1.

Consideraii generale privind obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului. ea studiaz dreptul in ansamblu, in generalitatea i integritatea sa, ordinea juridic in intregime. Ea formuleaz definiia dreptului i statului,celelalte concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate tiinele juridice, cum sunt, bunoar, categoriile de norm juridic, izvor de drept, sistem de drept,ordine de drept, rspundere juridic, drept subiectiv .a. TGD este, evident, o tiin, intrucat ea opereaz cu concepte, teorii, principii, legiti, dar din alt punct de vedere, sub alt aspect, poate fi privit i ca o art, in msur in care ea solicit din partea juristului, pe lang cunotine, talent, miestrie i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i inelege legitile. TGD poate fi definit ca tiin juridic care studiaz, din perspectiva maximei generalizri teoretice in raport cu celelalte tiine ale dreptului, fenomenul juridic in ansamblul su, surprinzand eterminrile sale eseniale, pe care le exprim in categorii juridice, adic in concepte de insemntate principial, teoretico-metodologic, pentru intreaga cunoatere juridic. 2. Locul i rolul tg a dreptului n sistemul tiinelor juridice. In multe ri teoria s-a stabilit la facultile de drept sub numele oficial de Enciclopedie juridic. Sub aceast denumire materia juridic respectiv a aprut in a doua jumtate a secolului XIX, pstrandu-i denumirea i in prima jumtate a secolului XX. La etapa actual, tot mai frecvent disciplina dat e intitulat tgd. Teoria general a dreptului se caracterizeaz ca o tiin: filozofic, politic, politicojuridic, juridic. Teoria general a dreptului atrage atenia la problemele noi aprute ce reclam reglementarea juridic i dimpotriv, subliniaz situaiile in care o asemenea glementare inceteaz de a mai fi oportun. Caracterul politic, Caracterul juridic,Caracterul introductiv Totodat, tgd ca tiin trebuie deosebit de tgd ca disciplin de studiu. Ca tiin, ea cuprinde intreg ansamblul de cunotine referitoare la obiectul de studiu, adic tot ce este cunoscut pan in prezent despre legitile apariiei, evoluiei i funcionrii dreptului. Ins, ca disciplin de studiu, ea selecteaz numai o parte din materia teoretic, expus in cele mai accesibile forme in literatura de specialitate (manuale, monografii, prelegeri, articole), precum i in cadrul orelor de studii, astfel ca s asigure minimul necesar de cunotine in conformitate cu sarcinile pregtirii cadrelor juridice. Obiectul acestei discipline va fi aadar ceea ce este comun in toate ramurile dreptului, in orice timp i in orice loc.

3. Metodele cercetrii tiinifice a fenomenului juridic. Printre principalele metode ale cercetrii juridice pot fi menionate : metoda logic, metoda istoric, metoda comparativ, metoda sociologic, metoda experimentului, metodele cantitative .a. Metoda logic Metoda logic const n ansamblul procedeelor i operaiilor care mijlocesc cunoaterii structurii i dinamicii raporturilor ntre diferitele componente ale sistemului juridic din societate. logica juridic poate fi privit sub 2 aspecte: 1) ntr-un sens ngust, logica juridic se refer la logica normelor 2) ntr-un sens mai larg, logica juridic se refer la elementele constructive de argumentare juridic. . Metoda istoric Potrivit metodei istorice, TGD cerceteaz statul, dreptul, realitatea juridic a societii n perspectiva i dezvoltarea sa istoric, n micare prin metoda istoric la cercetarea statului, dreptului se intelege: - a le ncadra n anumite limite istorice; - a evidenia toate aspectele, toate legturile statului, dreptului, ale altor fenomene juridice i procese sociale. Metoda comparativ Pentru a cunoate o realitate juridic dintr-o ar e important de a cunoate situaia din alte ri. n literatura juridic se foloseste se atribuie urmtoarele: 1. se supun comparrii numai obiectele i fenomenele comparabile 2. s se considere termenii supui comparaiei n conexiunile lor reale, n contextul social, politic, cultural 3. s se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului 4. n procesul comparrii s se in cont de epoca, etapa istoric a statului comparat 5. n sfrit, metoda comparativ e chemat s dea rspuns i la ntrebarea ce se refer la perspectiva dezvoltrii fenomenelor comparate. Metoda sociologic Sociologia constituie o tiin despre legitile dezvoltrii i funcionrii sistemelor sociale, att globale, ct i particulare. Sociologia studiaz relaiile reciproce dintre diferite fenomene sociale i legitile generale ale comparrii sociale a oamenilor. Metoda experimentului Metoda experimentului are o nsemntate mare n procesul de studiere a realitii juridice cu toate c nu ntotdeauna metoda dat poate fi aplicat n tiinele juridice. De exemplu, metoda experimentului are o sfer de aplicare larg n

domeniul tiinelor juridixe auxiliare (criminalistic, medicin legal, psihiatrie juridic etc). Metodele cantitative Aceste metode constau n operaiile de verificare a ipotezelor . Introducerea metodelor cantitative n cercetarea legalitii juridice este necesara pentru a descoperi noi aplicaii ale cercetrii. metodele de cercetare nu trebuie ntelese n mod izolat, ci n paralel i completinduse intre ele. 4. Conceptul dreptului ca fenomen social. Dreptul este un fenomen social voliional n sensul c elaborarea dar i aplicarea lui reprezint rezultatul unoractiviti umane contiente. Esena dreptului este, deci, strns legat devoina oamenilor. n istorie, diferite curente filozofice, au identificat esenadreptului fie n afara sa ( n voina statului, a puterii legislative care eman legile, sau a clasei dominante care fixeaz reguli de conduit ) fie n el nsui( potrivit teoriei normativiste a lui Kelsen dreptul i are esena, sursa n el nsui, n normele sale, structurate ierarhic i nu n realitatea socialexterioar i separat lui ) Deci, esena social a dreptului const n exprimareanormativ, general obligatorie a voinei generale, care se manifest directsau indirect, ca voin de stat. Ca orice fenomen social, dreptulreprezint o unitate ntre coninut i form. Coninutul ne arat ansamblulelementelor constitutive ale fenomenului, prile, laturile sale care reprezinttemeiul existenei i dezvoltrii sale 5. Conceptul dreptului n sens obiectiv i sens subiectiv Subiectiv-n aceast accepiune termenul drept se nfieaz a fi prerogativa recunoscut unei persoane fizice sau juridice de a pretinde ceva la un alt subiect de drept, fie o prestaie pozitiv constnd n a da sau n a face fie ntr-o prestaie negativ constnd n a nu face n accepiunea sa de drept obiectiv dreptul este privit a fi unansamblu de norme care organizeaz viaa n comun, este o tehnic a convieuirii umane, destinat s disciplineze comerul uman i s apere societatea de excese 6. Panorama complex a dreptului. Pentru a da o imagine ampl ntregului complex al fenomenului juridic din societate vom prezenta panorama acestuia n diferitele sale ipostaze. Astfel, putem distinge urmtoarele planuri de manifestare i anume: planul spiritual, ideatic, unde vom distinge concepiile, ideile, teoriile, sentimentele despre drept, adic tiina juridic, ideologia juridic, contiina juridic; planul normative ansamblul reglementrilor juridice care alctuiesc dreptul

