UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, INFORMATICĂ ȘI INGINERIE

SPECIALIZAREA MARKETING -ANUL III
SEMESTRU I
DISCIPLINA: RELAȚII PUBLICE

Brainstorming

2024

Termenul de management este de origine anglo-saxonă. În 1989, cuvintele de

manager şi management au fost preluate de limba română. Manager semnifică conducător,

1
şef, administrator. Iar management semnifică conducerea unor acţiuni sau afaceri, respectiv
direcţie, consiliu.
Managementul presupune conducerea oamenilor, şi nu conducerea, manipularea unor obiecte.
Pentru conceptul de management există mai multe semnificaţii, cum ar fi: management ca şi
cariera, management ca disciplină, management ca proces, etc. Ca disciplină managementul
este definit ca un ansamblu sistematizat de cunoştinţe acumulate în timp, şi care pot fi
studiate, valorificate în procesul de management. Managementul ca proces reprezintă
conducerea unei instituţii de un grup de oameni şi se desfăşoară în cadrul unor organizaţii.
Tehnicile specifice de management redau posibilitatea fundamentării ştiinţifice a planurilor şi
programelor printr-un management strategic. Tehnicile pot fi: generale sau cantitative.
Tehnicile cantitative sau matematice sunt analiza drumului critic, programarea liniara, etc.
Tehnicile generale sunt tehnicile ce se referă la folosirea creativităţii: reuniunea panel,
managementul prin obiective, Brainstorming, Delphi.
- Brainstorming include o serie de reguli cu scopul de a promova generarea ideilor;
- Delphi implică solicitarea şi apoi compararea raţionamentelor anonime;
- Panel – este o schematizare a metodei Gordon;
- Management prin obiective – reprezintă o tehnică de evaluare a performanţelor.
Brainstorming-ul este o tehnică de grup care ajută la generarea de idei şi la
stimularea gândirii creative. El este folositor atunci când se doreşte evitarea tiparelor vechi de
gândire, pentru a dezvolta noi moduri de a privi lucrurile. Statisticile spun că prin
Brainstorming se emit de 1,7 ori mai multe idei decât individual. Dintre ideile emise, circa
20% sunt direct aplicabile. Dintre ele, o cincime sunt de o reală valoare. De aceea, in zilele
noastre managerii organizatiilor tind recurca tot mai des la aceasta metoda de generare si
evaluare a ideilor.
În publicitate, brainstorming-ul este pasul preliminar al găsirii unui concept creativ.
Atunci când toată echipa creativă este familiarizată cu brief-ul, se organizează o întâlnire cu
scopul de a genera liber idei creative pentru găsirea unui concept. Realizat în echipă,
brainstorming-ul este o cale uşoară de a aduce, într-un singur loc, experienţa tuturor
membrilor, ceea ce duce la înmulţirea ideilor explorate.
In calitatea sa de tehnica manageriala, brainstormingul are o vechime considerabila,
fiind imaginat si utilizat in cursul anilor '30 de Alex Oborn, care lucra intr-o agentie
publicitara din New York.
Cu trecerea anilor, termenele s-a mai demonetizat, ajungand sa defineasca un grup de
persoane care stau in jurul unei mese si emit tot felul de idei.
Având la bază budismul Zen, este sinteza între cultura intelectuală a Indiei, spiritul
pragmatic al Chinei și sensibilitatea emoţional-sentimentală a Japoniei, metoda facilitează
transmiterea de la un participant la altul a iluminării ideatice asociativ-combinatorie şi, prin
aceasta, realizarea unei “reacţii creative în lanţ”.
Metoda brainstorming este o activitate complexa, menita sa produca idei noi. Ca urmare
a nevoii de a suspenda orice rationament se accepta chiar din cele mai neverosimile sugestii,
sedintele de brainstorming sunt aproape incontrolabile. Brainstormingul poate fi definit ca o
modalitate de a obtine, intr-un rastimp scurt, un numar mare de idei de la un grup de oameni.
Definitia se axeaza pe trei elemente:
- un numar mare de idei
- un grup de oameni
- un rastimp scurt.
Brainstorming-ul este caracterizat de mai multe variabile, printre care: o atmosferă
relaxantă, libertatea exprimării ideilor, jocul creativ. Brainstorming-ul, aşa cum o spune şi
numele, trebuie să fie o furtună de idei, un efort colectiv pentru găsirea celei mai bune
abordări.

