0

AT BE BG CY CZ HR DK EE FI FR DE EL HU IE

IT LV LT LU MT NL PL PT RO SK SI ES SE UK EU

Corporate 25 34 10 12.5 19

20 25 21 24.5 33.3 29.5 26 19 12.5 31.4 15 15 29.2 35 25 19 25 16 23 17

30 22 23 20.6

Individual 50 50 10 35 22

40 55.5 21 51.1 45

52 56.6 45 37.8

45 42 16 48 43 24 15 43.6 35 52 32 48 16 19 50

Sursa: Date prelucrate de autori dup: KPMG-Global http://www.kpmg.com/Global/

Dei cotele de impunere ca elemente de comparaie pot fi discutate prin prisma

structurii bazelor impozabile la care se aplic (n cazul impozitrii companiilor) si a
metodelor de impozitare (separat sau global n cazul impozitrii persoanelor fizice),
constatam ca exista diferene semnificative, chiar i intre state n care metodele de stabilire
a bazelor de impunere sunt asemntoare.
Asistam astfel la diferene de cote de la 10 % cum este cazul n Bulgaria, pana la
cote de 35% n Malta sau 34 % in Belgia si Frana. Se observ c n general, rile UE 15
de pn la extinderile din anii 2000, nregistreaz cote mari de impozitare: Germania
(29,55%), Frana(33,33), Belgia (34%), Italia (31,4%), Luxemburg (29,22%) etc.

98

Diferene mari exist si intre tarile devenite membre UE dup extinderile din anii 2000 :
Bulgaria (10%), Cipru (12,5%) fa de Estonia (21%), sau Slovacia (23%).
Aceleai diferene semnificative se nregistreaz si in domeniul impozitrii veniturilor
realizate de persoanele fizice, unde ntlnim cote marginale de la un nivel minim de 10% in
Bulgaria, pana la 56.6 % in Suedia sau 55,56 % n Danemarca, fr sa mai luam in calcul ca
in cazul Bulgariei ca i in cazul Romniei si altor state discutam de o cota unica de
impozitare, spre deosebire de impozitarea progresiva care este cu mult mai agresiv.
Dup cum rezult din graficul nr. 1 i 2, n ceea ce privete armonizarea cotelor de
impozitare, toate eforturile s-au soldat cu eecuri, astfel nct astzi asistm la un nivel al
cotelor de impozitare din Statele Membre care difer puternic ntr-un interval destul de larg.
In absena unor decizii comunitare cu privire la bazele sau cotele de impunere, n
acord cu evoluiile care au urmat, dreptul comunitar s-a impus i n domeniul impozitelor
directe, prin instituirea de directive orientate ctre o armonizare structurala care s
reglementeze unele domenii, cum ar fii: impunerea veniturilor sucursalelor, filialelor
situate n mai multe state membre si eliminarea dublei impuneri, realizarea unui regim
fiscal comun aplicabil fuziunilor, divizrilor i aporturilor la constituirea unei societi,
impozitarea economiilor i redevenelor, .a.).
Trebuie precizat, ca in interiorul Uniunii Europene, exista diferene semnificative de
filozofie fiscal i in ceea ce privete structura impozitelor in total venituri fiscale. De
altfel, este cunoscut ca n timp ce statele dezvoltate au sisteme fiscale axate pe impozitele
directe, statele mai puin dezvoltate, ndeosebi cele nou devenite membre, aplic sisteme
fiscale axate pe impozite indirecte i contribuii sociale mari.
Ratele mici de impozitare a companiilor i a venitului personal aplicate Statele
Membre care au aderat dup anul 2000, reprezint o parte semnificativa din motivele
pentru care veniturile lor fiscale ncasate, sunt reduse ca pondere in totalul veniturilor
fiscale. Din acest punct de vedere, potrivit datelor existente pentru anul 2010 (Graficul 3),
situaia se prezint astfel:
Graficul 3. Structura veniturilor fiscale n Statele Membre (EU 27)
Tax revenue collected

70.0
60.0
50.0
40.0
30.0
20.0
10.0
0.0
AT BE BG CY CZ DE DK EE ES FI FR GR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
Indirect

