SCOALA CLASICA - Componentele scolii clasice

Prezentarea scolii clasice

Principalii reprezentanti ai acestei scoli sunt:F.W.Taylor,F si L Gilbreth,H. Gant, O. Sheldon,J.

D.Mooney,A.C. Reilley – in America;H. Fayol – in Franta;L Wrwick,F.L. Brech –in Anglia.

Aparitia acestei scoli a avut loc la inceputul secXX, odata cu publicarea lucrarii lui F.W.Taylor « Principles
and methods of Stientific Management ».Facand o paralela ,se poate spune ca asa cum teoria lui Adam
Smith a pus bazele tuturor bazelor economiei politice ,tot asa sistemul lui Taylor constituie inceputul
intregului management care i-a urmat.

Scoala clasica a jucat un rol pozitiv deosebit ca factor de rationalizare si stimulare a productiei, a pus pt
prima data problema dualismului functiilor organizatorice:de conducere, cu reglarea procesului
tehnologicpe de o parte , si cu activitatea oamenilor pe de alta parte;de asemenea a contribuit la
punerea pe baze stiintificaa organizarii si managementului , si constituie inceputul unui curent
independentsi puternic de gandire.

Abordarea clasica, in esenta ei,este bazata pe modelul mecanismului de ceasornic folosit in fizica lui
Isaac Newton, precum si lucrarile lui Niccolo Machiavelli si Thomas Hobbs.

Potrivit scolii clasice organizatia este un sistem ierarhic de tip functional,precis reglementat,fiind
caracterizata ca un sistem inchis, lipsit de orice fel de legaturi substantiale cu mediul inconjurator, fapt
care a dus la ingnorarea motivelor psihologice de comportament ale oamenilor in procesul de productie,
la neglijarea intr-o anumita masura a factorului uman.

Organizarea este bazata pe definirea clara a functiilor si sarcinilor,pe specializarea fiecarei functii,este
conceputa pebaza principiilorunitatii de management si unitatii de dispozitie, care tinde sa aiba un
aparat de conducere functional cat mai economicos,capabil sa faca fata indeplinirilor sarcinilor cat si
coordonarii acestora.

Tezele scolii clasice au devenit traditionale nu numai in managementul american, dar intr-un anumit sens
si in stiinta managementului.Aparatul national,problemele organizarii puse de aceasta scoala,precum si
unele directii in rezolvarea acestor probleme,au intrat adanc in teoria si in special ,in practica
managementului organizational.

Scoala clasica a exercitat o influenta substantiala asupra formarii tuturor celorlalte scoli de
management.In unele cazuri a avut loc fundamentarea in continuare, dezvoltarea si caracterizarea «
principiilor clasice » de management.

Componentele scolii clasice

Scoala clasica are 3 componente :managementul stiintific,managementul administrativ si managementul

birocratic.Fiecare din aceste componente a avut ca reprezentanti personae proeminente in istoria
gandirii manageriale.Aceasta scoalaa pus bazele constituirii stiintei managementului .Studiile elaborate
de reprezentantii acestei scoli au abordat intr-o maniera analitica principalele concepte si instrumente cu
care opereaza managerii in cadrul organizatii.

Managementul stiintific

Formarea managementului stiintific se bazeaza pe 3 momente principale care au servit ca principii in

dezvoltarea managementului :organizarea rationala a muncii,conceperea structurii formale a organizatiei
si stabilirea masurilor care asigura o colaborare fructuoasa intrre manager si executant.Organizarea
rationala a muncii presupune inlocuirea metodelor traditionale de munca cu o serie de reguli formulate
pe baza analizelor procesului de munca prin repartizarea rationala a muncitorilor si instruirea acestora
privind cele mai eficiente metode de munca.O asemenea organizare a muncii trebuie sa se faca din
fiecare muncitor un element organic al sistemului.In acelasi timp aceasta organizare
presupuneadelimitarea functiilor de managementde functiile de executie, adica specializarea
functionalasi o precisa disciplinain asigurarea controlului.

Stabilind masuri de colaborare intre managersi executant, reprezentantii managementului stiintific au

remarcat necesitatea folosirii sistematice in scopul cointeresarii muncitorilor in cresterea productivitatii
muncii.

