Suportul Cursului 5 lect. univ. dr.

Alexandra Pârvan

MODELE DE DECIZIE ETICĂ – Prezentare Rezumativă

Material pentru al doilea test de seminar

I. Pașii esențiali oricărei scheme de decizie etică (în orice profesie). MODELUL ÎN 5 PAȘI.

1. Recunoaşte o problemă etică. Întreabă-te: Poate situaţia sau decizia să fie vătămătoare pentru
cineva sau un grup? Implică decizia o alegere între bine-rău sau bine-bine sau rău-rău? Consultă
codul etic, legile relevante şi stabilește principiile morale care sunt periclitate. În acest pas, poți
stabili şi obligaţiile morale pe care le ai faţă de diferite persoane sau grupuri, în situaţia dată.

2. Ia datele problemei şi analizeaz-o şi schiţează alternative de acţiune

Aici ajută să te întrebi: Care sunt faptele relevante? Ține cont că ceea ce ştii e la fel de important
ca ceea ce nu ştii. Care sunt persoanele sau grupurile asupra cărora se răsfrânge rezultatul final?
Care sunt cauzele ce au provocat sau întreţin situaţia şi motivele celor implicaţi în ea. Ce
principii sau perspective etice îmi pot ghida decizia? Distinge faptele de credinţe, dorinţe, teorii,
supoziţii, raţionalizări. Ordonează-ţi valorile în funcţie de priorităţile cerute de situaţie. Dacă
vreo opţiune implică renunţarea la un principiu etic, evaluează faptele şi presupunerile cu atenţie.

3. Evaluează alternativele de acţiune

Dezvoltă cel puţin 3 opţiuni etic legitime, 3 cursuri de acțiune. Examinează-le prin prisma
principiilor etice care le susţin și a conștiinței personale. Pentru fiecare alternativă, consideră
beneficiile, dezavantajele, riscurile pentru fiecare entitate implicată. Determină cine va fi cel mai
câştigat şi cine cel mai puţin câştigat. Aici poți încerca să combini părțile cele mai bune ale
alternativelor viabile într-o nouă soluție. Evaluează și această soluție integrativă.

4. Ia o decizie și testeaz-o
Consideră cele mai probabile consecinţe. Imaginează-ţi cel mai prost scenariu cu putinţă. Aplică
testul publicităţii: te-ai simți confortabil să-i dezvălui decizia mamei sau copiilor tăi? omului de
pe stradă? la ştirile de la ora 7? Dacă nu, regândeşte decizia.

5. Implementează decizia, monitorizează-i efectele și fă evaluarea finală

Du la împlinire soluția aleasă într-un mod care să aibă și el o calitate etică. Dezvoltă un plan
pentru asta şi pentru maximizarea beneficiilor şi minimizarea costurilor şi riscurilor. Poţi lua
decizia cu informaţia cea mai bună la acel moment, dar lucrurile se schimbă, iar decizia trebuie şi
ea să fie flexibilă şi capabilă de modelare. Fii deci pregătit şi dornic să-ţi revizuieşti planul sau să
alegi un curs diferit de acţiune în funcţie de noile informaţii apărute. Întreabă-te ce ai învăţat din
această situaţie specifică. Analizează dacă decizia a fost făcută în manieră obiectivă. Evaluează
continuu rezultatul procesului de luare a deciziei etice în ce privește toate părțile implicate.
Această evaluare continuă poate indica necesitatea altor intervenții care trebuie făcute.
Suportul Cursului 5 lect. univ. dr. Alexandra Pârvan

II. METODA DE DECIZIE „PROGRESS”, Tim LeBon 2001

1. Obține o bună înțelegere a faptelor unei situații date. Detașezi problema de ce simți, crezi,
de presupuneri privind situația, obținând cât mai multă informație și fiind atent la cum propriile
emoții sau valori pot sta în calea căutării și obținerii de informație. Te întrebi: Ce emoții te pot
informa și dezinforma? Sunt adecvate emoțiile tale? Dacă nu, care ar fi emoțiile adecvate? Dacă
sunt adecvate, atunci ce informație oferă? Poți face o listă, ca mai jos:

Emoție – Intensitatea ei – Obiectul – Adecvarea – Informația

Ce informație suplimentară poate fi necesară pentru a înțelege complet situația? Care este de fapt
problema ta?

2. Obține o bună înțelegere a ceea ce contează cu adevărat în situația dată. Utilitariștii

presupun corect că bunăstarea tuturor părților implicate este importantă. Așadar, listează toate
părțile implicate. Trebuie să luăm în considerare care sunt drepturile, datoriile, virtuțile și
interesele diferitelor părți implicate.
Ne folosim apoi de teoriile etice, codul etic, lege și criteriile de bună practică pentru a crea o listă
cu tot ce poate conta. În plus, ce indică emoțiile identificate în pasul 1 că ar conta? Prinvind din
perspectiva ta și a celor implicați, peste 5 ani de acum înainte ce altceva ar putea conta? Ce ai
vrea să fie făcut, dacă ai fi în poziția celorlate părți implicate? Care sunt valorile servite de
soluția ideală, dacă ai putea-o pune în practică?

