Sociologia comparată a stilurilor de viață

și a calită ții vietii

Teme de curs

Tema 1 (2 martie - 8 martie)

Descrieți pe scurt contextul economic și social în care au apărut preocupările pentru
cercetarea calității vieții și menționați primul program politic întemeiat pe problematica
specifică a calității vieții.

Calitatea vieții, concept care descrie gradul în care o persoană este sănătoasă,
confortabilă și capabilă să participe la viața socială, este, în același timp un termenul în mod
inerent ambiguu, deoarece se poate referi atât la experiența pe care o are o persoană cu privire la
propria sa viață, cât și la condițiile de viață în care se află indivizii, deci implicit incluzând o
comparație cu ceilalți. Prin urmare, calitatea vieții este un concept extrem de subiectiv. În timp
ce o persoană poate defini calitatea vieții în funcție de bogăție sau satisfacția cu privire la viața
sa, o altă persoană o poate defini în termeni de capacități (de exemplu, având capacitatea de a trăi
o viață bună în termeni de bunăstare emoțională și fizică). În plus, în arealul sistemului medical,
calitatea vieții este privită ca un concept multidimensional, cuprinzând bunăstarea emoțională,
fizică, materială și socială.
În ceea ce privește contextul apariției interesului pentru acest domeniu, al calității vieții,
pentru preocupările în acest sens au crescut după cel de-al doilea război mondial, când a existat o
conștientizare și o recunoaștere tot mai mare a inegalităților sociale dintre indivizi. Acest lucru a
oferit un impuls pentru cercetarea indicatorilor sociali și ulterior pentru cercetarea asupra
bunăstării subiective și a calității vieții. Punctul de vedere al pacientului asupra propriei sale
sănătăți a jucat mult timp un rol deosebit în consultațiile medicale; cu toate acestea, în ceea ce
privește literatura de specialitate în domeniul îngrijirii sănătății, cercetătorii nu au început să
colecteze și să raporteze sistematic astfel de date până în anii 1960.
 La mijlocul anilor 1960, prima persoană care a folosit termenul de „calitate a vieții” a
fost președintele american Lyndon Johnson. La acea vreme, acesta a lansat oficial proiectul
„Great Society” (Marea Societate), care trebuia să fie una a vieților de înaltă calitate pentru
americani, iar acest proiect consta înt-un un pachet de programe interne și legislație care viza
eradicarea sărăciei și îmbunătățirea calității vieții tuturor americanilor. Anterior anunțării acestui
proiect, interesul pentru domeniul calității vieții fusese întărit atât de discursurile, cât și scrierile
importante ale unor sociologi și economiști, ale căror idei păreau să aibă o traiectorie comună și
anume accentuau ideea că dimensiunea economică a vieţii şi calitatea bunurilor pe care le deţin
oamenii nu sunt suficiente pentru o bună calitate a vieţii acestora, într-un sens general.

Tema 2 (9 martie - 15 martie)

Identificati trei trasaturi importante în cadrul primelor trei clase de calitate a vieții
percepute în România.

Clasele calității vieții reprezintă un instrument de prezentare a rezultatelor de cercetare

