ATRIBUTIILE SI COMPETENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN

   Asemenea tuturor parlamentelor nationale, Parlamentul European discuta si adopta legi.

Acest lucru poate parea normal daca se face referinta la intelesul termenului de
“parlament” si totusi, pentru o lunga perioada de timp, pentru institutia parlamentului din
cadrul Uniunii Europene lucrurile nu au stat asa. La inceput, deputatii europeni nu puteau
decat sa-si exprime parerea cu privire la propunerile legislative ale Comisiei Europene, in
timp ce Consiliul de Ministri, reprezentantul guvernelor statelor membre, era intotdeauna
cel care avea ultimul cuvant in adoptarea legilor. In decursul timpului si prin modificarile
aduse tratat dupa tratat, lucrurile s-au schimbat, iar rolul si competentele Parlamentului
European s-au extins considerabil, acesta devenind un actor principal al procesului de
elaborare a legilor comunitare.

Atributiile si competentele Parlamentului European in cadrul sistemului institutional

comunitar au crescut in mod continuu, fiecare nou tratat european adoptat acordandu-i
puteri sporite. Drept urmare, in prezent, Parlamentul European se impune ferm in calitatea
sa de colegislator, are competente bugetare si exercita un control democratic asupra
tuturor institutiilor europene.

Puterea Legislativa

 Competentele Parlamentului European au crescut cu fiecare revizuire a Tratatelor, iar in

prezent, Parlamentul decide  impreuna cu Consiliul Uniunii Europene in privinta legislatiei
comunitare si a bugetului Uniunii. Are un rol consultativ in procesul elaborarii actelor
comunitare, emite avize conforme referitoare la incheierea acordurilor international,
exercita un control politic asupra Consiliului si al Comisiei. De la forma de inceput a
Parlamentului European prin institutia Adunarii Reprezentative, care avea doar rol
consultative si atributii limitate, acum  compententele Parlamentului ii permit sa intervina in
procedura de desemnare a membrilor Comisiei, se bucura de drept de initiativa, putand
cere Comisiei sa prezinte propuneri, are o putere de codecizie legislativa in domeniul
bugetar si in alte domenii expres prevazute de tratate. Are dreptul de a examina petitiile
care ii sunt adresate si tot Parlamentul numeste si la cerere sa Curtea de Justitie il destituie
pe Mediatorul European.

 Denumirea de Parlament in cazul Parlamentului European nu acopera o institutie cu

monopol legislativ, ca si in cazul parlamentelor nationale, deoarece Consiliul Uniunii
Europene este organul legislativ principal in Uniunea Europeana, fapt ce atrage dupa sine
existenta unui asa zis deficit democratic la nivelul institutiei Parlamentului European. In
pofida acestui deficit democratic, Parlamentul European are in primul rand competente
normative, care se exercita cu respectarea unor reguli precum faptul ca nu are drept la
initiativa directa, dar in mod indirect poate solicita Comisiei sa introduca un proiect de act
normativ la Consiliu. Acorda aviz consultativ la adoptarea unor acte de catre Consiliu. Lipsa
indeplinirii acestei formalitati atrage dupa sine nulitatea actului normativ. Acorda aviz
conform  la aderarea, asocierea unor state terte sau la incheierea unor tratate
internationale cu state terte si organizatii internationale. Impreuna cu Consiliul Uniunii
Europene adopta bugetul, si in mod exclusiv in privinta cheltuielilor neobligatorii, participa
la procedura cooperarii, avand atributia de a interveni in procesul legislativ desfasurat de
Consiliu. Votul negativ al Parlamentului atrage dupa sine votarea cu unanimitate de catre
Consiliu.

Dar in ceea ce priveste competenta legislativa a Parlamentului European, acesta este

asociat in grade diferite in procesul de adoptare a legislatiei comunitare, in functie de
procedura legislativa aplicabila. Pentru fiecare hotarare trebuie precizata baza legala,
prevederile specifice din Tratate, stabilindu-se astfel care este procedura legislativa care
trebuie urmata. „Astfel cele patru proceduri legislative in vigoare sunt cooperarea,
consultarea, codecizia si avizul conform[1]”.

 Prin intermediul procedurii „de cooperare”[2], introdusa in 1987 prin Actul Unic
European, Parlamentul European participa la elaborarea directivelor si a regulamentelor,
pronuntandu-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate in functie de
pozitia Parlamentului[3]. Tot din 1987, procedura de „aviz conform”[4] supune ratificarii de
catre Parlament a acordurilor internationale, negociate de Comisie, precum si a oricarei noi
extinderi a Uniunii.

