Drept civil- Cursuri

Curs 1

Dreptul civil
Definitie – un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si
raporturile nepatrimoniale ce se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie
de egalitate juridica.
Raportul juridic – reprezinta o relatie sociala reglementata de o norma de drept.
In structura sa raportul juridic cuprinde 3 elemente:
1. Subiectul sau partile raportului juridic
a. Persoane fizice
b. Persoane juridice
2. Continutul raportului juridic – care este dat de totalitatea drepturilor si obligatiilor
partilor
3. Obiectul raportului juridic – care presupune conduita partilor, raportului juridic care
insa intotdeauna se rasfrange asupra unui bun.

1. Subiectul raportului juridic

In cadrul raportului juridic apar ca subiecte de drept persoanele fizice si persoanele juridice
- Persoana fizica: omul privit in individualitatea sa ca titular de drepturi si obligatii
- Persoana juridica: reprezinta subiectul colectiv de drept care avand o organizare de
sine statatoare, un patrimoniu propriu distinct de patrimoniile persoanelor fizice care
alcatuiesc persoane juridice si in acord cu interesul general – obstesc, devine titular de
drepturi si obligatii.
Pentru a deveni parte intr-un raport juridic atat persoana fizica cat si persoana juridica
trebuie sa aiba capacitatate juridica:
- Capacitate de folosinta
- Capacitate de exercitiu

Curs 2 Capacitatea civila

1. Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala si abstracta recunoscuta de lege

oricarui subiect de drept de a fi titular de drepturi si obligatii civile.
2. Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea oricarui subiect de drept de a deveni
titular de drepturi si de a-si indeplini obligatiile asumate prin incheierea unor acte.
Capacitatea de exercitiu= Capacitatea de folosinta + Discernamant

Persoanele fizice
Capacitatea de folosinta se dobandeste la nastere si pierde la moarte (in momentul
constatarii decesului).
In dreptul nostru, in materie succesorala este reglementata o situatie de exceptie cu privire la
posibilitatea copilului conceput dar nenascut inca, de a dobandi in patrimoniul sau anumite drepturi.
Aceasta situatie presupune recunoasterea unei capacitati de folosinta anticipata pentru copilul
conceput dar nenascut insa, cu conditia ca la nastere copilul sa fie viu nu si viabil.
In legislatia noastra, capacitatea de folosinta a persoanei fizice poate fi ingradita, fie ca
masura de protectie a unei anumite categorii de persoane, cum este cazul spre exemplu, al minorului
de 16 ani care nu poate dispune prin testament decat de ½ din bunurile de care ar dispune daca ar fi
major, fie ca sanctiune complementara cum este interdictia de a exercita anumite drepturi, daca
persoana se face vinovata de savarsirea unei fapte penale.
Capacitatea de exercitiu in cazul persoanei fizice presupune parcurgerea a 3 etape:
- Pana la 14 ani -> persoana fizica este lipsita de capacitate de exercitiu
- 14-18 ani -> persoana fizica beneficiaza de o capacitate de exercitiu restransa
- +18 ani -> persoana fizica beneficiaza de capacitate deplina de exercitiu
Capacitatea de exercitiu presupune existenta neingradita a capacitataii de folosinta + un
element esential, discernamantul persoanei fizice.
In functie de etapele enumerate, minorul cu varsta de pana la 14 ani lipsit total de capacitate
de exercitiu nu va putea inchiea acte juridice decat prin intermediul reprezentantilor sai legali, cu
exceptia actelor juridice marunte si a unui depozit la cec.
In perioada cuprinsa intre 14-18 ani minorul beneficiind de o capacitate de exercitiu
restransa va putea incheia in nume propriu:
a) Actele pe care le incheia si pana la 14 ani
b) Acte de administrare si acte de dispozitie – numai cu acordul prealabil al
reprezentantilor legali
c) Nu va putea niciodata incheia un contract de donatie sau sa garanteze executarea
obligatiilor unei alte persoane.
In cazul in care persoana implineste 18 ani aceasta dobandeste capacitate deplina de
exercitiu putand incheia orice acte juridice in limitele legii si a bunelor moravuri.
Vor fi lipsite de capcitate de exercitiu minorii pana la indeplinirea varstei de pana la 14 ani si
persoane puse sub interdictie judecatoreasca datorita alienatiei sau debilitatii mintale indiferent de
varsta pe care o au.