prin evidențierea unor tipologii ale calității vieții, respectiv ierarhii care se diferențiază pe un
continuum de la situația cea mai critică la cea mai favorabilă, întâlnite la nivel de țară, pe o
anumită comunitate umană, categorie de populație, iar acestor categorii le corespund și o serie de
comportamente specifice ale populației, ceea ce generează chiar constituirea unor profiluri ale
calității vieții. O abordare interesantă și comună a claselor de calitate a vieții se realizează prin
gruparea valorilor unei variabile (sau a mai multora) măsurate, raportate la o anumita temă,
unitate socială, astfel încât acestea să aproximeze o repartiție normală (Zamfir 1980).
Astfel, cercetările întreprinse de specialiști în domeniul calității vieții au dus la
constituirea a 7 clase ierarhizate de calitate a vieții percepute astfel: I. calitate a vieții foarte
înaltă (foarte favorabilă, foarte bună) - privilegiile; II. calitate a vieții înaltă - relații umane de
suport; III. calitate a vieții mediu înaltă - succesul profesional; IV. calitate a vieții medie - timpul
liber; V. precaritatea condițiilor de viață mediu scăzută - patologie socială; VI. calitate a vieții
scăzută - supraviețuirea; VII. calitate a vieții foarte scăzută (foarte nefavorabilă, foarte rea) -
presiunea fiscală.
 Această primă clasă de calitate a vieții este una a celor mai privilegiați oameni din
România. În percepția populației, ei sunt politicienii, care au fost cel mai mult favorizați de
schimbările postcomuniste, conducând la defavorizarea celor de la bază, și deci existând o
abatere de la principiile egalității de șanse. Cea de-a doua clasă implică un grup de indicatori
care se referă, printre altele, la viața de familie, la relațiile cu vecinii, iar cea de-a treia categorie
implică satisfacția față de profesie, față de locul de muncă, față de realizările în viață, calitatea
condițiilor de muncă etc.
Putem să distingem, astfel, câteva caracteristici de bază ale acestor prime trei clase ale
calității vieții percepute în România. În primul rând, un aspect comun l-ar reprezenta statusurile
și rolurile oamenilor, fiind vorba de oameni aflați pe poziții și în domenii de o importanță
semnificativă în societate, astfel acești oameni tind să aibă, de exemplu, o stare materială
satisfăcătoare. Acest lucru există atunci când nivelul de venit al unei persoane permite
satisfacerea unor necesități semnificative, un lucru totuși controversat, deoarece nevoile în sine
variază foarte mult de la o persoană la alta. Cu toate acestea, există o bunăstare materială atunci
când o persoană are acces la bunuri de bază care includ locuință, hrană, servicii medicale,
servicii publice, dar și de recreere. De acolo, problema se îndreaptă către obiective și valori
personale. În plus, aceste categorii au în componență indivizi cu un nivel ridicat de educație,
ceea ce ajută în mare măsură la a avea un venit mai mare.
În al doilea rând, o altă caracteristică ar fi aceea că îndivizii ce se regăsesc în aceste clase
valorifică apartenența la diferite grupuri, fiind în permanentă căutare de relaționare, care să le
aducă diferite tipuri de dezvoltare: profesională, socială, emoțională etc. Astfel, cele trei clase se
aseamănă prin ceea ce am numi drept bunăstare socială, acea stare care asigură existența
legăturilor stabile de cooperare și solidaritate cu grupurile cu care oamenii interacționează.
Aceasta implică relații sănătoase și pașnice de sprijin și ajutor reciproc care generează
sentimente de securitate și echilibru.
O a treia caracteristică a celor trei prime clase de calitatea vieții este reprezentată de
dezvoltarea personală, spre care tind indivizii din aceste categorii.
Tema 3 (16 martie - 22 martie)
Menționați trei din cele mai importante prevederi înscrise în ,,Declarația Universală
a Drepturilor Omului,,, ,,Carta Socială Europeană,, , ,,Pactul Internațional cu privire la
drepturile economice, sociale și culturale,, care se referă la calitatea vieții de muncă.

În cadrul Declarației Universale a Drepturilor Omului, prevederile care se referă la

