UNIVERSITATEA „VALAHIA” din TÂRGOVIŞTE

Facultatea de Inginerie Electrică, Electronică și Tehnologia Informației

Master: Automatică Avansată, Productică şi Informatică Industrială

PROIECT
LA
SISTEME DE ASISTARE A DECIZIILOR IN ORGANIZAREA
FABRICAŢIEI

ASISTAREA DECIZIILOR DE GRUP

STUDIU DE CAZ - METODA BRAINSTORMING

Masterand: Alexe (Stănculete) Maria Teodora

Indrumator: Conf.Dr.Ing. Luminiţa DUŢĂ

2014

Page 1
 CUPRINS

Introducere .................................................................................................pag. 3

Sisteme suport pentru decizii de grup..........................................................pag. 4

Metoda Brainstorming.................................................................................pag. 7

Studiu de caz ............................................................................................pag. 9

Concluzii....................... ............................................................................pag.12

Bibliografie ...............................................................................................pag.13

Page 2
 INTRODUCERE

Elevii trebuie să-și spună unii altora și să spună lumii ceea ce știu – pentru a afla ce
știu. Spunând vor învăța. Spunând vor interpreta lumea așa cum o văd ei.

Judith Renyi

A ajuta elevii să învețe cât mai ușor și mai repede este provocarea noastră ca
profesori. De aceea aplicarea strategiilor efective de predare este o provocare prin care
putem eficientiza stilurile curente de predare și să luăm în considerare noi căi inovatoare
pentru îmbunătățirea predării.
Strategia didactică reprezintă modalitatea de combinare a metodelor și mijloacelor de
învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse. Aceasta presupune:

· alegerea metodelor adecvate,

· identificarea mijloacelor de instruire în raport cu obiectivele urmărite,

· conținutul abordat,

· timpul disponibil,

· caractericticile clasei de elevi și implicit spațiul școlar.

Metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în
maniera următoare: cadrul didactic - emițătorul, respectiv elevul - cel care depozitează
informațiile transmise. Acestea dețin un rol important în cadrul procesului instructiv -
educativ deoarece este nevoie și de conversație (care ia forma dialogului profesor-elevi,
respectiv elevi-elevi), de exercițiu (în vederea formării unor deprinderi), de povestire (prin
care elevii conștientizează greșelile de pronunție și limbaj), precum și de observare (în
vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuție, respectiv exprimarea acesteia
oral sau în scris).
A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri, a te implica
în activitatea solicitată, a analiza logic, a căuta argumente pro și contra. Încă din ciclul primar,
elevii trebuie formați să gândescă, nu doar să asimizeze mecanic cunoștințele. Trebuie
eliminată monotonia din sistemul de învățământ tradițional, prin care elevul stă în bancă și
doar notează informațiile în vederea asimilării ulterioare a acestora.
Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și
complex, care il face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a
dobândi o cunoaștere autentică.
Pentru a se încadra cu succes într-o lume în schimbare, elevii vor avea nevoie de
abilitatea de a selecta informațiile și a înțelege corelația dintre ele, de a decide ce este și ce nu
este important, de a descoperi esența lucrurilor întâlnite pentru prima dată, de a da sens critic,
creativ și productiv informațiilor cu care se vor confrunta.

Page 3
SISTEME SUPORT PENTRU DECIZII DE GRUP

Decizia: Reprezintă rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune şi
a angajării în aceasta, fapt care implică, de obicei, alocarea unor resurse. Decizia rezultă ca
urmare a prelucrării unor informaţii şi cunoştinţe şi aparţine unei persoane sau a unui grup de
persoane, care dispun de autoritatea necesara şi care răspund pentru folosirea eficace a
resurselor în anumite situaţii date.[1]

Grup: Termenul de grup se referă la 2 sau mai multe persoane a căror misiune este aceea de a
îndeplini nişte obiective şi care se comportă ca o echipă. Grupul poate avea caracter
permanent sau temporar. Grupul se poate afla într-o singură locaţie sau poate fi distribuit,
membri grupului se pot întâlni simultan sau la diferite momente de timp.[2]

Circumstanţele luării deciziilor de grup. Chiar dacă cele mai multe companii sunt de tip
ierarhic, luarea deciziei este un proces colectiv. Grupul poate fi implicat în luarea unei decizii
cum ar fi crearea unei scurte liste de alternative sau alegerea criteriilor pentru acceptarea unei
alternative. Aceste întâlniri sunt caracterizate de următoarele activităţi şi procese : [3]

• Întâlnirile sunt o activitate comună, agreată de un grup de persoane, de obicei având un

statut egal sau aproape egal.
• Rezultatele întâlnirii depind într-o oarecare măsură de cunoaşterea, opiniile şi judecata
participanţilor.
• Rezultatele întâlnirii de asemenea depind de componenţa grupurilor şi de procesul de
luare a deciziilor folosit de grup.
• Diferenţele de opinii sunt rezolvate, de obicei, prin negociere.