“Procedura co-deciziei a fost instituita prin Tratatul de la Mastricht, tocmai pentru a largi
puterile legislative ale Parlamentului European”[5], procedura care plaseaza Parlamentul
pe picior de egalitate cu Consiliul in ceea ce priveste legiferarea in domenii importante,
inclusiv libera circulatie a lucratorilor, piata interna, educatie, cercetare, mediu,
retele transeuropene, sanatate, cultura, protectia consumatorului, printre altele. Prin
derogare de la procedura de codecizie, Consiliul poate sa adopte hotarari in conformitate
cu o procedura legislativa speciala, dupa consultarea Parlamentului European, situatie in
care Parlamentul emite avize conforme sau consultative. Astfel, Consiliul solicita un aviz
conform din partea Parlamentului ori de cate ori tratatele dispun in acest sens,
propunerea legislativa dobandind putere de lege numai in cazul in care Parlamentul si-a
dat avizul, motiv pentru care Consiliul este obligat sa se conformeze continutului acestor
avize. In ceea ce priveste avizele consultative, Consiliul are obligatia de solicita un punct
devedere din partea Parlamentului ori de cate ori tratatele dispun in acest sens, iar dupa
onorarea acestei obligatii are libertatea de a tine sau nu seama de continutul acestora.

      In prezent, in majoritatea cazurilor, pentru ca un regulament european sau o directiva sa

poata fi adoptate, este necesar ca Parlamentul European si Consiliul sa se puna de acord
asupra continutului sau. Astfel, inainte ca o lege europeana sa poata fi aplicata in toate
statele membre ale Uniunii, trebuie ca aceasta sa fie semnata de presedintele Parlamentului
European si de presedintele Consiliului de Ministri. De asemenea, Parlamentul European
joaca un rol principal in definirea politicii de dezvoltare regionala, a programelor de sprijin
pentru cercetare, educatie si cultura, precum si in promovarea sanatatii publice. Aceasta
procedura obisnuita de adoptare, adica de aprobare, acorda putere de decizie egala
Parlamentului European si Consiliului si se aplica pentru legislatia dintr-o gama larga de
domenii.

Reforma institutionala va extinde domeniul de aplicare al acestei proceduri, astfel incat

aceasta va cuprinde si alte politici. Procedura de codecizie se desfasoara in trei etape, in linii
mari, si snume Comisia Europeana prezinta Parlamentului European si Consiliului o
propunere de lege. In prima lectura, adica prima etapa de analiza a textului de catre
deputati, Parlamentul adopta sau nu modificari la propunerea Comisiei. Daca Parlamentul
nu aduce modificari si, apoi, Consiliul accepta si el propunerea Comisiei, propunerea
legislativa este adoptata.[6] La fel se intampla in cazul in care Consiliul accepta modificarile
Parlamentului. Noua lege poate astfel sa intre in vigoare. In cazul in care Consiliul nu aproba
toate amendamentele deputatilor, acesta inainteaza Parlamentului o alta propunere de
text, iar aceasta este pozitia comuna a statelor membre.

 Parlamentul reia apoi dosarul pentru a doua lectura. Parcursul legislativ se incheie aici in
cazul in care deputatii europeni sunt de acord cu punctul de vedere al Consiliului sau daca
resping pozitia comuna. Dar daca deputatii propun amendamente la pozitia comuna, trebuie
gasit un consens in timpul celei de-a treia lecturi. Aceasta sarcina este incredintata unui
comitet special, numit comitet de conciliere, care reuneste reprezentanti apartinand celor
doua institutii. Pe tot parcursul acestei proceduri, Comisia Europeana este si ea asociata.
Ajungerea la un consens permite proiectului sa devina lege. In absenta unui consens, legea
nu va fi adoptata.

 “In cadrul procedurii de consultare, Parlamentului i se cere sa-si dea avizul cu privire la
propunerea de act legislativ, inainte ca acesta sa fie adoptat de Consiliu”[7]. Aceasta
procedura se aplica in special unor domenii cum ar fi concurenta, chestiunile fiscale si
revizuirea tratatelor. Parlamentul European poate fi solicitat sa isi dea avizul conform, in
anumite domenii legislative. Acesta este un drept de veto pe care Parlamentul il poate
exercita, in special in cazul ratificarii unor acorduri negociate de catre Uniunea Europeana.
Aceasta procedura priveste, de exemplu, extinderea UE.
Puterea bugetara

   In conformitate cu dispozitiile din tratatele care au dus la cresterea importantei in cadrul

Uniunii Europene, Parlamentul European are un rol fundamental in adoptarea bugetului
Uniunii efectuand, totodata, si controlul executiei bugetare in curs, precum si descarcarea
de gestiune a Comisiei. „Functia bugetara a Parlamentului European este consacrata in art.
314 TFUE”[8], unde se arata ca Parlamentul si Consiliul, conform unei proceduri legislative
speciale, adopta bugetul anual al Uniunii. In exercitarea acestei functii, Parlamentul
European si Consiliul, hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara si dupa
consultarea Curtii de Conturi, adopta prin regulamente normele financiare care definesc in
special procedura care trebuie adoptata pentru stabilirea si executia bugetului. De asemena
stabilesc procedura pentru predarea si verificarea conturilor, precum si normele de
organizare a controlului raspunderii participantilor la executia bugetului, in special a
ordonatorilor si contabililor.