calitatea vieții de muncă sunt incluse în articolul 23, care stipulează patru principii în legătură cu
munca: principiul dreptului la muncă, principiul egalității de remunerare, principiul remunerării
corecte, dar și principiul libertății de asociere. Principiul dreptului la muncă include, așadar, mai
multe aspecte. Articolul stabilește dreptul fiecărui rezident - nu numai al cetățenilor - de a avea
acces pe piața muncii. Dreptul la muncă înseamnă că individul ar trebui să poată alege un loc de
muncă fără interferența autorităților, iar munca forțată, sub toate formele sale, este complet
respinsă.
Accesul pe piața muncii este lipsit de valoare, totuși, dacă condițiile de muncă nu sunt
acceptabile. Salariile și mediul de lucru trebuie să crească la un anumit nivel înainte ca dreptul la
muncă să aibă vreun sens real. Același lucru se poate spune despre libera alegere a locului de
muncă în legătură cu protecția împotriva șomajului. Libera alegere nu poate exista dacă șomerii
sunt lăsați neprotejați. Dreptul la muncă poate fi considerat o condiție prealabilă pentru protecția
împotriva discriminării, a libertății de asociere și a altor drepturi economice și sociale ale
angajaților.
Articolul 24 al aceluiași document menționează că „Orice persoană are dreptul la odihnă
şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite”.
Acest articol se referă la problema mai generală referitoare la muncă, denumită adesea condiții
echitabile de muncă. Dispozițiile ar trebui analizate coroborat cu articolul 22, care prevede
obligația generală a statului de a garanta securitatea socială și, în conformitate cu resursele
fiecărui stat, drepturile economice, sociale și culturale. Drepturile menționate la articolul 24 se
numără printre preocupările inițiale ale mișcării muncitoare și printre standardele timpurii
stabilite de dreptul internațional al muncii. În unele țări, dreptul prescris în articol este considerat
drept drept fundamental și poate fi înglobat în constituții.
În Carta Socială Europeană, prevederile referitoare la calitatea vieții de muncă sunt
înglobate în primele 6 articole ale acestui document, care stipulează dreptul la muncă, alături de
dreptul la condiții de muncă echitabile, la securitate şi la igiena muncii, la salarizare echitabilă,
dreptul sindical, dar și cel la negociere colectivă.
Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale pune laolaltă
aspecte legate de muncă și condiții ale calității muncii în partea a treia, în articolele 6 și 7.
Astfel, munca, parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi, reprezentând fie traiul, cariera
sau afacerea noastră, activitate cu care petrecem, în medie, aproximativ douăsprezece ore zilnic
adică o treime din întreaga noastră viață, influențează calitatea generală a vieții noastre. De
aceea, numeroase instituții, documente și programe sociale se concentrează pe inițierea și
promovarea unor considerente care să asigure calitatea acestei activități și care să asigure de
asemenea, condiții minimale necesare pentru îndeplinirea scopului acesteia.

Tema 4 (23 martie - 29 martie)

Identificați, comparând ,,munca îmbogățită,, cu ,,respiritualizarea muncii,, ,
elementele comune și de diferențiere dintre ele privind calitatea umană a muncii.

Munca reprezintă o condiție a existenței umane, o activitate fizică sau intelectuală,

realizată în mod conștient de om și îndreptată spre un anumit scop, ce în esență se referă la
satisfacerea trebuințelor sale.
Munca îmbogăţită, în terminologia actuală, face referire la ceea ce sociologul american
Charles Wright Mills vedea în activitatea desfășurată de meșteșugar în trecut. Pentru acesta,
sensul muncii era reprezentat exclusiv de atenția și energia puse în realizarea cu succes a
produsului finit, în care intră toate elementele constituente ale sarcinii, văzute în strânsă legătură
cu scopul final al activității. Astfel, meșteșugarul dezvoltă diferite abilități, deprinderi, capacități,
prin faptul că extrage din etapele necesare realizării produsului finit informații prețioase. În acest
caz, pentru om, munca pare să reprezinte o activitate care aduce beneficii pe diferite planuri,
însă, lucrurile se schimbă odată cu apariția civilizației industriale, când munca va fi asociată cu
o corvoadă și va reprezenta pentru om o sursă de stres, o obligație legală și morală.
Evoluția profesională s-a îndreptat către structurarea pe două paliere și anume
„despiritualizarea” vechilor meserii unitare și respiritualizarea muncii, aflată în strânsă legătură
cu procesul diviziunii muncii, reprezentând apariţia unor noi meserii, așa cum diviziunea muncii
face referire la împărțirea și separarea activităților sociale sau a muncii în diferite sectoare și
departamente profesionale.
Atât munca îmbogățită, cât și respiritualizarea muncii se concentrează asupra
semnificației muncii pentru om, asupra motivațiilor sale, cât și asupra canalizării energiei,
atenției și abilităților către atingerea finalităților muncii. Astfel, în ambele cazuri, se pune
accentul pe strânsa legătură dintre individ și caracteristicile sale și activitatea desfășurată, munca
fiind interiorizată, individul ajunge să se identifice cu aceasta și reprezintă principala satisfacție a
vieții sale.