obiectiv i dreptul pozitiv; planul relaiilor sociale i raporturile juridice -drepturile subiective i obligaiile juridice i planul faptic sau evenimenial ce cuprinde faptele juridice, adic acele evenimente sau aciuni care produc efecte juridice. Toate aceste planuri se ntreptrund, nici unul neputnd exista izolat, fr celelalte. Prin coninutul reglementrilor sale, n diferite ri i perioade istorice, dreptul promoveaz anumite valori sociale n conformitate cu voina i interesele generale ale societii respective sau numai cu voina i interesele acelor grupuri sau categorii ce dein puterea de stat. Dreptul este un fenomen dinamic, el i pune amprenta asupra relaiilor sociale, fiind totodat influenat de aceste realiti. 7. Dimensiunea social a dreptului. Dreptul are un character social, rolul sau fiind acela de a disciplina domportamentul uman in principalele relatii din societate. Realitatea juridica (Juridicul) are 3 elemente componente: - Constiinta juridical Dreptul - Relatiile juridice.Dreptul este mai intai o constiinta in sensul ca el se afla mai intai la nivelul constiintei legiuitorului, care inainte de a adopta o lege supune interesele sociale unui process de selectie si valorizare. Constiinta juridica are rolul de receptor la stimuli pe care ii emite societatea in vederea reglementarii si de filtrul care se interpune intre acesti stimuli. Constiinta juridica cunoaste mai multe ipostaze: - cognitive actionala - cultural-axiologica Constiinta juridica are mai multe functii: - functia normative (a crea drept) - functia creatoare anticipativa (stabileste dinainte prioritatile in reglmentare .Al doilea element al juridicului il reprezinta dreptul. Dreptul este retinut ca element al juridicului pentru ca el stabileste in cadrul normativ al puterii in stat, dreptul si libertatile fundamentale ale omului, principalele relatii sociale din societate. Al treilea element il reprezinta relatiile juridica. Raporturile juridice si situatiile juridice care dau concretete dreptului. 8. Premisele sociale i economice de apariie a dreptului. Dreptul apare la o anumit treapt de dezvoltare a societii umane, de aceea studierea atotcuprinztoare i nelegerea rolului i locului dreptului n evoluia general a societii impun cercetarea originii dreptului. Dreptul este voina deintorilor puterii de stat ridicat la rang de lege. Dreptul i statul s-au constituit n procesul destrmrii ornduirii comunei primitive, pe temelia apariiei proprietii private i

a scindrii societii n clase i grupuri sociale . Aceste schimbri au fcut ca vechile forme de organizare i conducere (ginta, tribul) s nu mai fie suficiente impuninduse o form nou - cea politic-statal. Schimbrile in domeniul celor necesare tritului au dus la inlocuirea principalelor preocupri umane vantoarea, pescuitul, culesul cu preocupri noi, legate de creterea vitelor i cultivarea plantelor. Omul societii primitive devine productor. Aceasta a permis dezvoltarea mai rapid a forelor de munc i diviziunea muncii . acumulrii unei mari cantiti de bunuri in maina unelor persoane efilor de gini, de trib, de familii. Una dintre cele mai cunoscute vechi culegeri de legi este faimosul Cod babilonian al lui Hammurabi, descoperit la Susa in anul 1901. Legile lui Manu, colecia de maxime a lui Confucius, Mencius precum i ideile filosofilor Thales, Pitagora sau ale sofitilor greci. Primele legi scrise au fost date de preoi, fapt ce denot c acetia auparticipat la formare a dreptului, iar toate sferele vieii poart amprenta roman. 9. Esena, coninutul i forma dreptului. A. Esenta dreptului Esenta dreptului, consta in calitatea juridica a vointei oficializate de stat. Nu orice vointa poate deveni o vointa cu caracter general. Esenta dreptului nu consta in vointa generala a societatii daca aceasta nu este oficializata. Caracterul juridic al vointei este cel care determina esenta dreptului B. Continutul dreptului.Sunt autori care considera ca elementul principal al continutului dreptului il formeaza normele juridice, astfel ca s-a vorbit de un continut normativ al dreptului (Hans Kelsen). In conceptia lui, singura relatie a dreptului este cu statul. Aceasta conceptie nu poate fi sustinuta pentru ca dreptul nu poate fi redus doar la un continut normativ astfel ca pe langa normele juridice dreptul inseamna si raporturi juridice si situatii juridice. C. Forma dreptului .Reprezinta modul de concretizare a continutului dreptului. Structura: - interna - externa. Forma interna a dreptului inseamna modul de structurare a continutului dreptului pe ramuri de drept si in institutii juridice. Forma externa a dreptului reprezinta concretizarea continutului dreptului de catre destinatarii acestuia. Aceasta cunoaste mai multe modalitati de exprimare: Izvoarele dreptului:legea, cutuma, jurisprudenta si doctrina. Incorporarile sau codificarile rezultate in urma procesului de sistematizare a legislatiei. Forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse normele juridice, astfel putem avea: legi,

ordonante de guvern, hotarari de guvern, ordine ale ministrilor, ordine ale prefectilor, hotarari ale consiliului judetean, hotarari ale consiliului local, dispozitii ale primarului. Forma exterioara a dreptului mai cuprinde si regulile, procedeele de tehnica legislative 10.Factorii de configurare a dreptului. A. Cadrul natural B. Factorul social-politic C. Factorul ideologic. DFactorul uman. Cadrul natural se compune din mai multi factori: 1. factori georgrafici 2. factori demografici 3. imprejurarile care nu depind de vointa omului, dar care produc efecte juridice 1. Factorul geografic - exista elemente care determina adoptarea unor legi - acest factor este util si determina adoptarea unor legi, dar sa nu exageram cu rolul acestuia deoarece se poate ajunge la discriminari. 2. Factorul demografic -influenteaza dreptul prin adoptarea de acte normative - exista politici de crestere demografica care implica adoptarea legislatiei corespunzatoare - s-au adoptat norme juridice care sa favorizeze cresterea demografica - exista si politici de scadere demografica (ex China) - exista anumite situatii care nu depind de vointa omului, dar care produc efecte juridice Cadrul social-politic la randul sau are mai multe elemente componente: economic, ideologic, cultural, politic - sunt structurile organizatorice ale societatii: grupuri de interes, partide politice Factorul economic influenteaza dreptul. In economia de tip liberal intregul sistem e bazat pe principiul cerere-oferta si pe principiul noninterventiei statului in economie. Factorul ideologic Acest factor contribuie de asemenea la configurarea dreptului in functie de ideologia existenta la un moment dat. Ideologia marxista a impus un anumit tip de legislatie, ideologia liberala si neoliberala a determinat la randul ei prefigurarea unui anumit sistem de norme juridice. Structurile organizatorice ale societatii: a. Grupurile de interese b. Grupurile de presiune c. Partidele politice