35.0 30.3 55.4 43.8 34.0 29.8 35.4 41.7 33.0 32.0 35.5 39.7 45.5 41.4 33.5 44.7 32.0 42.4 41.8 32.2 43.5 43.1 45.2 39.7 38.5 37.2 36.9

Direct

30.3 37.2 18.8 31.1 20.8 29.4 62.7 19.9 30.9 38.2 25.8 25.2 22.6 37.9 34.9 17.4 38.8 27.1 40.1 31.5 21.9 28.4 22.6 42.2 21.8 19.1 44.4

Contributions 34.9 32.4 25.8 25.1 45.2 40.8 2.1 38.5 38.6 29.8 39.3 35.1 31.9 20.7 31.7 38.3 29.2 30.7 18.1 36.3 34.9 28.5 32.2 18.1 40.1 43.7 18.7

Sursa: Date prelucrate de autori dup: European Commission Taxation and Customs Union

Constatm c n timp ce n rndul statelor din UE-15, ponderea impozitelor directe,

indirecte i a contribuiilor sunt relativ apropiate, n noile state membre impozitarea direct
ocup nivelele cele mai mici (Lituania (17,4%), urmat de Bulgaria (18,8%) i Slovacia
(19,1%), Romnia (22%). Toate aceste ri au adoptat sisteme de impozitare cu cote fixe
care conduc la o reducere semnificativa a impozitelor directe fa de cele indirecte.

99

In ce privete ponderea impozitelor indirecte n total impozite ncasate, primele

poziii sunt ocupate de Ungaria (45,5%), Bulgaria (55,4%) si Romnia (45,2%) comparativ
cu 38.6% media UE27.
In cazul contribuiilor sociale, se constat diferene mari ntre statele dezvoltate din (
fosta UE 15) asa cum sunt cele ntre Germania i Frana, care pun accent pe astfel de
ncasri si cele din Danemarca, Suedia i Marea Britanie, unde ponderea contribuiilor
sociale este redus, fiind cunoscut ca acestea din urma acoper o
mare
parte
a
cheltuielilor cu asigurrile sociale din alte impozite n timp ce cota sa de veniturile fiscale
directe n total este printre cele mai sczute din statele ( fosta UE 15.)
Dificultile ntmpinate n procesul armonizrii ratelor de impozitare, a determinat
Uniunea Europeana sa recurg i la alte mijloace mai uor de acceptat i de implementat,
cum sunt cele care vizeaz elaborarea unor reguli comune, coordonarea i cooperarea
fiscal n cadrul uniunii intre statele membre.
Fa de cele prezentate, putem afirma ca cel puin n domeniul impozitrii directe in
mare parte, eforturile de armonizare au euat. Statele Membre continu s priveasc politica
fiscal ca o component a suveranitii naionale, iar sistemele lor fiscale se deosebesc
substanial datorit diferenelor ntre structurile economice si sociale dar si a diferenelor
conceptuale privind rolul fiscalitii, n general, si al unui anumit impozit, n particular.
3. Manifestri i tendine privind concurena fiscal
Utilizarea conceptului de concurenta fiscal, este prezentat in literatura de
specialitate, prin prisma semnificaiei sale, ca o strategie n care state aflate intr-o federaie,
care dei nu coopereaz, acioneaz ca ntr-un joc n care mai multe state sau provincii din
cadrul unei federaii acioneaz, pentru stabilirea unor parametri ai sistemului fiscal n
funcie de impozitele stabilite de ceilali (Keen M.., 2008), sau n sens mai larg ca o
reducere a impozitelor si taxelor, care are drept consecin posibilitatea ca anumite
categorii de contribuabili persoane fizice sau juridice s opteze pentru localizarea averii
sau a surselor lor de venit, n acele reedine fiscale care le satisface n cel mai nalt grad
combinaia optim ntre o presiunea fiscal redus i/sau bunurile publice primite.
In funcie de scopurile urmrite, concurena fiscal se manifest n funcie de
orientarea guvernelor din rile care o aplica, si vizeaz n special:
- atragerea investiiilor strine directe, considerate tot mai importante pentru
generarea de locuri de munc n rile UE ;
- atragerea capitalului financiar mobil (investiii de portofoliu), util pentru finanarea
investiiilor, ntrirea pieelor financiare i obinerea de avantaje comparative n furnizarea
de servicii financiare ;
- atragerea fluxurilor financiare intra-firm, care pot fi canalizate nspre propria
jurisdicie fiscal prin atragerea acelor funcii corporative utilizate pentru transferul
internaional al profiturilor;
- atragerea forei de munc superior calificate.
- atragerea cumprtorilor (contribuabili indireci) in zonele transfrontaliere dar nu
numai, n special ai produselor purttoare de TVA sau de accize, n situaia n care exist
diferene semnificative ntre acestea .
Concurena fiscal la nivelul UE, poate fi apreciata ca reprezentnd o competiie
intre jurisdiciile fiscale ale statelor membre n care fiecare dorete sa se fac mai atractiv
din punct de vedere fiscal, pentru diferite categorii de contribuabili direci sau indireci. O
astfel de apreciere din partea investitorilor, poate sa vizeze mai multi parametri calitativi i
cantitatici, care se refera la :
- acceptabilitatea cotelor de impozitare prin stabilirea unor cote mai mici n raport cu
altele practicate n alte jurisdicii fiscale;

