1.1.

Conceptul de securitate: Securitatea regională

De-a lungul timpului, conceptul de securitate a fost subiectul a numeroase

dezbateri politice, mediatice şi academice, fiind prezent în preocupările cotidiene ale
indivizilor ca şi ale statelor ca actori ai relaţiilor internaţionale, atât în Europa, cât şi
în alte continente. Adesea vorbim despre securitate, însă puţini suntem, care ne
întrebăm, ce înseamnă cu adevărat securitatea?1
În prezent, încă nu s-a ajuns la un consens în privinţa securităţii, însă mai jos,
voi enumera câteva definiţii ale securităţii prezente în gândirea unor politologi.
Arnold Wolfers sugerează că securitatea implică atât mijloace coercitive de a opri un
agresor, cât şi toate modalităţile de persuadare, impulsionate de polisibilitatea unor
beneficii reciproc împărtăşite pentru a transforma ostilitatea în cooperare.
Politologul American Walter Lippman considera că “o naţiune este în siguranţă
în măsura în care nu se află în pericolul de a trebui să sacrifice valori esenţiale, dacă
doreşte să evite războiul şi, poate, atunci când este provocată, să şi le
menţină,obţinând victoria într-un război”.2
Terrz L. Deibel – planul naţiunilor pentru coordonarea folosirii tuturor
instrumentelor puterii de stat, non-militare şi militare, pentru urmărirea obiectivelor
care apasă şi promovează interesele sale naţionale.
Alţi autori, precum Michael H. Louw, consideră că securitatea cuprinde politica de
apărare tradiţională a unei naţiuni, precum şi acţiunile nelimitate ale unui stat pentru
asigurarea supravieţuirii întregii sale capacităţi ca entitate politică, în vederea
exercitării influenţei şi îndeplinirii obiectivelor sale interne şi internaţionale sau acea
parte a politicii guvernamentale care are ca obiectiv crearea de condiţii naţionale şi
internaţionale favorabile protejării sau măririi valorilor naţionale vitale împotriva
adversarilor existenţi şi potenţiali”.3
Dictionary Of American Government defineşte securitatea naţiunii ca o condiţie
a avantajului militar de apărare, o poziţie favorabilă în relaţiile internaţionale şi o

1
Dr. Grigore Silaşi, Ovidiu Laurian Simina, Cele patru libertăţi şi dimensiunea conceptului de
securitate în Europa în “Strategii XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate”, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare “CAROL I”, Bucureşti, 2012, pp. 371, 372.
2
Constantin Moştoflei, Petre DUŢU, Alexandra SARCINSCHI, Studii de securitate şi apărare Vol. II,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2005, p. 5.
3
Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean, Politica de securitate naţională. Concepte, instituţii,
procese, Editura Polirom, Bucureşti, 2007, p. 18.
situaţie de apărare care permite o rezistenţă încununată de success împotriva unor acte
ostile sau distructive, interne sau externe.4
Practic, conceptul de securitate are aceeaşi valoare cu sintagma “absenţa
ameninţărilor” sau cu “absenţa pericolului” la adresa calităţilor dobândite, iar cel de
insecuritate cu sintagma “prezenţa pericolului”.5
Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale defineşte conceptul de securitate
ca fiind cel care urmăreşte asigurarea independenţei şi integrităţii teritoriale a statului,
a prosperităţii, a siguranţei şi dezvoltării durabile a societăţii în ansamblul său. 6
Securitatea este un concept relaţional, care are la bază două componente, una
internă şi alta externă, ambele aflate în raporturi de complementaritate şi
interdependenţă, ce ar presupune o ajustare permanentă a unui sistem de parametrii
interni la condiţiile mediului internaţional de securitate, un proces orientat către
prezervarea spaţiului şi valorilor naţionale.
În literatura de specialitate, deopotrivă în discursurile şi analizele politice, se
mai foloseşte, la fel de frecvent, alte trei noţiuni-concepte securitate zonală, securitate
regional şi securitate globală.
Securitatea regională (continentală) reprezintă starea de siguranţă a statelor unui
continent în privinţa respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale.
7
Aceasta este caracterizată de trei dimensiuni fundamentale ca factor esenţial al
arhitecturii de securitatea globală: culturală, politică şi legală. La bază se află
dimensiunea culturală: nevoia de a înţelege factorii culturali care conduc percepţiile
politice şi luarea deciziilor de la o ţară la alta şi, de la o regiune la alta.
Dimensiunea politică a securităţii regionale, suprapusă culturilor societale este,
comportamentul marilor puteri atât în cadrul structurii de securitate global (Consiliul
de Securitate al ONU) cât şi în cadrul unei organizaţii regionale. Pentru a putea
ajunge la înţelegere politică la nivel regional este necesar, a fi îndeplinite anumite
condiţii: apropierea geografică; creşterea economică constantă; existenţa unui sistem
politic similar; o opinie publică şi lideri politici favorabili ideii de integrare;
omogenitate culturală; stabilitate internă; experienţă istorică şi dezvoltare social
apropiată; forme de guvemare şi sisteme economice compatibile; nivel de pregătire