Factorul uman Este cel mai important, deoarece dreptul este facut de oameni si pentru oameni. Dreptul prin principiile sale stabilste o conduita tip pe care o impune ca fiind obligatorie tuturor membrilor societatii. Aceasta conduita tip are rolul de a disciplina comportamentul uman. De asemenea, dreptul fixeaza anumite roluri individului in societate (sunt create regimuri juridice pentru anumite categorii socio-profesionale; ex: statutul cadrelor didactice, politistului, magistratului) delimiteaza drepturile si obligatiile persoanelor Pe de alta parte, dreptul reglementeaza un corpus de norme obligatorii pentru buna functionare a societatii si reprezinta o garantie a statului de drept 11. Conceptul dreptului n viziunea diferitor coli i curente de drept. Scoala Dreptului Natural sustinea ca drepul este de fapt un drept natural cu character imuabil, preexistent omului, cu care ne nastem si pe care il transmitem mai departe. Drepul este considerat un produs al ratiunii Scoala istorica a dreptului considera ca dreptul nu este nici un produs al ratiunii si nu este nici natural preexistent omului, ci este un produs istoric al societatii, este rezultatul spiritului poporului(volksgheist), adica dreptul este creatia exclusiva a omului. coala raionalist a dreptului Immanuel Kant definete dreptul ca pe o totalitate de condiii, potrivit crora liberul arbitru al unui om. se poate uni cu liberul arbitru al altui om, Statul este o reuniune a unei multitudini de oameni sub legi juridice, constituit conform ideii unui contract social, care este baza juridic ideal a sa. coala sociologic sau pozitivist a dreptului. Intemeiata de Auguste Comte care afirm c :Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia il studiaz. El reprezint ceva pur material i observabil prin simurile noastre. Dreptul, consider Leon Duguit, nu trebuie s sancioneze obligaii, garanii sau s aib caracter punitiv. A mprit D n dou categorii: dreptul social, care rezult din viaa social a oamenilor i dup care se conduc, i dreptul pozitiv, elaborat de stat, care d consacrare juridic dreptului social. Teoria normativist a dreptului Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stamn Ler- Dreptul este definit ca reglementare coerent, ordine raional i necesar activitilor exteriorizate ce atribuie drepturi i obligaii unor persoane libere. Teoria psihologic a dreptului

fiind dezvoltat in lucrrile savantului L.LPetrasycki. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionle i intelectuale. El este un fenomen emotiv. 12. Conceptul i trsturile caracteristice ale statului. Statul este organizaia politic care deine monopolul forei de constrngere, al elaborrii i aplicrii dreptului, exercitat ntr-o comunitate uman de pe un anumit teritoriu. Caracteristicile definitorii ale statului sunt: PUTEREA POLITIC care este o caracteristic esenial a statului, constnd n existena puterii publice, care nu coincide nemijlocit cu populaia. Specificul acestei puteri const n posibilitatea de a-i impune voina altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora. Puterea statului se manifesta prin diverse forme ale activitii statului( activitatea legislativ, executiv-dispozitiv, justiiei), iar la dispoziia acestea stau diverse uniti, precum poliia, jandarmeria, ect., care dein monopolul constrngerii n stat. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIAL A POPULAIEI n urma organizrii administrativ teritorial a populaiei apare o legtur ntre stat i cei care locuiesc pe teritoriul statului, denumit ca apartenen la statul respectiv, avnd ca criteriu domiciliu. n doctrina politico-juridic este cunoscut concepia c statul ar fi o unitate a trei elemente: populaia, teritoriu (premise necesare existenei statului) i puterea politic. Conceptul de stat este prin excelen un concept politic, n timp ce conceptul de ar este un concept socialgeografic. Populaia asupra creia se exercit autoritatea de stat nu este alctuit din indivizi unii ntmpltor, ci din peroane care constituit o comunitate istoric uman. PERCEPEREA DE LA POPULAIE DE IMPOZITE, BIRURI, TAXE Acest lucru realizndu-se pentru c exercitarea puterii de stat presupunea suportarea de cheltuiri pentru ntreinea aparatului de stat. ELABORAREA I APLICAREA DREPTULUI Dreptul este mijlocul organizrii aparatului de stat, prin intermediul cruia statul i realizeaz funcia social. Voina statului este exprimat prin legi sau acte normative, care le asigur caracterul general obligatoriu, dar i prin acte politice sau prin aciuni nemijlocite ale statului. SUVERANITATEA DE STAT Legtura dintre stat i ceteni, dintre stat i organizaii, dintre stat i alte state este exprimat n suveranitatea puterii de stat. Suveranitatea exprim faptul c puterea de stat i extinde autoritatea sa superioar i ne atrnat asupra unui anumit teritoriu i populaii i nu admite ca o alt autoritate s

exercite atribuiile specifice puterii statele asupra aceluiai teritoriu i populaii aflate pe el. n coninutul noiunii de suveranitate distingem SUPREMAIA, care se refer la latura intern, ea exprimnd integritatea teritoriului i inviolabilitatea frontierelor statului, precum i faptul c puterea de stat este superioar oricrei alte puteri, i INDEPENDENA care se refer la latura extern , i prin care statul duce o politic extern pe care i-o stabilete fr s depind de un alt stat. 13. Scopul, sarcinile i funciile statului. Scopul statului, a puterii publice este aprarea interesului general sau esena statului este (sau ar trebui s fie) fericirea cetenilor. Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constituie sau poate s rezulte din coninutul acesteia Sarcinile statului. Pentru atingerea obiectivelor evideniate se impune antrenarea intregii societi intr-o activitate de perspectiv prin avansarea unor sarcini economice, politice, sociale, ideologice. a) Sarcina economic principal a Republicii Moldova este stabilit in Constituie. Economia Republicii Moldova este economie de pia, de orientare social, bazat pe proprietatea privat i pe proprietatea public, antrenate in concurena liber. Evident, sintagma economie de pia comport un sens larg i reflect o sarcin durabil intr-un domeniu vast de activitate al statului b) Sarcina politic principal este determinat de realitatea cu care se confrunt statul nostru. La ora actual nimic nu e mai important decat integritatea teritorial i asigurarea unitii poporului Republicii Moldova. c) Sarcina social principal a Republicii Moldova este stipulat in Constituie care oblig statul ,s ia msuri pentru ca orice om s aib un nivel de trai decent, care s-i asigure sntatea i bunstarea lui i familiei lui, cuprinzand hrana, imbrcmintea, locuina, ingrijirea medical precum i serviciile sociale necesare. d) Sarcina ideologic a statului nostru const in recunoaterea real, i nu formal, a demnitii tuturor membrilor comunitii umane i in formarea unei societi, in care demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i sunt garantate. 3.3. Funciile statului. Pentru a indeplini sarcinile punctate aici statul trebuie s desfoare activitate eficient in diverse domenii. Acestei activiti multilaterale ii sunt subordonate funciile statului.

Prin funcii ale statului trebuie de ineles direciile fundamentale, de baz, ale activitii statului prin intermediul intregului sistem politic al societii i, in primul rand, prin intermediul organelor puterii de stat intru realizarea scopului i sarcinilor ce stau in faa lui la etapa respectiv. 14. Conceptul aparatului (mecanismului) de stat. Mecanismul statului const din acele instituii sau organe care in ansamblul lor realizeaz sarcinile i funciile puterii de stat. Elementul de baza al mecanismului 1 constituie organul de stat.. este acea parte component a aparatului de stat, investit cu competen i putere i care se caracterizeaz prin aceea c cei care o compun au o calitate specific - deputai, funcionari de stat sau magistrai. Caracteristicile specifice prin care organele de stat se disting de organele i organizaiile nestatale sunt: a) formarea lor prin voina statului i exercitarea de ctre ele a funciilor lor in numele statului; b) infptuirea de ctre fiecare organ de stat a unor tipuri i forme de activitate strict determinate, stabilite pe cale legislativ; c) prezena in cadrul fiecrui organ de stat a unei structuri organizaionale, a scrii teritoriale de activitate, a unui statut special, care determin locul i rolul lui in aparatul de stat, precum i sistemul de relaii cu alte organe i organizaii de stat, - consfinite toate pe cale juridic; d) nvestirea organelor de stat cu atribuii avand caracter de putere de Stat. Printre cele mai importante principii de organizare i activitate a aparatului de stat menionm urmtoarele: Principiul separrii i colaborrii puterilor; Principiul democratismului; Principiul legalitii; Principiul tiinific etc. 15. Conceptul i clasificarea organelor de stat. A. Din punctul de vedere a competenei lor interne, organele de stat pot fi de dou feluri: - organe unipersonale (individuale) - hotrarile productoare de efecte juridice se iau prin manifestarea de voin a unei singure persoane; pluripersonale (colegiale) - e necesar voina unui colectiv de persoane. B. n dependen de spaiul teritorial, in cadrul cruia se exercit competena, organelle statului pot fi: - centrale (naionale), care ii exercit competena asupra intregului teritoriu al statului; - locale (regionale), care ii exercit competena asupra unei (unor) uniti administrativ-teritoriale.