100

- acordarea de faciliti(reduceri, deduceri, exonerri) la stabilirea bazelor de

impunere;
- flexibilitatea si transparenta reglementrilor si metodele de calcul al impozitelor;
- infrastructura si functionalitatea sistemului de gestionare si administrare fiscala la
nivel local si central;
- acordarea de faciliti referitoare la condiii de mediu, sau in asigurarea
infrastructurii necesare nfiinrii sau dezvoltarii afacerilor .
Astfel de instrumente promovate de administraiile locale i centrale, pot influena n
sens pozitiv creterea mobilitii capitalului i a muncii, fiecare contribuabil fiind interesat sa
beneficieze de cele mai profitabile oportuniti pentru a realiza cel mai mare randament al
veniturilor nainte sau dup impunere. In cutarea unor astfel de oportuniti, contribuabilii
prsesc graniele statelor de rezidenta, naionale, penaliznd astfel acele sisteme fiscale cu
rate marginale de impunere ridicate, /sau reglementri stufoase, ceea ce se transpune intr-o
cretere a bazei de impunere i implicit a ncasrilor totale n rile gazd.
In ultimii ani si in special n perioada dinaintea crizei, la nivelul UE, s-au amplificat
fenomenele de transfer a sarcinilor fiscale n interiorul UE, prin modaliti tot mai
diversificate ca forma si natura. Astfel de tendine au fost favorizate i de amplificarea
fluxurilor internaionale de capital, de inovaiile financiare, de reglementarea pieelor
financiare i de noile oportuniti create pentru evaziunea fiscal, cu efecte de diminuare a
capacitii de realizare a resurselor financiare publice si nregistrarea de deficite fiscale
pentru unele state membre.
Ca o reacie la aceste dezechilibre, au aprut critici n special din partea
reprezentanilor Statelor Membre dezvoltate, care au pus manifestarea acestora pe seama
unei armonizri insuficiente a politicilor fiscale la nivelul UE, dar si a necoordonrii fiscale
eficiente, ceea ce a permis guvernelor statelor membre (n special a celor nou aderate), sa
utilizeze instrumentele de politica fiscala ca modaliti de alocare a materiei impozabile cu
grad ridicat de mobilitate(capitalul i locurilor de munca) n jurisdiciile lor fiscale in
condiii de concuren fiscal.
4. Armonizarea fiscala, versus concurena fiscal
Avnd n vedere cele exprimate anterior, se pot aduce unele argumente pro sau contra
procesului de armonizare fiscal, prin prisma gradului i limitelor n care acest proces
trebuie continuat, prin recurs la opiunea pentru o armonizare total, sau o armonizare bazata
pe coordonare fiscal cu acceptarea n mod implicit a unor elemente de concuren fiscal.
In demersul propus, trebuie reinut punctul nostru de vedere, ca datorita complexitii
mecanismelor si implicaiilor pe care le presupune procesul de integrare si necesitatea
alinieri la Tratatele constitutive ale Uniunii Europene, funcionarea si obiectivele
sistemului fiscal la nivelul unui stat membru, nu poate fi abordat n mod independent, mai
ales atunci cnd interaciunea sa cu cele ale altor state au influente externe negative, in
special asupra bunei funcionari a pieei unice europene. Astfel, o forma de armonizare
fiscal, devine inevitabil, iar o serie de aspecte se pot constitui in argumente pentru o
armonizare fiscal, cum ar fi:
- eliminarea discriminrii i a riscului dublei impuneri;
- prevenirea cazurilor involuntare de neimpozitare i a evaziunii fiscale, n special la
nivelul operaiunilor intracomunitare.
- prevenirea pierderilor de venituri asociate concurenei fiscale i fragilizarea
ncasrilor n special prin migrarea bazelor de impozitare naionale ntre statele membre, n
cutarea regimului fiscal mai favorabil
- reducerea costurilor de conformitate pe care le presupune ncadrarea nerezidenilor
sub incidena dispoziiilor mai multor sisteme fiscale;

