1. Consideratii generale privind obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului.

2. Locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor juridice

TGD se inscrie in cadrul stiintelor juridice ca disciplina de sinteza. Aceasta se
caracterizeaza ca fiind o stiinta filozofica, politico-juridic, juridica, care atrage
atentia asupra noilor probleme iscate, ce necesita reglementare juridica si
determina situatiile in care o asemenea reglemetare inceteaza a mai fi oportuna.
Caracterul politic al TGD este generat de studierea satului si dreptului ca
fenomene politice.
Caracterul juridic este determinat de cercetarea dreptului in asnamblu, aflat in
strinsa legatura cu conditiile care ii determina esenta si continutul, structura
interna si formele exterioare de manifestare, precum si ralatiile acestea cu alte
elemente ale suprastructurii sociale.
Caracterul introductiv al aceste stiinte consta in constituirea punctului de plecare
pentru initierea in studiul celorlate stiinte juridice, dar si pentru cercetarea
institutiilor juridice in baza principiilor formulate.
Deasemea TGD formuleaza definitia statului, dreptului, celelalte concepte si
categorii specifice realitatii juridice a societatii, de exemplu categoriile de norma
juridica, izvor de drept, raport juridic etc.
TGD ca stiinta se deosebeste de TGD ca disciplina de studiu. Ca stiinta TGD
cuprinde tot ce se cunoaste pina in prezent despre legitatile aparitiei, evolutiei si
functionarii dreptului. Ca disciplina , ea selecteaza numai o parte din materia
teoretica, necesarul de cunostinte pentru pregatirea cadrelor jurudice.

3. Metodele cercetarii stiintifice a fenomenului juridic

Metodele juridice se clasifica in metode generale (metode folosite de absolut
toate stiintele) si metode particulare sau individuale, folosite doar in stiinta
dreptului). Dintre metodele particulare fac parte:
Metoda logica ce desemneaza suma procedeelor, tehnicilor, operatiunilor
metodologice, care ne pun in ipostaze ca cecetator si ne permite sa descifram
structura si dinamica rap[ortului de relatii stabilite intre componentele juridice la
momentul depunerei.
Metoda istorica de cercetare presupune studierea dreptului in evolutia sa istorica
la o anumita etapa de dezvoltare sociala. Aceasta metoda analizeaza forma,
esenta si functiile dreptului la o anumita etapa istorica.

Metoda comparativa presupune constatarea identicului sau divergentului.

Aplicind aceasta metoda e necesar sa tinem cont de 4 reguli de comparatie:
-a compara numai ceea ce este comparabil,
-comparatia trebuie facuta luind in consideratie toate izvoarele de drept,
-termenii supusi comparatiei trebuie luati in conditii sociale,
-comparind trebuie sa tinem seama de evolutia normei nu doar de sensul initial.
Metoda sociologica studiaza realitatea sociala sau realitatea juridica.
Metoda cantitativa este informatica juridica care confera procesului decizional
rapiditate, coerenta si solidaritate.
Alte metode de cercetare a fenomenului juridic sunt metoda experimentala,
metode prospective, metoda statica.

4. Conceptul dreptului ca fenomen social.

5. Conceptul dreptului n sens obiectiv si sens subiectiv.

Termenul drept este folosit cu doua sensuri: cel ce presupune sau cuprinde
regulile juridice de conduita din societate,
numit si drept obiectiv, si cel ce presupune drepturile ce apartin unei persoane
fizice sau juridice, numit si
drept subiectiv. De exemplu vorbind despre dreptul Republicii Moldova, se
presupune ansamblul normelor juridice de-a
lungul istoriei sau dintr-o anumita perioada, vorbim despre dreptul obiectiv, adica
drepturile ce exprima vointa si interesul intregului popor.
Vorbind insa de dreptul unei persoane(fizice sau juridice) cum ar fi dreptul la
proprietate, dreptul la vot, dreptul de a incheia un contract etc.
se are in vedere dreptul subiectiv.

6. Panorama complexa a dreptului.

Conform teoriei profesorului I. Ceterchi putem distinge urmatoarele planuri de
manifestare a dreptului:
1. Planul spiritual, idiatic, in care se disting conceptiile, ideile, teoriile dreptului

2. Planul normativ ansamplul reglemetarilor jridice ce constituie dreptul obiectiv

si dreptul pozitiv.
3. Planul relatiilor sociale si raporturile juridice drepturile subiective si obligatiile
juridice
4. planul faptic ce cuprinde faptele juridice, adica evenimentele sau actiunile care
produc efecte juridice.

