Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvântul pace derivă din latinescul pax. El definește în general, în sens pozitiv, o stare de
liniște, o stare lipsită de conflicte militare. Pe planul colectiv, pacea este absența războiului. În
acest sens, societățile totalitare sau dictatoriale pot fi în pace pe planul militar, dar nu pe planul
social: de exemplu, lupta claselor este o stare de război social. Menținerea păcii internaționale
este unul dintre obiectivele organizațiilor ca de pildă ONU. Există și organizații ne-
guvernamentale (ONG) care susțin tratativele pentru pace acolo unde domnește starea de război,
ca de exemplu Neve Șalom - Wahat as Salam, mișcarea comună israelo-palestiniană. Pe planul
individual, pacea poate fi și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de acreală, de
frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe
salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (latină pax vobis, arabă salam aleikum, comună
în întreaga lume islamică, șalom în ebraică, devenit șulem în idiș). Are in limbile semitice și
sensul de sănătate (ceea ce se aseamană cu semnificația salutărilor din alte culturi și limbi - fii
sănătos, salve, zdrastvîite, geia su ș.a.m.d.).Toate religiile propovăduiesc pacea, cel puțin între
proprii lor credincioși și enoriași, dar uneori și războiul, îndeosebi împotriva necredicioșilor.1
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pace
2
Mazilu, Dumitru, Dreptul păcii , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006,
pp.5-8
Victor Hugo arată că „oricum ar fi ziua de azi, ziua de mâine e pacea”, iar George
Topârceanu releva că nimic nu este mai de preţ ca dreptul oamenilor la linişte, la pace, deoarece
„războiul opreşte vremea în loc şi desfăşoară de-a-ndăratelea pe pământ toate etapele
civilizaţiei omeneşti”. “Câte nu poate realiza omenirea – arăta Nicolae Bălcescu – dacă dreptul
popoarelor la pace se înfăptuieşte.”
Pe de alta parte, războiul este un conflict militar sau nu, scurt sau de durată, între două
sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese financiare,
etnice, teritoriale, economice și politice. 3 Deosebit de interesant este că statistici care acoperă o
perioadă de aproximativ 2500 ani demonstrează că perioadele de război întrec în frecvență
perioadele de pace4. Lumea nu este o mare liniștită. Suntem departe de sfârșitul istoriei 5. În opera
sale, Niccolo Machiavelli ajungea la concluzia că puterea, lăcomia, dorința de a domina sunt
elementele care caracterizează politica, pe care o definea ca fiind eminamente conflictuală,
complet separată, prin implementarea ei, de cerințele moralei, eticii sau religiei. 6 Nu sunt
necesare surse de informații extraordinare sau capacitate de analiză de excepție pentru a
concluziona că, mutatis mutandis, lumea contemporană este sediul unde asemenea situații și
comportamente există din plin.
Este fundamental să înțelegem corect lumea în care trăim și, ca urmare, esența relațiilor
internaționale care guvernează societatea contemporană. Globalizarea a accentuat această nevoie.
Odată ce primul pas, înțelegerea, a fost făcut, pot fi prefigurate și măsurile și acțiunile necesare,
calibrate situațiilor, se poate afirma că dezvoltările tehnologice și prognozele privind
modificările pe care acestea le vor aduce, accentuează importanța problematicii pentru existența
omenirii. Lumea în care trăim nu este un loc prietenos, fiind din ce în ce mai competitivă.
Suntem martorii violenței atât pe stradă cât și între state.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi
4
Șerban Filip Cioculescu ”Introducere în teoria relațiilor internaționale”, Editura Militară, 2007, pg 135
5
Aluzie la celebra frază a lui Francis Fukuyama.
