Poilitici educaționale

Expuneri de motive - explică de ce sunt importante legile. Legea 1/2011 – este în uz

actualizată.
Raport privind educația.
Examen:
I. Opinia unitară politici educaționale – definim politicile educaționale – în corelație cu
politicile publice, ce se înțelege prin politicile educaționale?. În general politicile sunt văzute ca
niște decizii luate la un nivel central care poate fi nivel de minister, nivel de inspectorat –
oricum, un nivel superior ierarhic care dictează orientarea ulterioară la nivelul sistemului a unor
alte decizii sau implementarea lor la nivelul școlii, clasei, al lecției. Aceste decizii sunt luate de
obicei la nivel ierarhic superior – poate fi la nivel de guvern, parlament în cazul legilor, pot fi
la nivel de inspectorat - ele o să fie puse în practică la nivelul ierarhic inferior.
- Aici sunt componentele unei politici respectiv nivelurile. La
niveluri este interesant – în mod normal literatura de specialitate spune că există 3
niveluri ale politicilor educaționale/ipostaze:
1. nivelul declarativ: - acesta cuprinde tot ce înseamnă retorica,
discursul, argumentelor în ideea de a familiariza publicul cu schimbarea - efortul
din partea guvernaților că schimbarea e bună.
2. nivelul de acțiune – nu este implementarea propriu - zisă ci momentul
în care se pregătește implementarea – exact situația în care suntem acum (încă
nici nu e gata nivelul de acțiune pt. că legea este în discuție în guvern, pe urmă
merge în parlament și se adoptă., apoi intră în MOf și întră în nivelul de acțiune.
Nivelul de acțiune pregătește nivelul de implementare – implementarea
urmează punerea în practică a ceea ce s-a decis la nivelul legii.
3. Nivelul de implementare – cuprinde modificările care survin în urma
implementării politicilor – ele trebuie adoptate la nivel local – clasă, lecție școală.
Nivelul de implementare = aplicare. Aici se va simți efectul legii. Această
implementare poate să fie eșalonată – chiar dacă legea apare anul acesta asta nu
înseamnă că din acel moment se vor aplica toate prevederile ei – există un
calendar al aplicării ei (ex bacul – generația următoare se aplică deciziile din
lege).
La nivelul de implementare eșuează cel mai adesea politicile – de ce?
punerea în practică – e ușor să decizi la nivel central dar e mai dificil de pus în
practică la nivel local.

1
 II. Etapele elaborării unei politici
1. Analiza situației existente care presupune 3 subetape adiacente una
celeilalte:
a) identificarea problemei – este o problemă – o identific.
b) factorii care au generat problema respectivă care sunt factorii? – pt.
că s-ar putea să existe factori la care să nu ne fi gândit
c) justificarea importanței rezolvării acestei probleme – de ce e
important acest lucru – deoarece, uneori dacă ai o problemă, rezolvarea ei
presupune eforturi prea mari, nu se mai justifică rezolvarea ei.
2. Elaborarea soluției politice – în momentul în care știm care este
problema și factorii care au generat situația respectivă/problemă, putem încerca
să oferim soluții – aceste soluții ar trebui să se plieze pe situația problemă
identificată. Pe de altă parte aceste soluții pot fi identificate de grupul de experți
lideri. E chiar indicat să se ofere posibilitatea ca mai multe grupuri să lucreze pe
soluții ca în final tu ca factor decizional să alegi cea mai bună opțiune politică.
3. Elaborarea opțiunii politice – alegi din ceea ce au elaborat experții,
cea mai bună opțiune politică - premerge adoptării deciziei.
4. Etapa adoptării deciziei - este etapa în care alegi cea mai bună soluție
și o pui în practică
5. Etapa planificării și Implementării – alegerea modului de punere în
practică a ceea ce ai adoptat la nivel de lege – e o decizie de politică educați.
Asta înseamnă pilotare zonală. Trebuie gândită o strategie de implementare iar, în
general această strategie de implementare presupune o etapă mai mult decât
esențială – pilotarea – nu pui în practică o decizie până nu o rulezi la scară mică
să vezi că-i o decizie bună.
6. Evaluarea – la finalul implementării și planificării, la final – peste
evaluare avem oricum un concurs distinct. Evaluarea trebuie să vadă în ce
măsură demersul nostru de schimbare a unei realități dintr-o decizie politică
educațională a fost unul eficient.