C. n funcie de formele principale de activitate prin care particip la exercitarea puterii de sat, distingem trei categorii principale de organe ale statului: - organe de stat legislative - activitatea de legiferare i in general de conducere suprem, in cadrul creia sunt elaborate cele mai importante acte de stat, cum sunt legile, in care este concretizat politica intern i extern a statului. Puterea legislativ este indeplinit de Parlament; - organe de stat executive - activitatea executiv-dispozitiv sau administrativ, care organizeaz traducerea in via in mod nemijlocit a sarcinilor statului pe baza legilor. Puterea executiv - efului statului, Guvernul, organele administraiei publice central, ministere. - organe de stat judectoreti - activitatea jurisdicional, care are menirea de a aplica legile in forma judecii in cazul inclcrii lor sau a existenei unui litigiu. Puterea judectoreasc - organelor judectoreti (judectoriile, Curile de Apel, Curtea Suprem de Justiie). Menionm c fiecare categorie de organe este consfinit in Constituie. D. Dup modalitatea de constituire a lor, organele statului pot fi divizate: - n organe alese; - n organe numite. E. Din punct de vedere a complexitii atribuiilor ce revin lor, organele de stat pot fi: - de competen general; - de competen special; - de competen excepional pot fi constituite, temporar in cazuri strict determinate de Constituie (starea de urgen, starea de asediu, starea de rzboi). Prin urmare, organizarea politic a societii poate fi conceput ca un ansamblu sistemic de organe i organizaii sociale, care, ntr-o form sau alta, particip la realizarea i la conducerea societii. Fiecare sistem politic cuprinde, in afara sistemului organelor statului i alte categorii de organizaii sociale nestatale. Aceast trstur a sistemului politic a luat o amploare deosebit in epoca contemporan. 16. Teoriile privind originea i esena statului. Originea, esena i evoluia statului au preocupat gndirea uman nc din perioada antic. Pe parcursul istoriei s-au manifestat mai multecurente de idei referitoare la originea i esena statului: 1. Teoria Teocratic (teologic): i are originile n Orientul antic i a avut cea mai mare rspndire n evul mediu. Potrivit acestei teorii,statul este creaia Divinitii, iar monarhul este reprezentantul luiDumnezeu pe pmnt. 2. Teoria patriarhal: i are originile nc din filozofia antic greac.Potrivit acestei teorii, statul ar fi luat natere

direct din familie, iarputerea monarhului este asemntoare cu puterea printeasc a tatluiasupra membrilor familiei. 3. Teoria patrimonial: a aprut n evul mediu i potrivit adepilor acesteiteorii, statul ar fi luat natere din dreptul de proprietate asuprapmntului. 4. Teoria contractual: potrivit acestei teorii, naterea statului esterezultatul unei nelegeri ntre oameni, a unui contract social, nscutdin voina oamenilor. Thomas Hobbes afirma n secolul XVII nlucrarea sa Leviathan c prin contractul social ncheiat ntre supui imonarhi, primii ar fi renunat la toate drepturile lor i la ntreaga lorlibertate natural n folosul monarhului, deci purttorul suveranitiieste monarhul. Prelund aceast teorie n lucrarea sa Contractul social, Jean Jacques Rousseau afirma c puterea monarhului este dependentde popor, care i-a acordat-o fr s renune la libertatea sa. Dac24monarhul uzurp aceast putere i subjug poporul, acesta are dreptula se rscula. 5. Teoria violenei: aceast teorie a aprut i s-a dezvoltat n secoleleXIX- XX. Reprezentanii ei afirm c apariia statului este rezultatul violenei politice.Statul a aprut n lupta ntre diferitele triburi primitive printransformarea tribului nvingtor n tabra dominant a societii, iar atribului n masa supuilor. 17. Conceptul formei de stat. Teoria formei de stat cuprinde un important compartiment al fenomenului statal, referitor la modul de organizare a puterii de stat, la metodele de activitate etc. Problematica formei de stat a preocupat gindirea politico-juridic inc de la primele existenestatale, avindu-se in vedere ca ea trebuie s rezolve anumite sarcini practice, s explice i s dea soluii privind organizarea de stat, modalitatea exercitrii puterii publice. Criteriile pentru determinarea formei de stat, utilizate de cei doi mari ginditori, sint in general criterii etice. Dup Platon corespunztor trsturilor de caracter ale omului, exist i cele trei forme principale ale formei de stat i anume: - inelepciunii umane ii corespunde monarhia; - curajului - aristocraia militar; - modestiei - o form de compromis, cu participarea maselor populare. Toate formele de stat se impart: a) in juste (ideale);b) i injuste (rele). Printre formele de stat juste erau socotite: - aristocraia;- monarhia aristocratic. Printre formele de stat injuste erau socotite: a) timocraia ,b) oligarhia ,c) democraia ,d) tirania.

Filozoful i juristul roman Cicero in lucrarea sa "Republica" distinge trei forme de stat: a) monarhia b) aristocraia c) democraia. Teoria formelor de stat este dezvoltat de diferii ginditori din perioada modern a apariiei J. J. Rousseau, sprijinindu-se pe criteriul etic, cerceteaz in "Contractul social" trei forme principale de guvernmint: a) democraia; . ,b) aristocraia; c) monarhia. Forma de stat exprim modul de organizare a coninutului puterii, structura intern i extern a acestui coninut.Deci organizarea puterii de stat - forma de stat in sensul larg al noiunii -se manifest sub trei aspecte: a) forma de guvernmint; b) structura de stat; c) regimul politic. 18. Conceptul formei de guvernmnt. 1. Forma de guvernmant: prin form de guvernmant se inelege modul de organizare a puterii supreme de stat, competenele organelor supreme ale puterii de stat. Monarhia este forma de guvernmant in care eful statului, denumit rege, imprat, ar, sultan, ah, emir, etc. este stabilit pe calea succesiunii. El nu este responsabil juridic pentru actele sale i nu poate fi schimbat fr voia lui.Monarhia a cunoscut i cunoate mai multe variante: -monarhia nelimitat: cand monarhul este unicul organ suprem de stat nmonarhia limitat: atunci cand alturi de monarh funcioneaz i alte organe ale puterii supreme de stat care ii ingrdesc autoritatea. Monarhii limitate au fost monarhia reprezentativ pe stri in feudalism i monarhia constituional in contemporaneitate. Republica: este o alt form de guvernmant in care puterea suprem aparine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele care alctuiesc acest organ rspund juridic pentru activitatea lor.Republicile sunt de trei feluri: -prezideniale, cand eful statului este ales prin vot de ctre populaie, este i eful puterii executive i are drept de veto in raport cu actele normative elaborate de parlament (ex. SUA ). -parlamentare, in care eful statului este ales de parlament, are o funcie reprezentativ, iar eful puterii executive este primul ministru (ex. Germania, Italia, Ungaria, etc.). - semiprezideniale, in care eful statului este ales de popor, partajeaz puterea executiv cu primul ministru, el fiind reprezentantul in plan extern al rii i eful armatei. Preedintele are drept de veto o singur dat in raport cu actele normative emise de parlament ( ex. Frana, Romania). 19. Conceptul structurii de stat. Forma de organizare (structura de stat) inseamn imprirea intern a statului in uniti administrativ-teritoriale sau in