Tema 5 (30 martie - 5 aprilie)

Identificati factorul fundamental în creșterea riscului neșcolarizării, al abandonului
școlar și al inegalității de șanse în determinarea calității vieții copiiilor și argumentați
alegerea.

Deși cele mai multe dintre definițiile care descriu conceptul de calitate a vieții sunt
influențate de perspectivele adulților, pentru o varietate de cauze, calitatea vieții unui copil este
esențială și la fel de importantă de analizat. Cel mai important motiv ar fi acela că aproximativ
2,5 miliarde de persoane, sau aproximativ 32% din populația lumii, se află în categoria sub 20 de
ani, conform Organizația Națiunilor Unite (2015). Copiii au aceleași drepturi și libertăți ca toate
celelalte ființe umane, și este necesar ca ei să dispună de aceleași aspecte care vizează atingerea
unei vieți prospere precum adulții, lucru care include pe lângă altele, o nutriție adecvată,
îngrijirea sănătății și educația, precum și protecție împotriva hărțuirii, criminalității și exploatării.
Literatura contemporană existentă și definițiile conceptului de calitate a vieții elaborate
din punctul de vedere al copilului sugerează că sănătatea și bunăstarea copiilor trebuie văzute în
contextul său social, economic și politic deplin pentru a fi analizate corect și a oferi o perspectivă
completă, care să permită formularea unor politici și programe ce au în vedere asigurarea
egalității de șanse și oportunități.
 În ceea ce privește identificarea, precum și analizarea factorului fundamental care
infleunțează creșterea riscului neșcolarizării, al abandonului școlar și al inegalității de șanse,
consider că am putea face o paralelă cu piramida lui Maslow (mai corect spus ierarhizarea
nevoilor în cadrul a cinci nivele, după Maslow). Aceastp ierarhie este afișată cel mai adesea ca o
piramidă, de unde și acest nume, după care este cunoscută de cei mai mulți dintre noi. Astfel,
cele mai scăzute niveluri ale piramidei sunt alcătuite din cele mai elementare nevoi, în timp ce
cele mai complexe nevoi se află în vârful piramidei. Ideea de bază de aici este că este necesar,
chiar esențial, ca nevoile de la baza piramdei să fie satisfăcute, pentru a înainta pe acest
continuum, către nevoile superioare.
Consider, așadar, că factorul fundamental ce poate conduce la produse ale
disfuncționalității sistemului educațional și implicit ale calității vieții copiilor, precum creșterea
riscului neșcolarizării, al abandonului școlar și al inegalității de șanse, este reprezentat de
imposibilitatea satisfacerii nevoilor aflate la baza ierarhiei lui Maslow. În general, literatura de
specialitate, dar și realitatea, ne arată că starea materială bună a familiei este un factor important
al reuşitei şcolare, disponibilităţile financiare existente putând susţine şcolarizarea (taxe,
rechizite, cărţi etc.) şi crearea condiţiilor necesare studiilor. Atâta timp cât familiile nu dispun de
situația materială necesară pentru a satisface nevoi de bază, care includ chiar asigurarea hranei, a
adăpostului, a articolelor de îmbrăcăminte, a condițiilor locative necesare studiului, ele nu pot
merge către următoarea treaptă a ierarhiei, pentru că întreaga atenție este îndreptată către
supraviețuire și satisfacerea nevoilor primare, practic către nevoile zilei de mâine.

Tema 6 (6 aprilie - 12 aprilie)

Cultura timpului liber în România: prezent și perspectivă.

