Perspectiva proprie asupra războiului și a păcii în lumea contemporană

(Marian Nicoleta, D.O.M I)

Cuvântul pace derivă din latinescul pax. El definește în general, în sens pozitiv, o stare de
liniște, o stare lipsită de conflicte militare. Pe planul colectiv, pacea este absența războiului. În
acest sens, societățile totalitare sau dictatoriale pot fi în pace pe planul militar, dar nu pe planul
social: de exemplu, lupta claselor este o stare de război social. Menținerea păcii internaționale
este unul dintre obiectivele organizațiilor ca de pildă ONU. Există și organizații ne-
guvernamentale (ONG) care susțin tratativele pentru pace acolo unde domnește starea de război,
ca de exemplu Neve Șalom - Wahat as Salam, mișcarea comună israelo-palestiniană. Pe planul
individual, pacea poate fi și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de acreală, de
frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe
salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (latină pax vobis, arabă salam aleikum, comună
în întreaga lume islamică, șalom în ebraică, devenit șulem în idiș). Are in limbile semitice și
sensul de sănătate (ceea ce se aseamană cu semnificația salutărilor din alte culturi și limbi - fii
sănătos, salve, zdrastvîite, geia su ș.a.m.d.).Toate religiile propovăduiesc pacea, cel puțin între
proprii lor credincioși și enoriași, dar uneori și războiul, îndeosebi împotriva necredicioșilor.1

Pacea este condiţia esenţialã a vieţii; de dobândirea, menţinerea şi consolidarea ei depind

dezvoltarea normalã a naţiunilor, realizarea obiectivelor de progres şi civilizaţia întregii
umanităţi. Pacea este condiţia creaţiei, premisa fundamentalã a marilor descoperiri ale geniului
uman, garanţia folosirii lor în scopul propãşirii tuturor popoarelor. Numai pacea poate sã asigure
omului climatul firesc,necesar afirmãrii şi dezvoltãrii sale multilaterale. Pacea reprezintã condiţia
existenţei, a liniştii şisiguranţei pe planeta noastră.2 În condiţiile multiplicării actelor de forţă şi
ameninţare cu forţa, apariţiei şi proliferarii conflictelor armate, a războaielor și, în consecință a
încălcării dreptului fundamental la pace, dezbaterile internaţionale din ultimele decenii s-au
concentrat în direcţia edificării unei adevărate construcţii a păcii, a acelor mecanisme necesare
realizării principiilor şi normelor specifice unui Drept al păcii.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pace
2
Mazilu, Dumitru, Dreptul păcii , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006,
pp.5-8
 Victor Hugo arată că „oricum ar fi ziua de azi, ziua de mâine e pacea”, iar George
Topârceanu releva că nimic nu este mai de preţ ca dreptul oamenilor la linişte, la pace, deoarece
„războiul opreşte vremea în loc şi desfăşoară de-a-ndăratelea pe pământ toate etapele
civilizaţiei omeneşti”. “Câte nu poate realiza omenirea – arăta Nicolae Bălcescu – dacă dreptul
popoarelor la pace se înfăptuieşte.”

Pe de alta parte, războiul este un conflict militar sau nu, scurt sau de durată, între două
sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese financiare,
etnice, teritoriale, economice și politice. 3 Deosebit de interesant este că statistici care acoperă o
perioadă de aproximativ 2500 ani demonstrează că perioadele de război întrec în frecvență
perioadele de pace4. Lumea nu este o mare liniștită. Suntem departe de sfârșitul istoriei 5. În opera
sale, Niccolo Machiavelli ajungea la concluzia că puterea, lăcomia, dorința de a domina sunt
elementele care caracterizează politica, pe care o definea ca fiind eminamente conflictuală,
complet separată, prin implementarea ei, de cerințele moralei, eticii sau religiei. 6 Nu sunt
necesare surse de informații extraordinare sau capacitate de analiză de excepție pentru a
concluziona că, mutatis mutandis, lumea contemporană este sediul unde asemenea situații și
comportamente există din plin.

Este fundamental să înțelegem corect lumea în care trăim și, ca urmare, esența relațiilor
internaționale care guvernează societatea contemporană. Globalizarea a accentuat această nevoie.
Odată ce primul pas, înțelegerea, a fost făcut, pot fi prefigurate și măsurile și acțiunile necesare,
calibrate situațiilor, se poate afirma că dezvoltările tehnologice și prognozele privind
modificările pe care acestea le vor aduce, accentuează importanța problematicii pentru existența
omenirii. Lumea în care trăim nu este un loc prietenos, fiind din ce în ce mai competitivă.
Suntem martorii violenței atât pe stradă cât și între state.

