SEMINAR destinat

studenților de ANUL III MANAGEMENTUL

INOVĂRII
Lect. univ. dr. Mihai
Bogdan Alexandrescu
1. Sursele potențiale ale inovării.
2. Tehnici și metode de stimulare a creativității.
3. Necesitatea inovării în România
4. Sistemul national de știință și tehnologie
5. Strategii tehnologice de inovare
6. Inovarea industrială
7. Brevetele de invenție; legislația românească
8. Transferul tehnologic.
9. Politici de marketing inovațional.
10.Ecotehnologiile și dezvoltarea durabilă.

Teme seminar
 Tema 2 :
1. Tehnici de creativitate
Tehnici și metode de
2. Tehnici de creativitate de grup
stimulare a creativității
3. Tehnici de creativitate individuală
 Tehnicile de creativitate se utilizează atunci cand trebuie rezolvate
probleme dintre cele mai diverse care apar la nivelul firmei sau chiar a unui
subsistem al acesteia, cum ar fi: costuri, materii prime, produse, diverse
dificultăţi.

1. Tehnici de
Pentru găsirea de idei noi, se apelează cel mai frecvent la următoarele
metode:
 Brainstorming
 Sinectică
creativitate
 analiză morfologică
 liste de intrebări
 cutii de sugestii
Pentru rezolvarea problemelor, se apelează la:
 diagrame Pareto
 diagrame Ishikawa
 sinectică, brainstorming
 diagrame why-why
 mind mapping
 analiză SWOT
 cutii de sugestii
O altă clasificare a tehnicilor de creativitate, interesantă din punct de
vedere practic, le împarte în:
 tehnici de creativitate individuală;
 tehnici de creativitate in grup.
Cam toate metodele parcurg, intr-un fel sau altul, aceeaşi succesiune de paşi, anume:
1. Prelucrarea problemei (Pick a problem) intr-un sens foarte larg, pornind de la
definirea acesteia, continuand cu identifcarea aspectelor critice pe care le conţine
şi terminand cu obiectivele urmărite.
2. Culegerea de informaţii (Get knowledge) cu privire la: elemente cunoscute,
elemente noi, studii elaborate şi experimentate efectuate asupra problemei, date
furnizate de diferiţi specialişti etc.; toate aceste informaţii urmand să formeze
Tehnici de
eventual conţinutul unui material scris.
3. Ordonarea informaţiilor (Organize knowledege) prin punerea acestora intr-o
creativitate
formă inteligibilă, uşor detectabilă: sortare, grupare, notare.
4. Rafinarea informaţiilor (Refine knowledege) prin stabilirea de relaţii intre
acestea, similitudini şi diferenţe, analogii, raporturi cauze-efecte, combinaţii intre
informaţii, modele pe baza informaţiilor. In acest scop se pun diverse intrebări
stimulative.
5. Digerarea informaţiilor (digest) ca fază de “incubare” deliberată, prin renunţarea
la abordarea conştientă şi “punerea la lucru” a subconştientului, relaxarea voită,
discutarea altor probleme, recurgerea la jocuri de divertisment etc., urmărindu-se
o reimprospătare a minţii.
6. Producerea de idei (produce ideas) prin concentrare din nou asupra problemei,
urmată de o emisie liberă a ideilor de rezolvare a problemei şi simpla notare a
acestora, fără nici o evaluare critică. Obiectul constă in conceperea a cat mai
multor alternative, intr-o formă brută, necenzurată.
7. Prelucrarea ideilor (Rework ideas) printr-o examinare critică obiectivă,
evidenţierea defectelor, comparare, refacere, imbunătăţire, testare.
8. Aplicarea ideilor (put ideas to work) in sensul “vinderii” acestor după ce au fost
aprobate şi acceptate de cei interesaţi, scop in care se elaborează un program de
valorificare cuprinzand timpii alocaţi, colaborări necesare, publicitate şi alte
acţiuni.
9. Repetarea procesului (repeat the process) pană ce devine o obişnuinţă naturală.
 Etapele tratării unei probleme prin tehnici de
creativitate in grup sunt următoarele:

1. identificarea unei probleme ce trebuie rezolvată

Tehnici de
2. creerea unui grup
creativitate de
3. analiza şi diagnosticul situaţiei existente grup
4. căutarea cauzelor ce au condus la apariţia
problemei

5. ierarhizarea cauzelor

6. căutarea soluţiilor, prin generarea de cat mai multe

idei noi

7. trierea ideilor emise, după criterii bine stabilite

8. experimentare, analizare rezultate, decizie finală

 Brainstorming-ul este considerat a fi la baza tuturor tehnicilor de
creativitate in grup, datorită caracteristicilor sale.

