SNSPA - SPAȚIUL PUBLIC EUROPEAN - AN II-

CURS - POLITICI PUBLICE ȘI GUVERNANȚĂ EUROPEANĂ,

MASTERAND,
OLTEANU A. DORINA NICOLETA

Modelul Raţional
O politică publică este raţională atunci când există un
echilibru perfect între valorile investite şi valorile câștigate .
 O politică publică raţională este aceea care
maximizează câştigul social
 Guvernul trebuie să aleagă politicile care aduc câştiguri societăţii excedând
suma investită în implementarea acestor politici

 Sunt două reguli importante în definirea câştigului social maxim:

 Nici o politică publică nu trebuie adoptată dacă investițiile sau costurile

depăşesc beneficiile;
 Cei ce iau decizii trebuie să o aleagă dintre alternativele de politică
publică, pe aceea care aduce cele mai mari beneficii raportate la cost.
Exemplu: politici publice pentru dezvoltarea educației generale, a școlilor
profesionale, a muncii și sistemului de studii universitare
Un alt exemplu ar putea fi reprezentat de așa numitele politici de dezvoltare a
administrației publice democratice, sau politici publice privind tehnologia
informației
 Raţionalismul nu se reduce doar la dimensiunea
economică respectiv cât costă implementarea unei
anume alternative
Pe lângă dimensiunea economică, raționalismul implică luarea în calcul a mai
multor factori de natură socială și politică astfel că,
Pentru a selecţiona o politică publică raţională, cei ce iau decizii trebuie:
• Să cunoască valorile societăţii şi ierarhia acesteia ;
• Să cunoască posibilele opțiuni de politică publică;
• Să cunoască consecinţele pentru fiecare opțiune de politică publică în parte;
• Să cunoască raportul între beneficii şi cost pentru fiecare opțiune de politică
publică.
Concluzionăm că, în adoptarea de politici publice raţionale este necesară o
cunoaştere profundă a societăţii
• Modelul rațional este utilizat adesea pentru a se lua în considerare mărirea optimă
a unui program guvernamental.

• Bugetele guvernamentale trebuie să crească pâna în punctul în care un anume

câştig social este obţinut.

• Analiza cost-beneficiu este specifică pentru acest mod de abordare a politicilor

publice şi reprezintă principalul cadru analitic utilizat pentru evaluarea deciziilor
de cheltuire a banului public.
Modelul rațional este foarte important
pentru scopuri analitice

 În cadrul acestui model de elaborare a politicilor publice, există o serie

de bariere, astfel că luarea unei decizii pur raţionale devine un lucru
destul de dificil.
Bariere în luarea deciziilor de politici publice pur
raţionale:

1. Nu se pot determina beneficiile pentru întreaga societate, ci numai pentru

anumite grupuri sociale sau indivizi; chiar şi în acest ultim caz apar
numeroase conflicte şi contradicţii;
 Exemplu/ politici publice privind justiția și sistemul pedepselor, politici
publice de prevenire a corupției.
2. Beneficiile şi costurile conflictuale nu se pot măsura cu exactitate (ex: nu
poţi cumpară demnitatea individului cu o creştere a taxelor);
3. Decidenții nu sunt motivaţi exclusiv de maximizarea câştigului social, ci şi
de elemente precum puterea, status, realegere, bani etc;
4. Căutarea variantei potrivite este un proces dificil, iar cei ce iau decizii se
opresc în momentul în care găsesc o variantă funcțională.
 Bariere în luarea deciziilor de politici publice pur
raţionale:
6. Investiţiile mari în programe guvernamentale determină ca cei ce iau decizii să
temporizeze luarea deciziilor în preajma alegerilor;
7. Colectarea informaţiei necesare pentru a alege cea mai bună alternativă
 costul informaţiei care poate varia
 disponibilitatea informaţiei
 timpul implicat în culegerea informaţiei necesare este un factor relevant .