7. Dimensiunea sociala a dreptului

Dreptul este inainte de toate un fenomen social. Realitatea juridica sau juridicul
este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate.
Componentele juridicului sunt: constiinta juridica, dreptul, relatiile juridice si
ordinea de drept.
a) Constiinta juridica joaca rolul unui receptor si al unui tamon. Receptor, in
sensul ca primeste stimulii pe care-i emite societatea, ii ordoneaza si-i supune
unui examen axiologic, si tampon, pentru ca se interpune intre acesti stimuli.
Constiinta juridica apare apare ca o premisa a dreptului (ca fenomen normativ),
functia sa normativa
fiind mijlocita de ipostazele constiintei, prin care omul devine propriu-zis subiect:
cea cognitiva, cea actionala si cea cultural-axiologica.
b) A doua componenta a juridicului o constituie partea institutionala - dreptul, ca
sistem de reglementari si institutii. Aceasta parte alcatuieste miezul juridicului.
c) Cea de-a treia componenta a juridicului este alcatuita din elemente relationale,
sociologice. Sunt cuprinse aici raporturile juridice si situatiile juridice, cele care
probeaza eficienta dreptului. In cadrul acestor raporturi, oamenii participa in
calitate de subiecte de drept, valorificandu-si sau aparandu-si pe cale legala
interese si drepturi.
d) desfasurarea lor in conformitate cu dispozitiile legale conduce la crearea
ordinii de drept, unde dreptul poate fi considerat ca mod de existatenta a ordinii
publice.

8.

9. Esenta, continutul si forma dreptului.

Esenta dreptului consta in generalitatea normativa a ordinii de conventuire a
oamenilor sau esenta dreptului exprima vointa generala si interesul general.

Continutul dreptului este ansamblul elementelor laturilor care formeaza conturul

vointei si a interesului general. Dreptul are continut social, explica de ce in
anumite conditii sint prevazute norme juridice, si normativ (exprima
comportamentul oamenilor, drepturile si obligatiile lor).
Forma dreptului este o exprimare a continutului dreptului. Dreptul are forma
interne si externa. Forma interna exprima interactiunea dintre ramurile dreptului.
Forma externa este analiza din mai multe puncte de vedere:
1. din punct de vedere al izvoarelor de drept.
2. din punct de vedere al formelor de sistematizare a legislatiei
3. din punct de vedere a modalitatilor de exprimare in normele juridice.

10. Factorii de configurare a dreptului.

Factorii de configurare a dreptului sint grupati in mai multe categorii:

13. Scopul, sarcinile si functiile statului.

Scopul statului, al puterii publice este apararea interesului general, este ceea ce
el isi dpropune sa infaptuiasca, sau esenta statului este fericirea cetatenilor.
Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din
continutul aceseia.
Sarcinile statului sunt: sarcina economica, sarcina politica (este determinata de
realitatea cu care se confrunta un stat), sarcina sociala (obliga statul sa ia masuri
ca orice cetatian sa aiba un nivel de trai decent), sarcina ideologica (consta in
recunoasterea reala a demnitatii tuturor membrilor societatii).
Functiile statului: prin functiile statului trebuie intelese directiile fundamentale ale
activitatii staului prin intermediul intregului sistem politic al societatii si prin
intermediul organelor puterii de stat.
A. In functie de sfera de activitate a functiile statului se por grupa in:
a) functii interne indica solutionarea sarcinilor interne ale vietii sociale ale
statului; functiile legislative, executive si judecatoresti.
- functia economico-organizatoare a statului
- functia cultural-educativa
- functia de mentinere a ordinii publice
- functia de garantare si aparare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului

- functia ecologica
b) functii externe tine de relatiile cu alte state.
- functia de aparare a statului
- functia de mentinere a pacii
- functia de colaborare si consolidare a relatiilor cu alte state

B. dupa importanta lor functiile statului se impart in functii principale si functii

secunare sau ajutatoare.
C. dupa durata actiunii in: functii permanente si functii vremelnice.

22. Notiunea de principii generale ale dreptului

Principiile dreptului sint niste idei generale, care stau la baza intregului sistem de
drept intr-o tara, orientind regementarea juridica si aplicarea dreptului.