Brainstorming-ul
 Termenul de brainstorming, un americănism, ar insemna, literal, o
furtună a creierelor.
 Mai aproape de sensul său real ar fi termenul de furtună a gândurilor. In
diverse limbi s-au incercat diverse traduceri, mai mult sau mai puţin
reuşite (de pildă, francezii spun remue-méninges), dar pină la urmă
termenul american s-a internaţionalizat ca atare.
 In principiu, brainstorming-ul constă intr-o şedinţă la care sunt convocaţi
maximum 10-15 oameni, de specialităţi diferite, a căror trăsătură
generală trebuie să fie orizontul larg de cunoştiinţe şi capacitatea de a
accepta idei, ori cat de “trăznite” ar fi.
 Animatorul enunţă, in termeni cat mai generali cu putinţă, problema şi
apoi participanţii incep să ofere soluţii.
 O soluţie poate naşte o alta in mintea unui alt participant, prin asociaţie
de idei, şi astfel se poate ajunge, după nu mai mult de o oră, la un număr
impresiionant de idei, uneori extrem de indrăzneţe şi pe care nimeni din
cei prezenţi nu le-ar fi putut găsi de unul singur.
 Ideile sunt notate de animator, pe măsură ce sunt anunţate, pe foi ce se
afişează imediat la loc vizibil (in ideea că, mai devreme sau mai tarziu, in
cursul şedinţei, ele vor genera o fertilizare incrucişată).
 La sfarşitul şedinţei, animatorul prelucrează datele, triază ideile
interesante, caută soluţii viabile.
 Este o metodă similară brainstormingului ca organizare, dar care
foloseşte analogia sau metafora pentru a permite ca problema să
fie privită dintr-un alt unghi.
 A fost propusă in 1948 de W.Gordon, inginer la Arthur D. Little.
Sinectica
 Syn = cu ; ectos = extern → deci analogii, asocieri, cu ceva din
exteriorul sistemului.
 O problemă greu de abordat devine (eventual) familiară
răspunzand mai intai la intrebarea Cu ce seamănă?. O problemă
extrem de banală poate deveni interesantă dacă punem mai intai
intrebarea Cum ar fi dacă s-ar asemăna cu...? Uneori se pot face
unele asociaţii ciudate care să conducă la idei noi.
 Sinectica comportă parcurgerea a 5 paşi :
1. definirea problemei şi reformularea ei (etapă comună cu multe
alte tehnici de creativitate);
2. eliminarea soluţiilor imediate şi evidente (din nou, element
comun, foarte util);
3. Reformulare;
4. revenirea la problema ≪ de bază ≫ şi transpunerea analogiei,
inapoi la rezolvarea ei;
5. ameliorarea soluţiilor găsite.
 Diagrama ISHIKAWA, după numele autorului ei sau
"diagrama cauză - efect" după modul ei de construcţie
(sau “diagrama in oase de peşte”, după forma ei, este o Metoda
diagramă care, pornind de la problema ce trebuie
rezolvată (materializată prin săgeata orizontală
diagramelor
centrală), caută principalele domenii din care ar putea Ishikawa
proveni cauzele ce au creat problema.
 Fiecare cauză este apoi detaliată până la cele mai mici
amănunte. În felul acesta, atunci când diagrama este
gata, la apariţia problemei se pot trece in revistă toate
cauzele potenţial posibile. Se poate duce şi o politică
de tip preventiv, de eliminare a cauzelor, ceea ce
conduce evident la evitarea apariţiei problemei.
 Utilizarea metodei ca tehnică de creativitate este
justificată prin aceea că, in cursul construirii diagramei
pot apărea corelaţii sau, eventual, chiar soluţii, la care
nimeni nu se gandise inainte.
 Pentru generarea de noi idei concomitent cu analiza critică a ideilor
emise, se aplică metoda numită “a celor 6 pălării”, fiecare pălărie
semnificand de fapt o anumită fire, sau o anumită stare de spirit pe
care o adoptă cel ce o poartă. Metoda celor 6
• pălăria albă, cel ce doreşte informaţii. pălării
• pălăria galbenă, cel cu idei practice (pedantul).
• Pălăria verde, cel cu idei trăsnite (creativul).
• Pălăria neagră, cel ce critică bazat pe fapte.
• Pălăria roşie, cel ce critică bazat pe intuiţii.
• Pălăria albastră, mediatorul, cel ce rezumă ideile.
 Metoda poate fi aplicată in două moduri distincte.
• Se pot desigur convoca şase oameni, fiecare "purtand cate o pălărie".
Totul este să găseşte şase oameni cu firile potrivite rolului pe care
fiecare urmează să il joace.
• Al doilea mod, mai uşor de realizat practic, constă in a convoca caţiva
oameni, nu neapărat şase, cu care să se organizeze un mini-
brainstorming, in cadrul căruia toţi să poarte, pe rand, aceeaşi pălărie,
de dorit in ordinea in care ele au fost prezentate mai sus.
 Se va face astfel mai intai o listă cat mai completă a informaţiilor de
care dispunem şi de care avem nevoie, se vor căuta ieile practice
aplicabile, se va incerca ulterior găsirea de idei cu totul noi, ş.a.m.d...
  Metoda morfologică (F.Zwicky);
 Diagramele PARETO;
 Mind-mapping;
 Listele de întrebări;
 Cutiile de sugestii;
 Chestionare;

