Universitatea Al. I.

Cuza Iai Facultatea de Filosofie

Bipolaritatea si perioada post- Razboi Rece

Student:

tiine politice, Anul II, Grupa 1

1.Argument; 2.Conceptul de bipolaritate ; 3. Conceptul de razboi rece ; 4.Cuprins; 5.Concluzii; 6 Bibliografie:

1.ARGUMENT Criza, ca i rzboiul, face parte din viaa oamenilor, a societii omeneti. Ea reprezint un moment (o perioad) de disfuncionalitate n evoluia societii, care necesit soluii viabile, menite s asigure oschimbare sau o revitalizare a sistemelor i proceselor deteriorate.Cauzele crizelor sunt complexe, iar rezolvarea lor ine de funcionalitatea social, de filosofia i fizionomia de sistem i de proces. Dei crizele i conflictele au fost analizate n mod riguros, nu se cunosc i, mai ales, nu se pot prevedea n totalitate i n mod oportun toate cauzele care le genereaz, nici mcar cele eseniale. Nici o societate omeneasc, din cte se cunosc pn acum, nu s-a dezvoltat i nu se dezvolt linear. Viaa unei societi cunoate momente simetrice, disimetrice i asimetrice, evoluii rapide i stagnri, progrese i regrese, situaii normale, dar i anormaliti, crize i conflicte. Omenirea se lupt cu ele de la nceputul existenei sale i, probabil, aceast lupt va fi dus pn n ultima clip a existenei umane. De aici nu rezult c fenomenul crizelor i conflictelor reprezint o fatalitate, c oamenii sunt complet neputincioi n faa lui i trebuie s se resemneze, ci doar o realitate social, politic, economic, informaional, militar etc. de care trebuie s se in seama i care poate fi ameliorat i chiar controlat. Este posibil ca oamenii s nu mai fie victime incontiente i, adesea, indiferente ale crizelor, conflictelor i rzboaielor, ci s foloseasc aceste fenomene i aceste procese pentru a-i ameliora propria condiie, pentru a grbi procesele de modernizare i a prelungi perioadele de prosperitate i de stabilitate. Deja omenirea i-a format unele abiliti n ceea ce privete gestionarea crizelor i conflictelor i, dei nu a reuit s rezolve pe deplin problema conflictualitii, a realizat, totui, pai importani n prevenirea unor crize i conflicte militare de mare amploare, cu ntrebuinarea armelor de distrugere n mas i a altor mijloace. Tratatele i acordurile privitoare la asigurarea pcii i securitii planetei, la neproliferarea armelor de distrugere in masa, la interzicerea minelor i altor mijloace de distrugere a fiinei umane, la controlul armamentelor, activitatea ONU i a altor organizaii de securitate constituie expresii ale efortului omenirii de a pune sub control fenomenul conflictualitii. Din pcate, fenomenul evolueaz, iar msurile de securitate economic, social i militar in cu greu pasul.

