IVAN

Gândirea critică este procesul mental de analiză sau evaluare a informației. Pe când,

gândirea computațională este dezvoltarea abilităților de gândire sprijinind învățarea și
înțelegerea.

În cele ce urmează se vor descrie cele 2 concepte în linii mari, privind caracteristici,
obstacole, importanță și aplicabilitate.
Gândirea critică presupune a fi curios și curios, a fi deschis la minte către diferite părți, a fi
capabil să gândească sistematic, a fi analitic, a fi persistent la adevăr, a fi încrezător în
gândirea critică în sine și, în sfârșit, a fi matur. Implică procesul de conceptualizare, aplicare,
analiză, sinteză și evaluare a informațiilor în mod activ și abil pentru a ajunge la un răspuns
sau la o concluzie”
Motivul pentru care topica aleasă are un grad ridicat de însemnătate este necesitatea
cunoașterii și însușirii acestor moduri de gândire și rezolvare de probleme.

Gândirea critică presupune a fi curios și curios, a fi deschis la minte către diferite părți, a fi
capabil să gândească sistematic, a fi analitic, a fi persistent la adevăr, a fi încrezător în
gândirea critică în sine și, în sfârșit, a fi matur. Implică procesul de conceptualizare, aplicare,
analiză, sinteză și evaluare a informațiilor în mod activ și abil pentru a ajunge la un răspuns
sau la o concluzie”

Importanța gândirii critice

Atunci când persoanele evaluează o afirmație, cel mai adesea caută doar dovezi care susțin
acea afirmație, nu şi dovezi contrare.Oamenii au tendința de căuta dovezi în sprijinul unei
poziții sau convingeri cu care sunt deja în acord, mai degrabă decât dovezi care pune la
îndoială acea poziție. Astfel, în sprijinul rezolvării acestor probleme cu mai multă ușurință
oamenii accesează gândirea critică.De ce?

Pentru că ne ajută să ne raportăm mai corect la realitate și la cei din jurul nostru.

Pentru că ne antrenează flexibilitatea cognitivă, utilă pentru luarea deciziilor optime în situații
de incertitudine și risc.

Pentru că ne poate ajuta să ducem o viață mai împlinită, prin adăugarea de sens conștient și
raționalitate gândirii noastre de zi cu zi.
Obstacole în calea gândirii critice

În unele treceri în revistă metodologiilor generale asociate gândirii critice (Vaughn 2018), pe
lângă studiul raționamentelor și erorilor logice sau schemelor de argumentare des întâlnite, se
iau în considerare obstacolele psihologice şi filosofice în calea dezvoltării şi exercitării
gândirii critice definită ca ,,evaluarea sau formularea sistematică convingerilor sau
afirmațiilor, conform unor standarde raționale":

Gândirea centrată pe sine - persoanele pot decide să accepte o anumită pozițic sau afirmație
doar pentru că aceasta serveşte intereselor noastre sau doar pentru că aceasta are potențialul
de a ne avantaja imaginea de sine.

Gândirea centrată pe grup- persoanele pot fi înclinate să accepte o poziție, o afirmație, un

punct de vedere ca urmare a presiunii resimțite din partea grupului din care acea persoană face
parte, ca urmare a popularității acelei poziții în rândul grupului. Prejudecățile, efectul de
turmă, biasul de confirmare, rasismul sau stereotipizarea sunt expresii ale gândirii centrate pe
grup.

Rezistența la dovezile contrare- persoanele au tendința de respinge dovezi care contravin

convingerilor. principiilor sau teoriilor formulate anterior de acestea. Dovezile contrare sunt
adesea criticate mai aspru sau pur și simplu respinse.

Aplicabilitatea

Aplicabilitatea gândirii critice se realizeaza prin urmarea a 4 etape bine definite.

Prima etapa este reprezentată de adresarea de întrebări.Gânditorii critici încep prin a

pune întrebări despre ceea ce este în fața lor. Ei consideră cauza și efectul. Dacă asta, atunci
ce? Dacă asta, atunci cum este rezultatul diferit? Ei înțeleg că fiecare acțiune are o consecință
și ei se gândesc la toate posibilele rezultate ale deciziilor înainte de a le face. Solicitarea de
întrebări ajută la acest proces.