2
 Brainstorming-ul sau: „evaluarea amânată”, „furtuna de creiere”, “cascada ideilor”:
 metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate între mai
mulţi participanţi;
 fiecare participant vine cu o mulţime de sugestii;
 rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a
situaţiei dezbătute;
 atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării:
 brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unei reuniuni de durata a 30–45 minute;
 grupul - 3 pânǎ la 10 membri, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii
şi
 al specializǎrilor, sub coordonarea unui moderator – lider;
 rolul liderului - de animator, de mediator, de a asigura “productivitatea” emiterii de
idei,
 de a scoate grupul din momentele de “stagnare”.
Metoda Brainstorming cuprinde două momente:
 unul de producere a ideilor;
 momentul evaluării acestora - faza aprecierilor critice; participa liderul împreunǎ cu
responsabilul de proiect (dacǎ acesta nu este şi lider).
O sedinta de brainstorming bine condusa genereaza sute de sugestii si solutii - de la
unele cu adevarat extraordinare la cele absolut nebunesti, stupide ori inutile.
Numarul optim de participanti la o sedinta este de aproximativ doisprezece; astfel, fiecare isi
poate aduce contributia la recolta de idei. Dimensiunile grupului nu trebuie sa depaseasca
insa douazeci de persoane, in caz contrar, fluxul ideatic este atat de abundent incat unii
participanti nu mai prind ocazia sa strecoare si ei "o vorba". Dupa o vreme exasperati,
renunta, ratand prilejul de a-si aduce contributia la desfasurarea sedintei.
Pe de alta parte, numarul minim de persoane trebuie sa se situeze in jur de sase, inclusiv
liderul. Intr-un grup mai mic exista riscul de a se instaura o atmosfera de hiper-politete si de
curtoazie, fiecare membru invitandu-i pe ceilalti sa-si expuna opiniile. De asemenea, intr-o
formatie restransa, spontaneitatea, rasul si libertatea de gandire sunt mai greu de instaurat.
Durata unei sedinte de brainstorming este de aproximativ 30-45 de minute, dupa aceasta
perioada participantii incepand sa oboseasca si pierzandu-si capacitatea de concentrare si
interesul fata de problema discutata.
Sedinta trebuie să fie condusa de catre un moderator, pentru ca aceasta sa se desfasoare
in directia dorita. Conducatorul echipei are urmatoarele sarcini:
1. Contribuie la conversatie, nu inhiba dialogul Nu controleaza excesiv.
2. Incurajeaza participarea tuturor. Nu lasati o singura persoana sa acapareze conversatia.
3. Readuce conversatia la subiectul principal, atunci cand aceasta se abate.
4. Introduce “generatoare de idei” cand energia sau entuziasmul se epuizeaza.
5. Introduce “jocuri creative” atunci cand se potrivesc.
6. Voteaza aprobator sau dezaprobator fiecare idee.
7. Elimina ideile proaste
8. Priveste apoi fiecare idee buna in parte si intreaba daca ar mai fi metode pentru a le
imbunatati, sau vine cu idei similar.

Numerosi manageri sustin ca nu au suficienta vreme pentru a organiza o sedinta de

brainsorming; la urma urmei, ei au de luat decizii.

