FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SI

ADMINISTRATIEPUBLICA
Politica fiscala si sistemul fiscal romanesc.Cota unica vs. impozitare
progresiva
Cuprins
Cap. I Politica fiscala - cheia echilibrului macroeconomic1.1 Politica
fiscala- definitii si obiective1.2.Politica fiscalã a României în perspectiva
aderãrii la Uniunea EuropeanãCap II.Conceptul de sistem fiscal2.1
Sistemul fiscal din RomaniaCap III.Cota unica vs impozitare
progresiva. Sistemul de impozitare progresiva vs. cota unica
deimpozitare3.1 Argumente şi evaluarea impactului cotei unice şi a
impozitării progresive3.2 Ţintele politicii fiscale ale unui stat
Cap. I Politica fiscala - cheia echilibrului macroeconomic
In ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, de
functionare si dezvoltare deansamblu a economiei, un loc deosebit
de important ocupa politica fiscala.
1.1 Politica fiscala- definitii, obiective, principii
Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia,
precum si un ansamblude masuri si actiuni privind rolul impozitelor in
sistemul veniturilor bugetare, tipurile de impozite, perceperea si
modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a cresterii
economice, felul in careeste gandita eficacitatea fiscala in tara
respectiva. Ea consta intr-un set de decizii guvernamentale prin care
se urmareste influentarea activitatii economico-sociale cu
ajutorul mobilitatii veniturilor si cheltuielilor bugetului public.Politica
fiscală este o componentă de bază a politicii economice, care,
prin intermediulsistemului taxării şi impunerii, urmăreşte să
influenţeze (să stimuleze) activitatea economică lanivel
agregat. Ea cuprinde totalitatea măsurilor referitoare la
cuantumul şi modul de percepere /utilizare a impozitelor şi taxelor
într-o economie.Politica fiscala se defineste prin :
“totalitatea metodelor, mijloacelor,
formelor, instrumentelor si institutiilor folosite de stat si
celelalte autoritati publice pentru procurarearesurselor financiare
fiscale, inclusiv pentru influentarea vietii economico-sociale”.Politica
fiscala isi poate pune amprenta, influentand asupra
derularii proceselor  economico-financiare si implicit asupra
evolutiei intregii societati. Dar, la randul sau, ea
esteconditionata de mediul economic, printr-o serie de
factori, dintre care se remarca : stareaeconomiei, raporturile
dintre sectorul public si cel privat, nivelul veniturilor cetatenilor
etc.Politica fiscala se afla in raporturi de interdependenta
cu politica bugetara, politicamonetara, cu politica valutara,
cu politica preturilor, cu politica ocuparii fortei de munca si cu
 politica financiara a intreprinderii. Pe de alta parte, politica
fiscala are obiective si instrumente proprii de manifestare.Prin
politica fiscală, statul poate influenţa o serie de coordonate
economice (cererea de bunuri, veniturile ş.a.). Operaţiunile de
această natură sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publiceşi al
investiţiilor, având menirea de a determina relansarea
creşterii economice.Principaleleobiective ale politicii fiscale
constau în dezvoltarea economicã si consolidarea clasei de
mijloc.Viziunea fiscalã trebuie sã fie calitativã si activã, prin stimularea
initiativei si prin respectul fatã deasumarea riscului. Transpunerea
in practica a legilor fiscale,asigurarea functionarii corecte a
mecanismului fiscal si realizarea creantelor fiscale se realizeazacu
organisme specializate ale statului si prin activitatea unor
profesionisti in domeniul fiscal,instruiti in acord cu exigentele
fiscalitatii pe plan nationl si international.În fazele de recesiune
economică, statul trebuie să acţioneze cu precădere în
direcţia reducerii gradului de impozitare / taxare, în
scopulîncurajării atât a consumului, cât şi a investiţiilor. În
schimb, în etapele de boom, fiscalitatea semajorează, pentru a
încetini ritmul cererii de consum şi al investiţiilor private (creând teren
pentruîncasări suplimentare la bugetul statului – utilizabile în vederea
acoperirii deficitelor înregistrate în perioadele de
recesiune).Fiscalitatea inteleasa ca sistem de percepere a
impozitelor sia altor obligatii fiscale, ca ansamblul legilor, regulilor si
practicilor referitoare la fundamentarea,calcularea si perceperea
impozitelor, ocupa locul cel mai important in prelevarile
obligatorii la bugetul public. La fundamentarea fiscalitatii se tine
seama de mai multe principii, cum ar fi:-Pricipiul obligativitatii
impozitului;-Principiul argumentarii generale a impozitului;-Principiul
unicitatii impunerii;-Principiul eficacitatii impunerii;-Principiul
progresivitatii impunerii;-Principiul veridicitatii impunerii;-Principiul
simplitatii si accesibilitatii modului de calcul.Prin respectarea unor
astfel de principii, fiscalitatea isi indeplineste functiile
sale insocietate in sensul ca asigua resursele monetare
necesare pentru satisfacerea nevoilor comune,asigura o
redistribuire a veniturilor printr-un sistem de alocatii etc.
Evidentierea continutului politicii fiscale presupune luarea in
considerare a o serie deelemente teoretice si practice de o mare
importanta.In primul rand, elaborarea politicii fiscale este un act
de decizie deosebit de complex,ghidat de criteriul de eficienta.
Aceasta in sensul ca, prin masurile si actiunile promovate,
seurmreste reducerea fluctuatiilor , a instabilitatii economice, protejarea
veniturilor consumatorilor sistimularea dezvoltarii. Impozitele, ca si
alte forme de prelevari, modifica distribuirea initiala aveniturilor,
influentand activitatea economica, investitiile si consumul.In al doilea
rand , exista o stransa legatura intre sistemul de impunere fiscala ,
impozite sivenit.Impozitul constituie o functie crescatoare a
venitului; La un sistem fiscal dat impozitul semareste o data cu
veniturile, insa cresterea impozitului trebuie sa fie inferioara cresterii
veniturilor (sa fie subunitara); se maresc totodata incasarile
fiscale, si deci, posibilitatile de incasare acheltuielilor
guvernamentale. Daca notam cu “r” rata de impunere fiscala,
cu “I” impozitul si cu“ v ” v e n i t u l a t u n c i s e
poate exprim relatia: i=f(r,v) si deci
i = r . v . R a p o r t u l d i n t r e cresterea impozitelor si
cresterea veniturilor reprezinta rata marginala de impunere fiscala
(Img).Astfel , Img= ; Ea arata cu cat creste impozitul pe unitatea
suplimentara de venit.Rata presiunii fiscale trebuieapreciata in
sens dublu: in sens restrans, ea este egala cu raportul intre
dimensiunile impozitelor incasate de stat si PIB; in sens larg,
ea este egala cu raportul intre totalitatea impozitelor
sicontributiilor sociale, pe de o parte, si PIB pe de alta parte. In acet fel,
rata presiunii fiscal permiteefectuarea unor comparatii international
relevante, deoarece asigura obtinerea de informatii privind ponderea
impozitelor si contributiilor sociale respective la finantarea
protectiei sociale realizate deautoritatea publica.In conditiile cu
piata concurential-functionala, impozitele indeplinesc un
important rolfinanciar-monetar si economic-social. Prin
diversitatea lor se pot incurja sau descuraja anumiteactivitati
economice. In acest sens, un rol important in tara noastra il are
impozitul pe venitulglobal.Pentru intelegerea si utilizarea
presiunii fiscale prezinta interes si analiza
curbei fundamentata de catre Arthur Laffer. Aceasta reflecta
legatura intre incasarile fiscale totale alestatului si rata
impunerii.Laffer considera ca, pornind de la 0 spre 100% (vezi
fig 1), o marire aratei de impunere poate duce la sporirea incasarilor
fiscale. Dar exista o rata de impunere optima,

