JUSTITIA SOCIALA IN ROMANIA INEGALITATE VS

EGALITATE
 Termenul de “justitie sociala” este o expresie destul de des folosita in
mass media cat si in societatea noastra. La ce se refera aceasta expresie? Care
este sensul,intelesul ei? Este o expresie folosita la intamplare de anumiti
intelectuali sau este un termen stiintific, cu toate ca este destul de nou se afla
intr-o plina ascensiune, tot mai des intalnit in diferite contexte.Cu toate acestea
este destul de ambiguu. Voi incerca sa raspund in lucrarea de fata la aceste
intrebari cat si la interpretarea si folosirea acestor expresii.
Nu este de mirare ca se foloseste in diferite contexte “justitie sociala”
deoarece daca incercam sa definim ad-literam componenta acestor cuvinte si
anume:
Justitie – 1. totalitatea organelor de jurisdictie dintr-un stat; ansamblul
legilor si instantelor judecatoresti; sistemul de functionare a acestor instante. 2
Activitatea fundamentala a statului, care consta in solutionarea litigiilor.
Social – 1.care este legat de viata oamenilor din societate, raporturile lor
in societate sau fata de societate.2 Propiu unui anumit tip de societate, legat de
apartenenta la o anumita categorie sociala, la un anumit grup social.
Asa cum se vede din definitiile mai sus aratate, nu putem vorbi despre
acesti termeni separat, ci numai impreuna si in contextul necesar. Despre ce
anume este vorba si la ce anume se refera acest concept?
Justitia sociala este un principiu fundamental pentru o coexistenta pasnica
si prospera intre natiuni.
Sustinem principiile justitiei sociale atunci cand promovam egalitatea
intre sexe sau drepturile popoarelor,migrantilor. Promovam justitia sociala atunci
cand eliminam barierele legate de sex, varsta, rasa, etnie, religie, cultura etc.
Termenul de justiţie socială, inventat de către preotul Luigi Taparelli în
anul 1840, desemnează modul în care este aplicată justiţia într-o societate în
relaţie cu clasele sociale existente în ea. În esenţă, ea se referă la conceptul că
toată lumea trebuie să aibă aceleaşi drepturi și oportunități economice, politice și
sociale. Pentru adepţii justiţiei sociale, rolul cel mai important al statului este de
a asigura bunăstarea şi repectarea drepturilor cetăţenilor săi, indiferent de clasa
socială din care fac parte aceştia.
Pentru Natiunile Unite, justitia sociala reprezinta esenta misiunii de
promovare internationala a dezvoltarii si demnitatii umane.
Adunarea Generala a Natiunilor Unite au proclamat in 2007 pe data de 20
februarie Ziua Mondiala a Justitiei Sociale. Ziua este menita sa reliefeze
importanta justitiei sociale precum si garantarea unor nivele acceptabile de trai
si egalitatea de sanse.
Evolutia raporturilor dintre drept si justitie i-au preocupat pe juristi si
sociologi atat in termenii organizarii si functionarii pe baze legale si legitime a
institutiilor si organizatiilor sociale, cat si in cei ai realizarii dreptatii, echitatii si
justitiei in societate.
 Principala problema care s-a pus in legatura cu relatiile dintre dreptul unei
societati si realizarea ideii de justitie a fost aceea de a stabili daca reglementarile
juridice sunt intotdeauna drepte si juste si daca dreptul este echivalent,partial sau
total, cu justitia si dreptatea sociala.