Persoane juridice
Si in cazul persoanelor juridice pentru a putea deveni parte intrun raport juridic acestea
trebuie sa dispuna de capacitate de folosinta si de exercitiu.
Insa in cazul persoanelor juridice capacitatea de folosinta este limitata din start de prezenta
specialitatii capacitatii de folosinta, care presupune ca:
“Persoana juridica nu va beneficia decat de acele drepturi care se circumscriu perfect
obiectului de activitate pe care urmeaza sa-l desfasoare”.
Pe cale de consecinta si capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice va fi limitata, aceasta
neputand incheia decat acte juridice care corespund necesitatii aducerii la indeplinire a obiectului de
activitate.

2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor si obligatiilor partilor.

 Dreptul subiectiv civil reprezinta o prerogativa recunoscuta de lege titularului dreptului de
a avea o anumita conduita si de a cere subiectului pasiv o conduita determinata (fie de a da, fie de a
face, fie de a nu face ceva). In caz de neindeplinirea acestei conduite, titularul dreptului (subiectul
activ) putand face apel la forta de constrangere a statului.
Clasificarea drepturilor :
I. In functie de opozabilitatea lor drepturile pot fi:
 Drepturi absolute (pot fi exercitate de titularul lor de unul singur, fara a avea nevoie
de concursul unei alte persoane)
 Drepturi relative (este recunoscut subiectul activ – titularul dreptului, subiect pasiv
nedeterminat, in sensul ca toate celelalte subiecte persoane fizice sau juridice trebuie
sa respecte dreptul absolut al titularului).
Dreptul absolut-are cunoscut subiectul activ(titularul dreptului)
-subiectul pasiv este nedeterminat in sensul ca toate celelalte subiecte de
drept, pers fizice sau juridice trebuie sa respecte dreptul absolut al titularului
De aceea se spune ca acest drept este opozabil ERGA OMNES -> tuturor celorlalte
persoane.
Se presupune ca acestui drept ii corespunde obligatia corelativa, generala si negativa de a nu
face – adica obligatia negativa a tuturor celorlalte subiecte de a nu face nimic de natura a aduce
atingere dreptului absolut al titularului.

Curs 3

Dreptul relativ este dreptul ce poate fi exercitat de titularul sau (subiectul activ) numai cu
ajutorul unei persoane determinate (subiect pasiv). Numai subiectul pasiv determinat ii revine
obligatia fie de a da, fie de a face, fie de a nu face.
Dreptul relativ presupune urmatoarele trasaturi:
-are cunoscut atat subiectul activ (titularului dreptului) cat si subiectul pasiv (care poarta
denumirea de debitor)
- subiectului pasiv determinat ii revine obligatia negativa de a nu face ceva ce ar fi putut sa
faca daca nu se obliga sa se abtina
-este opozabil numai subiectul pasiv determinat

II. In functie de continutul lor:

a) Patrimoniale
b) Nepatrimoniale (nume, viata, stare civila, integritate fizica-psihica)
Drepturile patrimoniale au un continut ce poate fi exprimat in bani in timp ce drepturile
nepatrimoniale au un continut ce nu poate fi exprimat in bani
Drepturile patrimoniale se impart in:
a) Drepturi reale (sunt absolute)
b) Drepturi de creanta (sunt relative)

Drepturile reale sunt drepturi absolute avand aceleasi trasaturi. Drepturile de creanta sunt
drepturi relative si au in consecinta aceleasi trasaturi.
Prin definitie:
 -drepturile nepatrimoniale sunt drepturi absolute
-drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, in timp ce drepturile reale sunt limitate
Drepturile reale se impart in:
a) Drepturi reale principale
b) Drepturi reale accesorii
Drepturile reale principale incadreaza drepturile de proprietate si dezmembramintele
dreptului de proprietate (uz, uzufruct, abitatie, servitute si superficie)
In categoria drepturilor reale accesorii se incadreaza garantiile reale, mobiliare si imobiliare,
gajul si ipoteca precum si dreptul de retentie.