Vulnerabilitile cresc o dat cu dezvoltarea societilor, simetric cu pericolele i ameninrile, apar altele noi, de cele mai multe ori, n mod aleatoriu, greu de anticipat i de contracarat. Cu toate acestea, fenomenul crizelor i conflictelor trebuie studiat, analizat, neles i pus sub control. Toate instrumentele cunoaterii trebuie puse n slujba analizei i soluionrii crizelor i conflictelor. Chiar dac rezultatele nu vor fi totdeauna spectaculoase, ele nu vor lipsi. Studiind fenomenologia i filosofia crizei, omenirea nu are dect de ctigat. Este i rmne cea mai mare provocare a tuturor timpurilor. Analiza atent a crizelor care au avut loc de la ncheierea rzboiului rece reliefeaz cteva trsturi importante ale acestora care au fcut ca situaia strategic cel puin n Orientul Mijlociu, n Orientul Apropiat, n Balcani, n Caucaz, n Indonezia, la grania dintre India i Pakistan, n Camir (n general, n Asia de Sud i n Asia de Sud-Est), dar i n unele zone din America Latin, s fie instabil, conflictual i chiar periculoas. Dac, la acestea se adaug i atacurile teroriste ale ETA, n Spania, i IRA, n Marea Britanie, cele teroriste asupra Statelor Unite ale Americii, efectuate la 11 septembrie 2001 i, n continuare, n afara acestuia, cele efectuate n Turcia, n Spania i n Rusia i n alte pri asupra unor obiective de importan strategic sau, pur i simplu, asupra populaiei, avem o imagine concludent asupra ariei de rspndire a acestora i asamblrii lor n planul finalitii, al efectelor. Aceste trsturi sunt: proliferarea strii de haos i, pe fondul restriciilor financiare i dificultilor economice, finanarea subteran a unui sistem de insecuritate internaional din ce n ce mai complicat i mai greu de contracarat; constituirea i consolidarea reelelor crimei organizate i terorismului internaional cu noduri de dirijare n punctele invulnerabile i module de aciune n punctelecheie; folosirea de ctre anumite cercuri de interese a prevederilor legislaiei internaionale cu privire la drepturile omului i la drepturile minoritilor pentru a-i asigura propria libertate de aciune i a realiza un adevrat dispozitiv ofensiv strategic modulat pe punctele vulnerabile ale planetei (ale statelor care au posibilitatea s controleze i s limiteze libertatea de aciune a reelelor economice i financiare subterane i a agenturilor acestora); proliferarea, prin sistemul corupiei, a unor filosofii revanarde, a unei filosofii a rzbunrii, care a dat natere unui terorism primitiv, rzbuntor, fundamentalist, care nu se afl numai n dimensiunea extremismului islamic, ci i n cea a altor cercuri extremiste, de sorginte politic, etnic sau religioas; crearea impresiei c ne apropiem de un conflict intercivilizaional, de un rzboi al civilizaiilor; criza de falie.

Principalele crize post-rzboi rece, cu efect n planul relaiilor internaionale i n cel al mediului internaional de securitate au fost urmtoarele: criza hidrocarburilor, care a dus la rzboiul din Golf; criza profund a Africii, care ntreine rzboaiele din Somalia, din Angola (rzboiului diamantelor i al petrolului), din Rwanda, din Congo, din Eritreea etc.; criza etnic i secesionist din Balcani, care a reliefat o recrudescen fr precedent a terorismului militar (UCK i Armata de Eliberare din Macedonia sunt expresii clasice ale acestui tip de terorism, ca i IRA i ETA); criza separatist din Cecenia (pe care Moscova o consider terorist, datorit faptului c gherilele cecene sunt ilegale) i aciunile grupurilor teroriste cecene asupra capitalei Rusiei, altor orae din Federaie i asupra populaiei; criza din Orientul Apropiat (rzboiul dintre armata israelian i palestinieni). n concluzie, multiplicarea terorismului rzbuntor i, n parte, a celui religios, fundamentalist, nu este numai o cauz, ci i un rezultat al procesului de globalizare i strii de haos i, n acest sens, un instrument deosebit de eficace pentru obinerea unor efecte bine calculate, care, la prima vedere, scap analizei. Este vorba, ntre altele, de canalizarea energiilor unor mari puteri i ale comunitii internaionale ntr-o direcie voit, n folosul acelor cercuri care folosesc astfel de aciuni, ntruct au interese globale sau regionale puternice. O alt concluzie care se desprinde de aici este aceea a pericolului unui terorism generalizat, care ar menine o perpetu situaie de criz (trecerea de la o criz la alta, de exemplu, de la cea economic la cea informaional, la cea a culturii etc.), fcnd imposibil realizarea unei noi ordini mondiale sau canaliznd procesul de constituire a acesteia ntr-o direcie dorit de anumite cercuri, de anumii actori.