Beneficiile şi limitările datorate lucrului în grupuri:

Beneficiile tipice a unei astfel de colaborări au fost sintetizate de Turban [3]:
• Grupurile sunt mai bune ca decidenţii individuali în înţelegerea problemei
• Decidenţii sunt responsabili pentru deciziile la care au participat
• Grupurile sunt mai bune ca decidenţii individuali în identificarea erorilor
• Un grup deţine mai multe informaţii, cunoştinţe, decât oricare decident. Grupurile pot
combina acea cunoaştere ca să creeze o cunoaştere nouă. Ca şi rezultat, sunt mai multe
alternative pentru rezolvarea problemei, astfel pot fi obţinute soluţii mai bune.
• În procesul de rezolvare a problemei poate apărea sinergia
• Lucrul colaborativ poate stimula participanţii
• Decidenţii se implică în luarea decizie, ceea ce conduce la un grad mai ridicat al
satisfacţie cu procesul decizional.
• Tentaţia spre riscuri este echilibrată.
Grupurile îi temperează pe cei care de obicei îşi asumă riscuri mari sau pe de altă parte îi
încurajează pe conservatori.
Cu toate că există multe beneficii ale interacţiunii în grup rezultatele nu sunt întotdeauna
încununate de succes. Motivul este acela că procesul decizional colaborativ este supus unor
numeroase disfuncţii :
 Presiune socială pentru conformare poate determina ca decidenţii să susţină ideile
comune iar cele noi să nu fie acceptate.
 Procesul este unul lent şi consumator de timp.
 Lipsa de coordonare a muncii făcute de grup şi planificarea deficitară a întâlnirilor
 Influenţe neadecvate cum ar fi: dominarea timpului, subiectului, opiniilor de către una
sau mai multe persoane; frica de exprimare.

Page 4
  Tendinţa membrilor grupului de a se baza pe alţii pentru a îndeplini toate sarcinile
 Inclinaţia spre soluţii de compromis, de proastă calitate
 Analiza obiectivelor incomplete
 Timp neproductiv: socializare, pregătirile preliminare, aşteptarea participanţilor
 Tendinţa de a se repeta ceea ce s-a mai spus
 Costuri mari pentru luarea deciziilor, datorate duratei întâlnirii şi cheltuielilor de
deplasare
 Tendinţa grupurilor de a lua decizii cu un grad de risc mai mare decât ar trebui
 Utilizarea neadecvată sau incompleta a informaţiei
 Reprezentarea neadecvată în cadrul grupului

Grupuri dispersate: În afara cazului în care grupul se întâlneşte în acelaşi loc şi în acelaşi
timp, pot exista situaţii în care membrii grupului se află în locaţii diferite sau participă la
întâlnire în momente de timp diferite. Aceste probleme pot fi depăşite cu ajutorul Internetului.
Succesul limitat al metodelor prezentate a determinat la încercări de a folosi tehnologia
informaţiei pentru a asista întâlnirile de grup. Cea mai importantă tehnologie se numeşte
Sisteme Suport pentru Decizii de Grup.
SSDG a evoluat pe parcurs ce cercetătorii din tehnologia informaţiei au identificat că
tehnologia poate fi dezvoltată pentru a sprijini o mulţime de activităţi ce în mod normal se
petrec în cadrul întâlnirilor, cum ar fi: generarea de idei, ajungerea la un consens, votare şi
evaluare anonimă. Iniţial au fost 2 abordări: cea influenţată de ştiinţelor sociale şi construită
pe teorii sociologice şi cognitive pentru a identifica eficacitatea tipurilor de instrumente
eficiente; cea inginerească care prin analiza modului de interacţione dintre participanţi au
condus la implementarea unor programe pentru a îmbunătăţi eficcacitatea grupului. În timp
ambele abordări s-au contopit în cercetarea SSDG de azi .
Ca şi componente, SSDG includ echipament hardware, instrumente software, oameni şi
proceduri. Aceste componente sunt folosite pentru a susţine procesul de luare a unei decizii.
Ca şi caractestici generale:
• SSDG trebuie să îmbunătăţească procesul de luare a deciziei sau rezultatele obţinute de
grup.
• SSDG trebuie să fie uşor de învăţat şi de utilizat
• SSDG poate fi proiectat pentru un anumit tip de problemă sau pentru o varietate de decizii
organizaţionale la nivel de grup.
• SSDG este proiectat pentru a încuraja activităţile colaborative precum generarea ideilor,
rezolvarea conflictelor, libertate de exprimare.
• SSDG trebuie să ofere mecanisme ce descurajează dezvoltarea unor comportamente de grup
negative cum ar fi conflicte, lipsa de comunicare sau alinierea la o idee comună.

