Lucrările de sinteză şi raportare contabilă efectuate cu ocazia închiderii exerciţiului

financiar

Situaţiile financiare
Un set complet de situaţii financiare cuprinde:
 bilanţul;
 contul de profit şi pierdere;
 situaţia modificării capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de trezorerie;
 politici contabile şi note explicative.

Lucrările de închidere a exerciţiului financiar

Principalele lucrări de închidere a exerciţiului financiar sunt următoarele:
1. stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere;
2. inventarierea generală a activelor şi pasivelor;
3. contabilitatea operaţiunilor de regularizare privind:
 diferenţele de inventar;
 amortizările;
 ajustările pentru depreciere;
 provizioane;
 diferenţele de curs valutar;
4. stabilirea balanţei de verificare, după efectuarea inventarierii;
5. stabilirea rezultatului exerciţiului; distribuirea profitului sau acoperirea pierderii;
6. redactarea situaţiilor financiare.

Contabilizarea operaţiunilor de regularizare dupa inventariere

Diferenţele de inventar pot îmbraca forma plusurilor sau minusurilor.

Plusurile de inventar sunt asimilate intrărilor:

 bunurile de natura stocurilor de materii prime şi materiale achizitionate constatate plus de
inventar sunt înregistrate prin debitarea conturilor de evidenţă a acestora şi creditarea conturilor
de cheltuieli.
 plusurile de inventar constatate la stocurile obţinute din producţie propie se înregistrează
debitând conturile de evidenţă a bunurilor respective şi creditând conturile de evidenţă a
producţiei obţinute.

Minusurile de inventar sunt asimilate ieşirilor şi conduc de regulă, la operaţiuni contrare celor
menţionate în cazul plusurilor:
 bunurile de natura stocurilor de materii prime, materialelor şi ambalajelor achiziționate,
constatate ca minus de inventar sunt înregistrate prin debitarea conturilor de cheltuieli
corespunzătoare şi creditarea conturilor de evidenţă a bunurilor menţionate.
 minusurile de inventar constatate la stocurile obţinute din producţie proprie se înregistrează
debitând contul de evidenţă a producţiei şi creditând conturile de evidenţă a stocurilor respective.
 potrivit regulilor de evaluare a patrimoniului, pentru elementele de activ, diferenţele
constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare se înregistrează astfel:
- dacă deprecierea este ireversibilă, pe seama amortizării;
- dacă deprecierea este reversibilă, pe seama ajustărilor pentru depreciere.
Pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare se înregistrează în contabilitate pe seama constituirii de provizioane, la sfârşitul fiecărui
an făcându-se diminuarea, suplimentarea sau anularea provizioanelor.
La sfârşitul fiecărui an se face evaluarea creanţelor, datoriilor şi disponibilităţilor băneşti, în
funcţie de cursul valutar din 31 decembrie.

Contabilitatea și impozitarea profitului

PROFITUL este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci când venitul total pe care
acesta îl obține din toate activitățile sale depășește cheltuielile necesare realizării acestor
activități.
PROFITUL BRUT (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societăți comerciale este calculat
prin scăderea tuturor cheltuielilor (efectuate în limitele premise) din venitul total obținut de
societate.
PROFITUL NET se calculează prin scăderea din profitul brut a cotelor de impozit de profit.
IMPOZITUL PE PROFIT este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România,
impozitul pe profit ocupa un rol important atât prin prisma contribuției sale la formarea
veniturilor bugetare cât ți prin influențarea activităților generatoare de profit.

Determinarea rezultatului exerciţiului

Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă de o
întreprindere şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un exerciţiu financiar.

Relaţia de calcul este de forma:

Rezultatul exerciţiului = Veniturile realizate din orice sursă - Cheltuielile efectuate pentru
realizarea acestora

Dacă veniturile depăşesc cheltuielile, excedentul de venit obţinut este profit, iar dacă veniturile
sunt mai mici decât cheltuielile, diferenţa negativă este pierdere.
În contabilitate, rezultatul exerciţiului se determină ca sold al contului 121 „Profit sau pierdere”
stabilit în urma închiderii conturilor de cheltuieli şi de venituri.
Vorbind de rezultatul exerciţiului avem în vedere, evident, anul calendaristic ca perioadă de
gestiune. Până la închiderea exerciţiului financiar, rezultatul contabil, profit sau pierdere, se
calculează pentru nevoi de gestiune şi în cursul exerciţiului financiar. Acesta este denumit prin
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 34 „Raportarea financiară interimară”)
rezultat interimar.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi OMFP nr. 1802/2014 prevăd că „în contabilitate,
profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar.
Rezultatul definitiv se stabileşte la închiderea acestuia”. De unde rezultă că, în contabilitate,
profitul sau pierderea se stabileşte lunar, trimestrial şi anual pe bază de date cumulate de la
începutul exerciţiului financiar.

Determinarea rezultatului exerciţiului presupune următoarele etape:

 determinarea rezultatului contabil;
 determinarea rezultatului impozabil;
 determinarea impozitului pe profit.

Rezultatul contabil are două componente, corespunzătoare celor două domenii:

Rezultatul din exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli de exploatare
Rezultatul financiar = venituri financiare – cheltuieli financiare

Rezultatul contabil se obţine din închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri prin contul 121
,,Profit şi pierdere” :
a) închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = 6
Conturi de cheltuieli

b) închiderea conturilor de venituri:

7 = 121 ,,Profit şi pierderi”
Venituri

În situatia în care contul 121 ,,Profit şi pierdere” prezinta sold final creditor, rezultatul contabil
îmbracă forma profitului. Atunci când soldul este debitor, rezultatul contabil îmbracă forma de
pierdere.
Rezultatul fiscal se obţine prin adăugarea la rezultatul contabil a cheltuielilor nedeductibile fiscal
şi scăderea deducerilor fiscale. În situaţia în care rezultatul fiscal este pozitiv, atunci se determină
impozitul pe profit. Impozitul pe profit se determină potrivit formulei:

Impozitul pe profit = Rezultatul impozabil × cota de impozitare

Distribuirea profitului net la entităţile cu capital privat se face potrivit hotărârii adunării generale
a acţionarilor, de regulă după următoarele destinaţii:
a) constituirea rezervelor legale din profitul brut înainte de impozitare:
129 ,,Repartizarea profitului” = 1061 ,, Rezerve legale”

b) constituirea altor rezerve din profitul net:

129 ,,Repartizarea profitului” = %
1062 ,,Rezerve pentru acţiuni proprii”
1063 ,,Rezerve statutare sau contractuale”
1068 „Alte rezerve”

c) acoperirea pierderilor din anii precedenţi:

129 ,,Repartizarea profitului” = 1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat
sau pierderea neacoperită”

d) dividendele de plătit:
129 “Repartizarea profitului” = 457 “Dividende”

e) raportarea profitului a cărui decizie de repartizare a fost amânată pentru perioadele viitoare:
129 “Repartizarea profitului” = 1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul
 nerepartizat sau pierderea neacoperită”

Dacă rezultatul exerciţiului este pierdere, se vor efectua următoarele înregistrări contabile:
a) acoperirea pierderii suferite pe seama rezervelor şi capitalului social:
% = 121 “ Profit şi pierdere”
1012 “Capital social nevarsat”
106 „Rezerve”

b) repartizarea pierderii (atunci când se amână decizia de acoperire a pierderii înregistrate):

1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul = 121 “Profit şi pierdere”
nerepartizat sau pierderea neacoperită”