dincolo de care incasarile fiscale totale se vor micsora daca

rata de impunere va continua sasporeasca. Din punctual M al
figurii, efectele descurajatoare ale fiscalitatii provoaca o diminuare
a productiei, adica ca marirea presiunii fiscale duce la scaderea
productiei, nu la crestereaneconditionata si substantiala a
incasarilor fiscale.Fig. nr. 1 Curba fundamentata de catre Arthur
Laffer Rezulta existenta a doua zone, delimitate prin punctele OMP,
astfel:
•
Zona admisibila normala OMP
0,
in care agentii economici accepta marirea presiunii fiscale,deoarece
vor o cantitate mai mare de utilitati publice.Incasarle fiscale sporesc, cu
toate caare loc o diminuare treptata a activitatii economice si a bazei
de impunere; anumiti agentieconomici opteaza pentru cresterea
timpului liber in defavoarea timpului pentru munca, iar alti agenti
economici procedeaza invers.Astfel, ritmul de crestere a incasarilor
fiscale tindesa se reduca odata ce sporeste presiunea fiscala;
•
Zona inadmisibila sau prohibitive P
0
MP hasurata, este aceea in care un segment tot maimare din
venitul factorilor factorilor de productie este preluat de stat.De
aceea, agentiieconomici isi diminueaza activitatile impozabile,
iar baza de impunere scade.Agentiieconomici reudiaza noi utilitati
publice, agreandu-le pe cele private; in timp ce presiunea
fiscala se accentueaza are loc reducerea productiei si amplificarea
activitatilor subterane, sise micsoreaza incasarile fiscale.Pentru
Arthur Laffer, o fiscalitate dura si inegala genereaza
dificultati mari in evolutia productiei, astfel ca in economia
actual se impugn o diminuare a ratei de impozare si o
reducere progresiva a impozitului pe venit, in vederea
favorizarii relansarii activitatii economice.Fata de oasemenea
situatie sunt necesare eforturi teoretico-ractice pentru determinarea
nivelului maxim al presiunii fiscale admisibile si a zonei in care
se gasesteeconomia nationala.Dar, un astfel de demers este diferit,
ingreunand anticiparea urmarilor pe carele are o politica de diminuare
a fiscalitatii.In al treilea rand , este importanta luarea in calcul a
efectelor probabile atat ale reducerii, cat siale majorarii impunerii
fiscale , atat pe termen scurt cat si pe termen lung.In cazul in
care serecurge la finantarea cresterii cheltuielilor publice
prin marirea impozitelor , se diminueazaveniturile agentilor
economici dar se atenueaza si inflatia,etc. Atunci cand se actioneaza
in sensulreducerii impozitelor si deci al micsorarii presiunii fiscal se
poate ajunge la deficit bugetar sau laaccentuarea acestuia,care, se
finanteaza prin imprumuturi care inseamna datorie publica si
alteconsecinte. Luarea in considerare a efectelor pe termen lung
conduce la concluzia ca , desi nivelulmai ridicat al impozitelor mareste
veniturile totale din impozite , totusi, reducerea impozitelor areca efecte
marirea veniturilor bugetare , deoarece, in masura in care stimuleaza
investitiile , ea ducela largirea bazei asupra careia se aplica
rata de impunere respcetiva.Daca, spre exemplu ,
oreducere a impozitelor de 8% stimuleaza marirea cu 2%
a venitului impozabil, reducereaimpozitului “se plateste singura”
in decurs de 4 ani.Efectele probabile ale reducerii sau
majorariiimpozitelor trebuie comparate cu efectele totale ale deficitelor
bugetare.In al patrulea rand, perceperea impozitelor se realizeaza sub
doua forme:
•
Impozite directe : se suporta nemijlocit de catre cei care
le platesc , ca ,de exemplu ,impozitul pe profit, impozitul
pe salarii , impozitul pe sumele din vanzarea
activelor societatilor comerciale cu capital de stat , impozitele pe
dividende la societatile comerciale,etc.
•
Impozite indirecte : acelea care sunt cuprinse in preturile
marfurilor incasate odata cuvanzarea acestora , insa suportate
de consumatorii finali , la cumpararea marfurilor ca deexemplu
tax ape valoarea adaugata , accize si impozit pe circulatie, taxe vamale
etc.A n u l 2 0 0 0 2
0 0 1 2 0 0 2 2 0 0
3 2 0 0 4 2 0 0 5 2
0 0 6 Impozitedirecte5 6 . 5 5
6 . 1 5 5 . 5 5 3 .
1 5 3 . 8 5 1 . 1 5
0 . 1 Impoziteindirecte3 6 . 1 3
6 . 7 3 7 . 9 4 0 .
8 4 0 . 3 4 2 . 7 4
3 . 2 Tabel nr. 1 Analiza legaturii dintre
impozitele directe si impozitele indirecte ca pondere
inveniturile fiscala (%)Teoretic, impozitul pe venitul global
descurajeaza economisirea si stimuleaza consumul prezent, in timp
ce impozitul pe cheltuieli este stimulativ pentru cei care
economisesc. Modificarileulterioare ale sistemului fiscal din tara
noastra trebuie sa ia in considerare atat aspecte pozitive aleimpozitului
pe venitul global, dar si pe cele negative. In prezent, actualul sistemul
de impunere aveniturilor obtinute de persoanele fizice se apropie
foarte mult de asa-numitul impozit ,,cash-flow”, prin faptul ca o
serie de venituri de capital (dobanzi, dividende, etc.) nu sunt
globalizate, ciimpozitate final prin retinere la sursa. In Romania,
ca si in multe alte tari, consumul este dejaimpozitat indirect, prin
taxa pe valoarea adaugata sau alte impozite indirecte.Spre exemplu ,
in bugetul de stat al Romaniei in anul 1994, din totalul
veniturilor de9870,1 miliarde lei , impozitele directe reprezinta
4606,1 miliarde lei, adica 46,6%; in cadrulimpozitelor directe ,
impozitul pe profit ete de 2072,0 miliarde lei, adica 44,9%, iar impozitul
pe