pri politice autonome i raporturile dintre stat, considerat ca intreg, i prile sale componente. Din acest punct de vedere statele se impart in:a) state simple sau unitare; b) state compuse sau federative. A. Statul simplu sau unitar este forma cea mai rspindit a structurii de stat. In aa state exist un singur parlament, un singur guvern, o singur constituie i o singur cetenie. imprirea intern a statului se face in acest caz in uniti administrativ-teritoriale. (Frana,Italia, Bulgaria etc.). B. In statele compuse (federative) exist mai multe rinduri de organe legislative, executive i judectoreti - federale i ale statelor federale, mai multe constituii, iar imprirea intern este fcut in pri politice autonome, sau componente ale federaiei. Se disting diferite feluri ale structurilor de stat dintre care cele mai cunoscute sint: a) federaia; b) confederaia. prin federaie se inelege statul unional, iar prin confederaie -uniunea statelor. Forma federativ presupune de regul, trecerea celor mai importante funcii asupra organelor intregii federaii (statului federal), existena a cel puin dou rinduri de organe supreme ale puterii, administraiei de stat i justiiei (organele federative i organele statelor membre ale federaiei), o dubl legislaie, legislaia intregii federaii i legislaia fiecrei formaiuni statale - membri ai federaiei, dou cetenii etc. (SUA, Rusia, ermania,Canada, Mexic etc.). Confederaia ca form de structur este o uniune de state fr o legtur atit de strins, fiecare pastrindu-i suveranitatea integral, uniune creat pentru anumite scopuri comune ale statelor membre, militare, diplomatice, economice. Cunoscut in trecut, confederaia s-a constituit in special pentru aprarea comun. Ea s-a constituit in SUA Elveia Germania Astzi nu mai exist confederaii in adevratul sens al cuvintului. Elveia, dei a pstrat denumirea de Confederaie, are in realitate dup 1949 o structur de stat federal. 20.Conceptul regimului politic. Regimul politic este acea latur a formei de stat care ne arat sistemul metodelor i principiilor de infptuire a puterii de stat, in strans legtur cu consacrarea legal i asigurarea material a drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor. Regimurile politice sunt de dou feluri: regimuri autocratice sau dictatoriale i regimuri democratice. Regimul autocratic: se caracterizeaz prin lipsa atat a condiiilor juridice formale, cat i a celor materiale, reale pentru ca voina poporului s poat s influeneze politica intern i extern a statului.

Puterea de stat este exercitat, de regul, prin mijloace brutale de ctre o persoan sau un grup de persoane in interes propriu. Regimurile dictatoriale au caracterizat statele antice i feudale, iar in epoca modern sunt cunoscute sub forma regimurilor fasciste, profasciste i comuniste. Regimul democratic: creeaz condiii care fac posibil participarea cetenilor la viai politic, voina lor influeneaz politica statului i ei pot controla modul in care organele de stat indeplinesc voina lor. Criteriile moderne pentru stabilirea caracterului democratic al uni regim politic se refer atat la garantarea juridic i material a drepturilor i libertilor fundamentale ale persoanei, cat i la garantarea unui nivel de trai decent, cu sisteme educaionale i de sntate competitive. 21. Forma de stat a Republicii Moldova. Conform Constitutiei:Statul Republica Moldova (1) RM este un stat suveran i independent, unitar i indivizibil. (2) Forma de guvernmnt a statului este republica. (3) RM a este un stat de drept, democratic, n care demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i snt garantate. 22. Noiunea principiilor generale ale dreptului. Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si ndeplinirea obligatiilor.Etimologic, notiunea de principiu vine de la latinescul PRINCIPIUM care are sensul de nceput, obrsie sau element fundamental.Orice principiu este un nceput pe plan ideatic, o sursa de actiune. Principiile generale ale dreptului sunt prescriptiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului si aplicarea sa. Principiile generale ale dreptului asigura unitatea, omogenitatea, coerenta si capacitatea de dezvoltare a unor relatii asociative. Principiile generale au un important rol n administrarea justitiei, deoarece cei abilitati cu aplicarea dreptului trebuie sa cunoasca nu numai norma juridica, ci si spiritul sau, iar principiile dreptului determina tocmai spiritul legilor. 1. principiul exercitrii suverane de ctre popor a puterii de stat prin organele sale reprezentative in interesul intregii societi, nici un grup sau persoana neputandu-i aroga exercitarea suveranitii in nume propriu; 2. principiul pluralismului politic in conformitate cu care in societatea noastr se pot constitui i funcion partide politice in condiiile prevzute de lege care participa la definirea i

exprimarea voinei politice a cetenilor reprezentand suveranitatea naional, ordinea constituional i principiile democraiei; 3. principiul separaiei puterilor n stat in temeiul cruia realizarea puterii revine celor trei mari sisteme de organe publice independente unele de altele dar cu posibiliti reciproce de control, respectiv puterea legislativ creatoare de norme legislative, puterea executiv chemat sa le aplice i puterea judectoreasc investita cu soluionarea inclcrilor i stabilirea rspunderii juridice; 4. principiul egalitii juridice a tuturor cetenilor atat intre ei cat i in fa legii,inclusiv a organelor de stat, indiferent de rasa, naionalitate, de exemplu varsta, religia, grad de cultura sau avere; 5. principiul deplinei protecii juridice a drepturilor ceteneti pe care autoritile publice sunt obligate sa le respecte i sa le protejeze nefiind admis nici un privilegiu in beneficiul uneia dintre categoriile sociale restrangerea acestora fiind admisa numai in cazurile expres, limitativ i temporar admise de legislaie; 6. principiul umanismului juridic reflectat in caracterul stimulativ, protector i neoprimat al reglementrii juridice, cat i in scopul, felul i limitele rspunderii juridice care urmrete reducerea i reintegrarea social deplin a celui care inclca legea, fr a-l supune la suferine inutile ori injosirea demnitii umane; 7. principiul aprrii ordinii de drept i a legalitii in conformitate cu care toate subiectele de drept-persoane fizice i juridice, cetenii i strini, autorizai de stat i organizaii nestatale au indatorirea fundamental de a respecta legea i toate celelalte acte juridice intemeiate pe ea, aplicabile raporturilor sociale in care acestea particip sub garania sanciunilor aplicabile in caz de inclcare a regulilor juridice; 23. Originea, importana teoretic i practic a studierii principiilor generale ale dreptului. Cutarea i explicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare permanent pentru colile i curentele de gindire juridic. In fapt, problema s-a confruntat de cele mai multe ori cu explicarea i interpretarea fenomenului juridic ca atare, cu descifrarea poziiei sale in sistemul legturilor dintre oameni. Aa cum am vzut in contiina primelor formaiuni sociale normele apar ca porunci impuse moamenilor. "Nimeni nu tie de unde vin legile, ele sint venice" scria Sofocle in Antigona. coala dreptului natural gsete m raiunea uman izvorul constant i general al principiilor dreptului. Ele sint valabile pentru orice timp i orice loc.

intemeietorii colii istorice dau o nou explicare dreptului i a principiilor sale. coala istoric a dreptului, aflat sub inriurirea filozofiei cantiene, prezint dreptul i principiile sale ca produse ale contiinei colective, ale spiritului popular. In privina utilitii practice a studiului principiilor generale a dreptului>a) Principiile dreptului traseaz linia directoare pentru sistemul juridic. Fr ele dreptul n-ar putea fi conceput, in acest sens, principiile de drept exercit o aciune constructiv, ele orienteaz activitatea legiuitorului; b) Principiile generale au un rol important i in activitatea justiiei. Cei insrcinai cu aplicarea dreptului, trebuie s cunoasc nu numai "litera" legii, ci i "spiritul" su, iar principiile de drept alctuiesc chiar "spiritul legii". Omul de drept trebuie s constate nu numai "pozitivitatea" legii, el trebuie s-i explice i raiunea existenei sale sociale, suportul social al dreptului, legtura sa cu valorile sociale. c) in sfirit, dup cum s-a mai menionat mai sus, in cazuri determinate, principiile de drept in loc de norm de reglementare, atunci cind, intr-o cauz civil sau comercial, legea tace, judectorul soluionind cauza in temeiul principiului de drept. d) in concluzie, aciunea principiilor dreptului are ca rezultat conferirea siguranei dreptului - garania acordat indivizilor contra imprevizibilitii normelor coercitive - i a concordanei sistemului legislativ, adic concordana legilor, caracterul lor social (admisibil), oportunitatea lor.