8. Incertitudinile cu privire la consecinţele adoptării unei anume politici publice

sunt complexe ceea ce face ca cei ce iau decizii să prefere să îmbunătăţească
variantele de politică publică vechi în locul adoptării unor politici publice noi.
 Barierele care împiedică ca deciziile de politică
publică să fie pur raţionale:

9. Natura segmentată a procesului de realizare a politicilor publice în marile

birocraţii face dificilă contabilizarea şi coordonarea tuturor imputurilor
venite din partea diverşilor specialişti şi înglobarea lor într-o decizie ideală de
politică publică.
În procesul de luare a deciziilor de politici publice,
modelul rațional este cel mai utilizat

Modelul rațional sau procesul raţional, porneşte de la identificarea problemelor

spre identificarea şi evaluarea opţiunilor de politică publică. Planul de acțiune
care va asigura implementarea deciziilor se bazeză pe următorii pași :
 1. Analiza şi definirea problemei
 2. Găsirea opțiunilor posibile de acţiune
 3. Evaluarea şi selectarea opțiunilor
 4. Analiza consecinţelor
 5. Luarea deciziei propriu-zise (optarea asupra opțiunii)
 6. Propunerea unui curs al acţiunii în vederea implementării.
 Etapa de analiză şi definire a problemei
presupune o activitate de investigare a problemei
Aspectele care trebuie incluse într-o astfel de analiză se referă la:
 Identificarea grupului-ţintă ce va fi afectat de această politică;
 Analiza caracteristicilor principale ale acestui public, precum şi analiza
relaţiilor dintre acest grup şi autorităţile publice sau de alte entităţi din
comunitate;
 Analiza şi inventarierea măsurilor existente la nivelul autorităţilor publice, a
coerenţei acestora, a consecinţelor aplicării / neaplicării acestora, a
eventualelor conflicte sau disfuncţionalităţi ;
 Identificarea efectelor mediului extern asupra fenomenelor observate la
grupul vizat.
Aceasta etapă stă la baza parcursului ulterior al elaborării politicii publice,
permiţând formularea opţiunilor .
 În formularea opţiunilor , ar trebui să se aibă în vedere
următoarele:

 Fiecare opţiune trebuie să explice clar modul în care va rezolva problema ce reclamă o
politică publică
 Fiecare opţiune trebuie să fie însoţită de o estimare a necesarului de resurse
(financiare, umane, de timp)
 Fiecare opţiune trebuie să fie însoţită de o estimare a impactului aşteptat asupra
grupului-ţintă.
 Elementul central al acestui proces este
„Decidentul”
Decidentul ia hotărâri, singur sau în grup, atunci când există posibilitatea alegerii
unei opţiuni sau a selectării şi a alegerii unei opțiuni din mai multe variante
posibile.
 Decidentul are la dispoziţie o serie de instrumente sau tehnici de lucru prin
care se pot genera idei sau soluţii viabile la o problemă:
 − Analiza SWOT (Puncte Tari – Puncte Slabe – Oportunităţi – Riscuri)
 − Arborele problemelor / diagrama „schelet de peşte” (Ishikawa) / dialogul cu
problema
 Brainstorming şi Tehnica grupului nominal (tehnici de lucru în echipa
responsabilă cu soluţionarea problemei, care poate fi multidisciplinară sau
mixtă: consilieri, experţi, parteneri de coaliţie, colegi de partid etc.);
− Metoda celor 6 pălării (Eduard de Bonon, „Six Hats Model”) – Metoda celor "6
pălării" înlătură cel mai mare obstacol în calea gândirii rapide şi eficiente – egoul.
Astfel deciziile sunt luate dintr-o serie de perspective importante. În utilizarea celor „6
pălarii”, membrii echipei joacă diverse roluri. Este o metodă creativă şi inovativă de
soluţionare a problemelor prin abordarea indirectă a acestora din diverse unghiuri.
− Tehnica Delphi –consultarea unui grup de experţi în domeniul de referinţă a
problemei selectată pe baza aplicării unor chestionare care măsoară opiniile acestora
asupra problemei analizate
− Consultări cu persoane şi organizaţii din afara instituţiei – pentru completarea tuturor
informaţiilor şi datelor necesare analizei şi formulării problemei
− Studierea modului în care alţii au rezolvat problem similare (modelul best practice).
• Exemple de Politici Publice :

Politici publice privind sănătatea societății și asistența medicală, sănătatea

mediului, siguranța din punct de vedere epidemiologic.

Politici privind dezvoltarea rurală și politici de planificare a spațiului.

Politici publice pentru imbunătățirea mediului de afaceri.

Politici publice de dezvoltare a trasporturilor.