Alegerea public

Alegerea n general, fie c se manifest n sectorul privat sau public, apare ca o necesitate a limitrii resurselor, oricare ar fi natura acestora. Economia urmreste administrarea ct mai bun a resurselor economice n vederea satisfacerii ct mai multor nevoi. Utilizarea resurselor n activitatea economic este supus procesului decizional care se concretizeaz ntro alegere. Decizia economic izvorste din nssi contradictia nevoi-resurse, si nseamn alegerea unei variante de valorificare a resurselor considerat a fi cea mai bun potrivit obiectivelor propuse si criteriilor folosite..

Prin urmare caracteristicile unei alegeri sunt:

contradictia dintre necesitti si posibilitti;

procesul decizional care presupune un

decident, un executant si un mediu ambiant.

Alegerea public prezint cteva caracteristici n plus fat de cea privat: a) are caracter colectiv, ceea ce nseamn c decizia public este adoptat de guverne sau grupuri cu autoritate decizional n sectorul public. n aceste conditii, alegerea public devine o alegere social, prin caracterul su colectiv. b) se caracterizeaz prin ceea ce se numeste optimul Pareto. Acesta se manifest atunci cnd alocarea resurselor se face n asa fel nct schimbarea alocrii resurselor n sensul cresterii efectelor valorificrii lor asupra unui individ se face fr diminuarea satisfactiei altuia

Se spune c alegerea public este rezonabil atunci cnd sunt ndeplinite urmtoarele criterii: rationalitate colectiv _ n functie de care are loc alegerea ntre alternative, fr a se neglija preferintele individuale; principiul Pareto _ care arat c dac fiecare individ prefer situatia A fat de B, atunci varianta A este evaluat superior fat de B si la scar social; independenta alternativelor nesemnificative _ prin care alegerea social din mai multe alternative depinde numai de preferintele indivizilor cu privire la acele alternative. Astfel, dac alternativele supuse analizei sunt A, B si C, conteaz preferintele indivizilor fat de acestea, reactiile lor privind alte situatii fiind nesemnificative;

non-dominatia _ care arat c nu exist nici un individ ale crui preferinte s domine si s dicteze automat preferintele altuia.

Optimul Pareto este generat de regula triplelor rate marginale: rata marginal a substitutiei n consum, ce exprim raportul n care un consumator poate schimba un bun cu altul fr a nregistra o modificare a satisfactiei, respectiv a utilittii rata marginal de substitutie tehnic, ce exprim raportul n care se poate nlocui un factor de productie cu altul, fr a se modifica nivelul productiei; rata marginal de transformare, ce exprim raportul n care se renunt ntr-o economie la productia unui bun n schimbul cresterii productiei altuia. Aceast rat trebuie s fie egal cu rata marginal de substitutie n consum a celor dou bunuri.

Analiza cost-beneficiu si alegerea public

Elementele de baz ale analizei cost-beneficiu la nivelul sectorului public se concretizeaz n urmtoarele aspecte: a) resursele economice. Orice proiect public presupune costuri n afara cheltuielilor publice, si din partea societtii. Desigur, beneficiile se rsfrng asupra comunittii. b) caracteristicile programului public: durat, important si natur politic. Cu ct o interventie public este mai important, cu att se compar mai multe alternative practice si se ncearc obtinerea de economii prin valorificarea variantei mai putin costisitoare. c) dubl analiz cost-beneficiu anti si post factum. Orice proiect public genereaz costuri si beneficii. Dar decizia de amnare sau renuntare la un proiect public presupune de asemenea costuri si beneficii. Ori, trebuie evaluate nu numai costurile cu beneficii n situatia n care nu se intervine public si n situatia aplicrii proiectului, dar si costurile pe care le nregistreaz societatea dac nu se actioneaz, cu costurile proiectului, si beneficiile societtii, cu cele potentiale care ar aprea generate de proiect

d) analiza n contextul factorului timp. Costurile si beneficiile trebuie identificate att pe termen scurt ct si lung. e) analiza comparat a mai multor actiuni similare. Orice analiz cost-beneficiu se realizeaz mai eficient dac se compar proiectele similare, adic proiectul vizat cu unul similar care a fost deja aplicat; f) consideratiile etice. Nu exist programe publice care s afecteze pozitiv sau negativ toti membrii unei comunitti n mod egal. De aceea, multe proiecte sunt respinse din considerente etice, chiar dac beneficiile totale depsesc costurile agregate

n concluzie, analiza costbeneficiu aplicat la problematica sectorului public nu conduce la o solutie unic, clar, ca n deciziile pe aspecte private. Dar ea este util pentru c sprijin procesul decizional si este un punct de pornire n alegerea public.