24. Prezentarea analitica a principiilor generale ale dreptului.

Dintre principiile de baza ale dreptului putem enumera:
1. Principiul libertatii si egalitatii. Libertate inseamna posibilitatea unei persoane
de a actiuona dupa propria sa vointa sau dorinta. Totusi libertatea nu inseamna
de a trai dupa bunul sau plac, ci a trai dupa regulile pe care le impune societatea.
Egalitate este principiu conform caruia tuturor oamenilor si tuturor statelor sau
natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi; In ceea ce priveste principul respectiv,
putem face urmatoarele precizari:
a) libertatea se gaseste difuzata in ramurile dreptului sub doua forme: sub forma
liberatilor individuale si sub forma libertatilor generale;
b) libertatea, ca fundament al vietii sociale si ca dimensiune, este determinata de
putearea publica, potrivit scopului propus intr-un stat de drept;
c) Libertatea este unica, dar modalitatile de exprimare sint multiple
d) Continutul relatiei liberate-egalitate cansta in ceea ca nu poate exista egalitate
decit intre oameni liberi, si nici libertate decit intre oameni ai caror egalitate este
consfintita juridic.
Egalitatea inseamna echilibrul vietii, dar libertate inseamna capacitatea
oamenilor de a actiona fara dificultati.
2. Principiul responsabilitatii. Cuvintul responsabilitate presupune obligatia de a
efectua un lucru, de a raspunde. Responsabilitatea este sociala si cunoaste

diferite forme: civica, morala, juridica, politica etc. Dimensiunea juidica a

responsabilitatii s-a impus treptat, devenind cu timpul unul din principiile
generale ale dreptului, responsabilitatea fiind o obligatiune fata de rezultatul
actiunii sociale ale omului.
3. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului. Acest principiu constituie
existenta statului de drept. De exemplu: cucerirea puterii pe cale legala si
exercitarea acestei puteri in stricta conformitate cu legea.
4. Principul echitatii si justitiei. Echitate inseamna dreptate, cinste, amenie. In
conceptia lui Platon justitia este expresia unor relatii armonioase intre diferite
parti ale unui intreg. Prin principiul justitiei si echitatii putem spune ca justitia ca
institutie de aplicare a legii ce urmareste infaptuirea dreptatii, face sa trateze
oamenii excluzind orice subiectivism si dovedint impartialitatea.

25. Notiunea de functii ale dreptului

Dreptul are ca scop reglementarea relatiilor sociale, orientarea comportamentului
uman. Acestui scop ii servesc o serie de functii. Functiile dreptului sint acele
directii ale actiunii mecanismului juridic la a caror realizare participa intregul
sistem al dreptului precum si instantele sociale cu atributii in domeniul realizarii
dreptului.

26. Prezentarea analitica a functiilor dreptului.

Dintre functii ale dreptului fac parte:
1. Functia normativa a dreptului exprima pozitia specefica a dreptului in viata
sociala, calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare si dirijare sociala.
2. Functia informativa premite cunosterea societatii, a problemelor acestea prin
intermediul normelor juridice ale dreptului, din care putem culege o ampla
informatie despre societatea data la o anumita etapa de dezvoltare sau de
evolutie.
3. Functia educativa. Dreptul ocroteste valorile spirituale si culturale care sint
legate de functionarea normala a mecanismelor sociale. Aplicarea sanctiunilor
urmareste scopul de eeducare si reeducare a personalor.
4. Functia preventiva a dreptului permite dreptului a exercita prin metode si
mijloace specifice si a preveni incalcarea normelor juridice.
5. functia de conservare,aparare si garantare a valorilor fundamentale ale
societatii.