Pentru toate lucrurile care par să conteze, evaluăm dacă acestea sunt acceptabile, relevante și
importante în situația dată. Obținem astfel o listă a ce contează în situație și cât de mult contează,
ceea ce ne ajută în luarea deciziei.

Ce contează – Acceptabilitate – Relevanță – Importanță

3. Generarea creativă de opțiuni prin prisma pasului 1 și 2, respectiv a ceea ce este (faptele) și
a ceea ce contează (obiectivele urmărite). Ce limitează opțiunile emise? Încearcă o soluție câștig-
câștig, combinând aspecte etice din toate opțiunile emise.

4. Evaluarea opțiunilor
a celor generate în pasul 3 prin prisma pasului 2 (a ceea ce contează). Evaluează opțiunile în
raport cu ceea ce contează – vezi cum și în ce măsură servesc ele obiectivele urmărite, lucrurile
care contează.

Exemplu:
Opțiunea 1: Obiectiv 1 (da) – Obiectiv 2 (nu) – Obiectiv 3 (da) – Total
Opțiunea 2: .........

Astfel, se poate detașa o soluție optimă.

Suportul Cursului 5 lect. univ. dr. Alexandra Pârvan

5. Implementarea celei mai bune opțiuni

Ce obstacole pot fi în aplicarea opțiunii optime și cum pot fi ele înlăturate? Aici se emite și un
plan B de acțiune, pentru cazul în care suntem împiedicați să aplicăm planul A. Când alegem
între rău-rău, ne interesează ce măsuri de prevenție putem lua pentru a evita să fim puși în
asemenea situații pe viitor.

III. Modelul Pope 2011, adaptat din Pope și Vasquez 2010. Selectez din cei 18 pași ai
modelului, cei pe care îi consider cu deosebire importanți. Rețineți că toate modelele de decizie
etică au pasul iniţial care identifică problemele în situația dată, pasul în care se dezvoltă
alternativele de acţiune, pasul care decide (evaluativ) asupra uneia din ele și pasul în care decizia
e implementată şi evaluată în raport cu toate părţile implicate. În interiorul acestor pași se pot
dezvolta mulți alții, dar nu îi puteți sări. Astfel, pașii selectați mai jos nu pot constitui în sine un
model complet de decizie etică. De pildă, primii doi pași menționați mai jos fac parte din
secvența esențială de „identificare a problemei”.

Pasul 3: Identifică clientul – Există posibile conflicte de interese care pot afecta responsabilitatea
noastră față de client?
Pasul 4: Evaluarea competenţei - Ce tip de competenţă e necesară pentru a face faţă acestei
situaţii? Ne putem spori capacitatea noastră de a lucra eficient cu situația?
Pasul 8: Consideră reacţiile personale (Pasul apare și în modelul LeBon). Îţi trezeşte situaţia sau
problema respectivă sentimente care ar putea încețoșa sau complica procesul de luare a deciziei
etice? Ne face problema respectivă să ne simţim inconfortabil în vreun fel sau altul? Suntem
preocupaţi să mulţumim, ofensăm, supărăm, dezamăgim sau înstrăinăm pe cineva? Suntem
îngrijoraţi pentru că majoritatea soluţiilor etice ne periclitează sursa de venit, promovarea
profesională, popularitatea, recomandările date pentru angajare, atestatul de psiholog sau
siguranţa personală? Acestea sunt preocupări normale şi comune şi creează probleme doar când
nu sunt deschis recunoscute.
Pasul 9: Consideră factorii culturali, religioşi şi spirituali. În ce fel pot aceştia să ne afecteze
înţelegerea problemei şi posibilele soluţionări. Pot aceşti factori genera conflicte şi comunicare
eşuată? ce este etic într-o societate sau tradiţie poate fi văzut ca ofensator sau vătămător în alta.
Trebuie să fim conştienţi că aceşti factori îi afectează pe clienţi, dar şi pe noi.
Pasul 11: Caută mai departe soluții. Nu te opri la primele soluții care ţi-au apărut posibile din
capul locului. Continuă să cauți soluţii mai creative şi e posibil ca decizia ta să fie mai bună.
Pasul 13: Adoptă perspectiva altora (Și acest pas apare în LeBon). Ajută să îţi imaginezi care ar
fi răspunsul cel mai etic din perspectiva celor care vor fi cel mai afectaţi de acţiunile tale. Astfel,
înţelegerea noastră asupra situaţiei se poate schimba, iar limitele ei se pot corecta. Ajută să ştim
că: Tindem să atribuim comportamentul nostru într-o situaţie anume unor factori situaţionali, iar
comportamentul altora unor dispoziţii interne. Tindem să examinăm riguros şi critic explicaţiile
altora şi nu ale noastre. Asta înseamnă să deținem „standarde morale duble”.
Pasul 14: Decide asupra unui curs de acţiune şi apoi reconsideră-l. După ce alternativele sunt
eliminate, calea aleasă poate fi examinată mai în detaliu în limitele, consecinţele, riscurile şi
costurile ei.
Pasul 17. Asumă-ți responsabilitatea pentru greşeli. Dacă se dovedeşte că, în ciuda eforturilor
noastre am luat decizia greşită sau am greşit în implementarea ei chiar dacă decizia era bună, ce
paşi trebuie luaţi pentru a ne asuma responsabilitatea?