La nivel general, activitățile de petrecere a timpului liber (loisir) sunt definite ca fiind un
set de activități voluntare, ce nu țin de munca realizată de indivizi. Timpul liber a fost asociat cu
timpul rezidual, adică timpul rămas după ce s-au înlăturat: timpul de muncă plătită, timpul pentru
activitățile de menaj și de întreținere, precum și timpul personal, și este strâns condiţionat de
dimensiunile componente ale bugetului de timp al oamenilor, el nefiind în totalitate rezultatul
deciziei unui individ, ci mai degrabă o rezultantă a confruntării între aceasta şi evoluţia societăţii
şi economiei, deopotrivă. Sensul modern al conceptului de timp liber este de timp în afara
muncii, mai concret cel din afara activităţii de bază, a funcţiei oficiale a individului, mai ales că
această ocupație are ca scop obţinerea de bani. Această activitate, adesea impusă de conjuncturi,
de legile economiei de piaţă, ca determinanţi externi, poate deveni străină dorinţelor şi
aspiraţiilor persoanei umane, concretizându-se într-o adevărată corvoadă. (sursa-teme-timp
liber)
Timpul liber are diferite conotaţii pentru fiecare dintre sexe. O diferenţă fundamentală
între bărbaţi şi femei este aceea că femeile având ca responsabilitate îngrijirea copiilor au o
experienţă specială asupra timpului. Istoricii au atras atenţia asupra legăturii între evoluţia
programării după ceas a timpului şi organizarea industriala a muncii. Deoarece bărbaţii sunt
specializaţi în munca plătită, s-a demonstrat ca viaţa lor se desfăşoară după regulile liniare ale
programării după ceas a timpului. Oamenii de ştiinţă feminişti au lansat ideea că timpul femeilor
este predominant determinat de sarcinile pe care le au. În același sens, timpul de lucru al
femeilor ca soţii si mame nu poate fi privit din perspectiva muncă separata de timp liber, timp
public fata de privat, timp subiectiv fata de obiectiv şi sarcini conform unui program pe ore.
Un studiu intitulat „Timpul liber la români. Preferinţe, aşteptări, consum” realizat de
SMARK Research în mai 2012, arată, printre altele, că oamenii au în medie aproximativ 4 ore
de timp liber într-o zi lucrătoare şi aproximativ 9 ore într-o zi de week-end. Românii par să aibă
o viaţă socială destul de restrânsă, preferând compania familiei atât în timpul liber din zilele
lucrătoare, cât şi în cel din week-end. Sunt mai degrabă comozi, nu obişnuiesc să îşi organizeze
timpul liber şi au o predilecţie spre activităţi sedentare – 80% preferă să îşi petreacă timpul liber
dintr-o zi obişnuită în casă. Situaţia se inversează la sfârşitul săptămânii, când 76% dintre români
preferă activităţile din afara casei.

Tema 7 (13 aprilie - 19 aprilie)

In care dintre cele 8 segmente ale stilurilor de viață identificate în România vă
regăsiți?. Argumemntati răspunsul.

Dintre cele 8 segmente ale stilurilor de viață identificate în România, nu consider că mă

pot încadra într-unul singur, ci mai degrabă la intersecția a două dintre acestea. Astfel, stilul meu
de viață se încadrează între al celor care sunt orientați către trecut (supraviețuitorii și
tradiționaliștii pasivi) și cei orientați spre prezent (atemporalii, familiștii tradiționaliști, familiștii
sofisticați).
În ceea ce privește stilul de viață orientat spre trecut, caracteristica esențială este aceea a
întâmpinării dificultăților la schimbările survenite după revoluția din 1989, fiind vorba în general
despre oamenii în vârstă, ale căror trăsături se referă la pasivitate și inerție. Înclinația mea sau
mai degrabă similaritatea cu acest stil de viață în cazul meu se traduce prin dificultatea de
adaptare imediată la elemente de noutate și de inovație. Sunt mai degrabă o persoană căreia îi
place monotonia, dar tradusă prin preferința pentru rutinizare, pentru delimitarea clară a
sarcinilor pe care trebuie să le duc la bun sfârșit.
Stilul de viață orientat spre prezent se caracterizează prin înclinația către rezolvarea
problemelor imediate. În acest caz, similaritatea pe care o găsesc cu persoana mea se încadrează
în trăsături ca pragmatism și atenția către îndeplinirea sarcinilor pe rând, mai degrabă decât
multitasking și anume preocuparea pentru mai multe probleme și situații în același timp. Prefer
să mă concentrez pe un singur lucru la un moment dat, asupra căruia să îmi canalizez toată
energia și toate capacitățile pentru a-l rezolva cât mai bine și abia apoi să trec la următorul lucru
de pe listă. Totodată, similaritatea cu acest stil de viață o găsesc în importanța pe care o acord
familiei ca element de suport emoțional și de stabilitate, consider că atâta timp cât familia îmi
oferă climatul favorabil de care am nevoie, îmi pot îndeplini toate țelurile, dar văd în familie și
elementul unde trebuie să contribui cu aceleași beneficii care îmi sunt oferite.