101

- nevalorificarea de ctre unele State Membre n raport cu altele, a avantajelor unei piee
unice, dar i din punctul de vedere al repartiiei internaionale a veniturilor din impozite;
- distorsionarea constituirii si implicit a alocrii resurselor bugetare, cu consecine
negative asupra nivelului de finanarea cheltuielilor publice;
De asemenea, lipsa unui sistem unic coordonat, poate influena modul n care se
transmite i se aplic aceeai decizie de politic fiscal de la nivelul UE, la nivelul fiecrui
stat, nregistrndu-se astfel efecte diferite de cele ateptate a se realiza.
Dac armonizarea fiscal bazat pe o coordonare fiscal ar conduce la ndeprtarea
neajunsurilor menionate, considerm ca realizarea unei armonizri totale nu ar fi necesar,
ceea ce ar implica meninerea unor condiii de manifestare a concurentei fiscale, bazndune pe urmtoarele argumente, ntre care exist unele raporturi de interdependen:
a) In condiiile manifestrii dezechilibrelor economico-sociale, o armonizare total,
poate crea o vulnerabilitate a politicilor fiscale naionale, prin imposibilitatea de a de a se apra
in faa variaiilor climatului economic i in special a efectelor unor crize economicofinanciare. In condiiile n care economia global se confrunt cu mari dificulti, a revenit n
discuie problematica implicrii active a statului n viaa economic i social, n ncercarea de
a atenua efectele dezechilibrelor existente i poteniale, inclusiv prin utilizarea politicii fiscale
ca o prghie de macrostabilizare. Pe perioada recentei crize, ,,multe state au considerat necesar
sa creasc cotele maxime de impozit pe venit, adoptnd una din urmtoarele doua abordri: fie
aplicarea unor noi cote de impozit pentru veniturile foarte mari, fie introducerea unor impozite
temporare pentru situaii urgente de deficit bugetar(KPMG, 2012).
b) In condiiile actuale n care globalizarea economic i financiar a dezvoltat
concurena pentru accesul la finanri, inclusiv prin atragerea investiiilor strine, pentru
statele mai puin dezvoltate, posibilitatea atragerii investiiilor strine cu potenial
economic prin utilizarea politicii fiscale ca instrument de atragere n jurisdiciile lor
fiscale, inclusiv prin utilizarea unor cote de impozitare mai reduse, ar fi printre puinele
argumente. In context regional, pentru Statele Membre nou aderate, pstrarea unui anumit
grad de independenta in politica fiscala fiscale s-ar putea dovedi a fi o alegere mai buna pe
termen mediu, n care s parcurg o traiectorie de consolidare fiscal, mi ales n prezent,
cnd sustenabilitatea fiscal a finanelor publice a devenit o prioritate major..
c) Daca in procesul de armonizare fiscala s-ar proceda la stabilirea unor cote de
impozitare comune, tendina ar fi ca nivelul acestora sa fie la un nivel considerat
,,rezonabil pentru toate statele membre, ns n mod logic, acest nivel ar trebui s fie la un
nivel mai mic dect cel al cotelor mari practicate de statele dezvoltate si unul mai mare fata
de cele practicate n prezent de statele mai puin dezvoltate. In aceasta situaie, apar reacii
in ambele categorii de state. Pe de o parte statele dezvoltate ar fi nevoite sa-si
redimensioneze cheltuielile publice in sensul diminurii, iar cele mai puin dezvoltate ar
pierde avantajele ratelor de impozitare mai mici, devenind insuficient de atrgtoare pentru
investiiile strine, si mpovrtoare din punct de vedere fiscal pentru contribuabilii proprii.
In acest caz, nu este de mirare c rile cu rate marginale mari de impunere nu apreciaz
concurena fiscal, n timp ce statele mai puin dezvoltate, continua sa se afle ntr-un
,,concurs de frumusee cu cote de impozitare ct mai atractive pentru investiiile strine.
d) n condiiile existenei unei competiii fiscale n limite raionale att la nivel local,
ct i la nivele naional, prin scderea ratelor de impozitare, politica fiscal ar putea
contribui la creterea competitivitii i la dezvoltarea afacerilor, deoarece contribuabilii ar
pstra o parte mai mare din veniturile obinute, care pot asigura n viitor o cretere a bazei
de impozitare si implicit a taxelor colectate. Reciproca insa nu este valabila, fiind
binecunoscuta limita suportabilitatii presiunii fiscale potrivit teoriei reprezentata prin
Curba Laffer. De asemenea, acest aspect poate deveni un factor de dezvoltare a
economiilor europene prin creterea gradului de mobilitate a factorilor de producie, n