Avantajele brainstorming-ului

1. Metodă de lucru în echipă:

3
- punerea în comun a experienţei şi viziunii fiecărui participant;
- abordare multifaţetată a problemei prin contribuţia fiecărui membru;
- o multitudine de idei rezultate din efortul colectiv al echipei, idei care nu ar fi putut fi
generate de un singur membru;
2. Evadare din gândirea clişeică:
- fiecare membru al echipei este încurajat să abordeze problema din orice unghi doreşte;
- fiecare membru al echipei poate spune orice, fie că este relaţionat sau nu cu subiectul în
cauză (uneori, din ideile care par pe lângă subiect se pot naşte concepte frumoase);
3. Metodă de teambuilding:
- fiecare membru are acceaşi libertate de exprimare, lucru care le oferă tuturor o şansă egală
de contribuţie;
- un singur scop (găsirea unei idei originale) care-i face pe membrii echipei să lupte pentru
acelaşi lucru;

Dezavantajele brainstorming-ului
1. Devierea de la subiect:
- participanţii au tendinţa de a ocoli subiectul în cauză, de aceea este important să existe un
coordonator care să-i ghideze permanent spre scopul întâlnirii;
2. Timiditatea participanţilor:
- nu toţi membrii echipei se exprimă cu uşurinţă sau nu toţi au curajul de a-şi face publice
ideile, de accea este important de stabilit încă de la început că nimeni nu va fi judecat sau
criticat pentru contribuţia sa;
3. Monopolul:
- unii participanţi la brainstorming pot acapa discuţia, expunându-şi ideile în mod repetat şi
nelăsându-le celorlalţi timp să şi le expună pe ale lor;
4. Brainstorming-ul nu este doar distracţie:
- deşi este şi o metodă de relaxare şi de unificare a echipei, brainstorming-ul trebuie să fie
focusat în principal pe găsirea unei idei creative care să se potrivească cu cerinţa brief-ului;

Regulile brainstorming-ului
1. Încurajarea ideilor
Prima regulă a brainstorming-ului este accea că nu există idei nebuneşti sau ridicole. Fiecare
ideea adusă în discuţie poate fi începutul unui concept extraordinar. Din acest motiv, fiecare
participant trebuie să se simtă liber să spună orice îi trece prin cap, indiferent de cât de trăznit
poate părea. Este mai uşor să modelezi o idee nebunească decât să transformi în original o
idee banală.
2. Interzicerea criticilor
Ideile celorlalţi nu trebuie judecate, pentru că în brainstorming nu există idei bune şi idei
proaste. De asemenea, trebuie evitată şi laudarea unor idei, pentru că există riscul ca
brainstorming-ul să se axeze doar pe acele idei.
3. Cantitatea primează în faţa calităţii
Scopul brainstorming-ului este de a genera cât mai multe idei, indiferent de calitatea lor. Cu
cât sunt mai multe cu atât cresc şansele de a găsi o idee extraordinară. De aceea e important
ca fiecare membru al echipei să nu-şi limiteze gândirea doar la soluţii creative, de calitate,
pentru că există riscul de a apărea un blocaj mental.
4. Toate ideile trebuie notate
În faza de brainstorming, fiecare idee trebuie notată rapid, fără a reflecta foarte mult asupra
ei. Ulterior se încearcă dezvoltarea lor şi li se hotărăşte valabilitatea.
5.Generarea de idei

4
Fiecare participant trebuie să fie atent la ce spun ceilalţi, pentru a putea să dezvolte ideile deja
spuse cu noi adăugiri care să genereze alte noi idei.