salarii este 2476.0 miliarde lei, adica 53,7%; impozitele indirect sunt in
suma de 5044,3 miliardelei , adica 51,1% din totalul veniturilor
bugetare.I n a l c i n c i l e a r a n d , p o l i t i c a f i s c a l a s e
caracterizeaza prin
p r o g r e s i v i t a t e a impozitelor.Aceasta vizeaza impozitele directe
si presupune ca rata de impunere sa se mareasca pemasura ce
venitul impozabil creste.Progresivitatea impozitelor
constituie un instrument deredistribuire si de justitie fiscal si,
in acelasi timp , elemnt cheie al sustineii cererii facand
sa beneficieze de venituri suplimentare paturile sociale mai
sarace , finantate prin prelevarile asupraveniturilor celor
bogati.Rata de impunere nu poate fi insa marita oricat de
mult cu efecte poziive.exista un prag de presiune fiscala sau o
rata optima de presiune fiscala dincolo de careorice impunere
este vatamatoare economiei.Aceasta deoarece marirea ratei de
impunere , de la unanumit punct , limiteaza stimularea agentilor
economici ,descurajeaza realizarea de investitii,ingusteaza
bazele de impozitare ; totodata printr-o rata de impozitare
ridicata peste o anumitalimita , se pot antrena si actiuni de avaziune
fiscal ca si orientarea spre activitati ce beneficiaza deavantaje
fiscale ,fraude fiscal, diminuarea P.N.B. , si desigur, scaderea
incasarilor fiscal.Este posibil ca volumul incasarilor sa creasca ,
chiar prin reducerea ratei de impunere, insa aplicata la omasa
mai mare a venitului impozabil.In acest sens , reforma
fiscala Americana propusa inseptembrie 1986, a prevazut
ca, incepand din ianuarie 1988, sa se remanieza rata maxima
deimpunere , de la 50% la 33%-pentru particulari , si de la 45% la 39%
, -pentru intreprinderi, fara ase schimba , insa, volumul incasarilor
statului, prin suprimarea a o serie de derogari, de scutiri siexonerari
1.2. Politica fiscalã a României în Uniunea Europeanã
Politica fiscalã actualã a României se integreazã în interiorul
bandei trasate de politicafiscalã a tarilor memebre UE atât
pentru impozite indirecte, cât si pentru contributiile
sociale(privite ca pondere în PIB). Însã ponderea veniturilor obtinute
din impozitele directe este inferioarãminimului înregistrat în uniune.
Tinând cont si de cota unicã relativ redusa a impozitelor pe venit
si profit, România apare ca un paradis fiscal în comparatie cu
tarile membre UE, iar aceasta,contravine obiectivelor de
politicã fiscalã la nivel european si în special cel vizând
concurentafiscalã. Aceastã deviatie era evidentã la nivelul
anului 2004, fiind accentuatã în 2005 ca efect alaplicãrii cotei
unice pentru impozitarea veniturilor si profiturilor.
Criteriul de convergentã - MaastrichtDin acest unghi de vedere
România a respectat aproape în fiecare an acest criteriu,
cuexceptia anului 2001. Totusi aceastã politicã subordonatã unui
criteriu care nu se aplicã României aavut drept cost de
oportunitate nefinantarea unor investitii profitabile din
punct de vedereeconomic si/sau social. În cazul anului 2005, pe
fondul frânãrii cresterii economice (a unei cresterieconomice inertiale)
si al reducerii veniturilor fiscale s-a înregistrat o reducere a deficitului,
careînsã se datoreazã amânãrii unor investitii în infrastructurã care ar fi
fost benefice pentru crestereaeconomicã.La 12 februarie 2008
Consiliul a examinat programul actualizat de convergen
t
ă alRomâniei pentru perioada 2007-2010. România a
înregistrat o cre
s
tere economică puternică, deordinul a 6,5 % în medie anual,
între 2003
s
i 2006. Cu toate acestea, economia sa foarte performantă
dă semne clare de supraîncălzire, prezentând un deficit extern
ridicat
s
i în cre
s
tere(estimat la aproape 13 % din PIB în 2007)
s
i o reducere a finan
t
ărilor provenite din ISD (investi
t
iistrăine directe), în pofida nivelului ridicat al investi
t
iilor altele decât cele legate de privatizări, dar totu
s
i atenuate datorită unei propor 
t
ii mai mari a aporturilor de capital pe termen mediu
s
i lung, potrivit informa
t
iilor disponibile în prezent pentru anul 2007. Deficitul tot mai ridicat de
for 
t
ă demuncă, cre
s
terea puternică a salariilor care împiedică concuren
t
a
s
i dezvoltarea rapidă a împrumuturilor contractate de gospodării
reprezintă alte semne ale supraîncălzirii. Cre
s
terea bruscăa infla
t
iei, după o lungă perioadă de dezinfla
t
ie reu
s
ită, a fost declan
s
ată în principal de
s
ocuriasupra factorilor de ofertă, cauzate de performan
t
ele slabe ale sectorului agricol în 2007, în urmaintemperiilor. Aceasta a
fost agravată de efectele asupra cererii globale ale cre
s
terii veniturilor 
s
icreditelor, ale politicilor nerestrictive în materie fiscală
s
i de salarizare a sectorului public
s
i aledeprecierii leului începând cu luna august 2007 (după aprecierea
din ultimii ani). Pentru a continuasă se apropie rapid de PIB-ul
mediu pe cap de locuitor al UE-27, este imperativ ca România
săremedieze dezechilibrele externe crescânde. În acest context,
politica fiscală are un rol cheie prinmoderarea cererii interne,
îmbunătă
t
ind totodată calitatea finan
t
elor publice, în special printr-oreorientare spre investi
t
ii de accelerare a cre
s
terii economice. Scenariul macroeconomic care stă la
 baza programului prevede o accelerare a cre
s
terii PIB-ului, acesta urmând a se fixa la 5,8 % în2010. Pe
baza informa
t
iilor disponibile în prezent cre
s
terea prevăzută în 2009 este oarecumoptimistă. În
special, este neclară modalitatea potrivit căreia se va
putea realiza reducereacontribu
t
iei negative a exporturilor nete la cre
s
tere într-un context caracterizat de cre
s
tereacosturilor unitare ale for 
t
ei de muncă
s
i de puternice presiuni ale cererii, accentuate datorită unei politici
fiscale nerestrictive. Amploarea
s
i agravarea rapidă a dezechilibrelor externe
suntîngrijorătoare, după cum o dovede
s
te tendin
t
a de depreciere a leului începând cu mijlocul anului2007, în contextul
unei reevaluări generale a riscurilor de pe pie
t
ele financiare interna
t
ionale.Previziunile programului în ceea ce prive
s
te infla
t
ia par a fi, de asemenea, foarte pesimiste.Presiunile infla
t
ioniste puternice datorate evolu
t
iei salariilor (inclusiv salariile func
t
iilor publice),cre
s
terii rapide a pre
t
urilor interna
t
ionale ale produselor alimentare
s
i bunurilor de larg consum, precum
s
i cursului de schimb mai scăzut (după o lungă perioadă de apreciere)
sugerează existen
t
aunei încetiniri mai pronun
t
ate a procesului de dezinfla
t
ie. Astfel, se estimează că diferen
t
ialul deinfla
t
ie (IAPC) fa
t
ă de UE-27 se va stabiliza sau nu se va reduce decât u
s
or pe parcursul perioadeianalizate. În ansamblu, există
posibilitatea ca combina
t
ia de politici expuse în program să nudetermine progresul pe
calea convergen
t
ei nominale.

Fig. nr. 2In tara noastra tranzitia la economia de piata este organic
legata de procesele financiare, de politica statului privind veniturile
si cheltuielile bugetare. In programul de reforma se arata ca,
inacest proces, se are in vedere angajarea directa a instrumentelor
financiare, de credit si monetare inconducerea activitatii
economice. Prin cote de impunere diferentiate , se urmareste
incurajareadezvoltarii unor anumite activitati economice,
infiintarea de intreprinderi mici si mijlocii,extinderea
intreprinderilor private si mixte, incurajarea penetrarii de capital
strain in economie, prin cote diferentiate pe ramuri, pentru a
orienta investitiile spre sfera productive si servicii utile.Se
urmareste deasemenea, simplificarea relatiilor dintre bugetul de stat si
intreprinderile de stat,care va stimuli autonomia, initiative, raspunderea
si eficienta.Alocarea optimă a resurselor, distribuirea veniturilor
şi averilor între membrii societăţii, precum şi stabilizarea
macroeconomică reclamă din partea statului eforturi financiare
deosebite.Astfel, funcţia fiscală a finanţelor publice trebuie să
permită acoperirea cheltuielilor publiceefectuate de către
autorităţile statului, prin colectarea de resurse financiare. Deci,
prin politicafiscală adoptată randamentul fiscal trebuie să fie ridicat.În
literatura de specialitate, randamentul fiscal reprezintă un
indicator de stare careilustrează raportul dintre efectul
(veniturile fiscale mobilizate) şi efortul depus
(cheltuielileînregistrate cu mobilizarea veniturilor fiscale) pentru
obţinerea unui anumit cuantum al fiscalităţii., 0 < < 1
( 1 ) unde: - randamentul fiscal;O altă modalitate de determinare a
randamentului fiscal este reprezentată ca raport dintrefiscalitatea
efectivă şi cea potenţială, inclusiv cheltuielile ocazionate
de administrarea şigestionarea impozitelor şi taxelor. (2)

 
unde: - fiscalitatea efectivă, reprezentând impozitele, taxele şi
contribuţiile efectiv încasate;- fiscalitatea potenţială, reprezentând
impozitele, taxele şi contribuţiile potenţiale a fi încasate;Analiza
randamentului fiscal poate fi realizată cu ajutorul următorilor
indicatori fiscali:venituri fiscale încasate la bugetul de stat,
venituri fiscale previzionate ale bugetului de stat,cheltuieli ale
autorităţilor publice, randament fiscal, rata de
noneficienţă a randamentului şidinamica randamentului fiscal
(vezi Tabel 2).