Dreptul păcii, ca ansamblu de norme menite să asigure organizare şi desfăşurarea

relaţiilor paşnice între state, naţiuni şi popoare, presupune acordul de voinţă al statelor, atât în
procesul de elaborare, cât şi în cel al aplicării şi realizării normelor şi principiilor convenite. Deci
voinţa statelor vizează cu prioritate decizia menţinerii şi consolidării păcii. În societatea

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi
4
Șerban Filip Cioculescu ”Introducere în teoria relațiilor internaționale”, Editura Militară, 2007, pg 135
5
Aluzie la celebra frază a lui Francis Fukuyama.
6
Șerban Filip Cioculescu ”Introducere în teoria relațiilor internaționale”, Editura Militară, 2007, pg 17
contemporană, un asemenea sistem trebuie să funcţioneze atât eficient, dar mai ales eficace, în
menţinerea păcii atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional. Este bine ştiut că
disfuncţionalitatea lui într-o singură ţară ar putea avea consecinţe imprevizibile pentru soarta
păcii, pentru existenţa însăşi a comunităţii. În prezent, dreptul internaţional public este chemat să
reglementeze domenii noi ale activităţii umane, cum sunt folosirea energiei nucleare în scopuri
paşnice, activitatea spaţială, protecţia mediului înconjurător, sau explorarea şi folosirea
resurselor naturale ale spaţiilor submarine, din zona internaţională. Ca urmare a acestui fapt,
dreptul internaţional public s-a îmbogățit cu noi principii şi norme, cu noi instituţii ale sale.

În societatea contemporană, dreptului internațional public îi revine un rol important în

menținerea și consolidarea păcii. Acest rol, argumentat în numeroase lucrări, este demonstrat de
evoluția cotidiană a raporturilor dintre state. În acest sens, relevând necesitatea sporirii rolului
dreptului internațional, Secretarul general al O.N.U. arăta că, în prezent, o grea răspundere o
poartă ”nu numai guvernele, dar și omenirea însăși”, pentru că ”popoarele trăiesc sub
amenințarea unei noi conflagrații mondiale incontrolabile”. Menținerea păcii ne obligă să
întreprindem toate măsurile ce se impun ”într-o situație de urgență.7

Războiul şi pacea omului modern definesc astfel o nouă formă de conștiință, pe care
statele trebuie să o organizeze şi care are şi un instrument de măsură: creşterea economică.
Pentru istoricii viitorului formele de pace şi cele ale războiului actual vor oferi o descriere fără
rest a vremurilor cu care suntem contemporani. Războiul, ca de altfel şi perioadele de pace, sunt
forme de echilibrare a energiilor sociale, iar modul în care ele se poartă ori se manifestă depune
mărturie despre cultura şi stadiul de dezvoltare socială. Omul modern este omul conştiinţei
individuale, sigur pe liberul său arbitru, iar pretenţia sa de căpătâi a fost aceea de a se raporta
contractual la comunitatea socială din care face parte. El este omul recent. Omul modern a luat
act de declaraţia lui Friedrich Nietzsche, care a constatat că Dumnezeu este mort, ucis de dorinţa
de a-l chestiona şi pune la îndoială după logica raţională. Fără de Dumnezeu, omul modern a
rămas şi fără o sumă de repere, pe care le-a înlocuit cu ţinte materiale. A devenit astfel vulnerabil
şi slab în faţa nevoii de a-şi satisface dorinţele imediate şi temător pentru ziua de mâine. A

7
Javier Perez de Cuellar – Statement at the twelfth special session at
the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982
devenit uşor manipulabil şi a înlocuit teama de faţă de o instanţă inefabilă cu o morală pe care şi-
o construieşte şi o adaptează permanent.8