Tema 8 (20 aprilie - 26 aprilie)

1. Calitatea vieții de familie: modelul tradițional de familie și modele familiale
alternative.

Putem vorbi despre importanța calității vieții de familie în ansamblul domeniilor ce

caracterizeaza calitatea vietii unei societati in general. Viața de familie joacă un rol important în
teoria schimbărilor sociale, în practicile sociale legate de familie și în producția și consumul de
mărfuri în cadrul familiei, reflectând bunăstarea socială, care la rândul său are un impact asupra
calității sociale. Calitatea vieții de familie este un indicator important al calității generale a vieții
unei societăți și această ipoteză a fost cercetată și analizată în mod repetat. Când își satisface
sistemul de nevoi și dorințe, familia experimentează o viață de familie de înaltă calitate.
Familia, reprezentând primul grup de referință pentru orice individ, grupul în care se
realizează socializarea primară, este, de asemenea, sursa principală de integrare și sprijin, care
asigură suport emoțional și psihic persoanelor, iar stabilitatea și dinamica acestei instituții are un
rol esențial în determinarea calității vieții generale a oamenilor.
Fără a-şi diminua importanţa ca instituţie socială, familia nu mai reprezintă totuși în
prezent o instituţie conservatoare, ci una tot mai adaptată transformărilor de la nivelul societăţii,
fiind una democratică şi deschisă. Familia este tot mai integrată în dinamica societăţii, tot mai
mult condiţionată de schimbările economice şi sociale, influenţând, la rândul ei, evoluţia de
ansamblu a structurii în care individul conviețuiește.
Trecerea familiei de la o structură tradițională la una modernă a adus o serie de schimbări
în relațiile afective dintre membrii acestui grup, devin din ce în ce mai importante deciziile în
ceea ce privește alegerea partenerului de viață și factorilor care asigură stabilitatea relațiilor de
familie li se acordă o atenție din ce în ce mai mare. De asemenea, oamenii acordă din ce în ce
mai multă atenție diviziunii rolurilor în familiile contemporane, iar emanciparea femeilor,
intrarea și consolidarea lor pe piața muncii a reprezentat în acest caz un factor primordial. În
plus, modernitatea, în ceea ce privește instituția familiei a adus proliferarea unor noi modele
familiale, în care căsătoria reprezintă în mare parte mai degrabă un parteneriat, iar însuși
termenul de „familie” a devenit unul ambiguu, care tinde să acopere realități multiple și diferite
față de cele anterioare, iar unii cercetători vorbesc chiar de declinul acestei instituții.
În prezent, familia reprezintă imaginea unei instituții care se mulează pe schimbările
sociale și care se află într-un proces de liberalizare, democratizare și laicizare. (Mihăilescu,
2000, p.7), căpătând noi dimensiuni https://pdfslide.tips/documents/calitatea-vietii-de-familie-in-
romania-pdf.html, o instituție care încearcă să se integreze cât mai bine în societatea globală și să
se îndepărteze tot mai mult de modelul conservatorismului, specific păstării valorilor naționale și
tradiționale.
În ceea ce privește modele familiale alternative prezente în societatea actuală, cele mai
cunoscute sunt reprezentate de concubinaj, coabitare consensuală, căsătoriile fără copii.
Celibatul reprezintă, de asemenea, o alegere în ceea ce privește modelul de viață ales de indivizi.
Trăsăturile modelelor familiale alternative se cristalizează în următoarele aspecte: reducerea
dimensiunii acestei instituții (restrângerea numărului de copii ai cuplurilor, cu modificări
importnate în comportamentele și stilurile de viață ale famillilor), familia este îndepărtată tot
mai mult de funcția economică (de producție), modificarea statusurilor și a rolurilor membrilor
săi, cu accentul pus pe trecerea de la modelul patriarhal al familiei și emanciparea femeilor, prin
intrarea pe piața forței de muncă (ceea ce produce și independența economică a acestora), iar un
alt aspecte esențial este reprezentat de schimbările în ceea ce privește solidaritatea acestei
instituții, lucru care se referă la dezorganizarea sa, care se produce acum foarte des prin procesul
de divorț, ce este mult mai facil și ales atunci când între parteneri intervin orice fel de disensiuni.