27. Sistemul normativ social.

28. Norme sociale si norme tehnice.

29. Coraportul dintre drept si morala.

30. Notiunea si trasaturile normei juridice.

Def. Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala cu caracter
prescrictiv si tipic, instituita sau recunoscuta de puterea publica, si respectarea o
bligatorie a careia este asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului.
Norma jurudica are urmatoarele trasaturi:
1. are un caracter general. Datorita caracterului sau general norma juridica se
aplica la un numar nelimitat de cazuri. Conduita prescrisa de norma juridica
trebuie urmata ori de cite ori sunt prezente conditiile sau imprejurarile prevazute
de aceasta, iar daca asemenea imprejurari nu apara ea nu se aplica.
2. norma juridica este impresonala, ccea ce inseamna ca ea nu se adreseaza unor
persoane anume ci ii vizeaza pe toti oamenii, sau o anumita categorie de oameni.
Ca de exemplu, normlele constitutianale care privesc drepturile si libertatile
fundamentale se adreseaza absolut tuturor persoanelor fizice sau juridice. Exista
isa si norme juridice care se adreseaza unor categorii de cetateni independenta
de statutul civil pe care-l detin. De pilda Codul familiei sau normele juridice care
reglementeaza situatia pensionarilor.
3. Normele juridice sint obligatorii. Ele nu sint simple indicatii, ci reprezinta un
ordin, o porunca, o dispozitie obligatorie. Fara caracterul sau general normele
juridica si-ar pierde sunsul existentei sale ca norma sociala distincta.
4. norma juridica are un caracter prescriptiv. Norma juridica stabileste un anumit
comportament, impune o anumita conduita, constind dintr-o actiune si o
inactiune umana, indreptata intr-o anumita directie in vederea realizarii unui
scop. IN functie de caracterul prescriptiv distingem: norme principii, norme
definitii, care definesc anumite concepte, norme sarcini, care stabilesc anumete
atributii a unor organe.

31. Structura logico-juridica a normei juridice.

In mod logic, norma juridica are trei elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.
Ipoteza este componenta normei juridice care stabileste conditiile sau
imprejurarile in prezenta carora se cere o anumita conduita, precum si categoria
de subiecti la care se refera prevederile dispozitiei. In functie de gradul de
precizie al imprejurarilor deosebim ipoteze strict determinate ( care stabilesc

exant conditiile de aplicare a dispozitiei) si ipoteze relativ-determinate (care nu

stabilesc exact contiinutul imprejurarilor). In functie de numarul imprejurarilor
suficiente pentru dispozitie deosebim ipoteze simple (cind se are in vedere o
singura iprejurare), ipoteza multipla (se are in vedere mai multe imprejurari dar
luate impreuna) si ipoteza complexa ( cind se are in vedere mai multe conditii dar
fiecare in parte poate determina aplicarea unei dispozitii).
Dispozitia este elementul de baza al normei juridica care nu lipseste niciodata din
continutul normei juridice. Aceasta stabileste conduita care trebuie urmata in
prezenta ipotezei, adica drepturile sau obligatiile persoanelor. Dispozitia poate fi
strict determinata cind este stabilita clar conduita ce trebuie urmata, si poate fi
dispozitie relativ determinata cind se stabilesc limite sau variante ale conduitei,
iar subiectul are de ales singur conduita pe care s-o urmeze.
Sanctiunea este partea normei juridice care stabileste urmarile nefavorabile in
caz de nerespectare a dispozitiei, adica masurile care se iau impotriva peroanelor
care au incalcat legea.

32. Structura tehnico-juridica a normei juridice.

33. Clasificarea normelor juridice.

Normele juridice se clasifica:
A. dupa obiectul pe care il reglementeaza deosebim:
- norme juridice de drept constitutional care reglemeteaza situatiile care apar si
se dezvolta in activitatea de instaurare mentinere si exercitare a puterii de stat
- norme juridice de drept civil care reglementeaza relatiile sociale cu continut
patrimonial, personal si cele nepersonale, nepatrimoniale.
- norme juridice de drept administativ reglementeaza relatiile sociale din sfera
administratiei publice.

B. Dupa forta juridica, acestea se clasifica in:

- norme juridice cuprinse in legi (Legea este actul normativ cu cea mai mare forta
juridica elaborata de putearea legislativa)
- norme juridice cuprinse in decrete (decretele sint acte normative elabrate de
presedinte, si au forta juridica mai mica in decit legea)
- norme juridice cuprinse in hotariri de guvern (acte normative elaborate de
puterea executiva)

-norme juridice cuprinse in acte normative.