III. In functie de certitudinea pe care o acorda titularului dreptului, pot fi:

a) Pure si simple (acorda maxima certitudine titularului)
b) Afectate de modalitati (nu acorda maxima certitudine titularului deoarece sunt afectate
fie de un temei, fie de o conditie, fie de o sarcina)

Obligatia
Definitie: Se defineste ca reprezentand conduita impusa subiectului pasiv ce poate sa
constea in obligatia de a da, de a face sau a nu face ceva, in caz de neindeplinire putandu-se face
apel la forta de constrangere a statului.
Obligatiile sunt de:
 A da (adica de a transmite dreptul de proprietate sau un alt drept real)
 A face (adica de a presta un serviciu sau de a executa o lucrare)
 A nu face (de a se abtine in a avea o anumita conduita)
Clasificarea obligatiilor:
a) Pozitive (a da, a face)
b) Negative (a nu face)
Majoritatea obligatiilor sunt opozabile intre parti, dar exista si obligatii opozabile tertilor
(obligatiile care prescriu in sarcina unui tert o conduita determinata)
Obligatiile reale sunt cele care sunt in stransa legatura cu dreptul de proprietate pe care o
persoana il poate avea asupra unui teren agricol.

Obligatiile pot fi:

a) De diligenta
b) De rezultat
Obligatia de diligenta sau de mijloace este cea in care debitorul isi prefigureaza un anumit
rezultat dar nu se obliga intocmai la atingerea acestui rezultat. In acest sens debitorul se obliga sa
depuna toate eforturile, toate diligentele pentru a ajunge la un anumit rezultat.
Obligatia de rezultat sau de scop este acea obligatie in care de la inceput debitorul isi
stabileste concret rezultatul la care trebuie sa ajunga, in caz contrar acesta urmand a fi sanctionat.
Practic partile stabilesc de comun acord un rezultat concret care daca nu este atins atrage
sanctionarea debitorului.
Obligatiile pot fi:
a) Perfecte
 b) Imperfecte
Obligatia perfecta este cea care poate fi dusa la indeplinire prin forta de constrangere a
statului prin executare silita.
Obligatia imperfecta este acea obligatie care nu poate fi adusa la indeplinire prin forta de
constrangere a statului
Obligatiile mai pot fi:
a) Pure si simple
b) Complexe

In categoria obligatiilor complexe se includ”

1. Obligatii cu pluralitate de obiecte
2. Obligatii cu pluralitate de subiecte
3. Obligatii afectate de modalitati

Obligatiile cu pluralitate de obiecte pot fi:

a) Alternative
b) Facultative
Obligatiile alternative au ca obiect emai multe prestatii din care, la alegerea debitorului sau
prin exceptie la alegerea creditorului se executa o singura prestatie.
Obligatia facultativa este cea in care partile stabilesc prestatia principala sub aspectul
bunului ce face obiectul obligatiei, cu posibilitatea acordata debitorului ca la scadenta pentru a se
elibera valabil si predea un alt bun.
Obligatiile cu pluralitate de subiecte pot fi:
a) Obligatii solidare (regula in dreptul comercial)
b) Obligatii divizibile (regula in dreptul civil)
c) Obligatii indivizibile

Curs 4

In dreptul roman, regula o reprezinta obligatiile divizibile.

Obligatia este divizibila atunci cand numai debitorul determinat ii revine obligatia de a avea
o anumita conduita in raport cu creditorul sau (in cazul unei succesiuni, fiecarui succesor ii revine
obligatia de a achita datoriile aferente cotei de mostenire pe care o primeste in patrimoniul sau)
Prin exceptie de la regula divizibilitatii obligatia prin conventia partilor sau prin lege
obligatiile pot fi si solidare.
Solidaritatea activa intervine atunci cand mai multi creditori au un singur debitor, oricare
dintre creditori fiind in drept sa solicite executarea intregii obligatii.
In cazul solidaritatii pasive un singur creditor are doi sau mai multi debitori de la care poate
solicita executarea intregii datorii fara ca vreunul din debitori sa poata invoca beneficiul de
discutiune.
Obligatia indivizibila este cea care fie datorita naturii obiectului sau fie datorita intelegerii
partilor nu poate fi executata fractionar (obligatia de a nu face).
Obligatiile afectate de modalitati:
 Termenul se defineste ca acel eveniment viitor si sigur de intamplare, care fie suspenda
nasterea raportului juridic, fie duce la incetarea acestuia. Termenul poate fi stabilit in favoarea
debitorului, in favoarea creditorului sau in favoarea ambelor parti.
Termenul poate fi:
a) Conventional (stabilit prin raport de conventie a partilor)
b) Legal (stabilit prin act normativ)
c) Judiciar (stabilit de instanta de judecata)
Termenul exctinctiv duce la incetarea raportului juridic
Conditia reprezinta acel eveniment viitor si nesigur de intamplare care fie suspenda nasterea
raportului juridic, fie duce la incetarea acestuia.
Conditia poate fi:
a) Suspensiva
b) Rezolutorie