 
E x p l i c a ţ i e u . m Ani2 0
0 0 2 0 0 1 2 0 0
2 2 0 0 3 2 0 0 4
Venituri fiscale î n c a s a t e a l e  bugetului de
stat(preţuri curente)mld. lei114.394,5 137.271,0
167.752,4 236.022,7 302.526,7Venituri
fiscale previzionate ale bugetului de statmld. lei108.696,0
139.711,2 167.071,3 228.601,2 287.261,0G r a d u l
d e c o l e c t a r e a l v e n i t u r i l o r
f i s c a l e
% 1 0 5 , 2 4 3 9 8 , 2 5 3 1 0 0 , 4 0
8 1 0 3 , 2 4 6 1 0 5 , 3 1 4 Cheltuieli
a l e autorităţilor  publicemld.
lei7703,311070,61415421694,224092,3Randamentulf i s c
a l * % 0 , 9 8 3 0 , 9 1 0
0 , 9 2 6 0 , 9 4 3
0 , 9 7 2 R a t a
d e noneficienţă ar a n d a m e n t u l u i * *
%0,017 0,090 0,074 0,057
0 , 0 2 8 Dinamicarandamentuluif i s c
a l % -
7 , 3 7 1 ,
6 8 1 , 8 7
3 , 0 4
 
Tabel nr. 2 Randamentul fiscal aferent bugetului de stat în
RomâniaObs: * Randamentul fiscal = [Venituri fiscale încasate/(venituri
fiscale previzionate + cheltuieli
alea u t o r i t ă ţ i
l o r
p u b l i c e ) ] *
1 0 0 ** Rata de noneficienţă a randamentului = 100%
- Randamentul fiscal (%)Sursa: date prelucrate din Anuarul Statistic al
României pe anii 2000-2005
 
Din analiza acestor date se observă că dinamica
randamentului fiscal este oscilantă,înregistrând un trend
descendent în primii doi ani ai perioadei (2000-2001) şi un trend
ascendent înultimii trei ani ai perioadei analizate (2002-2004). O
explicaţie pentru această evoluţie rezidă încreşterea cheltuielilor
autorităţilor publice care nu s-a regăsit şi în ritmul de creştere a
veniturilor fiscale încasate la bugetul de stat.Reducerea
randamentului fiscal a fost însoţită de creşterea ratei de
noneficienţă arandamentului care atinge un nivel maxim în anul
2001. Acest fapt demonstrează că organele cuatribuţii în colectarea
veniturilor bugetare nu au putut identifica măsuri adecvate de
prevenirea şicombaterea fenomenului de evaziune fiscală.În ceea ce
priveşte gradul de colectare al veniturilor fiscale, opinia Ministerului
Finanţelor Publice este că acest indicator se poate calcula, în
două moduri şi anume, ca raport procentualîntre:-Veniturile
încasate şi datorate - în acest caz fiind un indicator care arată
mai curând nivelul blocajului financiar, lipsa de lichidităţi sau
indisciplina financiară;-Veniturile realizate efectiv şi veniturile
programate (prin legea bugetului de stat).La acest mod de calcul
al gradului de colectare se pot face o serie de observaţii, între care:a.
metoda de la punctul 1, care este în realitate modul corect de
calcul, nu se aplică deoarece sec o n s i d e r ă
c a n e f i i n d p o s i b i l ă
c a l c u l a r e a
s u m e l o r   datorate (sau nu se doreşte acest
lucru); b. metoda de calcul de la punctul 2 este incompletă,
destul de incorectă, depinzând foarte mult
dec a r a c t e r u l p r u d e n t
a l e v a l u ă r i l o r c e
d e t e r m i n ă suma programată.
Acesta este şi motivul pentru care,
d e ş i s e ş t i e c ă s e  propune în permanenţă mai
buna colectare, prin acest mod de calcul, înfiecare an se
înregistrează depăşiri.Mai buna colectare a datoriilor restante la
bugetul statului presupune atragerea la buget aacelor venituri
nedeclarate de agenţii economici prin practicarea fraudei şi
evaziunii fiscale sau prin întârzierea plăţii precum şi a
sancţiunilor stabilite în urma identificării evaziunii fiscale. Din
 
 păcate, structura actuală de raportare a datelor primare privind
identificarea şi combatereaevaziunii fiscale este încă
deficitară ceea ce nu permite o analiză de fineţe şi
împiedică  predictibilitatea fenomenului în cauză.Lipsa datelor
ne-a determinat să utilizăm în cadrul acestui demers ştiinţific a doua
metodăde calcul, observând că în anul 2001 s-a înregistrat cel mai
scăzut grad de colectare de 98,253%.Fig. Nr. 3 Randamentul fiscal şi
rata de noneficienţă fiscalăSursa: date prelucrate din Anuarul Statistic
al României pe anii 2000-2005Analiza dinamicii randamentului fiscal
arată că în anul 2001, acesta scade cu 7,37% faţă deanul 2000, dar
trendul se va modifica în perioada 2002-2004, înregistrând o creştere
faţă de anulanterior cu 1,68%, respectiv cu 3,04% în anul 2004 faţă de
anul 2003 (a se vedea Graficul 2).

 
Fig. Nr. 4 Dinamica randamentului fiscal al bugetului de stat în
RomâniaSursa: date prelucrate din Anuarul Statistic al României pe
anii 2000-2005Dacă realizăm o analiză a costului colectării veniturilor
fiscale în perioada 2005-2006 (a sevedea tabelul 3) se observă că
în această perioadă s-a înregistrat o creştere a costului total
alcolectării veniturilor fiscale de la 2,27% la 2,51% . Totuşi creşterea de
0,107% a costului colectăriiveniturilor fiscale la bugetul de stat a
determinat o creştere de 16,19% a nivelului veniturilor, ceeace ne
determină să afirmăm că în perioada analizată s-a înregistrat o
îmbunătăţire a activităţii decolectare a veniturilor fiscale.

 Tabel nr. 3 Costul colectării veniturilor fiscaleSursa: date prelucrate din

Buletinele Ministerului Finanţelor Publice, anul 2005-2006În
România, datorită parcurgerii perioadei de tranziţie, politica
fiscală a vizat creşterea ponderii impozitelor indirecte în totalul
veniturilor fiscale datorită randamentului lor fiscal mairidicat
decât cel al impozitelor directe. Acest fapt a determinat ca
sarcina fiscală să apese cu precădere pe umerii persoanelor
fizice, atât prin nivelul ridicat al impozitării muncii, cât şi
prinExplicaţie Aniu . m 2 0 0 5
2 0 0 6 Venituri fiscale încasatea l e
bugetului de stat( p r e ţ u r i c u r e n t e ) l e i
R O N 1 . 1 1 2 . 4 9 6 . 6 0 7 1 . 2 9 2 . 6 3 8 . 7 6 3 Che
l t u i e l i t o t a l e c u colectarea veniturilor  f i s c a l e
î n c a s a t e a l e  bugetului de stat (preţuric u r e n t e ) ,
d i n c a r e : l e i
R O N 2 5 . 2 5 5 . 1 6 9 3 2 . 4 7 3 . 2 2 6 a)
Cheltuieli totale aleMinisterului
Finantelor P u b l i c e l e i
R O N 1 . 2 4 3 . 4 5 1 1 . 2
8 9 . 6 2 1  b) Cheltuieli totale aleC u r t i i
d e C o n t u r i l e i
R O N 2 4 . 0 1 1 . 7 1 8 3 1 . 1 8 3 . 6 0 5 Costul
total al
colectăriiv e n i t u r i l
o r
% 2 , 2 7 0 2 , 5 1
2