Scopul SSDG este de a îmbunătăţi productivitatea şi eficienţa întâlnirilor decizionale, fie prin
micşorarea duratei procesului de luare a deciziei, fie prin îmbunătăţirea calităţii rezultatelor
deciziei. SSDG caută să crească beneficiile lucrului în grupuri şi să micşoreze disfuncţiile.
Ca şi avantaje ale SSDG avem:
• Suportă procesarea paralelă a informaţiei şi generarea ideilor de către participanţi
(procesarea paralelă umană)
• Oferă posibilitatea grupurilor numeroase să participe în cadrul aceleaşi întâlniri
• Permite grupului să folosească tehnici şi metode structurate sau nestructurate pentru a
îndeplini obiectivul propus
• Rezultatele pot fi consultate imediat.
• Înregistrează toată informaţiile relevante care au condus la o anumită decizie, pentru a putea
fi analizate ulterior (memoria grupului)
Page 5
Componentele unui SSDG

Hardware: Pot fi folosite câteva tipuri de configuraţii hardware:

• Un singur calculator: Participanţii utilizează un singur calculator care va înregistra opiniile
și evaluările dedidenţilor iar SSDG va ajuta la consolidarea răspunsurilor. Un astfel de sistem
aduce însă beneficii minime.
• Reţea de calculatoare sau calculatoare portabile. Cele din urmă sunt mai uşor de manevrat
dar reduc productivitatea decidenţilor mai puţin familiarizaţi cu utilizarea unui astfel de istem.
• Camera pentru decizii, o sală special proiectată pentru întâlniri.
• SSDG distribuite: Participanţii se află în locaţii diferite dar care accesează prin intermediul
internetului SSDG, această configuraţie devenind cea mai frecventă.

Software: Software-ul destinat SSDG include module care sprijină decidentul, grupul,
procesul şi obiectivele deciziei de grup. Spre exemplu, software-ul poate include rutine
speciale care să îmbunătăţească procesul de luare a deciziei împreună cu interfeţe uşor de
utilizat.
Software-ul permite participanţilor să lucreze individual.
Facilităţi pentru grup sunt:
• Rezumate numerice şi grafice a ideilor şi voturilor.
• Programe pentru: calcularea valorilor atribuite ca importanţă alternativelor, înregistrarea
anonimă a ideilor, alegerea formală a conducătorului de grup, runde progresive de votare
pentru atingerea consensului, eliminarea informaţiei redundante în cadrul sesiunii de
brainstorming.
• Transmiterea de date şi text între membri grupului, între facilitator şi membrii grupului şi
între membri grupului şi o unitate centrală de stocare a informaţiilor.

Persoane: La această componentă intră membri grupului şi facilitatorul. Facilitatorul are rolul
de a ghida grupul folosind componentele hardware şi software ale SSDG.

Proceduri: Procedurile permit utilizarea eficientă a tehnologiei de către membri grupului.

Aceste proceduri pot fi aplicate doar la folosirea componentelor hardware şi software sau pot
fi extinse pentru a cuprinde reguli cu privire la discuţiile verbale între decidenţi şi modul în
care evenimentele se petrec în cadrul întâlnirilor.