3. Obiectul raportului juridic

Reprezinta conduita partilor care se rasfrange intotdeauna asupra unui bun. Bunul se defineste ca
acea valoare economica susceptibila de apropriere sub forma unui drept de proprietate sau a unui alt
drept real.
Clasificare:
1. Bunuri mobile sau imobile: mobil – cel care poate fi deplasat in spatiu cu ajutorul unor
forte exterioare, imobil – nu poate fi deplasat in spatiu
Cu privire la transmiterea dreptului de proprietate in cazul bunurilor mobile se presupune ca
simpla posesie duce si la dobandirea dreptului de proprietate, in timp ce la bunuri imobile
dobandirea proprietatii se realizeaza numai in conditiile prevazute de lege (prescriptia achizitiva sau
uzucapiunea)

2. Bunuri aflate in circuitul civil – pot face obiectul oricarui act juridic (detinerea si
instrainarea lor nefiind conditionata de lege) + bunuri scoase din circuitul civil – sunt
cele a caror detinere este conditionata de lege (produse farmaceutice, armament) si cele
care sunt absolut interzise (stupefiante)
3. Bunurile certe (individual determinate) sau bunurile de gen
Bunul individual determinat este cel care se individualizeaza din specia din care el face
parte prin anumite trasaturi proprii.
Bunul de gen este cel care se individualizeaza din specia din care face parte prin masurare,
numarare sau cantarire.
In cazul bunurilor individual determinate dreptul de proprietate se transmite din chiar
momentul realizarii acordului de vointa independent de predarea ulterioara a bunului, riscul pierii
fiind suportate de cumparator.
In cazul bunurilor de gen dreptul de proprietate se transmite numai la momentul realizarii
lor, riscul pierii fortuite fiind suportat pana in acel moment de vanzator.
4. Bunuri consumabile sau neconsumabile
Bunul consumabil este cel care la prima utilizare isi consuma si substanta (alimentele).
Bunul neconsumabil este cel care nu-si consuma substanta la prima utilizare.
 5. Bunuri fungibile sau nefungibile
Bunul fungibil este cel care poate fi inlocuit in executarea unei obligatii cu altul
(alimentele). Bunul nefungibil este cel care nu poate fi inlocuit in executarea unei obligatii
6. Bunuri corporale sau incorporale
Bunurile corporale sunt cele care pot fi simtite ca atare (tangibile, materiale) iar cele
incorporale nu pot fi simtite ca atare (intangibile).
7. Bunuri principale sau accesorii
Bunul principal are o existenta de sine statatoare, iar cel accesoriu nu are.
8. Bun sesizabil sau insesizabil.
- dupa cum poate sa faca obiectul unei executari silite.
9. Bun frugifer sau nefrugifer
Frugifer = cel care prin necunosumarea substantei sale da nastere in mod constatnt la alte
fructe.
Nefrugifer = cel care nu da nastere in mod constant la alte fructe.
Fructele trebuie deosebite de producte care sunt bunuri ce rezulta dintr-un alt bun prin
consumarea substantei acestuia (nisipul din albia unui rau, lemnul din padure, zcamantul de petrol)
In dreptul nostru fructele sunt de 3 feluri:
-civile (chirii, amenzi, dobanzi)
-naturale (pamantul le produce de la sine fara interventia omului – alunele de padure)
-industriale (cele pentru care a caror producere este necesara interventia omului, rosii,
caise, sfecla de zahar).
10. Bunuri divizibile sau indivizbile

Curs 5 Actul juridic civil

Actul juridic civil

Definitie: actul juridic reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce
efecte juridice mai exact de a naste, de a modifica sau de a stinge un raport juridic
concret.Acceptiuni:negotium-instrumentum.
 Actul juridic trebuie deosebit de faptul juridic care reprezinta in aceeasi masura o
manifestare de vointa facuta insa fara vointa de a produce efecte juridice dar de care legea leaga
anumite efecte juridice.