Următoarea etapă se referă la cautarea de informații.Odată ce ați pus fiecare întrebare,

puteți să veniți cu o chestiune (vă ajută să le scrieți), să căutați informații care să vă ajute să
răspundeți la aceste întrebări. Investiga! Faceți niște cercetări . Puteți învăța aproape orice pe
Internet , dar nu este singurul loc unde puteți face cercetările. Intervievați oamenii. Sunt un
mare fan al votării. Adresați-vă experților din jurul dvs. Colectați informații și opinii diferite
pe care le puteți utiliza pentru a vă determina propria voință. Cu cât varietatea este mai largă,
cu atât mai bine.
 A treia etapă este reprezentată de analizarea cu o minte deschisă.Ai o grămadă de
informații și acum e timpul să analizăm totul cu o minte deschisă. Aceasta este partea cea mai
provocatoare, în opinia mea. Poate fi destul de dificil să recunoaștem filtrele care au fost
instilate în noi de la primele noastre familii. Suntem produse ale mediilor noastre, ale modului
în care am fost tratați ca un copil, ale modelelor de rol pe care le-am avut pe parcursul vieții
noastre, ale oportunităților pe care le-am spus da sau nu , din suma tuturor experiențelor
noastre .Încearcă să fii cât mai conștient de filtrele și prejudecățile și să le dezactivezi.
Întrebați totul în timpul acestui pas.Ești obiectiv?Ești speculant?Presupunând ceva? Acesta
este momentul să privim fiecare gând cât mai curând posibil. Știți că este absolut adevărat?
Care sunt faptele? Ați luat în considerare situația din diferite puncte de vedere?

Iar ce-a de a patra etapă este comunicarea soluțiilor.Gânditorii critici sunt mai interesați
de soluții decât de a pune vina, plângerea sau bârfa. Odată ce ați ajuns la o concluzie prin
gândirea critică, este timpul să comunicați și să implementați o soluție dacă cineva este
chemat. Acesta este timpul pentru compasiune, empatie, diplomație. Nu toți cei implicați vor
gândi situația la fel de critic ca și dumneavoastră.Este de datoria dvs.să înțelegeți acest lucru
și să prezentați soluții într-un mod care să poată înțelege toată lumea.

Exemplu

Un exemplu în care putem aplica gândirea critică trecând prin toate cele 4 etape este
reprezentat de următoarea situație- O doamnă asistent medicală de triaj analizează cazurile și
decide ordinea în care trebuie tratați pacienții. Pentru prima etapă doamna asistent va trebui să
adreseze întrebări. Va avea nevoie de feedback pentru a afla gravitatea simptomelor .Apoi va
trebui să caute informațiile. Va identifica cauzele și posibilele complicații .Mai apoi, va face o
analiză cu mintea deschisă. Va analiza situația fiecărui pacient și va ierarhiza nevoile
acestora .În final va comunica soluțiile. Va realiza triajul în funcție de rezultatele dobândite .
Diana

Gândirea critică este procesul mental de analiză sau evaluare a informației. Pe când,

gândirea computațională este dezvoltarea abilităților de gândire sprijinind învățarea și
înțelegerea.

În cele ce urmează se vor descrie cele 2 concepte în linii mari, privind caracteristici,
obstacole, importanță și aplicabilitate.
Computerele pot fi utilizate pentru a ne ajuta să rezolvăm problema. Cu toate acestea,
înainte de a aborda o problemă, aceasta trebuie înțeleasă cu claritate de cel ce o confruntă
pentru a se ajunge la modalitățile prin care ea poate fi rezolvată. Gândirea computațională este
cea care ne permite să facem acest lucru. Gândirea computațională este cea care ne permite să
luăm o problemă complexă, să înțelegem care este acea problemă și să dezvoltăm soluții
posibile. Apoi putem prezenta aceste soluții într-un mod în care un computer, un om sau
ambii o pot înțelege.

Cei patru piloni ai gândirii computaționale

Există patru tehnici cheie (piloni) ai gândirii computaționale:
 descompunerea – desfacerea/ descompunerea unei probleme complexe sau a unui
sistem/ proces în părți mai mici, care pot fi mai bine controlate
 recunoașterea de tipare/ modele repetabile – să cauți similarități între și în
interiorul problemelor/ proceselor/ sistemelor
 abstracția– să te concentrezi doar asupra informației importante/ esențiale, ignorând
detaliile irelevante
 crearea de algoritmi – să dezvolți o soluție de rezolvarea pas cu pas a
problemei, sau reguli pe care să le urmezi pentru a rezolva problema/ pentru
a asigura funcționarea eficientă a unui proces / sistem.
Fiecare pilon este la fel de important ca și ceilalți. Ei sunt ca picioarele unei mese – dacă
lipsește unul din picioare, probabil că masa se va răsturna. Aplicarea corectă a tuturor celor
patru tehnici va fi de ajutor pentru programarea unui computer (dar nu numai!, n.n.)