6. Fiecare membru este important

În cadrul unui brainstorming, nu există şefi şi subalterni, nu există oameni mai creativi şi
oameni mai puţin creativi. Fiecare individ are o perspectivă unică asupra situaţiei discutate,
de accea e important ca fiecare membru al echipei să participe activ la întâlnire.
Tehnici de brainstorming
În cadrul oricărui brainstorming se pot aplica mai multe tipuri de tehnici pentru a încuraja
generarea de idei:
- Time Travel – Cum ai aborda problema dacă ai fi într-o altă perioadă de timp? Acum 10
ani? Acum 100 de ani? Dar dacă ai fi în viitor?
- Teleportation - Cum ai face faţă situaţiei dacă ai fi în alt loc, într-o altă ţară, într-o altă
cultură?
- Attribute change – Cum ai analiza situaţia dacă ai fi de alt sex, de altă vârstă, de altă rasă?
Cu fiecare schimbare de atribut, te expui unui nou spectru de gândire, pe care, în mod
inconştient, îl aveai închis.
- Rolerstorming – Ce ai face dacă ai fi altcineva? Tatăl tău? Profesorul din liceu? Şeful tău?
Prietenul tău cel mai bun?
- Mind Map – Pornind de la o idee, dezvoltă o hartă de concepte asemănătoare, ierarhizate şi
subcategorizate.
- Brian Writing – Fiecare participant îşi scrie ideile pe o foaie proprie, care ajunge, ulterior, la
toţi ceilalţi participanţi pentru a fi completată cu alte idei.
- Random input – Găseşte-ţi o serie de stimuli aleatorii şi vezi cum s-ar potrivi ei în situaţia
dată. Stimuli ca: un cuvânt, o imagine, un obiect din cameră etc.
- SWOT Analyses – Realizează o analiză SWOT a situaţiei. Vezi care îi sunt Punctele Tari
(Strenghts), Punctele Slabe (Weaknesses), Oportunităţile (Opportunities) şi Ameninţările
(Threats). Această analiză îţi va deschide drumul către idei la care nu te-ai fi putut gândi
altfel.
- Reverse Thinking – Gândeşte-te la cum ar face toţi ceilalţi dacă ar fi în situaţia ta, apoi fă
exact opusul.

Principiile care stau la baza acesteia sunt:

- nu există restricţii privind emiterea ideilor; orice idee este luată în evidenţă,
considerându-se că nu poate fi găsită calitatea, decât dacă se caută mai întâi cantitatea de
idei (principiu “cantitatea naşte calitate”);
- complementaritatea (de vârstă, specialişti, temperamente) conferă colectivului o
eficienţă deosebită în elaborarea ideilor;
- grupul poate fi considerat ca un rezervor de idei; el acţionează ca un stimulent pentru
fiecare dintre participanţi. O idee, chiar deplasată, este reţinută, fără a fi criticată,
întrucât ea poate sugera celorlalţi membri ai grupului, idei valoroase. Critica ideilor este
cu desăvârşire interzisă;
- se poate obţine un număr dublu de idei bune (în acelaşi interval de timp) dacă se amână
emiterea unei judecăţi asupra unei probleme până după întocmirea unei liste care include
toate soluţiile posibile elaborate (principiul “amânarea judecăţii”).

Pregătirea reuniunii cuprinde activităţile de:

 programare a acesteia;
 stabilirea şi organizarea corespunzătoare a locului de desfăşurare;

5
 asigurarea materialului de înregistrare exactă şi completă a discuţiilor;
 selecţia şi constituirea grupului;
 prezentarea de către lider (animator) a problemei de rezolvat (chiar cu câteva zile înainte
de convocarea reuniunii, pentru a oferi posibilitatea de reflectare asupra problemei supuse
dezbaterii).

Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participă:

 liderul;
 1-2 secretari (care asigură materialul de înregistrare sau notează şi numerotează ideile);
 5 membri cu o bogată experienţă în brainstorming;
 4-5 invitaţi, specialişti în problema pusă în discuţie.

Este indicat ca cei 6-13 membrii ai grupului să fie aşezaţi astfel încât să se vadă (la o
masă rotundă sau ovală). Toate ideile emise sunt notate sau înregistrate, fără nici un fel de
reţinere sau cenzurare. Această etapă poate dura, în funcţie de complexitatea problemei, între
20 minute şi 3 ore.
Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfăşurării reuniunii.
Se recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experţi, mai redus ca număr, cu
o gândire puternic convergentă, care vor selecţiona şi clasifica ideile pe categorii:

 idei realizabile şi cu aplicabilitate imediată;

 idei realizabile într-un timp mai îndelungat;
 idei neaplicabile.

