Anexa 2

FIȘA DE LECTURĂ – ORGANIZAREA INFORMAȚIILOR

Tema,
conceptul
Brainstorming (Asaltul de idei)
Definiție „Tehnică de creativitate inventată de A. Osborn în
1939, fondată pe stimularea grupului şi declanşarea
controlului logic şi social.” (Doron , 1994)

„Tehnică de grup bazată pe metoda asociațiilor libere,

vizând descoperirea de idei noi și originale în
legătură cu o problemă determinată.” (Sillamy, 2000)

„Tehnică de creativitate colectivă, cea mai larg

răspândită și aplicată, […] care are la bază ideea că
cea mai bună soluție în rezolvarea unei probleme nu se
obține prin eliminări succesive, ci dimpotrivă, prin
căutarea unui număr cât mai mare de soluții,
<<cantitatea generează calitatea.>>” (Popescu-Neveanu,
1978)
Descriere, -A fost folosită sub numele de “asaltul de idei” în
caracteristici tehnica freudiană. J. E. Arnold o considera o forma de
terapie în grup și se defășura în trei etape: În prima
etapă se identifică problema și subproblemele, a doua
etapa consta într-un instructaj în care se punea
acceptul pe evitarea criticilor și încurajarea a cât
mai multor idei oricât de bizare ar fi fost. Iar în a
treia etapă ideile se evaluau rece, calculat și
practic. (Roșca, 1981)
-„Tehnicile incluse în brainstorming satisfac două
cerințe principale ale creativității în orice domeniu:
înlăturarea sau neutralizarea blocajelor și stimularea
ideilor originale și valoroase.” (Țopa, 1980)
-„Caracterizăm metoda asaltul ideilor ca o metodă de
creativitate colectivă și de formare a creativității
prin delcanșarea liberă a imaginației constructive, în
care momentele (fazele) de spontaneitate și deschidere
alternativă cu cele de critică și validare a ideilor
emise, precum și cu luarea deciziilor privin soluțiile
optime. Fazele asaltului de idei: 1. Determinarea
problemei. 2. Descoperirea ideilor. 3. Descoperirea
soluțiilor.” (Țopa, 1980)
Exemple Faza 1. Determinarea problemei. În această fază
lucreaza cel mult 5 membri, dintre care unul este numit
,,managerul",un „animatorul“ sau „moderatorul“
grupului de creativitate. Prin manager înțelegem
persoana care conduce întegul proces, având grijă să
se respecte fazele, procedurile, să fie asigurate
condițiile de vorbire, consemnare în scris etc.
 Managerul poate avea un adjunct. Prin moderator
înțelegem persoana care „reglează” fazele de „asalt“
propriu-zis sau alte faze, respectând „regulile
jocului“, adică exprimarea liberă, apărarea de orice
critică, respectarea caracterului spontan, oarecum
ludic al fazei ce urmează.
Faza 2. Descoperirea ideilor. Durează 40-60 de minute.
Participă cel mult 10-12 membri, dintre care primii 5
sunt cei care au determinat problema. Aceştia trebuie
să aibă o pregătire superioară sau să fie foarte bine
introduşi în domeniu. Ceilalți 5-7 sunt invitați,
reînoibili de la o şedință la alta. Managerul arată
care este problema, în ce constă rezolvarea ei, scopul
urmărit și totodată explică normele metodei. Atrage
atenția asupra evitării blocajelor individuale, cum ar
fi autocritica, referirea la autori celebri, la orice
fel de autorități în problema dată, teama de a nu fi
banal sau ridicol etc. Ideile emise de membrii
colectivului sunt scrise pe foi mari, albe, numerotate.
Faza 3. Descoperirea soluțiilor. Este marcată prin
revenirea la grupul restrâns de maximum 5 persoane,
care au determinat problema si au formulat-o. Acest
grup examinează validitatea ideilor şi soluțiilor
propuse. Grupul decide să adopte ideile care îi convin.
(Țopa, 1980)
Comentariu Acestei metode îi sunt aduse critici cu vedere la prea
critic marea încredere care se acordă proceselor spontane în
creativitate (Țopa, 1980) dar și pentru utilizarea ei
potrivită pentru problemele care cer găsirea de idei
și nu pentru probleme de judecată, ajută la ”apropierea
de probleme , dar nu pentru rezolvarea lor”. (Roșca,
1981)
Consider că brainstorming-ul poate fi utilizat în
scopuri creative și necesită un timp îndelungat care
va ajuta la întelegerea unei proleme din mai multe
perspective, dar dacă se cere rezolvarea unei probleme
într-un timp scurt și problema nu este de natură
inovativă, este recomandat neutilizarea acestei
metode.
Ea poate fi folosită în domeniul pedagogic, pentru
înteractiunea profesor-elev, pentru întelegerea
aprofundată a temelor abordate.
Autorul fișei Sursă bibliografică
Crăciun
Cătălina-
Cristina
Doron , R. (1994). Dicționar de Psihologie. București: Humanitas.
Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicționar de Psihologie. București: Editura
Alatros.
Roșca, A. (1981). Creativitatea generală și specifică. București: Editura
Academiei Republicii Socialiste România.
Sillamy, N. (2000). Dicționar de Psihologie. București: Univers Enciclopedic.
Țopa, L. (1980). Creativitatea. București: Editura Științifică și Enciclopedică.