C. din punct de vedere tehnico-rational deosebim norme complete (in continutl

caroare persita toate trei elemente: ipoteza, dispotitia, sanctiunea) si incomplete
(care trimit spre completare catre alte norme, adica nu au un element)

D. Dupa natura conduitei pe care o prescriu:

- norme juridice onerative cele care prescriu in mod expres obligatia de a savirsi
o actiunea sau o inactiune
- norme juridice prohibitive cele care interzic savirsirea unei actiuni
- norme juridice permisive cele care fara a obliga sau a interzice o actiune,
prevad ca subiectu sa-si aleaga singur conduita

E. dupa sfera de cumprindere si natura reglementarii cunoastem:

- norme juridice de drept comun cele care se aplica tutor relatiilor sociale din
ramura de drept respectiva
- norme juridice speciale cumprind un domeniu mai restrins de relatii
- norme juridice de exceptie cele care se aplica in cazuri exceptionale

34. Actiunea normei juridice n timp. Principiul neretroactivitatii normelor juridice.

35. Actiunea normei juridice n spatiu. Principiul teritorialitatii.
36. Actiunea normei juridice asupra persoanelor. Principiul personalitatii.
37. Conceptul de izvor de drept.
38. Clasificarea izvoarelor de drept.
39. Obiceiul juridic ca izvor de drept.
40. Precedentul judiciar ca izvor de drept.
41. Doctrina ca izvor de drept.
42. Contractul normativ ca izvor de drept.
43. Actul normativ ca izvor de drept.
44. Notiunea de lege. Clasificarea legilor.

45. Actele normative subordonate legii.

46. Conceptul de tehnica juridica.
47. Conceptul de tehnica legislativa.
48. Principiile procesului de elaborare a dreptului.
Activitatea normativa se realizeaza in baza anumitor principii:
1. Principiul planificarii legislative si al suprematiei legii
2. Principiul fundametarii stiintivice a activitatii de elaborare a dreptului
3. Principiul asigurarii echilibrului intre stabilitate si mobilitatea unui sistem de
drept
4. Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborarea acetlor
normative
5. Principiul corelarii sistemului actelor normative.
49. Etapele procesului de elaborare a dreptului.
Etapele procesului de elaborare a dreptului sunt:
1 etapa initierea proiectului de act normativ. Initierea legislativa reprezinta
dreptul de a sesiza parlamentul cu un proiect de lege, caruia ii revine obligatia de
a declansa mecanismul procedurii legislative.
2 etapa dezbaterea proiectului de act normativ. Parlamentul trebuie sa supuna
propunerea dezbaterii in comisii si in plen.
3 etapa - adoptarea proiectului de lege. Conform constitutiei legile organice se
adopta cu votul majoritatii tuturo deputatilor, iar legile organice se adopta cu
votul majoritatii deputatilor prezenti in Parlament.
4 etapa promulgarea legii. Daca legea este votata in Parlament, promulgarea ii
revine presedintelui republicii.
5 etapa publicarea legii. In Republica Moldova legea se publica in Monitorul
Oficial. Odata publicata aceasta intra in vigoare si are forta si efecte juridice.

50. Partile constitutive ale actului normativ.

Proiectul de act normativ presupune urmatoarele elemente constitutive:
1. Titlul actului normativ este elementul de identificare a actului normativ. Titlul
trebuie sa exprime cu claritate domeniul de reglementare a actului normativ
respectiv.

2. Premblul actului normativ reprezinta o succinda introduce unde se arata

considerentele de natura politica, sociala, economica avute in vedere la
elaborarea actului normativ. Preamblul nu contine norme juridice, nu are putere
juridica si nu face parte din continutul normativ al textului.
3. Dispozitiile sau principiile generale reprezinta o prima parte a reglementarilor
din actul normativ, unde sint stabilita anumite dispozitii cu caracter general
privitoare la actul normativ in totalitate. Uneori ele sint chiar despartite printr-un
titlu sau capitol cu titlul de Principii generale sau Principii de baza
4. Dispozitii de continut cuprin regul, articolece stabilesc drepturi si obligatii, sau
compartimentul cu privire la conduita persoanei.
5. Dispozitii finale sau tranzitorii se refera la data intrarii in vigoare a actului
normati. Cit priveste modul de delimitare ele pot fi cuprinse intr-un titlu indicat cu
dispoziti finale sau intr-un titlu distinct.
6. Anexa cuprinde schite, tabele, imagini planuri. Anexa este parte integrata a
actului normativ si are natura si forta lui juridica.

51. Structura interna a actului normativ.

elementul de baza al structurii actului normativ in tara noatra este articolul.
Continutul normei juridice este redat ina rticolele actului normativ in mod variat.