Etapele unei întâlniri asistate de SSDG:

a. Pentru început liderul grupului se întâlneşte cu facilitatorul pentru planificarea întâlnirii,

alegerea instrumentelor software şi stabilirea agendei întâlnirii.
b. Participanţii sunt adunaţi în camera pentru decizii şi liderul pune o întrebare grupului.
c. Participanţii îşi introduc ideile şi comentariile, rezultatele fiind făcute public. Deoarece
participanţii pot observa ideile şi comentariile celorlalţi participanţi, pot să comenteze în mod
pozitiv sau negativ ce s-a scris înainte.
d. Facilitatorul utilizând instrumentul pentru organizarea ideilor, caută subiectele şi ideile
comune pe care le organizează în categorii cu comentariile aferente.
e. Liderul începe o discuţie verbală sau electronică. În acest moment participanţii evaluează
ideile.
f. Primele 5 până la 10 subiecte sunt introduse în instrumentul pentru generarea ideilor, după
ce au fost mai întâi discutate.

Page 6
La final procesul descris poate fi repetat (generarea, organizarea şi evaluarea ideilor) sau
poate fi dat un vot final.
Întâlnirile care se produc în locaţii diferite şi la momente de timp diferite au devenit o
abordare standard datorită creşterii gradului de acces la internet. Se cunoaşte însă destul de
puţin despre cea mai eficace modalitate de desfăşurare a întâlnirilor distribuite.

METODA BRAINSTORMING

BRAINSTORMING-UL reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi. Este o

metoda de stimulare a creativității în cadrul activității în grup, de a ne pune la încercare
gândirea și imaginația.

Principiile după care se fundamentează aceasta metodă didactică sunt:

1. Cantitatea determină calitatea. Participanții trebuie să emită cât mai multe idei. Cadrul
didactic este cel care determină elevii să se implice cât mai mult deoarece adresează
întrebările necesare, ajută cu informații suplimentare și îi conduce pe elevi la a găsi
idei folositoare soluționării problemei. Asociația liberă, spontană de idei, conduce la
evidențierea unor idei valoroase.

2. Amânarea judecății ideilor celorlalți. Această etapă oferă posibilitatea participanților

să emită cât mai multe idei referitoare la tema propusă.

Metoda a fost inițiată de A. Osborn în anul 1953 ca soluție de a găsi soluția optimă pentru
rezolvarea unei probleme. Condusă cu tact pedagogic și inspirație, metoda poate reprezenta o
cale accesibilă spre învățare care stimulează creativitatea și gândirea critică.

Cum funcționează o sesiune de brainstoarming?

Pentru multe personane brainstorming reprezintă doar puțină concentrare din partea a
câțiva oameni pentru găsirea rapidă a unei soluții într-o anumită problemă.
Lucrurile sunt ceva mai complicate de atât pentru că o sesiune de brainstorming, pentru a da
roade, trebuie să respecte pași și reguli destul de stricte. Mai mult, această metodă are o parte
profundă pentru încearcă să ne stimuleze creativitatea și spontaneitatea, nu pentru obținerea
unor idei cu efect imediat, ci pentru idei cu implicații mai îndelungate.
Primul și cel mai important lucru înainte de începerea unui brainstorming este
definirea problemei și stabilirea scopurilor. Trebui să știm exact unde vrem să ajungem.

Regulile de bază

De la o sesiune la alta și în funcție de scopul urmărit, regulile se schimbă puțin. Dar

următoarele ar trebui respectate oricând.

1. Cantitatea este mai importantă decât Calitatea. Scopul este de a obține cât mai
multe idei. Rafinarea lor se va face la final.
2. Ideile trebuie să vină spontan. În aceast sens facem tot ce e necesar pentru a stimula
creativitatea participanților. Îi provocăm, îi antrenăm, putem asculta muzică.
3. Nicio idee nu trebuie judecată sau apreciată. Aici nimeni nu greșește și nimeni nu
are dreptate. Pentru ca ideile să apară corespunzător, trebuie să evităm chiar și în gând
să facem aprecieri.

Page 7
 4. Ideile exprimate aparțin tuturor. Nimeni nu se laudă cu ideea lui. Cel care a
formulat o idee nu ar fi avut-o niciodată dacă nu ar fi întâlnit exact acel context.

Orice proces mental care presupune creativitate are nevoie de o anumită atmosferă care
înlesnească producerea ideilor. De accea participanții trebuie să beneficieze de acel context
motivant. Trebuie încurajată și interacțiunea între participanți dacă ei nu se cunosc.