impozitarea indirectă, ceea ce a generat o scădere importantă

a gradului de conformare fiscală aacestei categorii de
contribuabili.Eficientizarea politicii fiscale în condiţiile unor
economii în tranziţie, cu o dinamicăfluctuantă, cum ar fi şi cea
a României contemporane, ar trebui să aibă în vedere şi o cât mai
bună“armonizare” a factorului politic - statul, instituţiile sale cu atribuţii în
materie fiscală - cu factorulsocial – societatea cu toate trăsăturile
sale specifice la un moment dat - în sensul
completării“conştiinţei fiscale” a contribuabililor, respectiv a
disponibilităţii acestora de a ceda o parte dinveniturile proprii
statului, cu un sistem de control fiscal operaţional, riguros, bazat pe
corectitudineşi cu un nivel al sancţiunilor, prevăzute pentru abateri de
la legislaţia fiscală, „descurajator”; toateacestea în conformitate cu
principiul „complementarităţii şi invers-proporţionalităţii încredere
– control”.Pentru autorităţile publice centrale sau locale,
creşterea şi maximizarea randamentuluifiscal trebuie să fie o
prioritate care se poate realiza prin: includerea la impozitare a întregii
materiiimpozabile; reducerea fenomenului de evaziune şi
fraudă fiscală; reducerea cheltuielilor de percepere,
colectare, urmărire şi gestionare a impozitelor şi stabilirea
riguroasă a prelevărilor şivărsămintelor.
Cap II. Conceptul de sistem fiscal
Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei, actiunii
factorului uman, ca urmare aevolutiei societatii umane, creat initial
pentru a raspunde unor obiective financiare, la care, ulterior,s-au
adaugat si obiective de natura economico-sociale.Sistemul fiscal
este componenta esentiala a acestei politici, incluzand toate
impozitele sialte venituri pe care statul le incaseaza prin organele sale
specializate, potrivit unor reglementarilegislative
corespunzatoare.Impozitele si taxele constituie dreptul de
creanta fiscala al statuluiasupra contribuabililor,
dimensionandu-se si incasandu-se cu ajutorul unui mecanism
fiscalspecific.Un sistem fiscal inseamna, totodata, un
compromis intre necesitatea de randament a politicii fiscale
(adica aceea de a face sa intre cat mai multi bani in casieriile
publice ) pe de o parte, si grija de a asigura echitate, de a
proportiona contributia fiecaruia in raport cu capacitatea pecare
o are, pe de alta parte.Sistemul fiscal determina, in mare
masura, veniturile statului,capacitatea acestuia de a finanta
cheltuieli si de a-i proteja pe cei slabi.Unii economisti considera
sistemul fiscal ca “ totalitatea impozitelor si taxelor provenite dela
persoane fizice si persoane juridice care alimenteaza
bugetele publice”, sau “totalitateaimpozitelor instituite
intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare
din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie
specifica si un rol regulator in economie”.O alta abordare a
sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului
ingeneral si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilor dintre
elementele care formeaza acestsistem, astfel : “sistemul fiscal
cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese,
cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote,
subiecti fiscali etc) intre care semanifesta relatii care apar ca
urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor sicare
sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii
obiectivelor sistemului”
 
.Aceasta ultima abordare este mai riguroasa, deoarece
abordarea sistematica are un rolordonator, contribuind la :
explicarea unor concepte; sistematizarea cunostintelor;
intelegerea
interconexiunilor dintre economia de schimb; prelevarile fiscale si
economia publica;identificareasi eliminarea distorsiunilor prin reglarea
complexa in domeniul fiscal.Sistemul fiscal este, asadar, un sistem
complex, alcatuit dintr-un ansamblu deelemente si anume :-materia
impozabila;-subiectii sau actorii sistemului fiscal;-elementele
modificabile.
2.1 Sistemul fiscal din Romania
Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare
se materializeaza inlegi sau acte normative cu putere de lege. In
Romania sarcina creerii unui sistem fiscal si a uneistrategii
fiscale revine legislativului (Parlamentului) si executivului (Guvernului).
Sistemul fiscaleste conceput pentru a corespunde cerintelor
impuse de reforma sociala si economica aflata in plina
desfasurare. De asemenea, sistemul fiscal din Romania trebuie
sa aiba criterii precise si saexiste o manifestare de vointa din
ambele parti, inclusiv vointa politica.Prin reforma fiscala ce se
infaptuieste in Romania se tinde la imbunatatirea
structuriiimpozitelor : prin cresterea rolului (ponderii) impozitelor
indirecte, in principal, prin cresterearolului accizelor, taxei pe
valoarea adaugata si taxelor vamale. In acelasi timp,
urmeaza ca ponderea impozitelor directe sa scada (impozitul
pe profit, impozitul pe venit, impozitul pedividende etc) in
raport cu cea a impozitelor indirecte. Reforma fiscala
urmareste, pentrurealizarea unei cat mai bune structuri a
impozitelor, aplicarea principiilor declarative, indetrimentul
principiilor impunerii. In acest sens, in cadrul reformei fiscale se tinde
ca noul sistemfiscal sa permita o administrare eficienta si nearbitrara, si
sa fie pe intelesul contribuabililor.La elaborarea politicii fiscale trebuie
sa se urmareasca :- c r i t e r i i d e e f i c i e n t a ; -costul de
oportunitate al fiscalitatii;
-veniturile contribuabililor si protejarea acestora; -
dezvoltarea impozitelor sau a altor forme de prelevari si
stimularea acestora;-distribuirea initiala a veniturilor, care
trebuie sa influenteze activitatea economica,investitiile si
consumul.Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este
necesara o cat mai buna admninistratiafiscala pe care, de regula,
trebuie sa o faca Ministerul Finantelor Publice (pentru sursele
bugetuluide stat) si respectiv organele administrativ-teritoriale (pentru
sursele bugetelor locale).In cadrul administratiei fiscale, la Ministerul
Finantelor Publice sunt in curs de elaborare :- C o d u l
F i s c a l ; -Codul de Proceduri Fiscale.
Cap III. Cota unica vs impozitare progresiva.Sistemul de
impozitare progresivavs.cota unica de impozitare
Istoria postrevolutionara a impozitarii persoanelor fizice romane sau
straine care realizeaza pe teritoriul Romaniei venituri sub forma
de salarii si alte drepturi salariale incepe cu H.G. nr.52din
18.01.1991. Hotararea de guvern a anulat Legea nr.1/1997 privind
impozitul pe fondul total deretribuire al unitatilor de stat, a reintrodus in
Romania acordarea drepturilor salariale in sume brutesi impozitul
individual pe salariu.Conform acestei hotarari, venitul lunar impozabil
cuprindea orice fel de : salarii, sporuri,indemnizatii, indexari,
compensari, stimulente, recompense, premii, precum si orice alte
castiguriin bani sau in natura primite de catre salariati ca plata a
muncii efectuate. La vremea respectivaaproape toate veniturile
obtinute de catre persoanele fizice erau asimilate, in vederea
impozitarii,cu salariile. Nu erau considerate salarii si ca atare nu
au facut obiectul impozitarii prin hotararea deguvern, pensiile de
orice fel, ca si bursele elevilor, studentilor si doctoranzilor. Faptul ca
cineva se putea gandi totusi ca pensiile sau bursele studentesti
pot fi considerate salarii si ar putea fi prinexces de zel impozitate
denota conventionalitatea reglementarilor fiscale.“ Impozitul pe
salarii se calculeaza lunar, pe fiecare loc de munca,
asupra totalitatiivenitului realizat in luna expirata de fiecare
salariat” , pe baza a 13 trepte de impozitare prinaplicarea unor
cote procentuale de la 6% pâna la 45%, direct asupra venitului
brut. Impozitul pesalarii se reducea cu 20% in cazul persoanelor cu
unul sau mai multi copii sau al salariatilor faracopii dar cu varsta pana
la 25 de ani, precum si pentru unele categorii defavorizate de
salariati.Odata cu adoptarea constitutiei si a primei legi a finantelor
publice taxele si impozitele autrebuit sa fie stabilite prin lege. In
acest sens, parlamentul a adoptat legea nr. 32 din
29.03.1991 privind impozitul pe salarii. Legea a reluat in linii
mari prevederile hotararii de guvern
anterioare, profesionalismul comisiilor juridice spunandu-si insa
cuvantul.Cu cateva modificari si republicari, legea a functionat
pe durata aproape a unui deceniu ,numarul de trepte crescand
de la 13 la 14, la care se adauga o treapta impozitata cu 60 %
pentru partea din salarii care depasea o anumita limita.
Un progres privind impozitarea veniturilor in general, a salariilor in
particular, il realizeazaOrdonanta Guvernului nr. 73/1999 care
introduce in Romania conceptual de globalizare
aveniturilor. Impozitul pe salariu s-a calculate progresiv corespunzator
unui numar de 5 trepte deimpozitare, cu cote cuprinse intre 18 si 40 %
stabilite prin Hotarare de Guvern.Globalizarea si regularizarea au
fost adoptate pentru impozitarea anuala cumulata a maimultor
venituri din locuri diferite cu un nivel de impozitare mai
redus la sursa. Impozitarea presupunea o cota procentuala
mai ridicata, corespunzator venitului anual global dar tine cont
si deindicele de inflatie. Odata cu generalizarea cotei unice si
considerarea veniturilor salariale cuimpunere finala, sensul natural
al cuvantului, ca de altfel asa cum se petrec de obicei lucrurile
din punct de vedere fiscal se pierde, ajungand sa se “
regularizeze” chiar si o singura categorie de venitcare poate fi
foarte bine declarat final.Codul fiscal intrat in vigoare la 01.01.2004 a
adoptat impozitarea salariilor pe 5 trepte deimpozitare ( intre 18-42 %).
Prin Ordonanta Guvernului nr. 83 din 19.08.2004 pentru modificareasi
completarea legii nr. 571|2003 privind codul fiscal s-a stabilit ca
incepand cu 01.01.2005,impozitarea veniturilor din salarii ( si pensii )
sa fie realizata pe 3 trepte progresive astfel :
V e n i t l u n a r i m p o z a b i l
( l e i ) I m p o z i t l u n a r
( l e i ) P a n a l a
2 . 7 0 0 . 0 0 0
1 4 % 2 . 7 0 0 . 0 0 1 -
1 4 . 5 0 0 . 0 0 0 3 7 8 . 0 0 0
+ 2 6 % P e s t e
1 4 . 5 0 0 . 0 0 0 3 . 4
4 6 . 0 0 0 + 3 8 %
Tabel nr. 4Acest mod de impozitare prezinta doar importanta
teoretica deoarece impozitarea pe 3trepte nu a mai fost pusa in
practica fiind inlocuita cu impozitarea cu cota unica (16%).Codul
fiscal a instituit, la vremea respectiva , prin articolul 45 un
sistem complex dededuceri la calculul impozitului la functia
de baza, sub forma de deducere personala de baza sideduceri
personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei
impozabile.