2.Conceptul de bipolaritate Conceptul de bipolaritate este caracterizat printr-un echilibru mondial rezultat din starea de confruntare dintre doua blocuri politice si militare opuse. Esenta acestui echilibru il reprezenta conceptul de Distrugere mutual asigurata (MAD) care ofera suportul fundamental al celor doua sisteme de securitate, materializat prin descurajarea reciproca. Esenta strategiilor de securitate ale puterilor constitue asigurarea unei riposte credibile, prin dezvoltarea propriilor capacitati militare. Existenta celor doua blocuri politico-militare rivale stabileste configuratia

sistemului mondial dupa aceeasi schema dualista, majoritatea statelor aflandu-se in situatia de a alege pe unul dintre cei doi actori politici majori in vederea stabilirii unor relatii privilegiate. In competitia de mentinere a suprematiei sau macar a unui echilibru acceptabil, cele doua blocuri antreneaza in scopuri exclusiv militare surse si resurse inimaginabile, care pot satisface in buna masura cerintele sociale tot mai crescande si diversificate ale cetatenilor.

3. Conceptul de razboi rece Rzboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschis, nonmilitar (dei a cauzat cursa narmrii) i limitat, care s-a dezvoltat dup Al Doilea Rzboi Mondial ntre dou grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se aflau URSS i aliaii ei, crora li se mai spunea i Blocul oriental sau rsritean. Cellalt grup cuprindea SUA i aliaii lor, numii i Blocul occidental sau apusean. La nivel militar-politic a fost o confruntare ntre NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord) i Pactul de la Varovia. La nivel economic, a fost o confruntare ntre capitalism i socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare ntre democraiile liberale occidentale (aa-numita "lume liber," "societatea deschis") i regimurile comuniste totalitare (aa-numita "societatea nchis"). nfruntarea dintre cele dou blocuri a fost numit "Rzboiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntri directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un rzboi "cald"). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns i nu se putea ajunge la un rzboi "cald", la o confruntare convenional datorit faptului c ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice i nucleare, ceea ce a creat o situaie strategic de "deterrence", adic de descurajare i blocare reciproc. Altminteri, se ajungea la o distrugere reciproc total i la o catastrof mondial. Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare ntre serviciile occidentale de "intelligence" (n primul rnd cele americane, CIA, NSA, dar i cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) i serviciile de poliie politic ale regimurilor totalitare comuniste (n primul rnd, KGB, dar i Securitate, STASI, etc.) S-a mai numit "Rzboiul Rece" i datorit faptului c a fost purtat ntre fotii aliai din rzboiul mpotriva regimului totalitar nazist, ntre dou forme de regimuri politice care aveau

aceleai rdcini ideologice, adic lupta democratic pentru emanciparea omului de sub orice form de dominaie. "Rzboiul Rece" a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947, cnd s-a folosit pentru prima oar termenul, i pn la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Rzboiul Rece a fost o lupt n care s-au utilizat presiunea economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaiunile militare de intensitate mic i iminentul rzboi pe scar mare. Rzboiul Rece s-a ncheiat o dat cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice i a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rmas este dominat de o singur supraputere (condiie descris de specialitii n politic internaional drept hegemonie global a SUA ntr-o lume care este unipolar, chiar dac unii specialiti partizani i, n general, antiamericani o numesc multipolar). 4.Cuprins Cnd vine vorba despre relaiile internaionale, s-a obinuit s se foloseasc mai multe cliee: atunci cnd se vorbete despre sistemul internaional se ntrebuinez, chiar i dup terminarea rzboiului rece, termenii de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate. Totui, Rzboiul Rece a luat sfrit, iar clieele au rmas n memoria politicii externe a statelor care le-au folosit. Acestea tind s realizeze un transfer dintr-o categorie n alta, oscilnd ntre multilateralismul printre actorii mici ai sistemului internaional i unilateralismul dar care este instrumentul principal de aciune n favoarea atingerii scopurilor de politic extern a actorilor mari. Un clieu, care are valoare de adevr, chiar i n prezent, cnd au trecut aproape douzeci de ani de la destrmarea sistemului bipolar al relaiilor internaionale, adic de la destrmarea Uniunii Sovietice, unul dintre cei doi poli, care s-a meninut n via cu ajutorul armelor nucleare. Acesta ine de tendina de a caracteriza situaia geopolitic actual, dar i cea trecut, prin prisma relaiilor de politic extern ale Statelor Unite ale Americii i Federaiei Ruse. Nu exist stat sau actor internaional, care s nu in cont n stabilirea intereselor i prioritilor naionale de dispoziia politicienilor de la Casa Alb sau Kremlin.