  In cazul descarcarii de gestiune a Comisiei Europene, aceasta are obligatia de a prezenta
anual Parlamentului European si Consiliului conturile exercitiului incheiat, aferente
operatiunilor bugetare. De asemenea, aceasta le comunica un bilant financiar care descrie
activul si pasivul Uniunii, precum si un raport de evaluare a finantelor Uniunii bazat pe
rezultatele obtinute. Aceasta functie de control bugetar permite exercitarea influentei
asupra cheltuelilor comunitatii. Parlamentul si Consiliul decid cum se cheltuiesc banii
Uniunii. Procedura de examinare si, ulterior, de adoptare a bugetului incepe in iunie si se
incheie in decembrie, cand este adoptat bugetul pentru anul urmǎtor. Cheltuielile anuale se
inscriu in cadrul financiar multianual stabilit de comun acord de Parlament si Consiliu. Cele
douǎ institutii au dreptul la douǎ lecturi in care sǎ analizeze propunerile bugetare ale
Comisiei Europene, pentru a se pune de acord in ce priveste sumele finale si alocarea
acestora. Consiliul are ultimul cuvant in privinta cheltuielilor obligatorii si anume asupra
sumelor alocate Politicii Agricole Comune si cele care decurg din angajamentele
internationale ale Uniunii in ce priveste sprijinul pentru dezvoltare, in timp ce  Parlamentul
poate amenda cheltuielile neobligatorii cum ar fi fondurile structurale, energie, cercetare,
transporturi, mediu, educatie si culturǎ.

Parlamentul European  poate respinge bugetul dacǎ i se pare neconform cu nevoile reale

ale Uniunii Europene. In acest caz, procedura bugetarǎ este reluatǎ. Odatǎ incheiat anul
financiar precedent, Parlamentul se bazeazǎ pe raportul prezentat de Curtea de Conturi
pentru a evalua, prin comisia de control bugetar, utilizarea fondurilor bugetare. In fiecare an
acordǎ descǎrcarea de gestiune asupra executiei bugetului de cǎtre Comisia Europeana.  In
1998, comisia pentru control bugetar a constatat iregularitǎti in acodarea de contracte
societǎtilor comerciale si a refuzat acordarea descǎrcǎrii bugetare, “ceea ce a determinat
demisia in bloc a Comisiei prezidate de Jacques Santer in 1999”[9]. In acelasi an a fost
infiintat Oficiul de luptǎ impotriva fraudei ca organ independent.  Prin procedura bugetara,
Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar
fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul inconjurator,
asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor
neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de
ajutoare umanitare. De asemenea, Presedintele Parlamentului European este adesea invitat
sa faca vizite oficiale in diferite parti ale lumii, reflectand astfel pozitia internationala a
Parlamentului. De cativa ani Parlamentul se pronuntǎ in mod constant in favoarea reformei
procedurii bugetare care ar trebui sa fie decisǎ prin codecizie si sǎ renunte la distinctia intre
cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii.

Puterea de supraveghere democratica

    Parlamentul European detine o importanta competenta de control asupra activitatilor

celorlalte institutii europene, iar aceasta putere democratica se exercita mai cu
seama asupra Comisiei Europene. In acest sens, Parlamentul European are un rol important
in numirea presedintelui Comisiei Europene si apoi a intregului colegiu al comisarilor in
ansamblu sau, Comisia Europeana fiind responsabila in fata Parlamentului European.  Ca
mijloace de exercitare a controlului activitatilor Uniunii Europene, Parlamentul European, in
virtutea dreptului de petitionare al cetatenilor, numeste un mediator sau ombudsman care
este imputernicit sa primeasca plangeri din partea oricarui cetatean al Uniunii sau a oricarei
persoane fizice sau juridice cu resedinta sau sediul social intr-un stat membru, care privesc
cazuri de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor, organelor, oficiilor sau
agențiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii Europene in exercitarea funcțiilor
acesteia. In acelasi timp, Parlamentul European are competenta de a numi comisii de
ancheta care sa investigheze cazurile de incalcare sau aplicare defectuoasa a dreptului
Uniunii de catre statele membre, precum si dreptul la o cale de atac in fata Curtii de Justitie
a Uniunii Europene.