Acceptand premisa ca dreptul reprezinta nucleul principal al ordinii

sociale majoritatea autorilor sunt de acord ca stabilitatea si functionalitatea unei
societati depinde,in mare masura,de stabilitatea normativa, in primul rand
legislativa, ca si de aplicarea uniforma si constanta a regulilor si prescriptiilor
juridice la nivelul institutiilor, grupurilor sociale si indivizilor insa, atat
stabilitatea normativa, cat si aplicarea uniforma a regulilor juridice intr-o
societate reprezinta doar premisa necesara, dar nu suficienta,pentru realizarea
justitiei sociale, intrucat,la un moment dat,desi norma poate sa fie dreapta sau
corecta din punct de vedere juridic-legislativ,ea poate genera inechitati si
nedreptati datorate modului sau de aplicare de catre instantele “agentii”
dreptului ( in primul rand judecatorii).
In abordările clasice, problematica justiţiei sociale se referă la modul în
care sunt distribuite avuţia socială, puterea şi prestigiul între membrii grupului
societăţii.
Conceptele pe care se concentreaza sunt egalitate şi echitate. Dacă
judecăm lucrurile după insistenţa cu care sunt utilizate statisticile pentru a
evidenţia inegalitatea, ideologiile de stânga pretind că singura societate cu
adevărat justă (echitabilă) ar fi aceea în care avuţia socială şi puterea ar fi
distribuite în mod statistic egal între diferitele categorii sociale. La polul opus,
ideologiile liberale consideră că o astfel de societate egalitaristă ar fi injustă
(inechitabilă), deoarece în orice societate umană membrii aduc contribuţii
inegale la producerea avuţiei sociale, iar echitatea se realizează atunci când
fiecare primeşte o parte proporţională cu contribuţia sa. Nu egalitatea
beneficiilor asigură echitatea, ci egalitatea şanselor de a accede la beneficii.
Justiţia socială a dat naştere la diverse mişcări cu caracter social, cum ar
fi de exemplu mişcarea pentru justiţie socială în domeniul asigurării serviciilor
medicale, care are ca obiect asigurarea accesului la îngrijiri medicale la prețuri
accesibile.
In orice societate , justitia sociala trebuie sa asigure exercitarea neingradita de
catre indivizi a drepturilor si obligatiilor fundamentale, realizand astfel
legalitatea si legitimitatea actului de justitie. Conceputul de legalitate este intim
legat de cel de legiferare si de legislatie, motiv pentru care ele sunt uneori
confundate intre ele, desi se refera la activitati diferita. Daca legiferarea include
activitatea de elaborare a legilor si actelor normative, rezultanta ei este tocmai
legislatia care, la randul ei, face obiectivul legalitatii.
Legalitatea reprezinta un principiu fundamental al oricarui sistem
normativ si presupune respectarea legilor si a actelor normative de catre toate
institutiile si organizatiile statale si nonstatale,de catre toti “agentii” dreptului
abilitati sa aplice legislatia, precum si de catre toti indivizii dintr-o societate. Ea
reprezinta ,totodata ,principala garantie pentru protectia sociala si juridica a
indivizilor si grupurilor sociale fata de potentiale abuzuri si manifestari
birocratice care pot leza statutul si drepturile indivizilor.
Pentru acest motiv ,indivizii accepta si recunoasc legalitatea normelor
juridice elaborate de catre autoritatea publica dintr-o societate, aderand si
conformandu-se la ele. Pe aceasta baza,o serie de puncte de vedere exprimate in
literatura juridica considera ca o norma juridica va fi in mod necesar valida si
efectiva fie in functie de criteriul legalitatii ( validitate formale) , fie in functie
de cel al legitimitatii (validitate informala), exprimat prin gradul de adeziune al
indivizilor fata de norme. Pe de alta parte,efectivitatea si functionalitatea unui
sistem juridic nu se reduce la simpla adeziune fata de amnsamblul de norme si
prescriptii juridice, ci presupune identificarea unor reguli “secundare”, a unor
consecinte “secundare” ce decurg din aplicarea regulilor “primare” la nivelul
diferitilor indivizi si grupuri sociale. In consecinta,in aprecierea validitatii legale
si legitime anormelor juridice,concretizata in gradul de adeziune manifestata fata
de ele, trebuie analizate cele trei elemente componente care participa pe “scena”
sociala:
a)primul include pe cei desemnati oficial sa elaboreze normele(legislatorul);
b)al doilea se refera la cei care realizeaza aplicarea si respectarea normelor
(judecatorul);
c)al treilea include indivizii carora le sunt aplicate normele si modul cum
reactioneaza fara de ele(actorii sociali).