Analistii politicei i pun ntrebri cum ari fi: Ce sunt aceti doi actori internaionali: rivali sau parteneri? Pn la ce punct se extinde aceast rivalitate sau acest parteneriat? Poate s existe, totui un consens ntre cei doi, innd cont de faptul c la nivel declarativ, adic de discurs politic, tendinele de propagare a interesului naional sunt realizabile ntr-o manier asemntoare i de o parte, i de cealalt? Pn unde poate ajunge tolerana reciproc, dac sistemul internaional a fost n secolul XX prea mic pentru cei doi actori internaionali? Cine va obine primatul asupra lumii: Federaia Rus prin aciuni, declarate multilateraliste sau Statele Unite ale Americii, prin deja consacratele metode unilateraliste? Este posibil s mai asistm la o astfel de duelare pe arena internaional sau Rzboiul Rece le-a epuizat deja resursele n faa noilor provocri? Cel de-al doilea razboi mondial a reuit s pun capt mai multor aspecte care nu-i mai gaseau locul n acea parte din istorie: Imperialismul, structura multipolar aflat ntr-o continu incertitudine chiar de la inceputul secolului a fost inlocuit de biporarismul SUA- URSS, ri participante la rzboi, dar cu situaii complet diferite. SUA era o superputere militar i economic, mult mai puin afectat de cel de-al doilea razboi mondial dect statele europene i URSS pe de o parte care nu putea fi considerat o putere economic, dar totui din punct de vedere militar avea un cuvnt greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin intermediul armelor nucleare. Cauzele exacte ale confruntrii, numite Razboiul Rece, sunt complexe i incerte. Se poate spune totui ca variaia economic i interesele politice i vidul de putere creat prabuirea vechii ordini a creat sistemul bipolar, n care o mare atenie era acordat disputei dintre cele dou mari puteri. Americanii au ncercat s se opun expansiunii comuniste oriunde amenina. Doctrina "containment" a transformat politica extern a SUA de la forma de izolare n care se afla inainte de razboi la una de globalizare de dup razboi, opunndu-se URSS-ului (i mai tarziu Chinei comuniste) att diplomatic ct i militarl. SUA a sponsorizat diferite aliane regionale precum NATO n 1949. URSS-ul a raspuns in 1955 prin Trataul de la Varovia. Ambele pri au cautat sprijin n lumea a treia, unde atat SUA ct i URSS au investit armament i bani n diferite guverne sau grupuri de rebeli, n continua lupt comunism-capitalism.

Oricare ar fi progresul ctre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentru totdeauna tulburat de folosirea bombei atomice asupra oraului Hiroshima pe 6 august 1945. Armele atomice au schimbat relaiile de putere, prin introducerea posibilittii de autodistrugere total a oamenilor. Ei practic au imprit lumea pentru cteva decenii n dou clase de putere: cele dou mari superputeri, care deineau cea mai mare parte a armelor nucleare i ceilali. Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este att de dezastruos ncat cea mai parte din sistemele politice prevd sfritul lumii. Un rezultat este acela ca superputerile nucleare au evitat un razboi direct ntre ele. Un alt rezultat este acela c discuiile pe baza armelor nucleare au devenit un proces continuu. Deceniile de convorbiri despre arme au avut un succes limitat. Un numr de acorduri au restrans arsenalele nucleare ale SUA si Rusia. Faptul ca ambele superputeri posedau arme nucleare, n mod firesc a dus la evitarea unor confruntri directe cu toate c au existat cteva. Cel mai serios dintre acestea a fost criza nuclear din Cuba, izbucnit n octombrie 1962 dup ce sovieticii incepuser s construiasc rachete nucleare de raza medie n Cuba. Doctrina american ce privea un control strict asupra evoluiei altor state a dus la implicarea SUA n Vietnam. Forele vietnameze conduse de ctre naional-comunistul Ho Chi Minh au nvins armatele franceze coloniale in 1954 i au capatat independena. Dar ara era mprit ntre forele de nord conduse de Ho i un guvernamant pro-vestic n sud. A nceput lupta pentru unificarea Vietnamului, politica american de control strict asupra evoluiei altor state a mpins SUA s intervin cu propria ei armat n1964 n sprijinul Vietnamului de Sud.