6
Șerban Filip Cioculescu ”Introducere în teoria relațiilor internaționale”, Editura Militară, 2007, pg 17
contemporană, un asemenea sistem trebuie să funcţioneze atât eficient, dar mai ales eficace, în
menţinerea păcii atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional. Este bine ştiut că
disfuncţionalitatea lui într-o singură ţară ar putea avea consecinţe imprevizibile pentru soarta
păcii, pentru existenţa însăşi a comunităţii. În prezent, dreptul internaţional public este chemat să
reglementeze domenii noi ale activităţii umane, cum sunt folosirea energiei nucleare în scopuri
paşnice, activitatea spaţială, protecţia mediului înconjurător, sau explorarea şi folosirea
resurselor naturale ale spaţiilor submarine, din zona internaţională. Ca urmare a acestui fapt,
dreptul internaţional public s-a îmbogățit cu noi principii şi norme, cu noi instituţii ale sale.
Războiul şi pacea omului modern definesc astfel o nouă formă de conștiință, pe care
statele trebuie să o organizeze şi care are şi un instrument de măsură: creşterea economică.
Pentru istoricii viitorului formele de pace şi cele ale războiului actual vor oferi o descriere fără
rest a vremurilor cu care suntem contemporani. Războiul, ca de altfel şi perioadele de pace, sunt
forme de echilibrare a energiilor sociale, iar modul în care ele se poartă ori se manifestă depune
mărturie despre cultura şi stadiul de dezvoltare socială. Omul modern este omul conştiinţei
individuale, sigur pe liberul său arbitru, iar pretenţia sa de căpătâi a fost aceea de a se raporta
contractual la comunitatea socială din care face parte. El este omul recent. Omul modern a luat
act de declaraţia lui Friedrich Nietzsche, care a constatat că Dumnezeu este mort, ucis de dorinţa
de a-l chestiona şi pune la îndoială după logica raţională. Fără de Dumnezeu, omul modern a
rămas şi fără o sumă de repere, pe care le-a înlocuit cu ţinte materiale. A devenit astfel vulnerabil
şi slab în faţa nevoii de a-şi satisface dorinţele imediate şi temător pentru ziua de mâine. A
7
Javier Perez de Cuellar – Statement at the twelfth special session at
the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982
devenit uşor manipulabil şi a înlocuit teama de faţă de o instanţă inefabilă cu o morală pe care şi-
o construieşte şi o adaptează permanent.8
8
https://intelligence.sri.ro/razboiul-si-pacea-vremea-omului-modern/
numără conflictele sociale dintre diferitele state ale lumii, generate de situații interne diverse,
precum rasism, extremism, religie, xenofobie, naționalism, politică, economie, accentuarea, atât
pe plan internațional, cât și pe plan intern, a așa-numitului terorism de stat, respectiv de
finanțările primite de diverse grupuri și organizații din partea persoanelor interesate ori chiar a
unor servicii secrete, creșterea accentuată a violențelor și intensificarea fenomenului crimei
organizate, dezintegrarea unor forțe armate provenite din fostele state socialiste, conflicte
militare și politice din diverse țări și zone de pe mapamond, generate de interese diferite, la baza
cărora stau lupta pentru putere și interesele financiare, creșterea gradului de sărăcie a populației,
slăbirea accentuată a economiilor unor state, scăderea nivelului de trai, inflația, șomajul,
expansiunea accentuată a fundamentalismului islamic, luptele interne pentru înlăturarea unor
regimuri politice, lipsa de organizare în interiorul instituțiilor ce au atribuții în identificarea și
combaterea acțiunilor teroriste, comunicarea modernă între diferite organizații și grupuri teroriste
și criminale, cu convingeri și ideologii diferite.
“Partea morală a razboaielor, ca de altfel a oricărei lupte, este că din acestea se creează o
situaţie nouă, îngăduind noului să se afirme, iar vechiului să dispară, astfel ca în mod real să
existe învinşi şi învingători.”(Elio Vittorini). Pacea şi războiul sunt două situaţii foarte
importante în domeniul relaţiilor internaţionale şi cel al politicii. Problema păcii şi a războiului a
fost abordată de-a lungul istoriei din varii unghiuri de analiză şi a constituit obiect de studiu
pentru teoreticieni şi specialişti aparţinând unui spectru larg de discipline de la filozofie şi istorie
până la sociologie, ştiinţe militare, polemologie şi mai nou teoria relaţiilor internaţionale.