4
***Dictionary of American Government and Politics, Ed. Dorsez, 1988, p. 9.
5
Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean, op. cit., p. 22.
6
***Carta Albă a Securităţii şi Apărării, Guvernul României, Bucureşti, 2004, p. 84.
7
http://studiidesecuritate.com/2011/08/11/evolutia-conceptelor-de-securitate/, accesat la data
08.04.2014.
militară şi logistica sistemului militar similare ori compatibile; o percepţie comună,
unitară asupra ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii; compatibilitate în
procedurile administrative şi o colaborare anterioară fructuoasă în anumite domenii. 8
Dimensiunea legală impune comportamentului politic să se raporteze la
chestiunile legale, indiferent de vectorul acestuia - în o mare putere, o organizaţie
regională sau chiar Consiliul de Securitate însuşi.
Mediului regional de securitate relevă mai multe tipuri de ameninţări la adresa
securităţii, care preocupă, în egală măsură, statele din zonă, cât şi comunitatea
internaţională, cu prioritate UE şi NATO: conflictele nesoluţionate, instabilitatea sau
eşecul noilor state, terorismul, recrudescenţa criminalităţii organizate, existenţa unor
importante arsenale convenţionale, fluxurile migraţioniste ilegale. Instabilitatea
regională a favorizat o creştere mai mult decât semnificativă şi a traficului de droguri,
acesta constituind o sursă majoră de venituri pentru grupările teroriste sau de tip
mafiot, în special cele cu alură internaţională.
Recrudescenţa extremismului de dreapta, a naţionalismului, xenofobiei şi
revizionismului în unele ţări din regiune, coroborată cu sentimentele anti-Semite
comune acestor mişcări, amplifică sursele de sprijin şi de alianţe ale extremiştilor şi
supradimensionează spectrul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi regionale. 9
În gestionarea securităţii europene şi euro-atlantice de a soluţiona eficient,
oportun şi durabil crizele şi stările conflictuale din regiune sunt evidenţiati vectorii
securităţii regionale, precum: considerarea neîncetată a Balcanilor de Vest şi a zonei
extinse a Mării Negre – spaţiu de interfaţă dintre zonele de securitate europeană, euro-
asiatică şi a Orientului Mijlociu, drept o regiune de maximă preocupare pentru
organismele europene şi euro-atlantice; valorificarea activă şi permanentă a
oportunităţilor de afaceri pe care le oferă această regiune şi, de aici, consolidarea
economică, prin prosperitate, a stării de securitate; accentuarea şi sprijinirea
proceselor de transformare democratică în plan politic, economic, cultural şi militar,
în statele cu deficite considerabile în acest domeniu; elaborarea de către NATO şi
Uniunea Europeană a unor strategii unitare, coerente, credibile şi ireversibile, relativ
la diluarea convingătoare a insecurităţii şi gestionarea durabilă a stării de securitate

8
Dan Ionică, Coordonatele securităţii regionale în “Politici şi strategii în gestionarea conflictualităţii”,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare “CAROL I”, Bucureşti, 2008, p. 215.
9
Roxana Oprea, Mediul regional de securitate în contextual extinderii euro-atlantice în “Spaţiul Sud-
Est European în contextul Globalizării”, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “CAROL I”,
Bucureşti, 2007, pp. 300, 303.
astfel edificate; motivarea statelor care pot fi, direct sau indirect, surse de insecuritate
în a se alătura eforturilor de instaurare şi de edificare a unui climat de linişte, pace şi
ordine socială constituţională; angajarea programelor de asistenţă în domeniul
securităţii în consens cu sensibilităţile naţionale ale statelor asistate; acordarea de
sprijin statelor exportatoare de insecuritate în rezolvarea durabilă a diferendelor
interetnice şi religioase, precum şi în prevenirea oricăror forme de conflicte armate;
continuarea proceselor de extindere a Alianţei Nord- Atlantice şi a Uniunii Europene,
integrarea în aceste organizaţii a statelor instabile acum din perspectiva securităţii,
configurându-se drept o soluţie pragmatică, cu valenţe strategice; continuarea
apropierii relaţiilor dintre Rusia, pe de o parte, şi NATO şi Uniunea Europeană, de
cealaltă parte, şi angajarea de soluţii comune în edificare durabilă a securităţii în
Regiunea Balcanilor de Vest şi a zonei extinse a Mării Negre.10

10
Radu Popa, Securitatea Naţională – Determinări geopolitice şi geostrategice în context regional în
“Spaţiul Sud-Est European în contextul Globalizării, Editura Universităţii Naţionale de Apărare
“CAROL I”, Bucureşti, 2007, p. 250-251.