Soluţiile astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.

În aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva problemele trebuie asigurate o serie de
condiţii:
- grupul trebuie să aibă o structură eterogenă, compusă din specialişti (economişti,
ingineri, chimişti etc.);
- asigurarea unui climat creativ;
- reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent.
Succesul activitatii de brainstorming depinde in mod considerabil de aplicarea in
practica si de respectarea a patru jaloane, si anume:
a) Suspendarea oricarui rationament
b) Libertatea de gandire
c) Cantitatea
d) Fertilizarea incrucisata.
Suspendarea oricarui rationament impune ca toti participantii, inclusiv liderul, sa se
abtina de la critici, aprecieri sau judecati de valoare pe intreg parcursul sedintei. Nu se
permite nici un fel de evaluare, indiferent de ideile generate sau de emitentul lor.
Libertatea de gandire presupune eliminarea tuturor barierilor sau a inhibitiilor, lasand
astfel mintii libertatea de a zburda si de a cerceta problema pe toate fetele. Orice idee - buna
sau rea, logica sau stupida - este acceptata si notata.
Cantitatea. Participantii fiind incurajati, in mod deliberat, sa emita un numar mare de
idei, indiferent de nivelul lor calitativ. Toate sugestiile sunt considerate acceptabile.
Fertilitatea incrucisata, impune ca ideile celorlalte persoane din grup sa fie studiate si
elaborate. Intr-o sedinta obisnuita, de tip analitic, ideile celorlalti sunt respectate si lasate sa

6
se dezvolte singure. Fertilizarea incrucisata presupune tocmai schimbul de idei, discutarea si
elaborarea acestora in cadrul grupului, sub conducerea liderului.
Aceste jaloane sunt deosebit de importante, incat pe tot parcursul sedintei de
brainstorming ele trebuie afisate la loc vizibil. Orice participant care le incalca, tinzand de
pilda sa faca aprecieri si evaluari, este admonestat cu promptitudine. Uneori, este necesar ca
liderul sa dea dovada de fermitate si sa impuna cu strictete respectarea acestor jaloane; in caz
contrar, daca permite cel mai mic semn de dezaprobare sau o cat de sumar analiza a ideilor
propuse, atmosfera antrenanta, de libertate in gandire, risca sa fie imediat destramata.

O sedinta de brainstorming cuprinde sase etape:

1. Enuntarea problemei si discutiile pe marginea ei

2. Reformularea problemei
3. Alegerea unei reformulari esentiale si notarea ei
4. Incalzirea
5. Brainstormingul propriu-zis
6. Cea mai fantezista idee.

Enuntarea problemei si discutiile pe marginea ei

Este absolut necesar ca toti participantii la o sedinta de brainstorming sa cunoasca intr-o
anumita masura problema studiata. Participantii nefamiliarizati cu problema trebuie sa afle
despre exact atat cat sa le permita s-o inteleaga; prea multe informatii risca sa le inhibe
imaginatia si sa impiedice gasirea unei solutii.
Formularea problemei si o prima discutare a ei nu trebuie sa dureze, in general, mai mult de
zece minute, evitandu-se intrebarile de tip analitic si amanuntele de stricta socialitate.
Problema trebuie enuntata de persoana care a solicitat organizarea sedintei sau de un alt
participant care o cunoaste bine. In acest stadiu, este important ca problema sa fie luata "ca
atare", asa cum a fost enuntata.
Persoana care enunta subiectul discutiei il percepe intr-un anume fel si nu accepta cu usurinta
o respingere dura a acestuia. Alte idei si opinii pot fi emise numai in cel de al doilea stadiu, in
care este reformulata problema.