1.

Princip.legalitii sau asigurrii bazelor legale de funcionare a statului.Acest principiu st la baza unui stat democratic i de drept.Caracteristica fundamental a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitim a puterii de stat. Princip.legalittii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.Acest princip.cere o ordine de drept n care locul suprem l constituie Constituia.

2. Principiul libertii i egalitii Libertatea nseamn: a)posibilitatea unei persoane de aciona dup propria sa dorin. c)independena unui stat fa de o putere strin. d)drepturi ceteneti ;libertatea individual-dreptul care garanteaz inviolabilitatea persoanei; Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a dou sau mai multe lucruri legate ntre ele; b)principiul potrivit cruia oamenilor i statelor li se recunosc aceleai drepturi.Acest principiu const n consacrarea n drepturi a celor dou fundamente- libertatea i egalitatea-ale vieii sociale. 3. Principiul responsabilitii. Cuvntul responsabilitate presupune obligaia de a efectua un lucru,de a rspunde, de a da socoteal.Responsabilitatea este un fenomen social,deoarece exprim un act de angajare a individului n contextul relaiilor sociale,este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului fa de alii,fa de societate,fa de sine nsui. 4. Principiul echitii i justiiei .Echitatea nseamn neprtinire, dreptate i cumptate. Principiul echitii privete att activitatea legiuitorului, care elaboreaz acte normative, ct 24. Prezentarea analitic a principiilor generale ale i activitatea de interpretare i aplicare a dreptului de ctre dreptului. organele care aplic legile. Unii consider,c principiile se clasific n dou mari grupuri: a)principii generale (fundamentale); b)princip.ramurale.ns exist justiia nseamn totalitatea organelor de jurisdicie dintr-un stat, ansamblul legilor i instanelor judectoreti, sistemmul de i alte preri conform crora principiile se clasific n trei funcionare al acestor instane. Principiile generale ale dreptului grupuri:princip.fundamentale; constituie un fundament pentru ntreaga reglementare juridic. rincip.ramurale;princip.interramurale. Principii fundamentale se mai numesc i constituionale deoarece snt reglementate n Constituie.Ele se dezvolt din acele 25. Noiunea de funcie a dreptului. Cuvntul funcie vine de la latinescul ,,funcia,, i nseamn norme juridice care reglementeaz relaiile sociale de prim importan pentru unitatea organizat de stat. Princip.ramurale munc, derindere, ndeplinire. Funciile dreptului sunt acele direcii fundamentale ale aciunii mecanismului juridic la snt principiile propri unei singure ramure de drept.Ele snt ndelinirea crora particip ntregul sistem al nscrise n coduri i n alte legi.Din aceast categorie fac parte dreptului(ramurile, instituiile,normele dreptului), precum i princip.individualizrii pedepsei penale,princip.libertii instanele sociale special abilitate cu atribuii n domeniul contractuale etc. Princip.interramurale se refer la dou sau mai multe ramuri de realizrii dreptului. drept,ns nu la toate.Ex:principiul oralitii,publicitii n dreptul Particularitile funciilor dreptului sunt: 1. acele direcii de influen asupra relaiilor sociale, a procesual penal i civil. cror necesitate de nfptuire d natere necesitii de Dintre principiile generale ale dreptului le putem enumera pe existen a dreptului ca fenomen social. urmtoarele.

2.

3.

exprim cele mai eseniale i cele mai importante particulariti ale dreptului i unt ndreptate spre nfptuirea sarcinilor principale ce stau n faa dreptului la etapa actual de dezvoltare. reprezint direciile aciunii lui active, reglementtd un anumit tip de relaii sociale.

comportamentul omului n mediul natural i sunt exprimate de legile naturale. Oml nu este n stare s schimbe normele tehnice, el trebuie doar s le cunoasc i s le aplice n favoarea sa. 29. Coraportul dintre drept i moral. Inca din antichitate se observa o impletire a dreptului cu morala. Plecand de la aceasta conceptie, s-a considerat ca dreptul, in fapt reprezinta un minim de morala. Normele juridice ar fi de fapt norme morale insusite de stat si transformate in norme obligatorii. Sau conturat 2 categorii de conceptii: Conceptiile moraliste despre drept dreptul cuprinde in mod necesar si obligatoriu un minim de morala, adica reprezinta transpunerea in forma obligatorie a principiilor morale. Dreptul nu poate sa fie imoral. Conceptia scolii pozitiviste normele dreptului sunt create de stat, separate de moraluri si nu se confunda; singura relatie pe care dreptul o are este cea cu statul. 30. Noiunea i trsturile normei juridice. Norma juridica reprezinta acea norma de conduita cu caracter general si obligatoriu care are ca scop realizarea intereselor sociale si asigurarea acestora si a carei indeplinire se realizeaza pe cale statala in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului. Din definitie rezulta trasaturile normei juridice: a.Norma juridica are caracter general si impersonal reglementeaza acele situatii care reprezinta un comportament repetat de majoritatea membrilor societatii, unanim acceptat de acestia ca fiindui aplicabil indiferent de statutul personal al fiecaruia. b. Caracterul tipic. Norma juridica reglementeaza numai comportamentele cu caracter repetat, indelungat. Norma juridica insa nu poate descrie toate situatiile,imprejurarile, in care se produce un anumit comportament. Caracterul tipic al normei inseamna ca conduita retiunta de legiuitor este in constiinta sociala considerata ca fiind generala (a tuturor membrilor sai). c. Implica un raport intersubiectiv norma juridica reprezinta o relatie intre oameni. In baza normei juridice iau nasteri raporturi juridice, ceea ce duce la conturarea caracterului bilateral al normei juridice. Caracterul bilateral al normei juridice pune in evidenta 2 idei: -Ideea de alteritate a normei transformarea obiectivului in subiectiv. Subiectele de drept incheie anumite raporturi juridice -Ideea de reciprocitate a normei posibilitatea incheierii de raporturi juridice in baza normei