102

contextul competiiei internaionale, deoarece investitorii pot beneficia de avantajele

sistemelor fiscale cu cote mai reduse, fr s prseasc limitele UE.
e) In condiiile in care guvernele naionale sunt susceptibile de tendina de a ,,
impozita pentru a cheltui fr a gestiona eficient resursele financiare publice, concurena
fiscal, poate contribui la limitarea acestor tendine i stimularea creterii eficienei
bugetare prin utilizarea unor resurse mai mici i implicit reducerea vulnerabilitii
contribuabililor fa de exploatarea exercitat asupra lor de ctre stat, care dorete
permanent s-i sporeasc resursele majornd impozitele. De asemenea, atunci cnd
contribuabilii tiu c pot s-i transfere liber capitalurile ei se pot apra mai uor de abuzuri
guvernamentale i de corupie.
f) Pretextul manifestrii celor ,,patru libertila nivelul pieei unice europene, nu
trebuie folosit pentru a se tinde ctre o eliminare a concurenei fiscale, n favoarea unei
armonizri complete a sistemelor fiscale naionale. Nu se poate pune semnul de egalitate
ntre concurena fiscal i concurena de pia n sens real. Concurena de pia este
dominat de legea cererii i a ofertei, n timp ce concurena fiscal, este doar un aspect al
concurenei ntre ari, ca rezultat al unor constrngeri de natur bugetar ct i al
intereselor politice, economice i sociale. O armonizare total, ar fi eficient pn la
anumite limite, deoarece uniformizarea atenueaz concurena fiscal regional, dar i cea
mondial, ceea ce ar constitui un dezavantaj pentru sistemul fiscal european
5. Concluzii
Dei armonizarea politicilor fiscale reprezint un obiectiv important care privete
sistemul finanelor publice europene acceptat de Statele Membre prin Tratatele de aderare,
cu toate eforturile ntreprinse, prioritatea acordat acestui proces, a cunoscut n timp etape de
ezitare si de interes oscilante ca intensitate, astfel nct gradul de armonizare realizat pn n
prezent s fie contrar ateptrilor, fr a se putea vorbi nc despre o politic fiscal unitar.
Rezultatele actuale ale procesului de armonizare fiscal la nivelul UE, relev faptul
c dei exist o strategie fiscal cu obiective comune, realizarea acestora este diferit,
statele membre uzitnd n continuare de prerogativele lor de suveranitate fiscal, n timp ce
Comisia European pare c a abandonat eforturile sale anterioare orientate spre
armonizare, fr s existe o strategie de urmat in acest sens. De asemenea, faptul c
msurile de armonizare ale Comisiei Europene trebuie s fie introduse respectnd regula
unanimitii, se ntmpl foarte des ca unele iniiative reglementare sa fie blocate de unul
sau dou state membre, mpiedicnd astfel aplicarea lor. Reinerile Statelor Membre fa de
iniiativele de armonizare a impozitelor directe, n raport cu cele indirecte, nu sunt doar
rezultatul gradului diferit de exigen cu care cele dou tipuri de armonizri sunt prevzute
n Tratatele UE, ci i al faptului c, prin armonizarea impozitelor indirecte, marja de
manevr a autoritilor naionale n materia impozitrii s-a restrns considerabil..
Chiar i n cazurile n care s-a reuit adoptarea de acte legislative comunitare n acest
domeniu, s-au folosit de regul ca mijloace de armonizare Directivele i mai puin
Regulamentele. Este cunoscut, c Directivele conin doar obligaii de rezultat, trebuie
transpuse n legislaia naional i nu aplicate direct cum este cazul Regulamentelor, ceea
ce las o mai mare marj de alegere din partea autoritilor naionale, care au tendina de
conservare a suveranitii lor fiscale, confirmnd suplimentar reticena statelor membre de
a se supune n aceast materie unor reglementri supranaionale.
Pe fondul ntrzierii rezultatelor ateptate iniial ca urmare a procesului armonizrii
fiscale, Statele Membre cu o economie dezvoltat i o fiscalitate accentuat, continu s fie
ngrijorate de posibilitatea reducerii surselor lor de venituri bugetare prin migrarea
investitorilor poteniali sau relocarea celor existeni ctre jurisdicii fiscale care utilizeaz cote
de impozitare reduse ca principale argumente de atragere a investiiilor strine, motiv pentru

103

care promoveaz i susin o armonizare total, inclusiv n cazul impozitului pe venitul