  Pe langa aceste atributii, Parlamentul European are competenta in materie de relatii

externe. Astfel „Parlamentul European isi da avizul sau aprobarea cu privire la incheierea,
reinnoirea sau modificarea unui acord international sau a unui protocol financiar incheiat de
Uniunea Europeana[10]”, pronuntandu-se prin vot unic cu majoritatea voturilor exprimate.
Cu exceptia cazului in care acordul se refera exclusiv la politica externa si de securitate
comuna, Consiliul adopta decizia privind incheierea acordului, dupa aprobarea
Parlamentului European, in cazurile acordurilor de asociere, a acordului privind aderarea
Uniunii la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, a acordurilor ce privesc instituirea unui cadru institutional specific prin
organizarea procedurilor de cooperare, pentru acordurile care au implicatii bugetare
importante pentru Uniune si in cazul acordurilor in domeniile in care se aplica procedura
legislativa ordinara sau procedura legislativa speciala in cazul in care este necesara
aprobarea Parlamentului European. In celelalte cazuri Consiliul poate adopta decizia de
incheiere a acordului doar cu consultarea Parlamentului European care emite avizul intr-un
termen pe care Consiliul il poate stabili in functie de urgenta problemei. Parlamentul
European isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o
motiune impotriva acesteia.

 Pe langa aceste forme de control specifice dreptului comunitar, Parlamentul European
detine atributii de control parlamentar clasice, constand din interpelari care necesita
raspunsuri scrise sau orale. “Parlamentul European dispune si de o competenta de control in
domeniul economic si monetar. Presedintele, vicepresedintele si membrii Comitetului
Director al Bancii Centrale Europene trebuie sa obtina aprobarea Parlamentului European
inainte de a fi numiti de catre Consiliu”[11]. Presedintele Bancii Centrale Europene prezinta
raportul anual in fata Parlamentului European, reunit in sedinta plenara.  Un alt mod de a
monitoriza activitatea celorlalte institutii este adresarea de interpelǎri scrise sau orale
Comisiei si Consiliului Uniunii Europene, precum si angajarea de dezbateri in cazuri flagrante
de incalcare a drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept. Aceste dezbateri si
interpelǎri duc de obicei la adoptarea de rezolutii.

     In conformitate cu aceasta putere democratic a Parlamentului European de control

democratic asupra institutiilor europene, in special asupra Comisiei Europene, aceasta
prezintǎ in mod regulat rapoarte Parlamentului, si anume Raportul anual al Comisiei privind
functionarea Comunitatilor, Raportul anual al Comisiei privind executia bugetului, Raportul
Bancii Comunitare Europene privind politica monetara, Raportul Curtii de Conturi, Raportul
Ombudsmanului, Raportul Consiliului Uniunii Europene despre situatia drepturilor omului,
respectiv politica externa, darea de seama a presedintiei Consiliului Uniunii Europene. Prin
examinarea acestor rapoarte, Parlamentul isi poate exercita de fapt alt fel de competente
de control.

1] http://www.europarl.ro/ressource/static/files/pdf/Procesul_legislativ_2.pdf
[2] http://www.europarl.ro/ressource/static/files/pdf/IstoricPE.pdf

[3] Nicolae Paun, Adrian-Ciprian Paun, Georgiana Ciceo, Europa Unita, Europa Noastra, Editura Presa
Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2003.

[4] Nicolae Paun, Adrian-Ciprian Paun, Georgiana Ciceo, Europa Unita, Europa Noastra, Editura Presa
Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2003.

[5] Nicolae Paun, A. C. Paun, G. Ciceo, R. Albu-Comanescu, Finalitatea Europei, 2007, p.130

[6] Bogdan Apostol, “Primele efecte concrete ale aderarii la Uniunea Europena”, in Gardianul, nr.
1404, 15 ianuarie 2007, p. 3

[7]http://www.europarl.europa.eu/parliament/expert/staticDisplay.do;jsessionid=39A5B2FA29170
A624EE9B8BB78E138E2.node2?id=55&pageRank=4&language=RO

[8] http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2010-
0086+0+DOC+XML+V0//RO

[9] http://www.raresniculescu.ro/?pg=parlamentul_european

[10] Regulamentul de procedura art. 90,http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?

pubRef=-//EP//TEXT+RULES-EP+20091201+RULE-090+DOC+XML+V0//RO&navigationBar=YES

[11] http://www.minodoracliveti.ro/index.php/Parlamentul-European/competentele-si-procedurile-
parlamentului.html