 Rezolvarea de probleme este o alta activitate esentiala a gândirii, datorita faptului ca aceasta nu

intra în functiune decât în situatiile problematice care cer o rezolvare.

 Principala finalitate a sistemului cognitiv este de a rezolva probleme.
 Se poate spune ca rezolvarea de probleme este o „rezultanta a functionarii interactive” a
mecanismelor cognitive studiate anterior (atentia, memoria etc.).
 Rezolvarea de probleme poate fi definita ca obiectivul de a depaşi obstacolele gasind calea catre
o solutie (Reed, 2000)
 Ciclul rezolvarii de probleme („problem-solving cycle”, R.J. Sternberg, 2006).
 Acestea sunt:
 Identificarea problemei,
Definirea problemei - trebuie sa definim şi sa reprezentam problema corect pentru a o putea
rezolva
-Odata ce problema a fost definita efectiv, trebuie sa planificam o strategie pentru rezolvarea sa.
 Strategia poate implica analiza – descompunerea problemei complexe în elemente cu care
putem opera; sau sinteza, un proces complementar – reunirea elementelor variate cu scopul de
a le aranja într-o forma utila.
 Alta pereche de strategii complementare implica gândirea divergenta şi gândirea convergenta.
Cu ajutorul gândirii divergente se pot genera diferite tipuri de solutii alternative la problema.
 Odata ce ati luat în considerare mai multe posibilitati, trebuie sa va solicitati gândirea
convergentă, pentru a reduce multitudinea de posibilitati la una singura, cel mai bun raspuns
sau cel putin ceea ce considerati a fi solutia, cea pe care o încercati prima.
Organizarea informatiei - Dupa ce formulati o strategie sau cel putin una experimentala, sunteti
gata sa organizati informatia de care dispuneti într-un mod care va permite sa implementati
strategia
 Alocarea resurselor – timpul, banii, echipamentele, spatiul etc
 Monitorizarea - verificari pe tot parcursul „drumului” pentru a se asigura ca se apropie de
obiectivul stability
 Evaluarea - Unele evaluari au loc imediat, altele putin mai târziu, iar altele foarte târziu.
 Tipuri de probleme
 Probleme bine definite („well-structured problems”; ex. „Cum stabiliti care este aria
 unui dreptunghi?”
 Probleme slab definite - cele care nu prezinta modalitati de rezolvare clare de rezolvare
 Problemele bine definite
 Allen Newell şi Herbert Simon (1972) au elaborat un model al rezolvarii de probleme. În
conformitate cu acesta, cel care rezolva problema (posesor al inteligentei umane sau artificiale)
trebuie sa priveasca starea initiala (problema) şi starea finala (solutia) în cadrul unui spaţiu al
problemei („problem space”) – universul tuturor actiunilor posibile care pot fi aplicate pentru
rezolvarea problemei, orice constrângeri care contribuie la solutia problemei.
 În conformitate cu acest model, strategia fundamentala de rezolvare de probleme este de a
descompune sarcina problemei într-o serie de paşi, care vor conduce la solutia problemei.
Fiecare pas implica un set de reguli pentru proceduri („operatii”) care poate fi implementat