Alegerea colectiv prin votul majorittii

ntr-un sistem democratic al economiei de piat, decizia public se bazeaz pe votul majorittii. n zona politicului, votul majorittii functioneaz cel mai bine. Exist dou teorii principale cu privire la comportamentul politic si interesele urmrite n mod colectiv: teoria economic a politicii; teoria maximizrii avutiei sociale.

n teoria economic a politicii se explic comportamentul politic pe baza cruia cei ce voteaz suntmaximizatori de utilitate, iar partidele politice maximizatori de voturi. Indivizii care voteaz opteaz pentru un partid politic despre care crede c este capabil s i asigure prin activitatea guvernamental cea mai mare utilitate. La rndul lor, partidele urmresc s ofere politici care s le atrag ct mai multe voturi . n teoria maximizrii avutiei sociale, politicienii urmresc ocuparea unui loc n sfera politic cu scopul de a urgenta politicile destinate mbunttirii vietii sociale. n plus, politicile promovate reflect preferintele mediei voturilor.

Alegerea colectiv prin votul majorittii are la baz regula unanimittii prin care se adopt o decizie numai dac este aprobat de toti membrii comunittii asupra creia se rsfrnge aplicarea n practic a deciziei. Sistemul bazat pe majoritatea simpl nu este ntotdeauna eficient. El poate conduce la un conflict de consecinte care nu mai permite adoptarea unei decizii. Acest conflict de consecinte n sistemul majorittii simple se numeste paradoxul votrii

Alternative ale votului majoritar

votul de aprobare. Acesta este o form a procesului decizional n care fiecare individ voteaz pentru fiecare set de alternative pentru care si exprim acordul. votul total. Acesta este o form de decizie colectiv n care fiecare individ indic varianta cel mai putin preferat. n consecint, se va elimina alternativa evaluat cel mai slab de cei mai multi votanti. Procesul se repet pn cnd rmne o singur alternativ, considerat cea mai bun; votul prin puncte. Acesta este o form de decizie colectiv n care fiecare individ particip la alegere cu acelasi numr de puncte pe care este liber s le repartizeze n orice fel consider c reprezint mai bine evaluarea alegerilor alternative;

. evaluarea Borda. Aceasta reprezint o form a alegerii colective n care fiecare votant acord un numr de puncte mai multor alternative, astfel c cea mai bun primeste maximul de puncte, iar cea mai putin preferat este apreciat cu nota 1.
criteriul Condorcet. metod de alegere colectiv n care varianta aleas este cea care n sistemul comparatiilor perechi (una cu alta) este cea preferat de fiecare dat;

regula pluralismului. metod de alegere colectiv n care se opteaz pentru varianta apreciat ca prima preferint de cei mai multi dintre votanti.
votul schimbat. n practic, paradoxul votrii se elimin cel mai adesea prin schimbarea voturilor prin care un individ accept decizia sau preferinta altui individ cu conditia ca si acesta s sprijine propria alegere ntr-o situatie similar ulterioar, concomitent, viznd alt problem.

Factori de influent asupra alegerii publice

Politica public influenteaz alegerea public. Alternativele nsele se modific fie pentru c se schimb frontiera posibilittilor de productie fie pentru c se modific preferintele decidentilor.

n primul rnd, prin politica public, coordonatele alegerii publice se modific dac se transfer decizia unui decident privat. Acesta poate avea libertate deplin n cheltuirea resurselor financiare alocate de la buget, sau poate fi monitorizat si controlat. n practic, se recunosc trei modalitti de sprijin financiar al unei organizatii din fonduri publice:

a.Prin subventii, se poate acoperi o anumit cot din cheltuielile pentru un proiect, ceea ce are acelasi efect asupra alegerii publice ca o reducere a pretului activittii subventionate, deci, modificarea restrictiei bugetare.
b.Prin finantare, nu se impun restrictii n ceea ce priveste cheltuirea fondurilor, ci se modific numai restrictia bugetar, care este astfel, mai generoas. c.Prin alocare partial, bugetul acord o sum cu destinatie precis pe care investitorul trebuie s o foloseasc n scopul specific. Dup folosirea acestei sume, restul investitiei, dac rmne dup ndeplinirea scopului, capt aceleasi implicatii ca o finantare simpl, banii putnd fi destinati oricrei activitti.

n al doilea rnd, alegerea public este influentat de factorul timp, ea devenind o alegere intertemporal. n toate aspectele vietii economice resursele prezentului se coreleaz cu nevoile viitorului si se stabilesc multiple directii de actiune posibil. n contextul alegerii publice, amnarea lansrii unui proiect, transfer costurile acestuia n viitor. Orice aspect al vietii sociale, cum ar fi repararea unui pod, constructia de sosele sau baraje, etc implic decizii ale cror consecinte se extind n viitor. Si atunci, se ridic din nou necesitatea corelrii costurilor si beneficiilor prezente cu cele viitoare

Prin urmare, alegerea public este influentat de politica public si caracteristicile sale pe de o parte si perioada de timp, respectiv costurile si beneficiile curente si viitoare si corelatiile dintre acestea.