De asemenea, gândirea computațională implică o serie de caracteristici ușor confundabile.

Conceptualizare, nu programare
Ideea generală a oamenilor în legătură cu domeniul informaticii este că ea constă doar în
programare. Acest lucru nu este adevărat; deși programarea ocupă mult timp în informatică,
ea nu reprezintă totul. Programarea este o abilitate folosită pentru a da formă conceptelor.
Concepte care se găsesc utilizând mai multe nivele de abstractizare.

Abilități fundamentale, nu mecanice

Pentru a funcționa în societatea contemporană, fiecare om trebuie să cunoască anumite
abilități fundamentale. Uneori, oamenii fac lucruri bazate pe rutină.Cu toate acestea, în unele
situații, problemele nu pot fi rezolvate utilizând abilități mecanice.În acest caz, abilitățile
fundamentale sunt soluția.
O modalitate prin care oamenii, nu computerele, gândesc
Gândirea computațională este o modalitate prin care omenirea a rezolvat problemele cu mult
înainte de inventarea calculatoarelor. Folosind gândirea computațională, nu încercăm să-i
facem pe oameni să gândească ca și calculatoarele, ci vice-versa.

Completează și combină gândirea matematică și ingineria

Informatica se bazează în mod inerent pe gândirea matematică, având în vedere că, la fel ca
toate științele, fundamentele sale se bazează pe matematică.De asemenea, se bazează în mod
natural pe gândirea caracteristică ingineriei, având în vedere că sistemele pe care le construim
interacționează cu lumea reală. Componentele de calculator îi forțează pe oamenii de știință să
gândească calculat, nu doar matematic. Programatorii sunt liberi să construiască lumi virtuale
care depășesc lumea fizică, reală și pot îmbrăca infinite și diferite forme.

Idei, nu artefacte
Nu construim doar artefacte software și hardware care sunt prezente fizic în viața oamenilor,
ci și concepte computaționale pe care le folosim pentru a rezolva probleme, pentru a ne
gestiona viața de zi cu zi și pentru a comunica și a interacționa cu alte persoane.

Importanța

Folosirea gândirii computaționale aduce o serie de beneficii precum:

 Lipsa prejudecăților
 Înclinație analitică
 Sistemacitate
 Curiozitate
 Judecată matură
 Comunicare inteligibilă şi eficientă. Formularea de mesaje inteligibile adaptate
destinatarului

Obstacole

• Lipsa de onestitate intelectuală

• Intoleranță
• Neatenție
• Acționare la întâmplare
• Judecată simplistă
• Indiferență
Aplicabilitate

Gândirea computațională poate fi aplicată ușor, dacă se respectă cei 4 piloni reprezentativi.Astfel
cei 4 pași de urmat sunt după cum urmează,
1.desompuneți-formează probleme minore,controlabile;
2.recunoașteți tiparele- găsește în subconștientul tău o rezolvare imprimată pe baza
experienței anterioare;
3.realizați abstractizarea- focusați-vă pe elementele importante;
4.creați algoritmi-elaborați posibilele rezolvări pentru problema complex,principală.
Acești pași simpli sau reguli sunt utilizați pentru a programa un computer sau o
mașinărie care să ne ajute să rezolvăm acea problemă complexă în cel mai bun mod.Mai
simplu spus, programarea spune unui computer sau mașini ce să facă și cum să facă. Gândirea
computațională îți permite să extragi exact ce vei spune computerului să facă, să creezi setul
de instrucțiuni, pas cu pas.

Exemplu

Dacă ai stabilit că te vei întâlni cu un prieten într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, probabil
că îți vei planifica dinainte drumul pe care vei păși atunci când pleci de acasă:

Să fiți capabil să transformați o problemă complexă în una pe care o puteți înțelege cu

ușurință este o abilitate extrem de utilă. De fapt, este o abilitate pe care noi o avem deja și pe
care o utilizăm zi de zi – mai rămâne doar să o conștientizăm și să o dezvoltăm pentru a putea
rezolva probleme cu adevărat complexe.