Reformularea problemei
Reformularile si posibilele solutii pot fi mai bine intelese daca le privim ca pe cele doua
extremitati ipotetice ale unei axe continue. Pragul dintre ele nu este distinct si, in atmosfera
incitanta a sedintei de brainstorming, poate fi usor de neobservat sau ratat.
Liderul noteaza si numeroteaza toate reformularile pe coli de hartie ce vor fi apoi expuse
astfel incat sa poata fi privite de toti participantii.
Unele reformulari par a fi imaginea in oglinda a altora
Este de dorit ca liderul, care trebuie sa-si aduca si el contributia in acest stadiu, sa-si
pregateasca un numar de reformulari inca inainte de inceperea sedintei - fapt ce i-ar putea
permite sa-si conduca grupul in zone noi si neexplorate ale problemei.

Alegerea unei reformulari esentiale

Exista doua modalitati de selectie: una "dictatoriala" si alta "democratica". In primul caz, cel
care alege este, de fapt, liderul grupului - procedura utila mai cu seama atunci cand problema
in discutie il intereseaza in mod direct.
Metoda democratica implica participarea la selectie a tuturor membrilor.

7
Intotdeauna exista o tendinta puternica de a renunta la notarea reformularii si de a trece in
viteza direct la etapa propriu-zisa de brainstorming
In atmosfera incitanta, antrenanta si divergenta care se instaureaza, este posibil ca intr-un
stadiu ulterior, unul dintre participanti sa piarda firul discutiei si sa nu mai stie care dintre
reformulari este supusa brainstormingului.
In aceasta situatie, cel in cauza citeste rapid lista si isi reimprospateaza memoria. Daca insa
reformularea nu a fost notata, el este nevoit sa intrerupa sedinta si sa-l roage pe lider sa-i
aminteasca baza de discutie, rupand astfel fluxul de idei al celorlalti.
Etapa de incalzire
Desi, de obicei, este plasata in acest stadiu al unei sedinte de brainstorming, etapa de incalzire
poate fi lasata in orice alta parte a discutiei. Deosebit de indicate sunt momentele de inceput,
pentru a crea o atmosfera antrenanta si incitanta.
O etapa de incalzire trebuie sa fie scurta, de maximum cinci minute, in care participantii sa
emita idei in "foc continuu".

Brainstormingul propriu-zis
La inceputul acestei etape, liderul citeste reformularea aleasa si solicita solutii din partea
participantilor. Ideile emise intr-un flux rapid, sunt scrise in viteza pe masura enuntarii lor.
Fiecareia i se atribuie un numar de ordine si, cand coala de hartie s-a umplut, este afisata pe
perete, la loc vizibil.
Ideile sunt generate de obicei absolut la intamplare, desi apar uneori anumite tendinte rare,
atunci cand unul din participanti avanseaza o sugestie cu mai multe posibilitati similare de
evolutie.
Pe parcursul sedintei, fluxul de idei variaza in anumite limite intial mari iar viteza si
intensitatea scad treptat. Exista mai multe metode de contracarare a acestei scaderi si de
evitare a perspectivei de secatuire totala. Prima metoda se refera la "minutul de incubatie
tacuta". Liderul solicita liniste deplina si cere participantilor sa citeasca fiecare pentru sine
lista de idei aflata la indemana. Astfel se urmareste asa-numita fertilizare incrucisata sau
generarea unor idei, pornind de la cele deja enuntate. Dupa un anumit timp de tacere absoluta,
liderul repeta reformularea asupra careia se poarta discutia si fluxul imaginativ continua cu
inca aproximativ patruzeci - cincizeci de idei.
O alta metoda de sporire a fluxului de idei presupune revenirea la o reformulare selectata
anterior.
Dezlantuirea ideilor şi găsirea solutiilor au loc pe trei cai:

1. calea progresiv-liniara: o idee este derivata ca o continuare a alteia;

2. calea catalitică: declanşarea ideilor se face prin analogie sau prin aparitia unor solutii fara
legatura cu cele anterioare, ori chiar opuse acelora;
3. calea mixta (combinarea primelor două cai).
4. Selectarea ideilor

Cea mai fantezista idee

Cand inventivitatea a scazut la limita si participantii se simt obositi si la capatul puterilor
mentale, sedinta se incheie cu asa-numita tehnica a "celei mai fanteziste idei": se preia cea
mai nebuneasca idee emisa pe parcursul intregii sedinte si se rasuceste pe toate fatetele, astfel
incat sa poata da nastere altor cateva solutii utile. Dat fiind faptul ca o idee fantezisa este, de
regula si nostima, discutarea ei descreteste fruntile si le sporeste increderea in propriile forte.
In plus, cea mai fantezista idee are uneori capacitatea de a deschide drumul unor solutii noi,
extraordinare, neidentificate inca pana in acel moment.