persoanelor fizice, condamnnd concurena fiscal pe care o doresc redus sau eliminat.
Eventualele efecte negative sau pozitive atribuite concurenei fiscale la nivelul UE, sunt
susinute n rndul statelor n mod diferit, deoarece fiecare se afl oarecum pe poziii de interes
divergente. Pe de o parte statele cu economii dezvoltate i capacitate de a rezista ocurilor
pieei sunt mpotriva concurenei fiscale, n timp ce statele mai puin dezvoltate nu sunt pe
deplin dispuse s renune n totalitate la dreptul de a ncasa impozite i taxe n modul n care le
dicteaz interesele propriei politici fiscale, deoarece aceasta rmne printre puinele
instrumente de aciune la dispoziia guvernelor naionale, prin care s suplineasc neajunsurile
create n economie de eventuale crize i a ocurilor propagate n pia.
In faa unor astfel de provocri, pentru Statele Membre, politica fiscal regional se
situeaz pe un plan secund, n timp ce interesul pentru avantajele oferite de concurena
fiscal devine o opiune viabil. Pentru organismele UE, una dintre marile provocri a fost
i rmne gsirea unor soluii la problemele privind necesitatea compatibilitii diferitelor
sisteme i relaii ale statelor membre, printre care sistemul fiscal ocup o poziie
semnificativ.
References:
1.Bretschger, Lucas and Frank Hettich (2002): Globalisation, Capital Mobility and Tax
Competition: Theory and Evidence for OECD Countries, European Journal of Political
Economy, 18(4): 695-716.
2.Costa C. (2006), Reflections on the fiscal sovereignty of the Member States, Study
Iurisprudenia Magazine issue no. 2/2006, Babes-Bolyai University, Cluj-Napoca
3.Chilarez D.,Ene G.S., ,,From fiscal sovereignty to a good fiscal governance in the
European Union , Revista Economic, Supplement No.4/2012 , pag 125-135
4.Claudio Radaelli, Ulrike Kraemer: Shifting Modes of Governance: The Case of
International Direct Taxation, International Workshop, International University Bremen,
June 2005, http://www.eu-newgov.org/database/DOCS/P22_D04_Shifting_modes_of_
governance.pdf
5.Ene S., Micuda D., (2007): Indirect taxation in the European Union., MPRA Paper No.
30414, ,http://mpra.ub.unimuenchen.de/30414/1/MPRA_paper_30414. pdf
6.Hamilton, S.F. (2009). Excise Taxes with Multiproduct Transactions. American Economic
Review, 99(1), 458471.http://ideas.repec.org/a/aea/aecrev/v99y2009i1p458-71.html
7.Ioneci M, Marcu N., ,,Taxation and accountancy between national and regional Theoretical
and Applied Economics, 2007, issue 6(511)(supplement)(vol2), pages 155-164