- Diferența între politică/politic și politici.

Politică – clasa politică, partide, alegeri ș.a. Politicile se referă la decizii
care reglează sisteme sau subsisteme.

2
- Analizele și strategiile politice în domeniul educației – este vorba despre o
analiză a politicilor educaționale pornind de la câțiva indicatori care ajung să
creioneze o imagine cât mai elocventă cu privire la calitatea respectivei politici și
elaborarea strategiei politicii educaționale.
III. Evaluarea politicilor educaționale- criterii de evaluare – de avut
în vedere:
- ce se înțelege printr-o evaluare de politică educațională? ce anume
evaluăm când evaluăm o decizie de politică educațională?. Avem4 elemente
esențiale pe care le avem în vedere:
1. relevanța politică, adică relevanța se referă la modalitatea sau felul în
care politica respectivă este suficient de bine gândită, structurată și are
componente încât reușește să atingă țintele pe care și le-a propus.
2. Progresul/ atingerea obiectivelor – progresul politicii pt. că- s-ar
putea ca anumite ținte asumate în lege dar nu sunt puse în practică.
3.impactul intervențiilor specifice politice - să vedem în ce măsură
impactul este pozitiv sau negativ, major sau minor
4. satisfacția beneficiarilor direcți sau indirecți – nu ne este indiferent
dacă beneficiarii sunt sau nu mulțumiți de ceea ce obții prin decizia de politică
educațională.
5. reperele definirii foarte clare a unui sistem de monitorizare și de
evaluare a politicilor – e important să evaluezi poiliticile pt. a putea oferi
informații relevante și acurate tuturor persoanelor interesate. Management de
impact.

Scopul și funcțiile evaluării

Scopul evaluării evidențierea meritelor sau punctelor slabe ale politicii dar
funcțiile se referă la cum anume rezultatele pe care noi le obținem le putem
valorifica.
Funcția de responsabilizare – se referă la determinarea calității politicii și
la ce anume e responsabilă acea calitate.
Funcția managerială – oferă soluții, recomandării pentru îmbunătățirea
continuă a politicii.
Nu există soluții de politică educațională perfecte.

3
 IV. Cele 5 criterii de evaluare politică: după care se face analiza
oricărui document de politică educaționale.
- relevanță – se referă la concordanța dintre obiectivele programului și problema
pe care încearcă să o rezolve. (să nu rezolvi alte probleme ex: aducerea în
centrelor comunale din comunitățile mici cu microbuze – are și alte roluri - are
altă țintă – decizie politică
- eficiență – atingerea rezultatelor programului în condiții rezonabile de cost.
- eficacitate – evaluarea contribuției pe care o au rezultatele atinse ale proiectului
la îndeplinirea scopului pentru care acesta a fost inițiat – adică în ce măsură
rezultatele coincid cu obiectivele
- impact - se referă la efectele programului aspra audienței mai largi. Impactul e la
nivelul societății – ex. școala începe la 1 septembrie – lovitură la agențiile de
turism, nu doar elevul are de suferit – e o chestiune în lanț.
- sustenabilitate – un program implementat să funcționeze și după terminarea
ciclului de viață al programului.

- Capacitatea de a obține efectele dorite și capacitatea de a satisface clientul –

dacă omul implicat în sistem nu este mulțumit – nu vei putea face nimic – altfel
legile sunt un eșec.

Teme principale examen; Ce sunt politicile și cum sunt ele evaluate.

Ex. sub. examen: Analiză comparată între un text din legea veche și legile noi și
să vedem în ce măsură acele schimbări care apar în legea nouă pot crea efecte
benefice. Părere dacă a fost implementat cu succes sau nu.