52. Tehnica modificarii si completarii actelor normative.

53. Coraportul dintre norma juridica si articolul actului normativ.

54. Tehnica sistematizarii actelor normative.

Sistematizarea presupune asezarea ctelor normative in vigoare folosind criterii
obiective si subiective. In rezultatul sistematizarii se elaboreaza coduri, colectii,
culegiri de acte normative. Principalele modalitati de sistematizare a actelor
normative sint: codofocarea si incorporarea.
- Incorporarea este forma initiala, cea mai simpla si cea mai veche forma de
sistematizare a actelor normative si consta in gruparea principalelor acte in
colectii si culegeri in functie de anumite criterii:
a) criteriul cronologic dupa succesiunea temporala a aparitiei;
b) criteriul alfabetic in ordine alfabetica;
3) dupa ramura de drept sau institutia juridica;
Incorporarea poate fi de doua tipuri:

1. oficiala incorporarea realizata de organele de stat (Ministerul Justitiei,

Procuratura etc.)
2. neoficla incorporarea efectuata de unele oranizatii nestatle sau de edituri.
- Codificare este o forma superioara de sistematizare. Codificarea se realizeaza
prin cuprinderea tuturor actelor normative ce alcatuiec o ramura de drept, prin
preliucrarea lor si prin crearea unui nou act normativ, numit Cod. Codul are
valooare si forta juridica unei legi.
Codificarea presupune trei etape:
1. se stabileste volumil materialului supus codificarii
2. Se prelucreaza materialul si se repartizeaza dupa structura codului
3. se efectuaza dezbarterea si adoptarea Codului.
Codificarea poate fi:
a) de ramura cuprinde legislatia unei ramuri de drept
b) speciala grupeaza normele unei institutii sau ale citorva institutii

55. Notiunea de sistem al dreptului.

Sistemul de drept este structura interna a dreptului intr-un stat prin care se
realizeaza unitatea normelor juridice si clasificarea lor in parti interdependente in
ramuri si institutii juridice in baza anumitor criterii.

56. Elementele sistemului dreptului.

57. Criteriile de constituire a sistemului dreptului.

Sistemul de drept reprezinta totalitatea ramurilor si institutiilor juridice
sistematizate dupa anumite criterii. Criterii de baza sunt: domeniul de
reglementare juridic, metoda de reglemtare juridica si principiile comune. Spre
exmeplu domeniul de reglementare a ramurii de drept civil il constituie
reglementarea relatiilor sociale cu caracter personal si patrimonial si cele
nepersonale, nepatrimoniale. Vorbind despre aceeasi ramura de drept, drept civil,
metoda de reglemetare caracteristica ramurii respective este metoda
echivalentei partilor, adica subiectele benificiaza de drepturi si obligatii
corelative, pe cind ramurii de drept penal ii este caracteristica metoda autoritara,
ceea ce inseamna ca una din parti are o pozitie subordonata. Principiile comune
ale ramurii de drept rezuta expres din dispozitiile generale ale codurilor.

58. Diviziunea dreptului n drept public si drept privat.

59. Corelatia dintre sistemul de drept, sistemul juridic si sistemul legislativ.
60. Conceptul realizarii dreptului.

61. Formele de realizare a dreptului.

realizarea dreptului imbraca doua forme:
1. Prin conformare de bunavoie de catre cetateni si subiectele organizationale
continutului dispozitiilor legale. Aceasta forma se caracterizeaza prin respectarea
dispozitiilor normelor juridice de catre destinatari, prin accepatarea legii de carte
desinatari.
2. Aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente. Aceasta
forma se caracterizeaza prin ceea ca:
- este temeiul juridic aparitiei, dezvoltarii si stingerii unui raport juridic
- se refera la o situatie de fapt
- odata cu aducerea lor la cunostinta destinatarilor, actele de aplicare devin
obligatorii.
62. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a normelor
juridice.
63. Realizarea dreptului prin activitatea de aplicare a normelor juridice de catre
organele de stat competente.
64. Notiunea si trasaturile actului de aplicare.
65. Fazele procesului de aplicare a dreptului.
Fazele procesului de aplicare sint:
1. Stabilirea starii de fapt, adica delimitarea imprejurarilor ce solicita aplicarea
dreptului la situatia de fapt.
2. Alegerea normei de drept, adica cautarea normei sau normelor referitoare la
imprejurarile cauzei
3. Interpretarea normelor juridice este operatia la care organul de aplicare
foloseste metode si procedeie pentru a stabili sensul adevarat al normei juridice.
4. Elaborarea actului de aplicare este ultima faza
66. Lacune n drept.