8.Keen, M. (2008). Tax competition, The New Palgrave Dictionary of Economics, Ed.
Steven N. Durlauf and Lawrence E. Blume, Palgrave Macmillan
9.http://www.dictionaryofeconomics.com/article?id=pde2008_T000018
10. Kudrle R.T., ( 2008) ,,The OECDs Harmful Tax Competition Initiative and the Tax
Havens: From Bombshell to Damp Squib Global Economy Journal, Volume 8, Issue 1
https://www2.hhh.umn.edu/publications/7102/document.pdf
11. Kalchev E. , 2009, Flat Tax in the Eu Something of Craze? the Bulgarian Case,
http://oliver.efri.hr/~euconf/2009/docs/session12/4%20Kalchev.pdf
12. Mitchell J.D., 2001, ,,Tax Competition Primer: Why Tax Harmonization and Information
Exchange Undermine America s Competitive Advantage in the Global Economy ,
Heritage
Foundation,
Backgrounder
#1460,
2001,
http://www.heritage.org/research/reports/2001/07/a-tax-competition-primer
13. Mitchell J.D., (2000), ,,An OECD Proposal to Eliminate Tax Competition Would Mean
Higher Taxes and Less Privacy Heritage Foundation, Backgrounder #1395
14. Negrescu D., Comnescu A., (2007)ne de armonizare fiscal la nivelul Uniunii
Europene. Provocri pentru Romnia, Studii de strategie i politici , Institutul European
din Romnia, Proiect SPOS 2007,
www.ier.ro/documente/SPOS2007_ro/Spos2007_studiu_5_ro.pdf1

104

15. Nerudova, Danuse, (2008), Tax Harmonization in the EU, 90-109;

http://mibes.teilar.gr/ebook/ebooks/Nerudova%2090-109.pdf
16. Rabushka A., Hall R., 2007, The Flat Tax, updated and revised edition, Hoover
Institution, pag. 91, http://media.hoover.org/documents/0817993115_79.pdf
17. Smith D., (1999), Will Tax Harmonization Harm Job Creation, A European Harmony,
Stockholm Network Conference, May 8,
18. Talpos I., Crasneac O.A., (2010), Efectele concurenei fiscale, Economie teoretic i
aplicat Volumul XVII No. 8(549) pp. 38-54
19. Trovato, M., 2007 The Threat of Fiscal Harmonization, Liberales Institut Paper,
http://www.steuerwettbewerb.ch/papers/Massimiliano-Trovato-The-Threat-of-Fiscal
Harmonization.pdf
20. Wilson, J. D., Wildasin, D.,(2004) Capital Tax Competiton: Bane or Boon, Journal of
Public Economics, nr. 88, pp. 1065-1091
21. Eurostat, (2011), http://epp.eurostat.ec.europa.eu
22. European Commission Taxation and Customs Union, VAT Rates Applied in the Member
States
of
the
European
Union
taxud.c.1(2013)2823545,
http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/vat/how_vat_works/r
ates/vat_rates
23. KPMG-Global http://www.kpmg.com/Global/en/services/Tax/Pages/default.aspx

105