Securitate națională și

internațională

STUDENTĂ: IANCU RALUCA-MIHAELA

SOCIOLOGIE, AN II
Securitatea națională

 Securitate - provine din latinescul securitas-securitatis și reprezintă :

  ’’faptul de a fi la adăpost de orice pericol, sentimentul de siguranţă pe care
îl dă cuiva absenţa oricărui pericol’’.
 protecţie, apărare 
 ’’acea stare de fapt care pune la adăpost de orice pericol extern şi intern o
colectivitate sau un stat oarecare, în urma unor măsuri specifice, ce sunt
adoptate şi care asigură existenţa, independenţa, suveranitatea, integritatea
teritorială a statului şi respectarea intereselor fundamentale ’
 Etimologia noţiunii îşi are rădăcinile în Imperiul Roman, în
perioada domniei împăratului Hostilian – 250 d. Hr. Zeiţa care
asigura protecţia şi bunăstarea imperiului se numea Securitas ca
libertate în faţa ameninţării.
 Arnold Wolfers : „în sens
obiectiv, securitatea măsoară
absenţa ameninţărilor la adresa
valorilor dobândite, iar în sens
subiectiv, absenţa fricii că
aceste valori pot fi atacate”.
Securitate 
Internațională/mondială/globală
continentală/regională
subregională
colectivă 
națională
 După 1990 şi mai ales
La început 
dupa 11 septembrie
conceptul de securitate
2001, securitatea este
naţională a fost
extinsă către domeniile
asimilat celui de
politicului, cel
apărare militară.
economic şi social.
   Cultură de securitate - o sumă de valori, norme,
atitudini sau acţiuni ce determină înţelegerea şi
asimilarea conceptului de securitate şi a celorlalte
derivate 
 Securitate comprehensivă   se insistă asupra
faptului că analizele securităţii naţionale trebuie
să includă toate aspectele relevante, precum
securitatea economică, securitatea energetică,
securitatea mediului, securitatea umană şi
securitatea socială. 
Elemente centrale
care dau substanţă securitate economică securitate alimentară
securităţii umane

securitatea sănătății  securitatea mediului  securitatea personală

securitatea
securitatea politică
comunității
 Securitatea include toate acele schimburi dintre oameni şi
agenţii lor – state, organizaţii international, corporaţii,
asociaţii, etc. – în cadrul cărora actorii nu numai că urmăresc
anumite rezultate, ci sunt chiar dispuşi să se folosească de
violenţă şi de intimidare coercitivă pentru a obţine ceea ce
doresc.
      Anii 70 - conceptul de securitate era rareori
tratat în alţi termeni decât cei ai intereselor politice
particulare ale participanţilor şi chiar până la
sfârşitul anilor 80 discuţia încă mai avea un
puternic accent militar.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII
PENTRU PERIOADA 2015 ‐ 2019 
‐ O Românie puternică în Europa şi în lume ‐

Valori: 
• demnitatea, înţeleasă ca atribut esenţial al
persoanei umane; 
• coeziunea civică și afirmarea identității
naționale, ca aspiraţii comune ale
comunităţii de cetăţeni reuniţi în stat; 
 democraţia constituțională şi statul de drept, respectiv cultura
politică participativă, pluralismul politic, separaţia şi echilibrul
puterilor în stat, garantarea
drepturilor şi libertăţiIor fundamentale ale
cetățenilor şi respectul faţă de
prevederile constituţionale şi legale; 
 integritatea statală şi teritorială a României, bazată
peloialitatea cetăţenilor şi instituţiilor publice faţă de
suveranitatea naţională.
Principii: 
 continuitatea, principiu ce derivă din necesitatea coerenţei politicilor în baza
cărora România îşi construieşte viitorul şi se integrează în comunitatea europeană
şi euroatlanticã. Astfel, menţinerea viziunii şi a direcţiilor de cooperare în cadrul
NATO, Uniunii Europene şi al parteneriatelor strategice, îndeosebi al celui cu
SUA, este în măsură să asigure României condiţiile necesare sporirii capacităţii de
prevenire a conflictelor, de gestionare a crizelor şi de creştere a capacităţii
operaţionale de reacţie Ia ameninţări; 
  predictibilitatea, principiu ce priveşte elaborarea şi implementarea politicilor de
securitate naţională la nivel intern, cât şi în planul politicii externe, cu respectarea
imperativului conectării ferme şi ireversibile la principiile, mecanismele şi
procedurile de consultare, de decizie şi de planificare aliate în scopul sporirii
contribuţiei României Ia apărarea colectivă; 
 legalitatea, principiu care implică îndeplinirea cu bună‐
credinţă a obligaţiilor asumate de România în plan naţional,
european şi internaţional atunci când acţionează pentru
asigurarea şi garantarea apărării ţării, a cetăţenilor săi, a drepturilor
fundamentale ale acestora, precum şi în direcţia prevenirii riscurilor,
combaterii ameninţărilor şi limitării vulnerabităților care le-ar putea
periclita; 
 proporționalitatea, principiu care vizează adecvarea mijloacelor de acțiune
necesare asigurării securității naționale la obiectivele stabilite și resursele
alocate.
Securitatea internațională

 sistemul de relaţii internaţionale, bazate pe

respectul principiilor şi normelor de drept
internaţional dintre toate naţiunile, care exclude
soluţia de rezolvare a disputelor şi a diferendelor
dintre ele prin forţă sau ameninţare.
 Conceptul de Obiectivul principal al ONU: „a menţine pacea şi
securitatea internaţională şi, în acest scop: să ia
securitate internaţio măsuri colective eficace pentru prevenirea şi
nală a fost formulat înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi
pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau
odată cu crearea altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin
ONU (Organizația mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile
Națiunilor Unite) justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori
rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter
internaţional care ar putea duce la o încălcare a
păcii”. 
 Evoluție

Securitatea s-a transformat într-un obiect central de

studiu, făcând posibilă apariţia unui număr tot mai
mare de centre de cercetare în domeniul securităţii
Instituții esențiale în domeniul securității
internaționale

ONU

NATO

OSCE
CONCLUZII

Securitatea a devenit în contemporaneitate un concept tot mai

complex.

Rolul statului ca obiect de referinţă al securităţii este tot mai

contestat, subliniindu-se necesitatea concentrării securităţii pe
individ.

Securitatea ajunge, de-a lungul timpului să aibă nu doar o singură

dimensiune, cea militară, ci încă şase dimensiuni, toate la fel de
importante şi intercorelate.