Justiţia socială a fost, este şi va continua să fie un factor important de

influenţare a politicilor publice din toată lumea.
In Romania sunt diferente mari intre diferite grupuri sociale sau etnice din
societate, exista date care confirma lipsa de egalitate sau echitate sociala,
implicit si lipsa unei egalitati a sanselor. Cei dezavantajati sunt cuprinsi in cercul
saraciei si excluderii sociale. O alta influenta a saraciei o reprezinta schimbarile
rapide ale economiei si progresului, fapt ce ii determina pe cei fara resursele
materiale necesare pentru a se dezvolta la noile schimbari ale societatii, ii fac si
mai predispusi la pragul dintre limita existentei si pragul saraciei.
Desi este un concept destul de nou la noi in tara, statul a abordat anumite
progrese favorizand grupurile etnice, prin ceea ce numesc sociologii
discriminare pozitiva, anumite facilitati dedicate grupurilor etnice incercand sa
favorizeze aceste grupuri pentru a se dezvolta personal,educativ, social si pentru
a se integra socioprofesional. Acestia primind o serie de facilitati cum ar fi locuri
speciale pentru minoritati in licee, universitati, burse de studiu, programe de
consiliere vocationala si orientare profesionala.
In ciuda acestor programe si eforturi pe care institutiile statului le fac
pentru progresul grupurilor etnice sau grupurile vulnerabile, cum ar fi copiii din
familiile sarace, tinerii fara familie, persoanele cu dizabilitati, varstnicii sau
persoanele fara adapost, tot ar mai fi necesar anumite programe a ceea ce alte
natiuni mai dezvoltate le-au denumit „safety net” prin acordarea unor beneficii
banesti persoanelor fara loc de munca, persoanelor fara adapost si anumite
servicii gratuite (mese la cantine sociale,transport gratuit, cursuri de calificare).

Dupa opinia unor autori justitia sociala reflecta modul in care anumite
resurse sociale (venituri, bunuri, servicii, bunastarea in general), libertatea sau
drepturile trebuie distribuite in societate pentru a obtine o configuratie sociala
corecta sau echitabila. Cu alte cuvinte justitia sociala presupune o distribuire
proportionala a resurselor sociale considerate a fi definitorii pentru bunastarea
individului in raport cu un anumit criteriu considerat a fi adecvat sau legitim.
Ce resurse sociale ar trebui redistribuite, conform cu o anumită opţiune de
justiţie socială este o problemă foarte controversată: unii autori consideră că
redistribuirea veniturilor nu se suprapune cu redistribuirea bunăstării, astfel încât
redistribuirea trebuie să vizeze şi altceva în afara venitului. Exemple de resurse
sociale ce ar putea duce la o mai corectă redistribuire a bunăstării sunt: serviciile
sociale, bunuri (ca de exemplu locuinţa), facilităţile, drepturile;

Justitie sociala, bunastare sociala, libertate si drepturi

Între justiţie socială şi bunăstare socială există o legătură puternică, atâta

timp cât realizarea unui model sau deziderat de justiţie socială implică
redistribuirea resurselor, împărţirea beneficilor şi obligaţiilor în cadrul unei
cooperări sociale. O legătură de asemenea foarte importantă poate fi considerată
şi cea între justiţie socială şi libertate şi drepturi, pe de-o parte, justiţie socială şi
egalitate, pe de altă parte.
Unii autori consideră că libertatea este incompatibilă cu orice formă
redistributivă. Alţi autori consideră că redistribuirea resurselor într-o societate,
pentru a fi justă trebuie să aibă la bază în primul rând respectarea libertăţii
individuale. Altii consideră că redistribuire poate fi justă numai în măsura în
care ea nu afectează eficienţa economică. Egalitariştii consideră că primordială
este egalitatea, iar redistribuirea resurselor contribuie la realizarea justiţiei
sociale numai în măsura în care creşte egalitatea distributivă, egalitatea
rezultatelor; această creştere a egalităţii, consideră aceştia, nu se poate realiza
decât distribuind în funcţie de nevoi.

Legalitatea si nondiscriminarea este prevazuta in Constitutia Romaniei in

Articolul 16: Egalitate in drepturi:
1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.
2) Nimeni nu este mai presus de lege.
3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate,
in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si
 domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse
intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.

Cu toate acestea (legi care specifica in mod clar ca discriminarea este

interzisa, ca programele si politicile de dezvoltare, de incluziune sociala ) nu
cred ca exista o societate umana care este in totalitate bazata pe egalitate,
echitate sociala. Este o misiune grea pentru autoritati care depun mari eforturi
pentru a sustine grupurile dezavantajate sa aiba conditiile necesare sa se
dezvolte la intregul potential.

BIBLIOGRAFIE
 Anthony Giddens 2000 Sociologie Editura All
Marian Preda 2007 Politica Sociala Romaneasca: intre saracie si
globalizare Ed. Polirom
Constitutia Romaniei