Prezentarea problemei și a tematicii

De obicei tematica sau problemele abordate sunt prezentate doar înainte de începerea sesiunii.
Participanții nu sunt informați în prealabil. Ei trebuie să își arate spontaneitatea. Pentru
procesul creativ este foarte importantă metoda de prezentare. Poate fi doar un discurs, un
flipchart sau o prezentare pe calculator. Ideile pe care le dorim vor fi influențate de metoda de
prezentare a tematicii.

Colectarea ideilor
În speranța că totul a fost înțeles foarte bine de participanți și că ei au preluat mesajul sub
forma care trebuie, se acceptă și câteva idei ale participanților. Cât mai multe, cu atât mai
bine. Acesta este nucleul sesiunii de brainstorming. Potențialul creativ nu trebuie înfrânat și
fiecare trebuie să aibă ocazia să își exprime ideea. Poate unii vorbesc mai lent, alții mai rapid,
unii sunt puțin mai timizi. Fiecare trebuie să aibă șansa să spună ceva primind încurajări.
După încheierea fazei de colectare este necesară o pauză care să reseteze participanții din
starea creativă pentru a putea duce mai departe celelalte faze ale brainstorming-ului.

Selecția în mare a ideilor cu potențial

Fiecare conducător de sesiune va ști cum să clasifice ideile. În funcție de aplicabilitate:
imediate sau de viitor. În funcție de utilitatea lor: utilizabile, inutilizabile, încă în discuție.
Realiste sau fanteziste. Clasificarea depinde și de tematică sau de problema abordată.

Luarea de măsuri pentru aplicarea ideilor

Acum că avem idei și ele sunt clasificate, trebuie să facem ceva cu ele. De preferat este să fie
puse în aplicare imediat. Ele au fost proaspăt discutate, sunt bine structurate în memorie și
acum este momentul să fie încercate. Dacă va trece o perioadă, esența lor va fi uitată și nu vor
mai avea rezultatele dorite. Mai mult, trecând timp ideile vor putea fi înțelese greșit.

Rolurile în cadrul ședinței de brainstorming

De bază există 3 roluri.
 Participanții care vin cu ideile
 Moderatorul care încearcă să obțină idei cât mai multe și cât mai bune de la
participanți.
 Cel care preia și reține în scris toate ideile.

Moderatorul prezintă problema și stabilește scopurile. Tot el prezintă și regulile și se asigură

asupra respectării lor. El trebuie să asigure cadrul necesar pentru stimularea creativității.
Reușita unei sesiuni de brainstorming depinde foarte mult de abilitatea lui de ”a provoca”
participanții să vină cu idei, toate acestea în limitele temei stabilite. Moderatorul are doar
intervenții discrete, dar de mare efect.

Persoana care preia ideile nu ia parte în niciun fel la procesul creativ. Doar înregistrează
idei.

Page 8
STUDIU DE CAZ
Importanța utilizării metodelor didactice activ-participative în activitatea didactică.
Organizarea activităților în cadrul unei lecții de dirigenție.

Ora de dirigenție, clasa a IX –a

MODULUL : Calitatea stilului de viață
Tema: Eu îmi asigur viitorul prin Drepturile Omului

Locația : Sala de clasă

Resurse materiale : videoproiector, laptop, coli de flipchart, creioane colorate

Obiective:

1. Să identifice drepturile ce asigură dezvoltarea unui copil.

2. Să enumere problemele cu care se confruntă copii în realizarea drepturilor.
3. Să argumenteze importanţa dreptului la educaţie.

Etapele lecției :
1. Captarea atenției - Etapa are drept scop provocarea interesului, stimularea elevilor
pentru a se gîndi la ceea ce ştiu şi pot să facă. În această etapă are loc stabilirea unor
obiective ale învăţării, care constituie o condiţie esenţială pentru formarea de
cunoştinţe, abilităţi şi atitudini la cei care învaţă și a temei. Profesorul distribuie
fiecărei grupe materiale tipărite cu informații despre drepturile omului. (5 min)

2. Desfășurarea activităților

Metoda folosită : Brainstorming

Profesorul distribuie clasa în 3 grupuri - Bebeluşi, Adolescenţi, Oameni maturi, numește un

elev la fiecare grupă care preia și reține în scris toate ideile pe o foaie de flipchart şi propune
următoarele sarcini:
S1. Gândiţi-vă şi notaţi pe poster de ce aveţi nevoie ca să creşteţi şi să vă dezvoltaţi fizic
şi intelectual. (elevii au la dispoziție 5 -7 minute pentru realizarea sarcinii )
Toate ideile se centralizează pe o foaie, de către profesor, după prezentarea lor pe grupe.