67. Analogia dreptului si analogia legii.

68. Notiunea si scopul interpretarii normelor juridice.
Interpretarea normelor juridice este o operatiune logico-rationala efectuata dupa
anumite reguli si cu anumite metode specifice, constind in lamurirea si
clarificarea continutului normelor juridice, in scopul realizarii sau aplicarii cit ai
eficiente a legii, prin incadrarea corecta a situatiilor de fapt in reglementarile
juridice sau in situatiile de drept.
Interpretarea normei juridice se face cu scopul de a intelege cit mai exact
continutul acesteia, a raportului cu alte norme, a momentului intrarii ei in
vigoare.

69. Formele de interpretare a normelor juridice.

Prin formele de interpretare intelegem modalitatile de manifestare ale
interpretarii. Exista doua forme ale interpretarii normelor juridice
1. oficiala care are forta juridica si este obligatorie. Genurile interpretarii oficiale
sunt interpretarea generala si interpretarea cauzala
2. neoficiala care are un caracter facultativ, deoarece se realizeaza in afara
procesului de emitere si aplicare a dreptului, de aici si neobligativitatea efectelor
sale. Genurile interpretarii neoficiale sint: doctrinara, oficioasa si comuna.

70. Metodele de interpretare ale normelor juridice.

Metodele interpretarii cuprind ansamblul regulilor si procedeelor folosite pentru
descoperiirea continutului exact al normelor juridice, cu scopul aplicarii lor in
cazuri concrete. Metodele interpretarii sunt:
1. metoda gramaticala presupune examinarea formei gramaticale ale textului
normei juridice atit morfologic cit si sintactic pentru a stabili sensul prevederilor
cuprinse in norma luridica respectiva.
2. metoda logica utilizam logica juridica
3. metoda sistematica presupune ca norma juridica sa fie intepretata in cadrul
intregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv.
4. Metoda istorica il apropie pe interpret de istorie
5. Metoda teleologica urmareste gasirea sensului actului normativ prin
desprinderea finalitatii actulu normativ, urmareste gasirea scopului legii.

71. Rezultatele (limitele) interpretarii normelor juridice.

Exista trei rezultate ale interpretarii normei juridice:
1. interpretare literala se realizeaza cind interpretul constata o ecgivalenta
perfecta intre continutul normei si forma de exprimare. In acest caz intentia
legiuitorului este exprimata limpede, clar in formula gramaticala.
2. interpretarea extensiva largeste continutul normei juridice in raport cu
formularea textului. Ea stabileste ca vointa legiuitorului are un caracter mai
cuprinzator decit acela prevazut in libertatea primara a normei.
3. intepretarea restrictiva formularea textuala este mai larga decit continutul pe
care legiuitorul a avut intentia de a da normei de drept.

72. Conceptul constiintei juridice.

73. Functiile constiintei juridice.
Constiinta juridica are 3 functii:
1. functia congnitiva sau de cunoastre
2. functia de apreciere
3. functia normativa ( functia de reglementare a conduitei umane)

74. Formele constiintei juridice.

Constiinta juridica are 3 forme:
1. constiinta juridica individuala a fiecaruia
2. constiinta juridica a unui grup social
3. constiinta juridica a intregii societati

75. Conceptul culturii juridice.

76. Conceptul raportului juridic.
77. Premisele raportului juridic.
Pentru ca un raport juridic sa poata aparaea si sa se desfasoare este nevoie de
existenta unro premise. Aceste premise sint:
1. existenta normei juridice
2. existenta subiectelor de dpret

3. existenta faptelor juridice

78. Trasaturile raportului juridic.

Trasaturile raportului juridic:
1. raportul juridic este un raport social, deoarece acesta se stabileste intre
oameni
2. raportul juridic are un caracter ideologic
3. raportul juridic este un raport volitional
4. raportul juridic este un raport valoric
5. raportul juridic este o categorie istorica

79. Structura raportului juridic.

Structura raportului juridic presupune trei elemente:
1. subiectele, adica partile intre care se incheie raportul juridic
2. continutul dormat din drepurile subiective si din obligatiile subiectelor
3. obiectul raportului juridic fromat din actiunea si din inactiunea conform normei
juridice

80. Subiectele raportului juridic.

81. Continutul raportului juridic.

82. Obiectul raportului juridic.
83.Categorii de raport juridic.
84. Coraportul dintre capacitatea juridica si statutul juridic al persoanei.