26. Prezentarea analitic a funciilor dreptului. A. Functia de institutionalizare sau formalizarea juridica a organizarii social-politice: Dreptul - in special Constitutia si legile organice - asigura cadrul de functionare legala a intregului sistem de organizare sociala. B: Functia de conervare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatiiOcrotind si garantand ordinea constitutionala, proprietatea, statutul si rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat in procesul dezvoltarii sociale. Fiind instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea. C: Functia de conducere a societatii: Actul normativ juridic este un act de conducere sociala. In forma ei cea mai generala, legea esteforma universala de exprimare D: Functia normativa: Functia normativa a dreptului deriva din rolul superior al dreptului, din faptul ca, nefiind un scop in sine, dreptul este destinat sa asigure subordonarea actiunilor individuale fata de o conduita-tip. 27. Sistemul normativ social. Diversitatea relatiilor sociale determina existenta unei multitudini de norme sociale si, in consecinta, o varietate de forme prin care se influenteaza conduita oamenilor in cadrul acestor relatii. Multitudinea de norme sociale nu se echivaleaza nici un moment cu existenta anarhica a acestora. Exista dimpotriva, o stransa relatie intre diversele categorii de norme, numeroase forme de colaborare intre ele, determinate de faptul ca diversele seturi normative prezinta proprietati si corelatii comune. Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme:normele etice, normele obisnuielnice, normele tehnice, normele politice, normele religioase, normele juridice. 28. Norme sociale i norme tehnice. Normele sociale sunt nite reguli sau standarte de comportament, mprtite de dou sau mai multe persoane, n ce privete conduita considerat social acceptabil. Normele sociale, prin urmare, sunt raporturile dintre oameni, o xpresie de voin a lor. Normele tehnice, ns, desemneaz

d. Caracterul obligatoriu acest caracter este esenta normei juridice, o distinge de celelalte norme sociale. Inseamna ca atunci cand regula de conduita prescrisa de aceasta este incalcata aceasta este restabilita prin forta de constrangere a aparatului statal. Caracterul obligatoriu al normei nu depinde insa de frecventa aplicarii normei juridice in timp. Pot sa fie norme juridice cu aplicare foarte rara sau norme juridice a caror aplicare sa fie suspendata, norme juridice cu caractrer temporar. 31. Structura logico-juridic a normei juridice. a. Structura logico-juridica. Dpdv logico juridic norma cuprinde 3 parti: -ipoteza dispozitii -sanctiuni Ipoteza descrie situatia in care se aplica dispozitia si sanctiunea. Ipotezele se clasifica in: - ipoteze determinate - ipoteze relativ determinate. Ipoteza este absolut determinata atunci cand descrie toate imprejurarile in care se aplica norma. Sunt relativ determinate atunci cand cuprind cu titlu exemplificativ imprejurarile. Dispozitia inseamna comandamentul normei si poate sa constea intro actiune sau inactiune. Se clasifica in: -dispozitii absolut determinate - relativ determinate. Sanctiunile arata consecintele nefavorabile ale incalcarii dispozitiei.Sanctiunile pot fi: - Sanctiuni absolut determinate sau relativ determinate - Sanctiuni pozitive sau negative - Sanctiuni civile sau penale - Sancitiuni alternative (infractiunea X se pedepseste cu amenda sau inchisoare) sau santiuni cumulative. (infractiunea X se pedepseste cu amenda si decaderea din drepturile parintesti) 32. Structura tehnico-juridic a normei juridice. b. Strucura tehnico-legislativa. In literatura de specialitate s-a pus problema structurii unor norme speciale normelor penale unii autori sustin ca ar avea o structura dihotonica.Alti autori considera ca si normele penale au o structura trihotonica, chiar daca ipoteza nu apare prevazuta in mod expres. La normele de drept international, lipseste sanctiunea, dar evolutia ultimilor ani arata ca a inceput sa fie reglementata. In ceea ce priveste structura concreta tehnicolegislativa, normele juridice sunt structurate in articole(unitatea de baza) iar art in alineate. De regula o norma juridica este cuprinsa intrun articol dar putem regasi si o norma juridica cuprinsa in mai multe articole.

33. Clasificarea normelor juridice. Are atat seminificatii teoretice cat si practice a. dupa criteriul ramurii de drept (adica dupa obiectul de reglementare si dupa metodele de reglementare): - norme juridice de drept civil - norme juridice de drept penal -norme juridice de drept comercial - norme juridice de drept constitutional etc b. dupa criteriul fortei juridice a actului normativ -norme juridice cuprinse in : -legi -decrete -ordonante de govern -hotarari de govern -acte normative elaborate de organele administratiei locale(decizii)-acte cu o sfera limitata la nivelul intinderii competentei teritoriale a organului respectiv c. dupa criteriul modului de cuprindere a partilor - norme juridice complete: cuprind ipoteza,dispozitie si sanctiune-majoritatea normelor - norme juridice incomplete-se impart in: - norme juridice de trimitere - norme juridice in alb ( norme juridice care urmeaza sa apara) d. dupa criteriul sferei de aplicabilitate: - norme juridice generale: au sfera larga de aplicabilitate - norme juridice speciale: au sfera restransa de aplicabilitate ,deroga de la dreptul comun,sunt de stricta interpretare - norme juridice de exceptie: completeaza normele generale sau pe cele speciale , sunt de stricta interpretare e. dupa criteriul gradului si al intensitatii incidentei : -norme-principii(denumite si norme cardinale): se gasesc in constitutii,declaratii, au o forta de valabilitate evidenta si sunt adevarate postulate juridice -norme mijloace normative: asigura traducerea in limbajul specific dreptului a cerintelor fundamentale de regl a ordinii sociale f. dupa caracterul conduitei impuse sau datorate - norme juridice onerative: obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune - norme juridice prohibitive: obliga subiectul sa se abtina de la unele actiuni - norme juridice permisive : nici nu obliga si nici nu interzic o anumita actiune, se lasa la aprecierea subiectului Norme juridice permisive pot deveni imperative(onerative sau prohibitive).Daca normele permisive devin imperative atunci ele vor purta denumirea de norme supletive. Alte tipuri de norme:

- norme juridice organizatorice: norme care privesc organizarea institutiilor si a organismelor sociale .Urmaresc sa fundamenteze cadrul legal de functionare a institutiilor g. dupa tipul sanctiunii: - norme juridice punitive: au sanctiune negativa -norme juridice stimulative 34. Aciunea normei juridice n timp. Principiul neretroactivitii normelor juridice. Aciunea normei juridice n timp: are 2 elemente principale: 1. momentul iniial, adic al intrrii n vigoare al actului normativ. 2. momentul final, adic al ncetrii aciunii normei juridice. Norma juridic nu poate fi nici retroactiv nici ultraactiv: nu se aplic faptelor care preced intrarea ei n vigoare i celor survenite dup ieirea ei din vigoare. Actul normativ poate intra n vigoare: - din momentul adoptrii sau din momentul indicat nemijlocit n textul actului normativ ori altui act special. - Din momentul publicrii lui oficiale (n Monitorul Oficial). Intrarea n vigoare a normei juridice trebuie adus la cunotin oamenilor, pentru a se asigura principiul nimeni nu se poate scuza invocnd necunoaterea legii. Norma juridic acioneaz numai n prezent i n viitor, de aceea un principiu fundamental al aciunei normei juridice n timp este principiul neretroactivitii legii. Al doilea moment principal n aciunea normei juridice n timp este momentul final. ncetarea acinunii normei juridice are loc: 1. expirarea termenului. Atunci cnd durata de timp a fost limitat, norma juridic i nceteaz aciunea prin expirarea termenului. 2. abrogarea, care poate fi: - expres-direct, cnd noul act normativ prevede c vechiul act normativ se arog. - Expres-indirect, cnd noul act normativ nu numete n mod expres actul normativ care se abrog, dar se limiteaz la prevederea c se abrog toate actele normative, care contravin noii reglementri; - Tacit, cnd noul act normativ nu prevede nimic referitor la actul normativ vechi, dar se d o reglemetare nou, diferit n comparaie cu cea veche i se nelege tacit c legiutorul a dorit s scoat din vigoare legea veche; - Total sau parial, este total atunci, cnd sunt abrogate toate dispoziiile cuprinse ntr-un act normativ i parial,