Are loc o discuţie euristică pornind de la următoarele întrebări.

1. De ce au nevoie copiii în dezvoltarea lor? De ce ?
2. Se deosebesc priorităţile de dezvoltare pentru copii şi maturi? De ce?
3. Cine trebuie să asigure satisfacerea acestor nevoi ale copiilor?
Profesorul notează răspunsurile la întrebări în urma conversației pe foaia de flipchart.

Profesorul propune elevilor să studieze materialele primite şi să realizeze următoarea sarcină:

S2. Citiţi textul şi identificaţi care sunt drepturile primordiale de care trebuie să
beneficieze un copil pentru a se dezvolta. (elevii au la dispoziție 10 minute pentu realizarea
sarcinii ) Argumentaţi.
Are loc prezentarea argumentărilor.(5-7 min)

Page 9
 3. Asigurarea transferului de informație și realizarea feedback-ului

În acestă etapă a lecției profesorul propune un studiu de caz, având pregătite trei situații.
Elevii vor lucra pe grupe.

Studiu de caz (profesorul va alege unul din cele trei studii de caz)
Profesorul distribuie fişele cu studiu de caz şi propune elevilor următoarea sarcină:
S1. Citiţi şi discutaţi în grup istorioara. Imaginaţi-vă acest personaj şi identificaţi de ce
are nevoie cel mai mult personajul vostru pentru a creşte şi a-şi asigura viitorul. (10 min)

În continuare profesorul distribuie grupurilor postere şi carioci şi propune următoarea sarcină:

S2. Desenaţi pe poster „linia vieţii” personajului respectiv, indicând toate etapele vieţii
omului de la naştere şi până la bătrâneţe. Completaţi această linie cu toate lucrurile de care
are nevoie omul pentru a se dezvolta (de exemplu: haine,locuinţă, produse alimentare,
şcoală, dragoste, prieteni, timp pentru distracţii ş. a. )
Indicaţi la fiecare etapă a vieţii dreptul primordial de care are nevoie personajul
pentru a se dezvolta şi a-şi asigura viitorul.
Prezentări (20 min)

4. Concluzii
Ultima etapă, cea a stabilirii concluziilor, este etapa trierii și selecționării ideilor, evaluarea,
analiza ideilor emise; se optează pentru soluția finală.

Temă: Profesorul propune elevilor să-şi construiască o „linie a vieţii proprie după modelul
propus la lecţie.

STUDII DE CAZ
Eu îmi asigur viitorul prin Drepturile Omului.
Fişa – 1. Victor din Brazilia
„Eu sunt un băiat de 15 ani, puteţi să mă găsiţi oricînd în stradă cu prietenii mei. Părinţii mi-
au decedat, iar eu am fugit de la casa de copii. Eu nu merg la şcoală şi împreună cu prietenii
mei toată ziua căutăm ceva de mîncare sau încercăm să obţinem bani pentru a cumpăra o
bucată de pîine. Cîteodată cerşim, alteori muncim pentru ceva bani. Viaţa din stradă este
foarte periculoasă. Poliţia şi trecătorii au o atitudine ostilă faţă de noi. Condiţiile acestea mă
apasă, dar cu toate acestea eu încerc să mă gîndesc la viitor. Eu înţeleg că în situaţia creată nu
prea am oportunităţi, dar cîndva eu voi creşte, voi dori să am un serviciu, să întemeiez o
familie.
1. De ce are nevoie Victor pentru a creşte şi a-şi asigura viitorul?
2. Desenaţi pe poster calea vieţii lui Victor de la naştere pînă la bătrîneţe şi plasaţi pe linie
toate lucrurile necesare pentru autorealizare (de exemplu: hrana, locuinţa, dragoste, prietenii)
la diferite etape ale vieţii.
3. Indicaţi la fiecare etapă a vieţii dreptul primordial de care are nevoie Victor pentru a se
dezvolta şi a-şi asigura viitorul.