Clasificarea actelor juridice:

1. In functie de numarul partilor actele juridice pot fi
a. Unilaterale
b. Bilaterale
c. Multilaterale
Actul juridic unilateral este rodul vointei unei singure persoane (testamentul, oferta de a
contracta, acceptarea unei oferte, revocarea, demisia)
Actul bilateral sinalagmatic pentru ca presupune doar doua parti si da nastere la drepturi si
obligatii reciproce si interdependente intre parti
In dreptul nostru actul juridic bilateral poarta denumirea si de conventie / contract iar la
randul lor contractele pot fi unilaterale si bilaterale (contract de donatie)

2. In functie de folosul patrimonial obtinut actele juridice pot fi

a. Cu titlu oneros
b. Cu titlu gratuit
Actul juridic cu titlu oneros este cel in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos
patrimonial (vanzare – cumparare, contract individual de munca, schimb, locatiune)
Actul juridic cu titlu gratuit este cel in care una dintre parti isi micsoreaza patrimoniul cu
folosul patrimoniului obtinut de cealalta parte (donatie).
La randul lor actele juridice cu titlu oneros se subclasifica in:
a) Acte comutative
b) Acte aleatorii
Actul juridic comutativ este cel in care de la momentul incheierii sale partile cunosc exact
intinderea drepturilor si obligatiilor lor (vanzare cumparare, contract individual de munca).
Actul juridic aleator este cel in care intinderea obligatiilor uneia dintre parti depinde de
indeplinerea unei anumite imprejurari (contract de asigurare).
La randul lor actele juridice cu titlu gratuit se subclasifica in:
a) Liberalitati (donatie)
b) Acte dezinteresate

3. In functie de momentul in care se produc efectele juridice avem:

a. Acte juridice incheiate intre vii
b. Acte juridice pentru cauza de moarte
Cele intre vii produc efecte pe parcursul vietii autorului. Cele pentru cauza de moarte este
incheiat pe parcursul vietii dar produce efecte dupa moartea autorului sau (testamentul).
4. In functie de reglementarea lor legala actele juridice pot fi:
a. Numite
b. Nenumite
 Actul juridic numit – cunoaste o reglementare legala existand norme juridice care fac
referire expresa la el (v-c, etc). Actul juridic nenumit – nu cunoaste o reglementare legala
(contractul de forfetare).
5. In functie de durata executarii pot fi:
a. Acte juridice cu executare dintr-o data
b. Acte juridice cu executare succesiva
Executarea succesiva presupune mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de
locatiune, contract individual de munca).
6. In functie de consimtamantul partilor si de forma ceruta pentru incheierea valabila
a actului juridic:
a. Acte juridice consensuale
b. Acte juridice solemne
c. Acte juridice reale
Consensual – se incheie prin simplul acord de vointa al partilor fara a fi necesar ca acesta sa
imbrace o forma scrisa (ceruta de lege) ex v-c de bunuri mobile.
Solemn – este cel care pentru a fi valabil incheiat pe langa acordul de vointa al partilor
acesta trebuie sa imbrace forma scrisa ceruta de lege, adica sa fie in forma autentica (acte de
donatie, v-c de bunuri imobile / terenuri).
Real – se considera valabil incheiat atunci cand pe langa acordul de vointa al partilor se
remite efectiv si bunul care face obiectul contractului (contract de schimb, de depozit)
7. In functie de legatura dintre ele:
a. Principale
b. Accesorii
Actul juridic principal are o existenta de sine statatoare iar cel accesoriu este subsecvent
actului juridic principal si existenta sa depinde de existenta actului juridic principal.
8. Potrivit criteriului urmator a.j pot fi:
a. Acte juridice declarative – cele care vin sa confirme existenta in patrimoniul
unei persoane a unui drept ce preexista (partajul).
b. Acte juridice constitutive – cele ce dau nastere in patrimoniul unei persoane un
drept ce nu a existat anterior
c. Acte juridice translative – transmit dreptul de proprietate dintr-un patrimoniu in
altul
9. Acte juridice:
- De conservare: urmaresc preintampinarea pierderii unui drept din patrimoniul unei
persoane (introducerea unei actiuni in justitie).
- De administrare: urmaresc o mai buna punere in valoare a patrimoniului unei persoane.
- De dispozitie: presupune iesirea unui bun din patrimoniul unei persoane si posibilitatea
ca proprietarul bunului sa se comporte fata de acest bun dupa cum doreste (sa-i consuma
substanta, sa-l distruga, sa-l consume).

Conditiile de fond si de forma ale actelor juridice

Pentru a fi valabil orice act juridic trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de fond:
 1) Referitoare la capacitatea partilor
2) Referitoare la consimtamantul lor
3) Referitoare la obiectul actului juridic
4) Referitoare la scopul actului juridic
Cu privire la conditia de forma, forma scrisa va fi cea ceruta de lege pentru valabilitatea
actului juridic.

