Feminism

Mulți oameni cred că feminismul înseamnă a urî bărbații sau a dori ca femeile să
stăpânească totul - acest lucru este însă departe de adevăr. Feminismul înseamnă pur și simplu
credința că bărbații și femeile sunt egali, niciunul nu este mai bun decât celălalt și nici nu trebuie
tratat cu mai mult respect decât celălalt - toată lumea ar trebui să fie egală pe toate nivelurile.
Feminismul este un ansamblu complex de ideologii și teorii, care, la bază, urmărește să
obțină drepturi sociale, politice și economice egale pentru femei și bărbați. Feminismul se referă
la o varietate diversă de credințe, idei, mișcări și agende pentru acțiune. Se referă la orice acțiuni,
în special organizate, care promovează schimbări în societate pentru a pune capăt tiparelor care
au dezavantajat femeile.
Termenii feminist și feminism nu au fost folosiți în sens modern decât abia după un secol
de la publicarea cărții lui Mary Wollstonecraft din 1792, „A Vindication of the Rights of
Women”.
Termenul a apărut pentru prima oară în Franța anilor 1870 ca féminisme - deși există
unele speculații că ar fi putut fi folosit ;i până atunci. La vremea respectivă, cuvântul se referea la
libertatea sau emanciparea femeilor.
În 1882, Hubertine Auclert, o feministă franceză de frunte și o susținătoare pentru votul
femeilor, a folosit termenul féministe pentru a se descrie pe ea și pe alte persoane care lucrează
pentru libertatea femeilor. În 1892, un congres la Paris a fost descris drept „feminist”. Aceasta a
lansat o adopție mai răspândită a termenului în anii 1890, utilizarea acestuia apărând în Marea
Britanie și apoi în America începând cu aproximativ anul 1894.
Feminismul este, de obicei, separat în trei valuri. Primul val se referă în special la
mișcările femeilor din secolele al XIX-lea și începutul secolului XX, în principal preocupate de
dreptul la vot al femeilor. Al doilea val se referă la ideile și acțiunile asociate mișcării de
eliberare a femeilor începând din anii 1960, care au făcut campanie pentru drepturile legale și
sociale pentru acestea. Al treilea val se referă la o continuare și, totodată la o reacție la eșecurile
percepute ale celui de-al doilea val al feminismului, începând din anii '90, val care a fost văzut ca
privilegiarea femeilor albe, heterosexuale.
 Aproape toate structurile societale moderne sunt patriarhale și sunt construite astfel încât
bărbații să fie forța dominantă în luarea majorității deciziilor politice, economice și culturale.
Timp de mulți ani, femeile au fost văzute ca fiind mai slabe decât bărbații. Este posibil ca fiecare
dintre noi să fi văzut situații în care bărbații sau băieții sunt aleși ca lideri și li se oferă un
tratament mai bun la școală, la muncă și chiar acasă. Trebuie să ne gândim, de asemenea, la
faptul că femeile și fetele sunt mai în pericol atunci când ies afară decât bărbații, deoarece
femeile și fetele sunt mai vulnerabile la hărțuire, viol și abuz.
Feminismul se concentrează pe ideea că, din moment ce femeile cuprind jumătate din
populația lumii, adevăratul progres social nu poate fi obținut niciodată fără participarea completă
și spontană a femeilor. Pentru a obține egalitatea între bărbați și femei, trebuie ca fetele și
femeile să fie împuternicite și protejate. Ele trebuie să ajungă într-un loc în care sunt la fel de
libere ca bărbații și sunt tratate corect și de pe aceleași poziții.
Scopul feminismului este crearea nediscriminării, care este esențială pentru crearea
egalității pentru a se asigura că nimănui nu îi sunt refuzat drepturile fundamentale din cauza unor
factori precum rasa, sexul, limba, religia, orientarea sexuală, identitatea de gen, politicile sau alte
credințe, naționalitatea, originea socială, clasa sau statutul financiar.