Deducerea personala de baza, incepand cu luna ianuarie 2005,

a fost fixata la suma de2.000.000 lei pe luna. Deducerea personala
suplimentara pentru sotul/sotia, copii sau alti membriide familie, aflati in
intretinere a fost de 0.5 * cu deducerea personala de baza.
Contribuabilii au mai beneficiat de deduceri personale
suplimentare diferentiate pentru invalizii de gradul I
( 1*deducerea de baza ) si pentru invalizii de gradul II si
persoanele cu handicap accentuat ( 0.5*deducerea personala de
baza ).Deducerile personale acordate se insumau. Suma
deducerilor personale admisa pentrucalculul impozitului nu putea
depasii de 3 ori deducerea personala de bazasi s-a acordat in
limitavenitului realizat la functia de baza.Odata cu deducerea
personala de baza aferenta fiecarei luni, s-a acordat cu
titlu decheltuieli profesioanale si o cota de 15 % din deducerea
personala de baza, la locul de munca undese afla functia de baza.La
vremea respectiva, in Romania moneda nationala a fost leul
vechi. Pentru analiza sicomparabilitatea sumelor, leii vechi au
fost transformati in RON , cu mentiunea ca daca acestsistem ar
fi fost mentinut in prezent, cu siguranta ca deducerea, limitele
domeniilor de impozitaresi salariul mediu brut la nivel national ar fi
fost actualizate, asa cum de fapt prevedea si codulfiscal.Fig.
Nr.5Baza de aplicare a cotelor procentuale, cu unele exceptii, a
reprezentat-o salariul brut, iar :
V e n i t u l b r u t
l u n a r C o n t r i b u t i i a l e
a n g a j a t o r u l u i S.Net Imozit Contr.
CAS CASS
Rest 16% 1% 6.5%9.5%Contr.soc.unitate CAMBP ITM1
CAS CASS
22% 7% 3% 0.5-4% 0.75%