În lumea contemporană, putem plasa terorismul ca fiind cheia de declanșare pentru un al

treilea război mondial. Terorismul este considerat de specialiști ca fiind cea mai clandestină
formă a unui război, el fiind încadrat în categoria generației a patra de conflicte, în care se
încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia. Principala amenințare la adresa
societății actuale, dar și asupra stării de siguranță națională a țărilor lumii, o constituie terorismul
internațional, acesta putând avea efecte devastatoare atât asupra securității statelor, cât și asupra
cetățenilor acestora. Pe plan global, în ultimii ani organizațiile teroriste s-au asociat cu cele ale
crimei organizate, forța și puterea acestora crescând considerabil. Multe dintre atacurile acestora
implică armele nucleare și biologice, explozibilii de ultimă generație cu putere inimaginabilă de
distrugere, dar și virușii dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea
rapidă a panicii si terorii. Terorismul a devenit, din păcate, un cuvânt cunoscut în lumea întreagă,
el generând permanent un sentiment de instabilitate, panică și groază. Terorismul este aproape
întotdeauna asociat cu lumea islamică, flagelul acestuia afectând tot mai multe state ale lumii, în
ciuda eforturilor internaționale depuse. Terorismul contemporan se dovedește a fi mult mai
prezent în țările dezvoltate, unde accesul la arme sofisticate, de ultimă generație, este destul de
facil. În ultimii ani țări puternic dezvoltate precum Germania, Franța, Spania ori Italia s-au
transformat în adevărate “raiuri” ale teroriștilor, comparativ cu state din Orientul Mijlociu sau
America Latină. Terorismul modern este considerat un război de lungă durată, purtat prin orice
mijloace (convenționale sau atipice), care este mediatizat selectiv în funcție de interesele
grupărilor teroriste, ce dispun de informații diverse, având ținte strategice și nerespectând nici un
fel de regulă.

Terorismul contemporan se manifestă pe verticală, complexul de informații, tehnologii și

operațiuni fiind asimetrice. Extrapolând, societatea actuală este amenințată de super-terorism,
acțiunile îndreptate împotriva populației fiind realizate de multe ori prin folosirea armelor de
distrugere în masă. Se poate spune că terorismul s-a transformat într-o armă strategică,
terorismul chimic, terorismul biologic ori terorismul nuclear fiind cele mai mari amenințări
actuale la adresa omenirii. Printre cauzele care au dus la amplificarea fenomenului terorist se

8
https://intelligence.sri.ro/razboiul-si-pacea-vremea-omului-modern/
numără conflictele sociale dintre diferitele state ale lumii, generate de situații interne diverse,
precum rasism, extremism, religie, xenofobie, naționalism, politică, economie, accentuarea, atât
pe plan internațional, cât și pe plan intern, a așa-numitului terorism de stat, respectiv de
finanțările primite de diverse grupuri și organizații din partea persoanelor interesate ori chiar a
unor servicii secrete, creșterea accentuată a violențelor și intensificarea fenomenului crimei
organizate, dezintegrarea unor forțe armate provenite din fostele state socialiste, conflicte
militare și politice din diverse țări și zone de pe mapamond, generate de interese diferite, la baza
cărora stau lupta pentru putere și interesele financiare, creșterea gradului de sărăcie a populației,
slăbirea accentuată a economiilor unor state, scăderea nivelului de trai, inflația, șomajul,
expansiunea accentuată a fundamentalismului islamic, luptele interne pentru înlăturarea unor
regimuri politice, lipsa de organizare în interiorul instituțiilor ce au atribuții în identificarea și
combaterea acțiunilor teroriste, comunicarea modernă între diferite organizații și grupuri teroriste
și criminale, cu convingeri și ideologii diferite.

În cadrul unei societăţi libere, democratice, cetăţenii nu simt nevoia de a se înarma

individual pentru a-şi asigura protecţia. Apărarea vieţii şi proprietăţii acestora reprezintă, în mod
normal, apanajul statului. Există însă cazuri în care unele guverne, confruntate cu atacuri
teroriste de mare anvergură, nu mai sunt în măsură să-şi îndeplinească îndatoririle pe linie de
securitate faţă de proprii cetăţeni. În aceste condiții, de insecuritate accentuată, oamenii se văd
nevoiţi să-şi poarte singuri de grijă, înarmându-se, formând grupări para-militare capabile să le
apere interesele economice, sociale, religioase, politice sau de altă natură.Terorismul a
determinat mutaţii în strategia de securitate a statelor şi organizaţiilor de tip militar (NATO).
Terorismul a determinat o schimbare a concepţiei privind poziţia şi rolul instituţiei militare faţă
de acest fenomen cu grad mare de risc şi pericol social; considerat ca forma actuală de continuare
politică a ducerii războiului cu alte mijloace, terorismul a impus regândirea structurilor şi
înzestrărilor forţelor militare, înfiinţarea unor unităţi mobile, de tip comando, dotate cu
armament sofisticat şi aparatură de comunicaţii de ultimă oră, capabile să desfăşoare independent
acţiuni de anihilare a grupurilor teroriste în orice punct al globului. Terorismul a impus chiar o
regândire a conţinutului interesului naţional şi a modalităţilor sale de promovare şi apărare; este
de fapt o reactivare şi generalizare a realismului politic de tip american. Terorismul a devenit şi
un pretext al marilor puteri de a-şi disputa zonele de influenţă geopolitică, iar terorismul
tradiţional tinde să se transforme într-un terorism de stat. Procesul de globalizare pe de o parte
amplifică mobilitatea şi posibilităţile de manifestare a terorismului, pe de altă parte, acest
fenomen creează o motivaţie nouă a solidarizării la scară mondială a statelor democratice în
procesul de combatere a acestui flagel.