#MeToo Movement - mișcare internațională împotriva hărțuirii și violenței sexuale

Mișcarea #MeToo a fost începută în 2006 de către Tarana Burke pentru a recunoaște
experiențele de agresiune sexuală și hărțuire, în special de către femeile de culoare din
comunitățile cu venituri mici. Mișcarea încurajează femeile să vorbească despre experiențele de
hărțuire sexuală și abuzuri, încearcă să-i tragă la răspundere pe autori pentru acțiunile lor și oferă
sprijin supraviețuitorilor.
Mișcarea #MeToo a câștigat mai multă expunere și publicitate după ce Harvey
Weinstein, producător de film american de origine evreiască, a fost acuzat de hărțuire sexuală și
abuz de mai multe actrițe de-a lungul mai multor decenii. Mişcarea a fost pornită de actriţa
americană Alyssa Milano (44 de ani), care le-a cerut persoanelor care îi urmăresc activitatea pe
reţelele de socializare să publice comentarii cu mesajul „Me Too“, în cazul în care au fost
vreodată hărţuite sau agresate sexual.
La campanie au participat şi personalităţi din industria divertismentului, precum Lady
Gaga, actriţa premiată cu Oscar Anna Paquin şi actriţa Evan Rachel Wood, cunoscută pentru
apariţia sa în serialul „Westworld“, care au povestit că au fost violate. De asemenea, la campanie
au participat bărbaţi care au spus că sunt victime ale agresiunii sexuale. Între aceştia se numără
actorul Javier Munoz, cunoscut pentru apariţia sa în musicalul „Hamilton“, jucat pe Broadway.
Mișcarea a inspirat astfel mulți supraviețuitori ai hărțuirii să dea glas poveștilor lor, de
multe ori pentru prima dată. Supraviețuitorii găsesc solidaritate în împărtășirea experiențelor lor
și, în unele cazuri, continuă acțiunile legale pentru a-i responsabiliza și pedepsi pe hărțuitori.
#MeToo, ca mișcare socială și ca gest personal, face anumite presupuneri care nu sunt
compatibile cu obiceiurile intelectuale ale majorității feministelor principale care au precedat-o.
Spunând „și eu”/me too, o femeie individuală se face parte dintr-un grup mai larg și alege să stea
cu alții care au fost hărțuiți, agresați sau violați. Această solidaritate este puternică. Este încă rar
să vedem un grup atât de mare de femei identificându-și suferința cu suferința celorlalte femei,
afirmând că toate au fost rănite de aceleași forțe ale sexismului și cerând împreună ca aceste forțe
să fie învinse.
Diversitatea și coontextul larg al mișcării #MeToo nu este o slăbiciune, ci o forță. La
urma urmei, dacă atât de multe femei, cu atâtea tipuri de vieți diferite, au experimentat același
comportament sexist din partea bărbaților, atunci devine mai ușor să credem și să înțelegem că
problema depășește indivizii și, în schimb, se referă la forțele culturale mai largi.
BIBLIOGRAFIE

Choma. (n.d.). What is Feminism and why is it important? Accesat la Mai 9, 2020 la
https://choma.co.za/articles/282/what-is-feminism-and-why-is-it-important
Donegan, M. (2018, Mai 11). How #MeToo revealed the central rift within feminism today.
Accesat la Mai 9, 2020 la https://www.theguardian.com/news/2018/may/11/how-metoo-
revealed-the-central-rift-within-feminism-social-individualist
History.com Editors. (2019, Februarie 28). Feminism. Accesat la Mai 9, 2020 la
https://www.history.com/topics/womens-history/feminism-womens-history
Lewis, J. J. (2019, Octombrie 6). Feminism: Ideas, Beliefs, and Movements. Accesat la Mai 9,
2020 la https://www.thoughtco.com/what-is-feminism-3528958