Fişa – 2. Anaya din India

„Eu sunt o fetiţă. Poate că voi nu cunoaşteţi, că femeile constituie aproximativ jumătate din
populaţia globului pămîntesc. Dar în multe ţări a te naşte fetiţă înseamnă a avea o viaţă foarte
grea. În India fetele-adolescente deseori sunt date în căsătorie în baza unui contract. De obicei
aceasta înseamnă că fetiţa trebuie să-şi părăsească familia şi să plece în familia soţului şi să
muncească din greu acolo. Băieţilor, mult mai frecvent, decît fetelor li se fac vaccini şi li se

Page 10
acordă asistenţă medicală. Fetele în schimb foarte rar merg la şcoală. Eu cu surorile mele în
fiecare zi după lecţii coasem mingiile pentru fotbal. Este o muncă foarte grea, obosesc şi nici
nu-mi rămîne timp să-mi fac temele. Aşa aş dori să am o altă soartă!‖
1. De ce are nevoie Anaya pentru a creşte şi a-şi asigura viitorul?
2. Desenaţi pe poster calea vieţii lui Anaya de la naştere pînă la bătrîneţe şi plasaţi pe linie
toate lucrurile necesare pentru autorealizare (de exemplu: hrana, locuinţa, dragoste, prietenii)
la diferite etape ale vieţii.
3. Indicaţi la fiecare etapă a vieţii dreptul primordial de care are nevoie Anaya pentru a se
dezvolta şi a-şi asigura viitorul.

Fişa – 3. Bănel din România

„Eu sunt ţigan. În România suntem aproximativ 1, 5 milioane. Multe familii de romi şi-au
construit case şi duc un mod de viaţă sedentar, însă mulţi încă călătoresc dintr-un loc în altul.
Familia mea de asemeni trăieşte în şatră şi călătoreşte prin toată ţara. Noi suntem liberi şi
nimic nu ne ţine pe loc. Noi avem limba noastră, tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Modul
nostru de viaţă se deosebeşte de cel al majorităţii populaţiei. Uneori nu ni se permite să
aşezăm şatra în anumite locuri. Oamenilor le este frică să se afle alături de noi. Pe mine pot
chiar să mă învinuiască în comiterea unor infracţiuni fără nici un motiv. Poate oamenii nu
înţeleg că, deși avem un mod de viaţă diferit de al lor, noi suntem aceeaşi cetăţeni ca şi ei.
1. De ce are nevoie Bănel pentru a creşte şi a-şi asigura viitorul?
2. Desenaţi pe poster calea vieţii lui Bănel de la naştere pînă la bătrîneţe şi plasaţi pe linie
toate lucrurile necesare pentru auto realizare (de exemplu: hrana, locuinţa, dragoste, prietenii)
la diferite etape ale vieţii.
3. Indicaţi la fiecare etapă a vieţii dreptul primordial de care are nevoie Bănel pentru a se
dezvolta şi a-şi asigura viitorul.

Page 11
CONCLUZII

Brainstorming-ul este o modalitate optimă de identificare a unor soluţii, ce vizează o

problemă pe marginea căreia majoritatea absolută a elevilor sunt în stare să-şi exprime propria
opinie. Metoda stimulează gîndirea critică şi generează un număr considerabil de alternative.
La etapa iniţială pe tablă sau pe un poster va fi fixată esenţa problemei, care necesită soluţii.
În timpul şedinţei, elevii sunt rugaţi să se gîndească la cât mai multe idei şi variante de soluţii.
Se insistă asupra dezvoltării unui număr cât mai mare de idei, încurajându-se exprimarea
spontană a ideilor, fără cenzura polemicii, fără opinii critice. Formularea ideilor este însoţită
de înregistrarea lor pe colile de flipchart.
Moderatorul trebuie să încurajeze auditoriul să continue lansarea de idei, prin reflectarea
asupra ideilor deja lansate, pentru a îmbunătăţi calitatea lor.
După sfîrşitul etapei de înregistrare a ideilor, urmează etapa evaluării pentru aprecierea şi
constituirea soluţiilor. În această etapă se reiau ideile, se selectează, se interpretează şi se
construiesc soluţiile sau se realizează sarcina pentru care a şi fost realizată şedinţa de
brainstorming.

Page 12
BIBLIOGRAFIE

[1] Filip, F.G., Sisteme suport pentru decizii. Ed Tehnica. Bucuresti, 2004.
[2] Filip, F.G., Asistarea deciziilor cu calculatorul. Ed Tehnica, Bucuresti, 2002.
[3] Turban, E şi J.E. Aronson, Decision Support Systems and Intelligent Systems, Prentice
Hall, 2001
[4] Pintilie M., „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact, Cluj Napoca,
2002;

Page 13