2. Tehnici de  Diagrame why-why (de ce - de ce);

creativitate  Chindogu.

individuală
  Metoda morfologică a fost pusă la punct de un astrofizician, de
altfel celebru, Fritz Zwicky, doctor in fizică 1922. Este
descoperitorul supernovelor(explozie stelară mai puternică ) in
astronomie şi a unor tipuri speciale de motoare de rachetă.
 Aşa cum ii arată şi numele, metoda morfologică se bazează pe
descompunerea problemei de rezolvat in părţile sale constitutive,
urmată de căutarea tuturor variantelor posibile de realizare a
fiecăreia din părţi. Se obţine astfel un fel de matrice, cu linii

Metoda inegale ca lungime, avand pe prima coloană părţile componente

iar pe fiecare din linii modurile de realizare a fiecăreia.

morfologică  Combinand intre ele diferitele variante de obţinere a părţilor,

rezultă un număr uimitor de mare de soluţii de configurare a
produsului.
• soluţii deja cunoscute;
• soluţii imposibile;
• soluţii posibile, incă neaplicate practic. Acestea din urmă sunt cele
spre care se va indrepta atenţia celui ce face studiul, una din ele
putand fi o cale originală de soluţionare a problemei de rezolvat.
Diagramele Pareto

 Wilfredo Pareto a fost un economist italian din a doua

jumătate a secolului trecut.
 Este cunoscut ca fiind unul din primii economişti care au
incercat să elaboreze modele matematice in economie,
ca şi pentru aşa numitul "optim Pareto", un principiu
conform căruia optimul se atinge doar atunci cand nu mai
poate fi imbunătăţită situaţia unui agent economic fără a
inrăutăţi situaţia altora.
 In inovare, ca şi in studiile privind realizarea calităţii
produselor, se vorbeşte mult in ultimul timp despre o
constatare statistică făcută de Pareto, anume aceea că,
de regulă, 80 % din cauze , corespund la 20 % din efecte.
 Dacă se face o reprezentare grafică efecte = funcţie
(cauze) aceasta (numită diagrama Pereto), va avea
aspectul unei hiperbole.
 Utilitatea regulii constă in aceea că, dacă eforturile de
soluţionare se indreaptă asupra celor prime 20 % din
cauze, efectele obţinute vor fi foarte mari, deci munca va
avea o eficienţă maximă.
Mind-mapping

 Metoda mind-mapping propune construirea unei

diagrame care să arate cum se deduc problemele şi căile
de rezolvare unele din altele, aşa cum apar ele in mintea
noastră.
 Este ca o diagramă Ishikawa, dar care nu caută cauzele ci
efectele.
 Meritul metodei este acela că pune ideile "in ordine",
evidenţiind elementele fundamentale care le determină
pe celelalte şi de la cre trebuie să se plece.
 La prima vedere metoda pare puţin interesantă dar dacă
cineva incearcă să o aplice, va constata cu surpriză că
prima diagramă pe care o va face va fi cu totul de
neinţeles şi de o incalceală cumplită.
 O va privi mirat şi se va hotări să o refacă, reorganizand-o.
Va ieşi ceva mai bine, dat tot incalcită. Va strange din
dinţi şi o va face a treia oară, eventual chiar o a patra. In
final, va constata că vede lucrurile cu totul altfel decât la
început. Acesta este de fapt şi principalul merit al
metodei.
 Metoda constă in elaborarea unor liste de intrebări care, la căutarea
răspunsului, pot sugera soluţii cu totul noi pentru problema studiată.
• In ce constă principala dificultate ?
• ce vă deranjează ?
• ce v-ar place să vedeţi, să auziţi, să atingeţi, să mirosiţi ?
• ce uitaţi sau neglijaţi să faceţi cel mai des ?

Listele de
• cam ce vreau să fac ?
• am mai făcut inainte ? Cum ?

