Politici publice Modele de luarea deciziilor. Implementarea deciziilor de politici publice.

Etapele modelului procesual Stabilirea agendei Formularea alternativelor Decizia

Implementarea politicilor Evaluarea

Modelul atributelor multiple

Scenarii sunt situaţii posibile care pot fi imaginate, care se petrec dupăce decizia a fost luatăşi
care nu se aflăsub controlul decidentului.
Alternativele sunt şi posibilele direcţii de acţiune, opţiuni, sau posibilităţi de alegere.
Criteriile, cunoscute şi sub denumirea de „atribute”, „obiective”, „puncte tari şi puncte slabe”,
sunt de regulă specifice problemei.
Ele sunt identificate de către factorul (factorii) de decizie, iar numărul lor poate varia între doar
câteva şi 150, număr considerat maxim de către unii cercetători.
Etapele elaborării unui model multiatribut se prezintă astfel:
- stabilirea scenariilor de viitor posibile;
- identificarea alternativelor disponibile;
- evidenţierea criteriilor de evaluarea a alternativelor;
- construirea tabelelor de decizie: Criterii (linii), Alternative (coloane) pentru fiecare scenariu
posibil;
- aplicarea unei etichete calitative pe scala „foarte rău” până la „foarte bine” cu cinci sau şapte
trepte, în funcţie de complexitatea problemei pentru evaluarea performanţei fiecărei alternative
pentru fiecare criteriu luat în considerare;
- echivalarea acestor etichete cu indicatori numerici, fie pe scala
- de la zero (minimum) la unu (maximum),
- de la zero (minimum) la zece (maximum) sau
- de la zero (minimum) la o sută (maximum) în funcţie de preferinţe sau de problemă.
- stabilirea ponderilor (importanţei) fiecărui criteriu;
- efectuarea calculelor;
realizarea analizei de sensibilitate pentru verificarea rezultatului obţinut.
Arborele de decizie
Procesul de construire a unui arbore respectă paşii de bază ai paradigmei rezolvării de probleme
şi poate fi împărţit în mare în trei etape după cum urmează:
a) Definirea problemei,
b) Alegerea modelelor generale de structurare a problemei
c) Precizarea informatiilor identificate in etapa precedenta.
Sunt necesare patru tipuri de informaţie pentru costruirea unui arbore de decizie:
Care sunt alternativele?
Care sunt rezultatele posibile?
Care este probabilitatea fiecărui eveniment?
Care este valoarea fiecărui eveniment pentru decident?
Implementarea deciziilor de politici publice
Paul Sabatier – două tipuri de implementare
– cea descendentă (top-down)
– cea ascendentă (bottom-up)
Implementarea = atât actul în sine de implementare, de punere în practică, cât şi starea finală de
a fi implementat, aplicat practic – o posibilă confuzie între două înţelesuri ale termenului: de
activitate sau de scop – îndeplinirea unei activităţi nu trebuie neapărat să ducă la realizarea
scopului pentru care acea activitate a fost gândită
Implementarea presupune implicit şi evaluarea – evaluarea succesului sau insuccesului modului
în care programul a fost aplicat în practică – studierea logicii interne a procesului de punere în
practică a programului – strategiile şi tacticile aplicate de actorii implicaţi în procesul de
implementare – modalitatea de aplicare a mecanismului de întârziere în influenţarea procesului
de decizie – varietatea motivaţiilor actorilor implicaţi, structurarea coaliţiilor între aceştia
Evaluarea implementării - felul în care o politică publică operează şi consecinţele sale (Weimer
şi Vining):
a)clarificarea obiectivelor (funcţia obiectiv)
b)clarificarea relaţiei între obiective şi rezultate în termenii eficacităţii cauzale ( funcţia cauzală)
c)clarificarea relaţiei între obiective şi rezultate în vederea aflării măsurii în care scopul a fost
îndeplinit ( funcţia de realizare)
Factori care facilitează implementarea cu succes a unei politici publice
a) Logica politicii publice (Este politica publică realistă?)
Logica politicii publice = un lanţ de ipoteze care pot fi adevărate, false sau nu universal
adevărate. – Cu cât este mai probabil ca ipotezele să fie false, cu atât este mai puţin probabil că
programul va duce la atingerea obiectivelor stabilite iniţial – Cu cât politica publică adoptată dă
mai multă autoritate celor care implementează, cu atât aceştia au o capacitate mai mare de a se
conforma comportamentului prescris prin ipoteze – Cu cât este mai puternic suportul politic
pentru o politică deja adoptată şi pentru metodele de coerciţie, cu atât este mai mare capacitatea
celor care implementează de a asigura comportamentul prescris prin ipoteze.
b) Asamblarea politicii publice (Cine deţine elementele esenţiale asamblării?)
Implementarea unei politici publice = un proces de asamblare care implică eforturi de asigurare a
elementelor esenţiale din partea celor care le controlează cu cât numărul elementelor care trebuie
asamblate este mai mare şi mai variat, cu atât este mai probabil că vor apărea probleme pe
parcursul procesului de implementare
1)Care elemente (presupuse de ipoteze şi care leagă politica de rezultate) trebuie asamblate?
2)Cine controlează aceste elemente?
3)Care sunt motivaţiile lor?
4)Ce resurse are la dispoziţie instituţia care implementează pentru a-i stimula pe aceştia să
furnizeze elementele necesare?
5)Care vor fi consecinţele dacă aceste elemente nu pot fi obţinute în intervalul de timp dorit sau
nu pot fi obţinute deloc?
c) Disponibilitatea unor persoane de a se ocupa de managementul programului
– Este puţin probabil că cei care au adoptat politica publică sau oficialii publici vor fi capabili
sau doritori să se ocupe de managementul de zi cu zi al implementării
– Responsabilitatea pentru managementul implementării revine de obicei administratorilor acelor
instituţii care furnizează servicii similare sau care au o anumită legatură cu domeniul noii politici
– Pentru o implementare cu succes este important să se înţeleagă motivaţiile şi resursele actorului
responsabil cu implementarea
– Unul dintre motivele pentru care uneori sunt create unităţi organizaţionale pentru
implementarea unei noi politici este percepţia faptului că directorii unităţilor deja existente fiind
dedicaţi programelor în curs de derulare, nu vor dedica atât de mult timp noii politici publice –
Coordonatori de programe - cei care intervin în etapa de asamblare pentru a facilita obţinerea
elementelor necesare unei implementări de succes
Potenţiale probleme în implementare
Scrierea scenariului de realizare a implementării pentru a planifica activităţile care trebuie
realizate pentru implementarea acesteia cu succes a anticipa ce ar putea să meargă greşit în
procesul de implementare şi cine ar putea influenţa ca lucrurile să meargă greşit este important să
fie anticipate iniţial cele mai negative scenarii pentru o planificare realistă a procesului de
implementare :
a) scrierea scenariului;
b) analiza critică a scenariului;
c) revizuirea scenariului
Realizarea design-ului cercetării de jos în sus – analizarea comportamentului pe care dorim să îl
schimbăm – implicarea nivelurilor inferioare poate contribui la descoperirea unor abordări mai
puţin centralizate care poate altfel ar fi trecute cu vederea