Vietnamul a cauzat un numr important de schimbri n atitudinea SUA i a implicrii acesteia n relatiile internaonale. Una dintre schimbri a fost o sporire a rezistenei fa de necesitatea razboiului rece de a combate comunismul pretutindeni. n al doilea rnd, SUA a realizat cu claritate c sistemul bipolar se prabuea. Cu toate c, mai ales din punct de vedere militar unele aspecte ale bipolarismului s-au pstrat, sistemul de aliane din jurul celor doi poli a nceput sa se fragmenteze. China i URSS erau atat de contrare ncat erau pe punctul de a se gasi n razboi n 1969. ncepnd, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic Leonid I. Brejhnev(1964-1982) i a preedintelui american Richard M. Nixon(1969-1974) relaiile est-vest

au nceput s renasc. Realiznd cu acuratee realitatea schimbrii balanei puterii, n special ascensiunea Chinei i declinul consensului n cea ce privete razboiul rece n SUA, Nixon s-a hotrt s mbunteasc relaiile cu URSS i China printr-o politic de detent. Bazndu-se pe propriile perspective internaionale i schimbri interne, URSS i China ajung la un real consens politic i au copiat tendina de moderare din politica american. Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor 70 si inceputul anilor 80 relatiile dintre est si vest au continuat sa se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au imbunatatit. Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult mai repede. URSS a intrat in atentia puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a functionat drept catalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic opresiv al URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice. Gorbaciov a cautat sa restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic. Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al cuvintelor, scopul sau principal era sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba relatii mai bune cu vestul pe langa proclamata sa preferinta pentru armonie, existand doua motive. In primul rand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia sa reduca partea alocata de catre bugetul URSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri interne in vederea dezvoltarii tehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de relatii pasnice cu vestul ar fi permis acestor state sa investeasca in anumite aspecte economice incluzand tehnologii sofisticate, conditii mai favorabile de schimburi, si accentuarea unor investitii private in URSS. Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-o combinatie intre o diplomatie publica abila si activitate intensa. El a retras fortele sovietice din Afganistan, a cooperat cu SUA spre a detensiona situatia din sudul Africii, America centrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul intentioneaza sa permita Europei de est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in politica URSS cuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de Est ocazia de a se dezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc in ceea ce atunci se numea Germania de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai Germaniei de Est au demonstrat impotriva guvernului lor comunist in fata ultimului simbol al razboiului rece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani guvernul Germaniei de Est a incetat sa functioneze, grabind astfel unificarea

Germaniei. In octombrie 1990 Germania de Est practic s-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor germane, apartinand astfel unei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari din Europa de Est a disparut cu repeziciune, guvernele comuniste din zona au fost dizolvate sau fortate sa renunte la puterea politica. Cateva tari au cerut retragerea trupelor sovietice si in februarie 1991 membrii Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta. Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce presupune prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii supranationale ce presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar. Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal, in care o superputere dobandeste hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebui sa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991) presedintele Bush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o cooperare americano-sovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor internationale. Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a prabusit, unii observatori, printre care si Charles Krauthammer au afirmat ca "traim intr-o lume unipolara, avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar trebui sa se bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a o conduce. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale este un sistem multipolar. Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit: Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul, a spus el celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea mai mare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea. Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal, atunci tari ca SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste roluri de "poli. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea alatura acestora de dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon, spre exemplu, estima faptul ca una din tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI. Germania este si ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice . Economia si potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii internationale a statului japonez.

Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar in decembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar fi de acord sa intra in NATO. S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta facuta de guvernul chinez. Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a submina tarile comuniste ramase, inclusiv China. Al doilea razboi rece sugereaza documentul se baza pe cresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri ocazionale despre Germania sau Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare dintre SUA si oricare dintre aceste tari este in acest moment pura speculatie, dar este incorect sa gandim ca stransa colaborare din al doilea razboi mondial, bazata pe un inamic comun si o alianta dominata de SUA va continua in ordinea mondiala care evolueaza. Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata pe stat. Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va arata si nici nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte organizatii globale ar putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alte forme, ar putea deveni un pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armate unite care pot servi in mod neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista de asemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale opozitiei fata de politica unica europeana. Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista deja intre SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce este numit "Nord American Free Trade Association (NAFTA) s-au incheiat. Aceasta ar forma un bloc economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de miliarde de USD annual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe langa NAFTA exista eforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana, sub forma extinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur economica si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisfera vestica ar putea deveni un alt pol regional (Hurrell, 1992).

In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o grupare economica est-asiatica condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata decat cea a blocului est-emisferic nord-american, dar Asociatia Natiunilor din Asia de sud-est (care nu include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a comertului in ianuarie 1992, si regionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz, 1992). Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem international va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in sistemul multipolar timpuriu. 5.Concluzii Departe de a asigura democratia, aflata inca in faza incipienta, disparitia sistemului bipolar a creat un vid de securitate inflamabil, care a favorizat redesteptarea unor vechi dispute teritoriale, nationale, etnice si religioase, degenerand nu de putine ori in conflicte sangeroase. Prin prisma acestei abordari, etapa post-"Razboi Rece" a constituit o provocare si o oportunitate totodata pentru SUA de a-si demonstra capacitatea de unic lider mondial. Evoluiile de dup rzboiul rece implic date noi. Odat cu prbuirea i reculul imperiului sovietic, o Alt Europ, cea a fostelor democraii populare, caut s se integreze ntrun spaiu de pace, de stabilitate, de securitate i de prosperitate. Actuala politic internaional nu poate fi nc disociat de actorii state, care rmn cei mai importani actori pe scena internaional, dar nu trebuie subestimat nici potenialul transformator al actorilor non-etatici (corporaii economice, organizaii, indivizi). Hegemonia S.U.A. cu caracter oarecum temporar se bazeaz pe: superioritatea tehnologic i superioritate informaional. Este evident c n absena unei multipolariti puternice (multipolaritate latent neechilibrat, mai degrab disipat i slab), Statele Unite este tentat de o unipolaritate temporar bazat pe sistemul statelor-pivot aliate i containmentul polilor slabi n scopul meninerii avansului su societal. i celelalte societi non-occidentale i modific percepia:

China (atta timp latent) aspir la statutul de putere mondial, iar containmentul acestei ri pune efectiv n pericol stabilitatea nuclear mondial. O alt putere nesigur, dar ambiioas este India hindus, opus astzi Indiei musulmane (Pakistanului i Bangladesh-ului). Containmentul unor ri cu o populaie exploziv este o tentaie distructiv. Ceea ce reproeaz analitii asiatici Statelor Unite i Europei Occidentale este c sub pretenia democratic se conduc dup o politic extern realist - nedemocratic. Problematica secolului XX va depi i ea pragul secolului XXI: protecia raselor, clivajul mondial sraci bogai, lupta pentru resursele neregenerabile, competiia nuclear i cosmic. 6 Bibliografie 1. Martin Griffiths, Relaii Internaionale, Editura Ziua, Bucureti, 2003;

2. Karl W. Deutsch, Analiza relaiilor internaionale, Editura Tehnica-Info, Chiinu, 2006. 3. Guzzini Stefano, Realismulsi relatiile international, Editura Institutului European, Iasi, 2000
4. Mearsheimer John, Tragedia politicii de forta. Realismul ofensiv si lupta pentru putere,

Editura Antet, Filipesti de Targ, 2003 5. Miroiu Andrei, Ungureanu Radu-Sebastian, Manual de relatii internationale, Editura Polirom, Iasi, 2006.