85. Faptele juridice.

Faptele juridice sin actiuni omenesti sau evenimente care potrivit normelor
juridice duc la aparitia sau modificarea raporturilor juridice. Faptele juridece se
grupeaza in doua grupe mari:

1. evenimente sint faptele juridice care se produc independent de vointa

umana. De exemplu nasterea.
2. actiunile sint faptele care iau nastere cu vointa omului (incheierea unui
contract, acceptarea unei canditaturi etc.). Actiunile pot fi:
- cu intentie de a produce efecte juridice licite sau ilicite
- fara intentia de a produce efecte juridice ilicite sau licite.

86. Notiunea si importanta legalitatii.

87. Cerintele fundamentale si garantiile legalitatii.

- Cerintele fundamentale ale legalitatii:
1) este legata de activitatea normativa, presupune respecatrea ierarhiei actelor
normative (principiul suprematiei legii)
2) unitatea legalitatii consta in faptul ca legea trebuie sa fie aceeasi pe intreg
teritoriul statului si pentru toate subiectele de drept (subiectele legalitatii sunt
toate pesoanele fizice si juridice)
3) asigurarea si respecatrea drepturilor si libertatilor democratice ale cetatenilor.
4) asigurarea disciplinei de stat.
- Pot fi garantii speciale (garantii politice, garantii sociale) si garantii generale
( garantii organizatorice si garantii juridice).

88. Notiunea si scopul raspunderii juridice.

Raspunderea juridica este o forma a raspunderii sociale, stabilita de stat in urma
incalcarilor normelor de drept pintr-o fapta ilicita, care determina o obligatie de a
suporta consecinte corespunzatoare de catre cel vinovat inclusiv prin utilizarea
fortei de constringere a statului in scopul respectarii ordinii de rept lezate. Deci
scopul raspunderii juridice este sa asigure ordinea publica, drepturile si libertatile
cetatenilor, viata si integritatea persoanleor.

89. Conditiile si temeiurile raspunderii juridice.

- Temeiul raspunderii juridice este fapta sau conduita ilicita.
- Conditiile raspunderii juridice sunt:
1. rezultatul sau prejudiciul raspunderii juridice

2. legatura cauzala intre conduita ilicita si rezutatul

3. existenta subiectului raspunderii juridice
4. vinovatia

90. Principiile generale ale raspunderii juridice.

Principiile generale ale raspunderii juridice sunt:
1. principiul raspunderii personale fiecare raspunde personal
2. o singura incalcare a normei, o singura raspundere
3. principiul prezumtiei nevinovatiei
4. principiul unicitatii raspunderii
5. principiul justetei sau proportionalitaii sanctiunii
6. principiul umanismului
7. principiul perseverentei prin raspndere
8. principiul celeritatii tragerii la raspundere

91. Formele (genurile) raspunderii juridice.

formele raspunderii juridice sunt:
1. dupa ramura de drept desebim:
- raspundere constitutionala
- raspundere administrativa
- raspundere penala
- raspundere civila
- raspundere disciplinara si materiala
- raspundere de drept international

2. dupa natura si imporntanta sociala a interesului liza deosebim:

- raspundere fata de intreaga societate (raspundere penala)
- raspundere fata de un organ al statului ( administrativa sau contraventionala

- raspundere fata de o colectivitate mai restrinsa de indivizi ( raspundere in

dreptul muncii)
- raspundere fata de persoana vatamata in drepturile ei legitime

3. in functie de scopul urmarit prin declansare

- raspunderea represiva
- raspundere cu caracter reparativ
- raspundere materiala si patrimoniala

92. Circumstantele care nlatura raspunderea juridica.

Exista cauze care inlatura raspunderea juridica:
- ligitima aparare
- forta majora si cazul tortuit
- constringerea fizica si constringerea materiala
- starea de necesitate
93. Consideratii generale privind tipologia juridica.
94. Principalele sisteme juridice actuale.
95. Trasaturile caracteristice ale familiei juridice romano-germanice.
96. Trasaturile caracteristice ale familiei juridice anglo-saxone.
97. Fenomenul juridic n lumina adeptilor dreptului natural si a scolii istorice.
98. Fenomenul juridic n lumina adeptilor teoriei sociologice si normativiste a
dreptului.