Pentru a fi valabil exprimat consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa provina de la o persoana cu discernamant
b) sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice
c) sa fie exteriorizat, pentru ca in dreptul nostru tacerea nu presupune acceptarea
d) sa nu fie afectat de vreun viciu de consimtamant (eroare, dol, violenta sau leziune)

Curs 7 Vicii de consimtamant

I. Eroarea
-reprezinta o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic.
Eroarea poate fi:
1. Eroarea obstacol – care reprezinta forma cea mai grava forma de eroare, falsa
reprezentare a realitatii cazand fie asupra naturii actului juridic, fie asupra obiectului
actului juridic.
In cazul erorii obstacol sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta.
2. Eroarea viciu de consimtamant – presupune ca falsa reprezentare a realitatii cade
fie asupra trasaturilor caracteristice ale obiectului actului juridic, fie asupra persoanei
cocontractante (atrage nulitatea relativa a actului juridic).
3. Eroarea indiferenta – presupune ca falsa reprezentare a realitatii cade asupra unor
elemente mai putin importante la incheierea actului juridic si ea presupune doar o
reducere a contraprestatiei.
Pentru a produce efecte juridice trebuie ca eroarea sa fi fost determinanta la incheierea
actului juridic, dar legea nu impune conditia ca ambele parti ale actului juridic sa fie in eroare la
momentul incheierii actului juridic.

II. Dolul
-reprezinta inducerea in eroare a unei persoane prin folosirea unor mijloace viclene pentru a
o determina sa incheie un act juridic pe care in alte conditii nu l-ar fi incheiat.
In structura sa dolul cuprinde un element obiectiv material ce poat consta intr-o actiune sau
intr-o inactiune si un element subiectiv intentionat ce consta in intentia unei persoane de a induce in
eroare o alta persoana pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic.
Pentru a produce efecte juridice, dolul trebuie sa fie determinant la incheierea actului juridic
el putand sa provina atat de la cealalta parte cat si de la un tert, despre care cealalta parte poate avea
cunostinte (inclusiv de la reprezentantul partii).

III. Violenta
 -reprezinta acel viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau
care insufla acestuia o teremere ce o determina sa incheie un act juridic pe care in alte conditii nu l-
ar fii incheiat.
Violenta poate fi fizica si sau psihico-morala, iar pentru a produce efecte juridice trebuie ca
amenintarea cu un rau sa fie injusta.

IV. Leziunea
-o disproportie vadita de valoare intre doua contraprestatii
Leziunea, ca viciu de consimtamant intervine numai in cazul actelor de administrare
incheiate de minori cu varsta intre 14-18 ani fara acordul prealabil al reprezentantului legal, acte
care sunt sinalagmatice (bilaterale) cu titlu oneros si comutative.

Obiectul actului juridic

-obiectul contractului reprezinta conduita impusa de lege partilor, care se rasfrange de cele
mai multe ori asupra unui bun. Obiectul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. sa existe
2. sa fie in circuitul civil
3. sa fie determinat sau determinabil
4. sa fie posibil
5. sa fie licit si moral

Cauza sau scopul actului juridic

-reprezinta in fapt motivul determinant pentru care persoanele incheie acte juridice. Cauza
sau scopul raspunde la intrebarea: de ce inchei un anumit act juridic?
Scopul poate fi:
-imediat si este stabilit pentru fiecare categorie de acte juridice in parte prin lege (spre
exemplu in cazul contractelor bilaterale, scopul imediat este obtinerea contraprestatiei; in cazul
actelor juridice cu titlu gratuit adica al libertatilor scopul este acela de a gratifica.
-mediat care raspunde la intrebarea de ce am incheiat actul juridic, reprezentand pentru
fiecare parte a actului juridic prefigurarea exacta a ceea ce va face cu folosul obtinut.
Pentru a fi valabil scopul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1) Sa existe
2) Sa fie real
3) Sa fie licit si moral

Forma actului juridic

Potrivit principiului consensualismului simplul acord de vointa este suficient si necesar
pentru incheierea valabila a unui act juridic. Prin exceptie de la acest principiu legea impune in
anumite cazuri pe langa acordul de vointa al partilor, ca actul sa imbrace forma scrisa.
Astfel forma scrisa poate fi ceruta:
-“ad-validatem” – pentru insasi existenta valabila a actului juridic, in acest caz forma ceruta
fiind cea autentica
-“ad-probationem” – pentru a proba numai existenta actului juridic, lipsa acestei forme
atragand imposibilitatea dovedirii actului juridic prin alt mijloc de proba
 - pentru opozabilitatea fata de terti- sanctiunea reprezentand inopozabilitatea actului fata
de terti