Datorita managementului stiintific, managementul a inceput sa fie recunoscut ca domeniu al cercetarilor

stiintifice,s-a demonstrat ca metodele si abordarile folosite in stiinta si tehnica pot fi eficient utilizate in
realizarea efectiva a obiectelor organizatiei.

Managementul stiintific ca prima directie in dezvoltarea teoriei managementului organizational se

caracterizeaza prin dorinta de a formula principiile generale ale managememtului pe baza studierii
multilaterale a experientei, a activitatii de afaceri si de productie.

Managementul stiintific a parcurs in evolutia sa 3 etape :

a)etapa predecesorilor lui Taylor ;

b)etapa lui Taylor si a contemporanilor sai :

c)etapa post Taylor.

Managementul administrativ –H. Fayol

Ca si Taylor,H.Fayol a fost inginer, insa un inginer profund cu o eruditie larga si mare capacitate de creatie
care a elaborat un numar mare de lucrari ,in domenii diferite, cele mai importante fiind in domeniul
managementului .
Fayol a elaborat, pe baze stiintifice,principiile organizatiei activitatii administrative ;el a privit
managementul de sus in jos, fapt ce i-a oferit o perspectiva mai larga in comparatie cu Taylor, care a fost
in primul rand un specialist in tehnica, fiind nevoit sa abordeze managementul de jos in sus .

Abordarea sistematica a organizatiei i-a permis lui Fayol sa considere organizatia un intreg.Un asemena
intreg Fayol il numeste « organism social » care poate fi construit , organizat in mai multe variante si
anume :

-intreprinderea cea mai simpla (o persoana care este in acelasi timp manager si executant) ;

-intreprinderea mica cu cativa muncitori care primesc dispozitii de la managerul acestuia.-intreprinderi

cu 10,20,30 muncitori :la acest nivel intre « capul intreprinderii si ansamblul muncitorilor »apare o pers
intermediara- maistrul.

Cele 14 principii ale conducerii formulate de H.Fayol :

Diviziunea muncii –prin descompunerea lucrarilor comlexein componente omogene ca natura si

atribuirea lor unor executanti specializati se obtin performante superioare.

Autoritate si responsabilitate – managerii au misiunea de a da ordine.Autoritatea merge mana in mana

cu responsabilitatea.

Disciplina- salariatii trebuie sa respecte si sa se supuna regulilor care guverneaza organizatia

Unitatea de comanda – fiecare salariat rebuie sa preimeasca comanda de la un singur superior

Conducere unica – orice grupare de activitati organizationale, avand acelasi obiectiv, va fi dirijata de un
manager dupa un plan dat

Subordonarea intereselor individuale fata de cele generale –interesele individuale nu pot fi puse inaintea
celor specifice organizatiei in ansamblu
Remunerarea – salariatii trebuie platiti cu un salariu corespunzator serviciilor aduse

Centralizarea –puterea si autoritatea tind a se concentra la nivelurile superioare ale

organizatiei.Problema consta in a stabili gradul optim de centralizare print-un compromise cu
descentralizarea, ambele avand avantahe si dezavantaje

Lant scalar – lantul scalar este linia de autoritate care leaga varful piramidei conducerii de executantii
nemijlociti.Pe acest lant se face comunicarea intre verigile conducerii.Pentru a accelera comunicarea
poate fi folosita si legatura transversala , cu acordul partilor interesate

Ordinea – oamenii si obiectele materiale vor fi asezate la locul potrivit in momentul potrivit

Echitate (dreptate) – este necesar ca managerii sa fie cinstiti si binevoitori cu subordonatii

Stabilitatea mentinerii personalului – fluctuatia fortei de munca nu este eficienta si de aceea trebuie
evitata.Se impune existenta unor planuri de folosire a oamenilor din organizatie.

Initiativa – este ncesar sa existe libertate de initiativa

Spiritul de grup – promovarea spiritului de echipa va crea armonie si unitate in cadrul organizatiei.

Abordarea si definirea functiilor intreprinderii si a managementului ei, inchegate intr-un tot unitar
,considerand intreprinderea un organism de sine statator ,dar in legatura cu alte organisme
asemanatoare confera conceptiei lui Fayol fundament stiintific si meritul cel mai de seama .

BIBLIOGRAFIE :

« Management general » - Paraschiv Vagu

-Ion Stegaroiu

« Fundamentele managementului organizatiei » - Eugen Burdus

- G.Caprarescu