“Partea morală a razboaielor, ca de altfel a oricărei lupte, este că din acestea se creează o
situaţie nouă, îngăduind noului să se afirme, iar vechiului să dispară, astfel ca în mod real să
existe învinşi şi învingători.”(Elio Vittorini). Pacea şi războiul sunt două situaţii foarte
importante în domeniul relaţiilor internaţionale şi cel al politicii. Problema păcii şi a războiului a
fost abordată de-a lungul istoriei din varii unghiuri de analiză şi a constituit obiect de studiu
pentru teoreticieni şi specialişti aparţinând unui spectru larg de discipline de la filozofie şi istorie
până la sociologie, ştiinţe militare, polemologie şi mai nou teoria relaţiilor internaţionale.

“Războiul şi pacea în politica mondiala am ajuns la concluzia că problema războiului şi a

păcii este cea mai arzătoare problemă a timpului nostru, deoarece războiul este un fenomen care
a fost prezent pe tot parcursul dezvoltării omenirii şi care şi-a lăsat amprenta asupra politicii
externe a statelor, astfel necesitatea menţinerii păcii preocupă mai mult decît oricînd întreaga
omenire. Chiar dacă războiul este un act conştient, un mod bine gândit şi pregătit cu
minuţiozitate de a pune în aplicare, prin mijloace violente, o decizie politică, în vederea
impunerii voinţei proprii asupra adversarului şi obţinerii unui anumit efect, războiul se comportă
tot mai mult ca un fenomen haotic, care aduce cu sine distrugeri masive şi pierderi de vieţi
nevinovate. În general pacea şi războiul este legată de lupta pentru putere care se dă între actorii
mediului internaţional. Eliminarea războiului din viaţa internaţională, se poate realiza prin
construirea de regimuri politice democratice, prin promovarea avantajelor comerţului
internaţional şi prin crearea unor mecanisme instituţionale cu caracter internaţional care să
gestioneze pacea şi prosperitatea. Securitatea nu trebuie lăsată la discreţia unor negocieri
bilaterale secrete şi a credinţei în echilibrul de putere. Oamenii politici şi diplomaţii sînt
înzestraţi cu raţiune şi acţionează raţional în practica diplomatică. Acest fapt îi determină să fie
uniţi de interesul fundamental de a crea o comunitate mondială, bazată pe un sistem al păcii,
care poate fi realizat în anumite condiţii. În general războiul va fi aşa cum va fi societatea
viitorului, adică acesta va fi prezent în societate, însa formele, tipurile acestuia , scopurile vor fi
diferite de cele precedente, deoarece odată cu dezvoltarea societăţii apar noi tehnici, tehnologii,
apar noi tipuri de arme. Astfel observăm ca în trecut războiul se ducea între state, între ebtităţi
politice, însă în prezent observăm o transformare a războiul, apar aşa numitele “noile războaie”,
care au apărut în sistemul internaţional după Războiul Rece, acestea implică violări a drepturilor
omului. În cadrul acestor noi războaie statul îşi pierde centralitatea, aici fiind implicate bandele
criminale, care au ca scop să-ţi impună voinţa sa asupra altor personae prin mijloace violente şi
folosirea forţei. Pe parcursul dezvoltării societăţii apar probleme cu care acesta se confruntă,
astfel de problem au căpătat denumirea de probleme globale, constituind un real pericol pentru
echilibru mondial, care cer o soluţionare. Unele din ele poarta un caracter local, altele, din
contra cuprind regiuni mari sau omenirea în ansamblu.