Curs 8 Efectele Actului juridic

Efectele actelor juridice sunt guvernate de 3 principii:

1. Principiul obligativitatii, potrivit caruia actele juridice legal intocmite produc efecte
juridice intocmai ca legea.
2. Principiul irevocabilitatii, potrivit caruia actul juridic unilateral nu i se poate pune
capat prin manifestare contrara de vointa autorului sau, iar actului juridic bilateral nu i se poate
pune capat prin vointa unilaterala a uneia dintre parti.
De la acest principiu exista insa si exceptii atat in materia actelor juridice unlitarale cat si a
celor bilaterale acestea fiind de stricta interpretare si aplicare
-testamentul este esentialmente revocabil pana la momentul mortii testatorului.
-contractul de locatiune incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de
oricare dintre parti cu acordarea insa a unui termen de preaviz.
3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic, potrivit caruia actele juridice nu
produc efecte decat in patrimoniile partilor, ele neputand da nastere la dretpuri si obligatii in sarcina
unui tert.
Insa de la acest principiu exista si anumite exceptii care sunt fie aparente cum este cazul
promisiunii faptei altuia, reprezentarii conventionale si a situatiei avanzilor cauza si o singura
exceptie reala aceea a stipulatiei pentru altul.
Prin notiunea de parte a unui act juridic se intelege acea persoana care participa fie
personal, fie prin reprezentare la incheierea actului juridic si in patrimoniul caruia se produc
efecteel actului juridic incheiat.
Prin notiunea de tert se intelege acea persoana care nu participa nici personal si nici prin
reprezentare la incheierea actului juridic in patrimoniul sau neproducandu-se nicio consecinta a
actului juridic.
Prin notiunea de avand cauza se intelege acea persoana care desi nu a participat nici
personal si nici prin reprezentare la incheierea actului juridic efectele acestuia se petrec in
patrimoniul sau datorita legaturii ce exista cu una dintre partile actului juridic.
In categoria avanzilor cauza se includ:
1. Succesorii universali – adica acele persoane care mostenesc un intreg patrimoniu.
2. Succesorii cu titlu universal – adica acele persoane care mostenesc o fractiune de
patrimoniu.
3. Succesorii cu titlu particular – adica acele persoane care monstenesc un bun individual
determinat.
4. Creditorii chiografari – care nu dispun de o garantie certa (mobiliara sau imobiliara)
asupra bunurilor aflate in patrimoniul debitorului si care beneficiaza de un drept de gaj
asupra patrimoniului debitorului lor.
Promisiunea faptei altuia reprezinta conventia prin care o parte denumita promitent se
obliga fata de cealalta parte denumita beneficiar sa determina o terta persoana sa incheie un anumit
act juridic cu beneficiarul in conditiile stabilite de beneficiar. Reprezinta o exceptie aparenta
deoarece tertul nu este obligat sa incheie actul juridic cu beneficiarul in conditiile stabilite de
beneficiar. Cel obligat fata de beneficiar este numai promitentul care trebuie sa-i gaseasca acestuia
un cocontractant, dispus sa incheie actul juridic in conditiile stabilite de beneficiar.
Reprezentarea conventionala sau contractul de mandat.
-reprezinta conventia incheiata intre mandant si mandatar, prin care mandatarul se obliga sa
incheie un anumit act juridic in numele si pe seama persoanei mandantului pe care il reprezinta.
Reprezentarea conventionala este o exceptie aparenta de la principiul relativitatii deoarece
actul juridic incheiat de reprezentant (de mandatar) produce efecte juridice numai in patrimoniile
tertului si a persoanei reprezentate.
Stipulatia pentru altul – reprezinta unica exceptie reala de la principiul relativitatii
efectelor actului juridic deoarece ea presupune o conventie incheiata intre stipulant si promitent prin
care promitentul se obliga sa execute in folosul tertului beneficiar o anumita prestatie staiblita de
catre stipulant (contract de asigurare).