întrebări •
•
asi putea face altfel ?
aşi pute utiliza mai mult, mai puţin, complet, de loc, doar o parte,
cateva părţi ?
• ce se intamplă dacă fac pe dos ?
• ce se intamplă dacă nu fac nimic ?
• ce pot adăuga ?
• am putea pune mai mult ? dar mai puţin ?
• ar putea merge mai repede ? dar mai incet ?
• la ce altceva ar putea servi?
• există posibilitatea de a inlocui o materie primă cu ceva mai ieftin?
• există posibilitatea de a găsi vreun subansamblu gata fabricat de
cineva, la un preţ bun?
  Multe firme au adoptat politica montării in
intreprinderi a unor cutii de scrisori in care orice
salariat este indemnat să depună, in scris şi semnate,
orice sugestii care ar conduce la rezolvarea unei
probleme (explicit enunţate sau nu) a intreprinderii.
 Succesul metodei constă in convingerea personalului
că orice sugestie va fi citită, analizată corect şi că, in
Cutiile de eventualitatea aprecierii şi transpunerii ei in practică,
autorul va fi recompensat cu o sumă proporţională cu
sugestii beneficiile obţinute, sau cu o sumă fixă.
 Este o metodă de creativitate dificil de clasificat
deoarece este individuală ca formulare a ideilor (fără
interacţiunee intre idei) dar cu rezultat final datorat
pană la urmă tuturor celor ce au făcut asemenea
sugestii.
  Este o metodă oarecum similară cutiei cu
sugestii, cu deosebirea că face apel la
persoane din afara firmei, in special din
sfera beneficiarilor.
 Aceştia pot foarte frecvent să dea sugestii
Chestionare valoroase, mai ales in ceea ce priveşte
calitatea bunurilor de consum, dar nu
numai.
 Metoda permite de asemenea sesizarea
unor oportunităţi ale pieţii.
  Metodă aplicată in special atunci cand se caută o
soluţie pentru ceva care nu merge bine.
 Pornind de la situaţia de fapt, se caută, cauza ei, prin
intrebarea "de ce ?", apoi se caută de ce a apărut

Diagrame why- cauza respectivă şi tot aşa pană ce se ajunge la

cauzele cu adevărat primare, pentru care se caută
why ulterior remediile (care pot fi adeseori substanţial
diferite de cele la care s-ar fi recurs dacă se incerca
(de ce - de ce) remedierea cauzei directe).
 Un exemplu simplist: cand televizorul nu mai
funcţionează şi chemi un depanator, dacă acesta va
constata că siguranţele de la un etaj al aparatului sunt
arse nu se va mulţumi să le inlocuiască (in acest caz
televizorul va merge un timp, apoi se va strica iar) ci
va căuta piesa responsabilă de creerea suprasarcinii
care a dus la arderea siguranţei şi o va inlocui pe
aceea. S-ar putea ca operaţia să dureze cu o oră mai
mult, dar rezultatul este evident mult mai bun.
  Chindogu nu este propriu zis o tehnică de creativitate
ci este o metodă, pusă la punct de japonezi, pentru a
antrena oamenii la exerciţii care le dezvoltă
creativitatea.
 Se cere să se creeze (eventual răspunzand la una din
intrebările "ce aşi putea face cu.. ?" sau "care este cea
Chindogu mai bună cale pentru...?") un produs original.
 In Japonia se organizează curent concursuri de
Chindogu, de la nivelul firmei pană la nivel naţional.
 Concursurile de Chindogu iau in consideraţie
următoarele criterii:
• Creativitatea (neoibişnuit, unic, plin de imaginaţie);
• Calitatea design-ului;
• Personalitatea produsului.
  Nici una din metodele descrise mai sus, de grup sau individuale, nu
prezintă o garanţie absolută de succes, tot aşa cum nici una nu este
universal valabilă.
 Metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii personalului prezintă
unele particularităţi in ceea ce priveşte modul de organizare concretă şi
căile folosite in stimularea creativităţii personalului, dar toate urmăresc
acelaşi obiectiv şi prezintă unele avantaje comune.
 Principalele avantaje comune acestui grup de metode şi tehnici:
• Asigură satisfacerea nevoilor de actualizare a personalului firmelor,
eliminand starea de insatisfacţie generată de rutină, cu implicaţii
directe asupra creşterii eficienţei economice şi sociale;
• contribuie la creşterea competivităţii firmelor, prin valorificarea ideilor
care vizează ridicarea nivelului tehnic al produselor, asimilarea de noi

3. Avantajele produse, creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor de

producţie;

metodelor şi • asigură atragerea personalului la rezolvarea unor probleme complexe

ale conducerii, cu implicaţii benefice asupra eficacităţii soluţionării lor;

tehnicilor de • permit elaborarea mai multor variante ale deciziei, cu consecinţe

economico-sociale diferenţiate, ceea ce contribuie la raţionalizarea
stimulare a procesului decizional.

creativităţii  Aşadar, avantajele multiple pe care le generează, recomandă

extinderea aplicării acestor metode, pentru iniţierea şi
implementarea schimbărilor organizaţionale programate.
Vă mulțumesc
pentru atenție!! Lect.univ.dr.
Mihai ALEXANDRESCU