8
 Datorita succesului sau foarte mare, metoda de brainstorming a fost raspandita foarte
rapid si folosita in cele mai diverse domenii de activitate. Ea avut pana in prezent parte si de
numeroase imbunatatiri, din care au rezultat tehnici inrudite. Astfel mai sunt cunoscute si alte
metode: sinectica, listarea atributelor, relatiile fortate, brainstormingul invers cunoscut si ca
metoda "avocatul diavolului".
Amprenta personala
De ce este utila acesta metoda? In cazul unui grup, cand este nevoie de gasirea unei solutii
pentru probleme importante se poate apela cu succes la Brainstorming, deoarece in multe
cazuri, participarea efectiva in gasirea unor idei, care de cele mai multe ori este surprinzator
de buna, se poate datora faptului ca toate persoanele care contribuie isi exprima cate o parere
intr-un mod cat mai liber si cat mai neingradit. Spre exemplu, in compania unde activez
gasirea unei solutii putin mai delicate s-a gasit foarte usor in cadrul unei sedinte, cand am
participat peste 50 de persoane, fiecare venind cu cate o idee, pana cand majoritatea a
considerat ca s-a gasit ideea de care era nevoie. Si pe baza acesteia s-a luat decizia, deci
rezolvarea.
Brainstorming-ul negativ
Brainstorming-ul negativ este folosit mai ales ca o strategie de a promova
concentrarea asupra sarcinii şi gândirea critică în echipă. Este util pentru verificarea unei
propuneri noi sau pentru evaluarea tacticilor, practicilor sau a obiectivelor deja existente
Metoda în discuţie are trei etape:
Prima etapă. După emiterea unei idei promiţătoare (sau după clarificarea unei practici sau
strategii deja existente), echipa caută aspectele sau consecinţele negative ale acesteia.
Brainstorming-ul trebuie să fie la fel de îndrăzneţ ca varianta sa pozitivă din abordarea
clasică. Intenţia este de a obţine o listă cu toate elementele negative ale ideii sau ale
strategiei, indiferent de cât de neîntemeiate sau exagerate ar părea ele.
A doua etapă. Membrii aleg patru sau cinci dintre criticile cele mai solide şi le examinează în
detaliu. Cel puţin una dintre acestea se va dovedi neîntemeiată sau exagerată.
Etapa a treia. Echipa analizează felul în care ideea sau practica existentă ar putea fi
modificată pentru a rezista, pe rând, fiecărei critici ridicate. Acest stadiu este în mod esenţial
constructiv, întrucât grupul încearcă să modeleze strategia pentru a preîntâmpina principalele
neajunsuri. Se poate însă întâmpla să identificăm o dificultate sau un dezavantaj fundamental
pe care grupul să nu le poată înlătura. În acest caz ideea sau practica respectivă trebuie
abandonată. Cu toate acestea o astfel de întâmplare este benefică, ajutându-ne să descoperim
în timp util aspectele negative ale unei abordări sau propuneri.
Exerciţiul este util atunci când o idee a ajuns în faza de adoptare şi implementare din cadrul
procesului de luare a deciziilor. Pe lângă semnalarea punctelor slabe ale proiectului.

9
 Bibliografie

 Petca, Ioan-Constantin - Metode și tehnici moderne de management organizațional

 Țîțu Mihail - Managementul Inovării, Bucuresti, 2005
 Bretcu Angela - Bazele merceologiei, Timisoara, 1998.

10