Curs 9 Nulitatea actului juridic

Definitie –reprezinta acea sanctiune ce intervine in cazul in care in momentul incheierii

actului juridic sau anterior acestui moment nu sunt indeplinite anumite conditii de fond sau de
forma lipsind actul juridic de efectele scontate de parti.
Clasificarea nulitatii
I. In functie de efectele pe care le produce, nulitatea poate fi
A) Partiala
B) Totala
Nulitatea partiala reprezinta regula si ea afecteaza numai anumite clauze ale actului juridic,
in timp ce nulitatea totala reprezinta o exceptie lipsind total de efecte intregul act juridic.
II. In functie de conditiile de validitate nerespectate la incheierea actului juridic
nulitatea poate fi de:
a) Fond
b) Forma
III. In functie de modul de consacrare legislativa nulitatea poate fi:
a) Expresa, atunci cand ea este precizata expres in cuprinsul unei norme juridice
b) Implicita, atunci cand norma juridica desi nu precizeaza nimic in legatura cu nulitatea,
din interpretarea ei rezulta ca aceasta poate sa intervina (toate donatiile se fac prin act
autentic)
IV. Din punct de vedere al interesului ocrotit, nulitatea poate fi
a) Absoluta
 b) Relativa
Nulitatea absoluta intervine in cazul in care la momentul incheierii actului juridic este
nesocotita o norma imperativa de interes general obstesc in timp ce in cazul nulitatii relative norma
juridica vizeaza un interes particular, individual.

A. Regimul juridic aplicabil nulitatii absolute

Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata inclusiv de instanta de
judecata din oficiu. Nulitatea absoluta este imprescriptibila putand fi invocata oricand. Nulitatea
absoluta nu poate fi confirmata ulterior.

B. Regimul juridic aplicabil nulitatii relative

Nulitatea relativa:
- Nu poate fi invocata decat de persoana interesata
- Este prescriptibila, in termenul general de prescriere de 3 ani
- Poate fi confirmata ulterior
Nulitatea este guvernata de 3 principii:
1. Principiul retroactivitatii
2. Principiul repunerii partilor in situatia avuta anterior
3. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal.

Prescriptia extinctiva

Definitie-reprezinta acea sanctiune ce intervine in cazul in care creditorul nu-si exercita in

termenul prevazut de lege dreptul sau de a solicita prin intermediul instantei de judecata executarea
silita a obligatiilor de cealalta parte.
Concret, prescriptia extincitva il decade pe creditorul nediligent din dreptul material la
actiune, in sensul ca dupa o anumita perioada de timp acesta nu mai poate face apel la forta de
constrangere a statului.
In principiu drepturile nepatrimoniale sun imprescriptibile, in timp ce drepturile
patrimoniale sunt prescriptibile.
In functie de materia avuta in vedere fiecare act normativ poatee stabili un anumit termen de
prescriptie.
A. Termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga in cazul actelor juridice cu
executare dintr-o data de la momentul la care obligatiile partilor erau scadente in timp ce in cazul
actelor juridice cu executare succesiva, termenul de prescriptie incepe sa curga pentru fiecare
prestatie in parte de la momentul la care aceasta devine exigibila.
B. Cursul prescriptiei poate fi suspendat sau intrerupt. Prescriptia se suspenda in cazul
in care:
1. Intervine o situatie de forta majora
2. Creditorul si debitorul sau una dintre parti se afla in armata romana care se gaseste pe
picior de razboi
3. In cazul formularii unei plangeri administrative pana la momentul solutionarii
 4. Pe parcursul casatoriei
5. Pana la momentul descarcarii de gestiune a tutorelui
6. Pana la momentul numirii unui reprezentant legal in cazul minorului cu varsta intre 14 si
18 ani sau sub 14 ani si in cazul interzisului judecatoresc
De la momentul in care intervine o situatie de suspendare termenul de prescriptie va fi si el
suspendat urmand ca aceasta perioada sa nu fie luata in calcul, dupa momentul incetarii suspendarii
continuandu-se prescriptia inceputa anterior.
C. Intreruperea termenului de prescriptie intervine in cazul in care:
A) Debitorul recunoaste datoria fata de creditor
B) Creditorul initiaza o actiune in justitie
C) Creditorul initiaza un act de executare silita
Odata intrerupta prescriptia, intr-una din cele 3 situatii precizate anterior incepe sa curga un
nou termen de prescriptie.
D. Repunerea in termenul de prescriptie.
Spre deosebire de suspendare sau intreruperea termenului de prescriptie cazurile de repunere
in termen nu sunt prevazute de lege.
Repunerea in termen se realizeaza la cererea creditorului de catre instanta de judecata daca
acesta reuseste sa faca dovada existentei unui motiv obiectiv justificat care l-a pus in imposibilitatea
de a actiona in termenul prevazut de lege. Cererea de repunere in termen trebuie facuta cel mai
tarziu in decurs de o luna de la momentul expirarii termenului de prescriptie extinctiva.