1
 Limitele memoriei noastre de lucru ne împiedica sa luam în considerare mai mult de câteva
operatii posibile o data
 Newell şi Simon au recunoscut aceste limite şi au observat ca oamenii trebuie sa utilizeze
„scurtaturi mentale” („mental shortcuts”) în rezolvarea de probleme.
 Aceste scurtaturi mentale sunt denumite euristici- strategii informale, intuitive şi speculative
care conduc uneori la o solutie eficienta, alteori nu.
 Problemele slab definite şi rolul insight-ului
 Uneori ne reprezentam greşit problemele bine structurate
 Prin definitie, problemele slab definite nu au spatiile problemei bine definite, iar cei care le
rezolva întâmpina dificultati în a construi reprezentari mentale corecte pentru a modela aceste
probleme şi solutiile lor.
 Pentru astfel de probleme, cea mai dificila este elaborarea unui plan care sa contina o serie de
paşi care pe masura ce sunt parcurşi asigura apropierea de solutia finala.
 Acste probleme mai sunt numite şi probleme de insight („insight problems”), deoarece pentru a
le rezolva trebuie sa le consideram dintr-o perspectiva noua, diferita de cea în care le-am vazut
la început şi diferita în ceea ce priveşte modalitatea de rezolvare.
 Prin urmare, trebuie restructurata reprezentarea problemei pentru a o putea rezolva.
 Insight-ul reprezinta un moment de inspiratie, de iluminare, în care solutia unei probleme se
impune conştiintei noastre
 Insight-ul presupune reconceputalizarea unei probleme sau strategii de gasire a solutiei într-un
mod cu totul nou; detectarea şi combinarea informatiilor relevante, mai vechi şi mai noi pentru
a dobândi o noua perspectiva asupra problemei şi solutieiv ei
Obstacole şi ajutoare în rezolvarea de probleme
 În timp ce studiau problemele izomorfe, Kotovsky, Hayes şi Simon (1985) au identificat câiva
factori care împiedica rezolvarea de probleme:
 noutatea mare (ex. obiecte, reguli, operatii, manipulari şi cunoştinte noi);
 numarul mare de reguli;
 complexitatea mare a regulilor
 reguli contra-intuitive (ex. reguli care se opun bunului simt sau la ceea ce ştie sau infereaza cel
care rezolva probleme).
 Modul în care oamenii îşi reprezinta problemele determina uşurinta cu care rezolva problemele.
 Multe probleme, în special cele de insight, sunt mai greu de rezolvat deoarece cei care le rezolva
au tendinta de a aduce cu ei un
 set mental specific – un cadru mental, un model de reprezentare a problemei, un context al
problemei sau o procedura rezolutiva.
 Un alt termen pentru setul mental este „apararea” sau „zidul de aparare” („entrenchment”)
sau fixarea asupra unei strategii care de obicei functioneaza în rezolvarea de probleme, dar care
nu mai functioneaza în respectivei probleme.
 Fixitatea funcţională, - reprezinta incapacitatea de a recunoaşte ca ceva cunoscut a avea o
utilizare anume poate fi folosit pentru îndeplinirea altor functii.

2
  Fixitatea functionala ne împiedica sa rezolvam probleme noi cu ajutorul instrumentelor vechi în
moduri noi.
 Eliberându-se de fixitatea functionala, oamenii pot sa intre într-o maşina încuiata cu ajutorul unui
umeraş de haine metallic remodelat, iar hotii sa deschida uşile apartamentelor cu ajutorul unei
carti de credit!
 Un alt tip de set mental este un aspect al cognitiei sociale:
 stereotipurile - sunt convingeri ca membrii unui grup social tind mai mult sau mai putin sa aiba
 anumite tipuri de caracteristici
 Stereotipurile împiedica exercitarea capacitatilor rezolutive ale indivizilor care îşi limiteaza
gândirea folosind stereotipurile.
 Transferul pozitiv şi transferul negativ
 Transfer - un fenomen mai amplu care vizeaza orice deplasare a cunoştintelor sau abilitatilor de
la o situatie problematica la alta
 Transferul negativ are loc atunci când rezolvarea unei probleme îngreuneaza rezolvarea alteia
care îi urmeaza
 Transferul pozitiv are loc atunci când solutia obtinuta la o problema înlesneşte rezolvarea
urmatoarei probleme noi.
 Astfel, uneori transferul unui set mental poate fi de ajutor în procesul rezolutiv.
 Incubatia
 abandonarea temporara a problemei
 cale de evitare a trasferului negativ
 În timpul incubatiei nu este nevoie sa va gânditi conştient la problema.
 Unii autori considera ca în timpul incubatiei are loc o elaborare inconştient în urma careia
rezolvarea unor probleme a aparut brusc
 Incubatia a fost considerata de unii psihologi preocupati de studiul rezolvarii de probleme drept o
etapa esentiala în procesul rezolutiv R.B. Cattell, 1971; Helmholtz, 1896)
 Un stimul intern sau extern îl poate determina pe cel care rezolva sa observe o analogie între
problema actuala şi o alta problema, astfel încât el sa poata gasi uşor o solutie asemanatoare sau
poate chiar sa aplice o solutie deja ştiuta
 Avantajele incubatiei pot fi întelese în doua moduri:
-initial, alocarea unui timp suficient pentru rezolvarea problemei; explorarea tuturor aspectelor problemei
şi investigarea câtorva modalitati de rezolvare;
-alocarea unui timp suficient pentru incubatie pentru a permite slabirea vechilor asociatii rezultate din
transferal negativ.
 limita a incubatiei o reprezinta timpul de care are nevoie.
 Experţii şi rezolvarea de probleme
 Expertiza - dobândirea şi exercitarea unor capacitati („skills”) superioare şi obtinerea succesului
într-un domeniu de activitate, care reflecta cunoştinte fundamentale bine dezvoltate şi organizate.
 Psihologii cognitivişti au observat ca expertiza îmbunatateşte rezolvarea de probleme.
 Expertii:

3
 În general, aleg o strategie bazata pe o schema elaborata a strategiilor rezolutive; utilizeaza
analiza mijloace-scopuri ca o strategie de rezerva pentru problemele atipice.
 Schemele contin multe cunoştinte procedurale despre strategiile rezolutive relevante în
domeniu.
 Prezinta o automatizare a multor secvente de paşi din cadrul strategiilor problemei.
 Prezinta o automatizare a multor secvente de paşi din cadrul strategiilor problemei.
 Prezic corect gradul de dificultate al rezolvarii anumitor probleme
 Îşi monitorizeaza cu atentie propriile strategii şi procese rezolutive.
 Prezinta o mare acuratete în obtinerea solutiei corecte.
 Atunci când se confrunta cu probleme neobişnuite având trasaturi structurale atipice, îşi rezerva
mai mult timp decât novicii pentru a reprezenta problema şi pentru a recupera strategiile
rezolutive potrivite.
 Când li se ofera noi informatii care contrazic reprezentarea initiala a problemei, manifesta
flexibilitate în adoptarea unei strategii mai potrivite
 Novicii:
 Au scheme relativ sarace care contin mai putine cunoştinte declarative din domeniu
 Au unitati de cunoaştere slab organizate şi interconectate.
 Petrec mai mult timp pentru a cauta şi pune în aplicare o strategie, decât pentru a-şi reprezenta
problemele.
 Elaboreaza reprezentari sarace şi relativ naive ale problemelor, bazându-se pe asemanarile
superficiale dintre probleme.
 Se bazeaza pe informatiile date şi pe strategiile cunoscute în care se pot aplica aceste informatii.
 Utilizeaza frecvent analiza mijloace-scopuri ca strategie pentru majoritatea problemelor.
 Schemele contin putine cunoştinte procedurale despre strategiile rezolutiv relevante în
domeniu.
 Prezinta o slaba automatizare sau lipsa ei în ceea ce privesc secventele de paşi din cadrul
strategiilor.
 Prezinta o rezolvare de probleme relativ ineficienta; rezolva problemele mai încet decât expertii.
 Nu prezic corect gradul de dificultate al rezolvarii problemelor.
 Slaba monitorizare a propriilor procese şi strategii rezolutive.
 Prezinta putina acuratete în obtinerea solutiei corecte.
 Atunci când se confrunta cu probleme neobişnuite, novicii îşi rezerva mai putin timp decât
expertii pentru a reprezenta problema si pentru a recupera strategiile rezolutive.
 Prezinta o mai slaba capacitate de a se adapta la informatia noua care contrazice reprezentarea
problemei şi strategia aleasa initial