-CASJ – contributia de asigurari sociale impotriva riscului

de somaj ;-CASS – contributia pentru asigurari sociale de
sanatate ;-CAS – contributia pentru asigurari
sociale ;-CAMBP – contributia de asigurare in caz de
accidente de munca si boli profesionale ;-ITM 1, ITM2 –
comisioane datorate Inspectoratelor Teritoriale ale
Muncii.Actele normative care au reglementat, la timpul respectiv,
contributiile sociale, mai ales ca, inlinii mari, acestea s-au aplica si in
2006.Pentru anul 2005, in baza art. 29 din Legea nr.
76/2002, cu modificarile si completarileulterioare, au fost
stabilite urmatoarele cote ale contributiilor:a)contributia individuala
de asigurare pentru somaj, datorata de catre personalul
angajat,conform art. 27 din lege, a fost de 1% ; b)contributia pentru
somaj, datorata de angajatori, conform art. 26, a fost de
3%;c)contributia datorata, conform art. 28 din lege
de catre persoanele asigurate in baza contractului de
asigurare pentru somaj, a fost de 4%.Cota contributiei individuale de
asigurari sociale, datorata art. 21 alin.(2) din Legea nr.19/2000, cu
modificarile si completarile ulterioare, a fost de 9,5%, indiferent
de conditiile demunca. In baza art.18 alin. (1)si (2) din
Legea nr. 19/2000, cu modificarile si
completarileulterioare, pentru anul 2005 cotele de contributie
de asigurari sociale s-au stabilit, dupa cumurmeaza :a)pentru
conditii normale de munca 31,5% (31,5% - 9,5% =
22%); b)pentru conditii deosebite de munca 36,5% (36,5% -
9,5% = 27%);c)pentru conditii speciale de munca 41,5%
(41,5% - 9,5% = 32%).Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurarilor de stat pe anul pe anul2005 a fost de 9.211.000
(921,1 RON).« Contributia pentru asigurari sociale de sanatate retinuta
de la sigurati de catre angajator, a persoanei asigurate se
stabileste sub forma unei cote procentuale de 6,5% », in timp
ce« persoanele juridice sau fizice la care isi desfasoara activitatea
asiguratii au obligatia sa calculezesi sa vireze casei de asigurari o
contributie procentuala de 7%».
« Pentru anul 2005 cota contributiei pentru asigurare in caz de
accidente de munca si boli profesionale, datorata de angajatori si
de persoanele fizice care incheie contracte individuale
deasigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, se
stabileste in functie de riscuri, pesectoare economice, intre
limitele de 0,5 si 4%, nivelul fiind regelementat prin
Hotarare aGuvernului, conform prevederilor Legii nr. 346/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare ».Discuţiile privind reforma
fiscală iau în calcul, de obicei, trei variante: cota unica,
sistemul progresiv şi sistemul dual, o combinaţie între primele
două.Dacă cota unică era o regulă în toate statele
industrializate în prima jumătate a secolului al XIX-lea, primele
cereri pronunţate răspicat pentru un sistem „puternic progresiv sau
gradual de taxe" auapărut în manifestul comunist al lui Karl Marx
din 1848. Ulterior, statele capitaliste au fost celecare au adoptat
un astfel de sistem. Cu toate că, la nivelul întregii lumi, contribuabilii
pierd circa 8miliarde de ore anual pentru a-şi completa
declaraţiile de venit, până astăzi, nici o
economieo c c i d e n t a l ă
„ m a j o r ă " n u a t r e c u t
î n a p o i l a c o t a
u n i c ă . Ultimele tendinţe din ţările est europene se
manifestă prin introducerea cotei unice de impozitare,iniţiate de către
Estonia în 1991, urmată de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia
(2001), Serbia(2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia
(2004), România (2005) şi Bulgaria (2007).C o t a u n i c ă e s t e
prevăzută şi în programul de guvernare al
a u t o r i t ă ţ i l o r d i n C e h i a . Eficienţa unui sau altui sistem de
impozitare a fost mărul discordiei între diferiţi cercetători.
Încontext, Comisia Europeană este de părere că nu este
nevoie de o armonizare transfrontalieră ataxelor statelor membre.
Cu condiţia să respecte regulile comunitare, statele membre sunt
libere săîşi aleagă sistemele de taxe pe care le consideră cele mai
potrivite şi conforme cu preferinţele lor.Totodată, economiştii FMI
afirmau recent că lipsesc dovezile care ar indica care
sistem dei m p o z i t a r e
e s t e c e l m a i
o p o r t u n . Deci, este
evident că economiştii pot dezbate acest subiect la
nesfârşit şi că veniturile guvernamentale cresc atunci când
impozitele scad şi viceversa.
3.1 Argumente şi evaluarea impactului cotei unice şi a
impozitării progresive
Cota unică, introdusă în mai multe ţări din regiune în ultimii
câţiva ani îşi demonstreazăviabilitatea.
Analiştii citaţi de Forbes consideră că sistemul prin care toată lumea
plăteşte acelaşi nivelal impozitului elimină atât de complicata birocraţie
şi stimulează oamenii să muncească mai multşi să-şi
economisească veniturile. Acelaşi studiu realizat de Forbes
relevă că principalul motiv pentru care România a trecut la
acest sistem de taxare l-a constituit scoaterea la suprafaţă a
munciila negru şi a economiei subterane. Dublată de
intensificarea controalelor poliţiei economice şimajorarea
pedepselor pentru infracţiunea de evaziune fiscală, rezultatele
înregistrate au fost pozitive, mai puţin Ungaria, unde se
analizează în prezent o majorare a impozitelor.
Totodată,s t a t e l e u n d e c o t a u n i c ă e s t e s c ă z u t ă ,
compensează prin taxe de consum mai
m a r i . Considerăm că măsurarea impactului introducerii cotei unice
poate fi realizată în baza maimultor indicatori.P e n t r u
s t i m u l a r e a d i m i n u ă r i i m u n c i i l a
n e g r u a c e ş t i a s u n t : - Evoluţia numărului de
contracte de muncă înregistrate la Inspectoratul Teritorial de
Muncăd u p ă
i n t r o d u c e r e
a c o t e i
u n i c e ; - Tendinţele înregistrate
în evoluţia fenomenului muncii la negru constatate în
urmacontroalelor Inspecţiei Muncii.Pentru evaluarea eficienţei
colectării impozitelor (proceduri simplificate de
colectare,urmărire şi încasare a impozitelor, reducerea
evaziunii fiscale şi a economiei subterane):- Creşterea,
stagnarea sau descreşterea veniturilor declarate (bazei
de impozitare) laa d m i n i s t r a ţ i i l e f i n a n c i a r e
pentru veniturile estimate pe anul
r e s p e c t i v ; - Creşterea, stagnarea sau descreşterea numărului
de contribuabili înregistraţi (declaraţii devenit);- Creşterea sau
descreşterea randamentului fiscal (gradului de colectare
voluntară şi princ o n t r o a l e a
i m p o z i t e l o r ş i
t a x e l o r d a t o r a t e ) ; -
Opinia angajaţilor administraţiilor financiare privind noul sistem de
colectare, urmărire şiîncasare a impozitelor comparativ cu vechiul
sistem.O problemă importantă ţine de modul în care cota unică
favorizează investiţiile. Teoretic,impozite mai mici pentru cei cu
venituri mari ar duce la formarea unor capitaluri
favorabileinvestiţiilor. În practică surplusul de venituri s-ar
putea redirecţiona către consumul de lux, înspecial, către
importuri de lux, întorcându-se împotriva economiei,
diminuând investiţiile
 productive. Consumul plus valorii din economie este de dorit
să fie unul cât mai echitabil pentrumembrii ei, însă important este
şi felul în care aceste venituri se întorc în economie sub formă
deinvestiţii, generând dezvoltare economică. Intrăm astfel într-o zonă
în care este poate nevoie de oreglementare suplimentară -impozitarea
bunurilor de lux - imobilelor şi automobilelor scumpe etc.Cât priveşte
impozitarea progresivă, amintim eforturile economiştilor
americani RobertHall şi Alvin Rabuska care au cerut o singură
taxă de impozitare, fără excepţii. Însă aceasta nu afost introdusă
în SUA niciodată. În prezent, impozitul pe venitul final se departajează
atât pe tranşede venit, cât şi, mai ales, pe categorii de contribuabili:
necăsătoriţi, văduve şi contribuabili care auoptat pentru impozitarea pe
familie, contribuabili căsătoriţi, dar ale căror venituri se percep
separat,c o n t r i b u a b i l i c ă s ă t o r i ţ i c a r e s u n t
singurii susţinători financiari ai
f a m i l i e i . Deci, principalul atu al impozitării progresive este că ea
nu pune în pericol echilibrul bugetar şi nu presupune majorări ale
altor impozite şi taxe, introducerea unor taxe noi, creşteri ale
preţurilor utilităţilor şi reduceri ale cheltuielilor bugetare.Indiferent în
câte tranşe s-ar socoti, actualul sistem ce constă în
aplicarea de cote progresive este nestimulativ şi conduce, în
special în zona veniturilor mari, la implementarea descheme de
evitare sau chiar de evaziune fiscală.Toate statele care au introdus
cota unică cunosc un succes bun, în special, prin
creşterea bazei de calcul a impozitului (declararea reală a
veniturilor), cât şi prin creşterea numărului decontribuabili
(reducerea muncii la negru).În context, scopul sistemului progresiv
de impozitare a veniturilor persoanelor fizice nueste unul
economic, ci mai degrabă social. Totodată, sub aspect economic,
