Metoda asaltului de idei (brainstormingul)

Brainstormingul1 este o metodă a discuției în grup, inițiată de A.Osborn 1953 cu funcția distinctă
de a înlesni căutarea și de găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme de rezolvat, printr-o
intense mobilizare a ideilor tuturor participanților la discuție. Este un bun exercițiu de stimulare
și cultivare a creativității de grup, pentru a îndruma participanții să producă mai multe soluții.
Oricum, aceasta sunt mai puțin importante decât procesele gândirii care se dezvoltă, care se nasc
în mintea elevilor.

Tehnica asociativă are un specific aparte prin faptul că disociază, desigur în mod artificial,
timpul de producere a ideilor (faza producției de idei) de timpul în care se evaluează aceste idei )
de faza aprecierii critice a ideilor emise), ceea stimulează gândirea divergentă creșterea
producției de idei. În acest sens, întreaga discuției se desfășoară în condițiile respectării anumitor
reguli esențiale și anume:

a) În primă fază, odată problema lansată în discuția unui grup nu prea mare, de cca 20-30 de
participanți se lasă frâu liber dezlănțuirii gândirii și imaginației creative ale acestora,
cerându-li-se să exprime spontan și deschis ideile și ipotezele care le vin pentru prima
oară în minte. Accentul se pune acum pe cantitate, pe anunțarea a cât mai multor și mai
diverse idei și soluții posibile. Cu cât „recolta” va fi mai bogată, cu atât mai bine;
b) Pentru a elibera subiecții de sub influența oricăror factori de inhibiție, de timiditate, de
frică de a nu greși ori de a-și atrage critici și de a se pune astfel într-o lumină defavorabilă
fată de ceilalți participanți, este inadmisibil ca judecarea ideilor enunțate să aibă loc
imediat. Prin aceasta se încearcă evitarea oricărui blocaj intelectual, prevenirea inhibării
spontaneității de gândirea în favoarea unei maxime mobilizări a resurselor creative ale
tuturor membrilor grupului;
c) Trebuie ascultate cu atenție toate ideile participanților, fiecare dintre ei fiind încurajat să
construiască, dacă este posibil, pe ideile precedente emise de antevorbitori, să încerce noi
asociații, să le combine și să ajungă, pe această cale, la idei superioare celor inițiale, la un
nou produs. Ceea ce poate apărea neobișnuit sau absurd pentru unul, poate fi binevenit
pentru altul, poate sugera altora o idee nouă, interesantă și utilă;

1
Engl. Brain = creier, inteligență; storm = furtună, asalt; brainstorming – în traducere fidelă = furtună în creier ; în
traducere = metoda asaltului de idei; metoda inteligenței de asalt
 d) În cadrul discuției, subiecții sunt încurajați permanent, indiferent de valoarea intervenție
lor, nici o idee, nici o soluție, oricât de imposibilă sau de aberantă ar părea ea, nu trebuie
să fie înlăturată. Ironizarea neștiinței sau a greșelilor, cuvântul „ridicol” sunt necunoscute
în brainstorming, întrucât ele se dovedesc nefavorabile unui proces de creație;
e) Evaluarea și selecția ideilor emise și a soluțiilor propuse sunt lăsate pe mai târziu (peste o
zi, peste două zile) și se face de către profesor sau împreună cu participanții. De aici și
denumirea de „metoda evaluării amânate” (deferred judgement). În acest caz ideile sau
propunerile avansate se înregistrează pe bandă de magnetofon (sau cu discreție, de către o
persoană dinainte desemnată). În răstimp, subiecții se simt îndatorați să înceteze să
reflecteze asupra problemei și eventual să revină cu sugestii și cu noi idei îmbunătățite.
„perioada de incubare” poate fi extinsă oricât se crede de cuviință sau chiar să se repete,
până se ajunge la promovarea unor idei noi, interesante și prin ele, la găsirea soluției
așteptate.

Punctul de vedere de la care se pornește în acreditarea acestei metode constă în aceea că o

problemă elaborată cu logici diferite, tratată din unghiuri diferite de vedere, are mai mari
șanse să-și găsească rezolvarea cuvenită. Ideea (soluția) emisă de un membru al grupului
conduce la stimularea activității celorlalți, la o adevărată, „fertizare mutuală”, până la urmă
discuția soldându-se cu rezultate rodnice. Amânarea evaluării, ignorarea unor reguli și
obișnuințe care întăresc conformismul, dau un impuls salutar activității creatoare a
participanților la discuție. Brainstormingul se folosește mai puțin în lecțiile obișnuite si mai
mult în cadrul unor lecții de sinteză cu caracter aplicativ, în seminarii și în activitățile de cerc.
La baza adoptării unor proiecte de acțiune legate, de exemplu de prevenire și combaterea
poluării mediului înconjurător, a găsirii unor resurse proprii de autoadaptare a atelierelor și
laboratoarelor școlare, este folosită adeseori această metodă.

Bibliografie
Ioan Cerhit, Metode de învățământ, Ed POLIROM, 2006, București, pg 153-154.