2. Dimensiunea economică a vieții de familie și calitatea vieții.

Dimensiunea economică a vieții de familie joacă un rol important în cadrul acestui grup
și presupune asigurarea resurselor materiale, financiare, necesare existenţei familiei (locuinţă,
hrană, haine etc.). Îndeplinirea sa în mod satisfăcător asigură familiei posibilitatea de a-și
canaliza energia și forțele către îndeplinirea celorlalte funcţii. Această funcţie economică este
realizată de ambii parteneri prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercitării unei profesii, cel
mai des), prin procurarea şi producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminte şi de trai, prin
transmiterea profesiei şi/sau susţinerea copiilor în alegerea profesiei.
Este important de menționat, totuși, că familia și-a pierdut treptat funcția economică de
unitate de producție, devenind treptat predominantă funcția sa de consum, ca urmare a unor
procese sociale și politice, cum ar fi cele de dezvoltare, industrializare, urbanizare etc., iar
consumerismul a devenit o caracteristică a societăților la nivel global, lucru care a făcut ca
familiile să preia acest comportament, dat fiind caracteristica acestui grup de a se mula pe
schimbările sociale care se produc constant.
Dimensiunea economică a vieții de familie implică existența unui buget de familie,
cristalizat în binomul venituri-cheltuieli, este prezentă atenția deosebită către costurile pentru
creșterea copiilor (directe,cum ar fi hrană și îmbrăcăminte, cât și indirecte, care presupun
necesitatea unei locuințe, cât și întreruperea activității profesionale a mamei pe perioada creșterii
copilului), dar și către responsabilitățile de natură domestice/casnice, precum și orientarea către
stâpnirea situațiilor de risc, neprevăzute, ce trebuie susținute din punct de vedere financiar.
 FIRMA PETROM

Motivul pentru care am ales să prezint elementele caracteristici ale acestei societăți și să
o descriu în cadrul acestui proiect este unul simplu: tatăl meu lucrează în cadrul acestei firme de
mai bine de douăzeci de ani, lucru care m-a făcut să fiu întotdeauna la curent cu tot ceea ce se
întâmpla aici, cu tot ceea ce se schimbă, nu doar în firmă, ci și în societatea românească.

Ceea ce m-a impresionat încă de când eram mică cu privire la aceasta firmă și încă îmi
stârnește atât interesul, cât și aprecierea este grija și implicarea pentru comunitate. Se pune foarte
mult accentul pe investiții în dezvoltarea comunităților în care fac afaceri, oferind know-how și
sprijin financiar oamenilor și proiecte durabile care ajută comunitățile românești să se dezvolte
pe termen lung.

Extracția petrolului brut – cod CAEN 0610

Activitatea principală a OMV Petrom se concentrează pe trei segmente:

· Explorare & Producție – explorarea și extracția de gaze naturale în România

și alte țări din regiunea caspică (Rusia și Kazakhstan).

· Rafinare & Marketing – producția și distribuția de combustibili (benzină,

motorină, altele)

· Gaze naturale & Energie – vânzarea de gaze naturale și producția de

electricitate.

Alte activități :

· intervenții de urgență, administrare și reparații sonde

· distribuție, transport, înmagazinare, marketing, bunkering nave și furnizare de
produse petroliere pentru aeronave

· import/export de produse din petrol și țiței, produse petrochimice și chimice,

mașini, echipamente și tehnologii specifice