acest sistem contribuiela apariţia şi dezvoltarea evaziunii fiscale şi a
muncii la negru.Cât priveşte acuzaţia cum că prin introducerea
unei cote unice vor beneficia numai cei bogaţi, argumentul este
uşor de combătut pornind chiar de la formularea lui. Oamenii
bogaţi nu vor avea un avantaj din cota unică, fiindcă aceştia nu
plătesc impozit pe salariu. Salariile, dacă există,sunt mici, iar
„bogăţia” le vine din profituri (dividende). În consecinţă, măsura
va fi benefică înspecial clasei mijlocii, despre care se vorbeşte
că trebuie creată şi stimulată să devină o forţămotrice în economie.
Alte state, precum Costa Rica, Cehia, Mauritius, Mongolia,
Polonia sau Slovenia iau încalcul introducerea cotei unice de
impozitare. Popularitatea acesteia a fost, însă, influenţată
deadoptarea cotei unice, în 2001, în Rusia, când sumele obţinute din
impozitul pe venit au crescut, întermeni reali, cu peste 25%.Foarte rar
într-o economie se poate gasi acel optim fiscal, adica pe de o
parte pe placulcontribuabilului cel care plateste impozite, de
cealalta parte a statului, cel care le colecteaza. Cualte cuvinte,
ce sistem fiscal este mai bun, cel bazat pe impozitarea progresiva care
exista la noi saucel al cotei unice de impozitare care este aplicat
în mai multe state europene ramîne de vazut.Bugetul statului are
o pondere de putin peste 30% din PIB. În restul Europei, acest procent
trece de60%. Cel putin deocamdata, politica fiscala nu a reusit
sa creasca ceea ce se cheama baza deimpozitare. În pofida
unor declaratii de acum doi ani si ceva precum ca Guvernul
examineaza perspectiva de a introduce cota unica de
impozitare pe venitul persoanelor fizice, recent oficialiiMinistrului
Finantelor au declarat ca pledeaza pentru mentinerea actualului sistem
de impozitare progresiva a veniturilor persoanelor fizice. Mai
mult, sistemul de impozitare progresiva va fimentinut si pentru anii
2009–2011.În unele tari, inclusiv România, Estonia etc., aplicarea cotei
unice de impozitare a aratat caveniturile au reusit sa acopere în mare
parte cheltuielile bugetului general consolidat.
Necesitateaimplementarii în Moldova a unui astfel de sistem fiscal ar
rezulta nu din gradul înalt al fiscalitatii,el fiind unul mediu fata de tarile
din UE, ci mai degraba din varietatea impozitelor existente, facîndgrea
urmarirea si prelevarea lor la diferitele bugete si întretinând un aparat
administrativ destul denumeros. Aplicarea cotei unice este
atractiva prin faptul ca este simpla si convenabila
datoritacosturilor sale reduse. Pe de alta parte, implementarea
acesteia ar putea duce la cresterea polarizariisociale, deoarece cei cu
salarii si venituri mici ar avea de suferit, pe când cei cu salarii mari ar
aveade profitat.Slaba disciplina a colectarii impozitelor la inceputul
actualului deceniu facea ca sistemulfiscal din Romania sa incaseze
venituri mai mici cu aproximativ 7-10 puncte procentuale din PIBdecat
in alte tari central-europene, la cote ale impozitarii similare. La finele
anului 2000, datoriileneachitate ale agentilor economici din
Romania catre Bugetul de stat se ridicau la cca 95.000
demiliarde lei, reprezentand 43,3% din totalul obligatiilor de plata ale
agentilor economici, se arata in
Raportul pe anul 2000 al Curtii de Conturi a Romaniei. Potrivit
documentului, un numar de numai100 de companii au cumulat
datorii la Bugetul de stat cifrate la peste 43.780 de miliarde lei.
Laaceste datorii se adaugau si cele catre bugetele locale, asigurari
sociale si catre fondurile speciale,in acest caz cuantumul
datoriilor depasind 80.000 de miliarde lei. In fruntea listei
se aflaCombinatul Sidex Galati, cu datorii totale la aceste bugete
cifrate la 20.182,6 miliarde lei, urmat deCompania Nationala a
Huilei Hunedoara, cu 11.081 miliarde, Compania Nationala a
LignituluiGorj, cu 6.458 miliarde, SC Electrica Bucuresti, cu 4.873
miliarde lei, SNCFR, cu 2.571 miliardelei si RAFO Bacau, cu 2.389
miliarde lei. Statul roman pierdea astfel, din veniturile bugetare,
peste10% din PIB. Existau foarte multe firme si persoane fizice care nu
isi plateau impozitele, fie pentruca beneficiau de reglementari legale
mai putin drastice, fie pentru ca practicau evaziunea fiscala.Reforma
fiscala din Romania a adus multe schimbari care ne apropie de
legislatia din statelemembre ale Uniunii Europene. In ceea ce
priveste impozitul pe profit, dupa reforma fiscala de lainceputul anului
2000, cand rata s-a redus de la 38% la 25%, Romania se situa atunci
aproape demedia celorlalte state (cea mai mica rata era atunci
18%, in Ungaria si cea mai mare - 31%, inCehia). Totodata,
nivelul ratelor de impozitare a venitului global era de 18% minim si
40% maxim;in Slovacia, cota maxima era de 42%, iar in
Slovenia - intre 17% si 50%. Pentru stimularearesurselor
umane si evitarea muncii la negru era nevoie ca ratele maxime de
impozitare a venituluisa fie mai mici. La depozitele bancare se
percepeau venituri din dobanzi de 1%, la dividende - unimpozit de 5%,
iar veniturile din titluri de stat erau scutite de impozitare. Comparativ cu
celelaltestate candidate la integrarea in UE, autoritatile romane
trebuiau sa ridice impozitele aplicate panala un nivel de 15%-20%. Per
ansamblu, Romania avea un regim mai restrictiv de impozitare decatin
alte state candidate la aderare. In ceea ce priveste
impozitarea indirecta, TVA aplicata inRomania era de 19%,
in timp ce in Ungaria sistemul aplicabil includea TVA redusa de
12% siTVA standard de 25%. Eliminarea la noi a ratei reduse de TVA
la inceputul anului 2000 a afectatun numar relativ mic de
produse - circa a noua parte din totalul valorii adaugate
la niveluleconomiei. In paralel, statul roman pierdea alte doua-trei
procente din PIB ca venituri neincasate insfera contributiilor de
asigurari sociale, pentru ca aveam cea mai inalta rata de
impozitare -contributii pentru asigurari sociale (CAS) de
60,7% din salariu, nivel care „stimula” masivevaziunea
fiscala si munca la negru. Desi se redusese cu 5% de la
inceputul anului 2003,impozitarea salariilor se mentinea printre
cele mai ridicate din Europa, sistemul fiind caracterizatde o impunere la
cote mari chiar si pentru veniturile mici sau medii.
De la 1 ianuarie 2005 si in tara noastra, toate impozitele au
devenit 16% - impozitele pevenitul global, dobanzile bancare,
castigurile la bursa si castigurile din tranzactiile imobiliare alefirmelor si
particularilor. Romania s-a inscris astfel printre primele tari membre UE
care au marsatla cota unica de impozitare europeana.Organizatia
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) a
scos in evidenta principalele diferente intre standardele
romanesti de contabilitate (SRC) si cele internationale(IAS):
inflatia nu era luata in calcul in sistemul romanesc; IAS 29
solicita ca situatiile financiareale oricarei societati care facea
raportarea in moneda unei economii care a cunoscut inflatia sa
fieajustate astfel incat sa ia in considerare efectele inflatiei; reevaluarile
de patrimoniu pe baza unor hotarari ale Guvernului roman nu au
condus la evaluarea activelor la pretul corect al pietei si, deci,erau
privite cu circumspectie; castigurile sau pierderile in valuta
trebuiau raportate ca parte a profiturilor sau pierderilor din anul
respectiv; castigurile sau pierderile legate de
reevaluareaelementelor monetare ce fac parte sau sunt folosite
pentru a proteja investitia neta a societatii inactiuni trebuiau
individualizate in capitalul social, ceea ce nu era cerut in SRC;
potrivit IAS,trebuie specificata metoda de amortizare folosita si apoi
aplicata consecvent in gestiune, in timp cein SRC se stabilesc, in
general, durate mai lungi de amortizare a activelor decat cele
acceptate lanivel international.
3.2 Ţintele politicii fiscale ale unui stat
a.)în domeniul cheltuielilor: mărimea (volumul): norme de
cheltuieli ;d e s t i n a ţ i a :
r a m u r a ,
p r o i e c t u l ; structura: optimă
(alegerea priorităţilor) instrumente, pârghiifolosite;obiectiv:
minimizarea cheltuielilor; eficienta lor  b.)în domeniul veniturilor:
mărimea (volumul)
 provenienţa: cine sunt plătitorii;metoda de prelevare;obiectivele:
echilibrare, o stabilitate macroeconomică.
Bibliografie
1.CORDUNEANU C. - , „Sistemul fiscal în ştiinţa
finanţelor”2.TULAI C. – „Finanţe publice şi
fiscalitate”,3.POPESCU CTIN. , “Teorie economica
generala”4.***Articol: Varujan Vosganian, doctor în
economie5.*** Anuarul statistic al României, anul 2000 –
2005;6.***Buletinele Ministerului Finanţelor Publice, anii 2005 şi
2006.7 . * * *  http://www.eco.md/article/5070/8.***
http://www.curierulnational.ro/Finante Banci/2009-02-
06/Sistemul+fiscal+romanesc,
+teren+minat+pentru+fondurile+de+investitii9.***http://www.uvvg.ro/
studia/economice/index.php?
categoryid=14&p2_articleid=19310.***http://www.uvvg.ro/studia/econo
mice/plugins/p2_news/printarticle.php? p2_articleid=193