atunci cnd sunt abrogate numai o parte din aceste dispoziii. 3. prin cdere n desuetudine. O norm juridic se consider czut n desuetudine atunci cnd, dei formal ea este n vigoare, dar ca rezultat al dezvoltrii sociale, schimbrilor din societate, aciunea acestei norme nu mai are nici o justificare i nici nu mai poate fisusinut. 35. Aciunea normei juridice n spaiu. Principiul teritorialitii. Normele juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. Din acest punct de vedere normele pot fi divizate n 2 grupe: 1. internaionale. 2. interne; centrale (republicane), locale. Normele juridice internaionale reglementeaz relaiile dintre state n conformitate cu principiul teritorialitii. Aciunea normei juridice interne depinde de forma ornduirii de stat. Dac statul este federativ, atunci actele normative federale creaz efecte juridice asupra teritoriilor tuturor statelor membre, pe cnd actele normative ale unui stat membru sunt valabile numai n limitele teritoriului su. n statele simple, unitare normele juridice cetrale produc efecte juridice pe ntreg teritoriul rii. Normele juridice locale produc efecte juridice n limitele teritoriului local.. Drept teritoriu al statului se consider toat partea terestr, subsolul, apele interne i teritoriale, spaiul aerian n limitele frontierelor de stat. 36. Aciunea normei juridice asupra persoanelor. Principiul personalitii. Aciunea normei juridice aupra persoanelor. Se pot evidenia mai multe criterii de clasificare privind aciunea normei juridice asupra persoanelor. 1. Dup cercul de subieci ai raportului juridic, deosebim: a) individuale (pers fiz). b) colective (pers jur, statul, organele de stat). 2. Dup caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general; b) norme juridice ce se aplic doar pers fiz (toate categoriile de infraciuni prevzute de CP). c) Norme juridice ce se aplic doar pers jur. d) Norme juridice speciale, care se aplic numai anumitor categorii de subieci de drept (ex; numai militarilor, numai cetenilor RM). e) Norme juridice cu caracter individual, care se aplic unei singure persoane (ex: a numi n funcie un ministru sau un director general).

3.

Dup statutul juridic al persoanelor fiz, se deosebesc: a) ceteni ai statului. b) Ceteni strini. c) Ceteni apatrizi (care nu au cetenie). Astfel conform regulei generale, norma juridic acioneaz asupra tuturor destinatarilor n limitele teritoriale de aciune al unui sau altui act normativ. Dar aceast regul are i unele excepii: - efii statelor, corpul diplomatic, unele categorii de strini dispun de imunitate diplomatic. - Cetenii strini i apatrizii sunt limitai n unele drepturi. (nu pot face serviciul militar, nu pot lucra n organele de stat etc). Unele acte normative, ex: CP au aciune asupra persoanelor fizice, indiferent de locul svri 37. Conceptul de izvor de drept. Izvorul de drept poate fi definit ca form specific care o imbrac la un moment dat voina social general pentru a impune ca obligatorii anumite reguli in modul de desfurare a raporturilor sociale determinat de modul de exprimare (exteriorizare) a regulilor juridice. Noiunea de izvor de drept are mai multe sensuri: a. Dup criteriul raportului dintre coninut i form distingem intre izvorul material i izvorul formal (juridic) al dreptului. Primul reprezint totalitatea condiiilor vieii materiale i spirituale care determin apariia unei reglementri sau totalitatea condiiilor materiale de via ce determin coninutul voinei sociale generale. Cel de al doilea reprezint forma pe care o imbrac sau prin care se exteriorizeaz voina social general pentru a deveni obligatorie pentru individ i colectivitate. La randul ei form dreptului poate fi interna, adic ceea ce i cum se exprim reglementarea juridic i form externa, adic prin ce se exprim reglementarea juridic (respectiv prin lege, decret, hotrare, etc.). b. Dup caracterul sursei normative distingem izvoare directe imediate ale dreptului, adic forma de exprimare nemijlocit din care deriva norm, aa cum sunt, de exemplu actele normative, i izvoare indirecte sau mediate necuprinse in acte normative dar la care acestea din urm fac trimitere incluzandu-le intr-o form mijlocit in coninutul lor aa cum sunt, de exemplu, obiceiul, regulile de convieuire social, etc. c. Dup surse de cunoatere a dreptului, in sens istoric, distingem izvoare scrise (documente, inscripii, etc.) i izvoare nescrise precum, de exemplu, date arheologice, diferitetradiii orale, etc.

38. Clasificarea izvoarelor de drept. Izvoarele materiale ale dreptului sunt determinate i ca izvoare reale. Ele sunt concepute ca un sistem de factori sociali, politici, ideologici, materiali, precum i cadrul natural, socialpolitic, uman, dreptul natural i raiunea, contiina juridici, starea economic, izvoarele culturale, ideologice etc., care determin aciunea legiuitorului sau dau natere unor reguli izvorate din necesitile practice de reglementare prin norme juridice a unor relaii sociale. Izvorul formal al dreptului se concepe ca form de adoptare sau sancionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor, adic sursa in care normele juridice sunt reflectate. Izvorul formal caracterizeaz mijloacele speciale pe care statul le aplic pentru ca voina guvernanilor s capete un vemant juridic, rolul care revine actelor normative. Izvorul direct al dreptului prezint modalitatea prin care normele juridice sunt exprimate. Izvoarele directe ale dreptului sunt considerate actele i contractele normative. Indirecte sunt considerate acele izvoare care, pentru a fi considerate juridice, trebuie s fie validate, sancionate de o autoritate public competent. (de exemplu, obiceiurile normele elaborate de organizaii nestatale). Scrise sunt considerate izvoarele care necesit o formulare strict, determinat de principiile legiferrii (de exemplu, actul normativ se prezint totdeauna sub form scris). Nescrise sunt izvoarele transmise verbal (obiceiul). Izvorul (form intern) intern cum sau ce exprim reglementarea juridic, deci, norma juridic. Izvor (form extern) extern exprim reglementarea juridic. Izvoarele creative apar ca un rod al activitii autoritilor publice i rspund cerinelor de mobilitate a dreptului ca urmare a dinamicii relaiilor sociale supuse reglementrii juridice. Izvoarele interpretative apar ca un rezultat al operaiei logico-raionale, care are drept scop lmurirea inelesului exact al normelor juridice ce se conin in izvoarele creative. 39. Obiceiul juridic ca izvor de drept. Obiceiul precede legea scrisa si chiar dreptul. Exista anumite conditii pentru ca un obiceisa devina juridic si deci izvor de drept:-este recunoscut de stat- este invocat direct de catre parti in fata judecatorului care-l valideaza Conditii materiala practica indelungata cu caracter repetat subiectiva convingerea membrilor societatii ca acea practica are character obligatoriu In dreptul public obiceiul este mai usor acceptat ca izvor de drept pentru ca exista practica uzantelor. In dreptul privat, o cutuma este considerata izvor de drept numai daca legea

scrisa face trimitere la ea. Un rol deosebit a avut cutuma in perioada timpurie i apoi de-a lungul feudalismului. 40. Precedentul judiciar ca izvor de drept. Hotrrile judectoreti sunt acte individuale, acte de aplicare a dreptului care nu constituie de regul izvoare de drept, ele sunt acte care nu conin norme juridice, n ele judectorul d o soluie ntr-un litigiu pe baza unor acte normative. Exist cazuri n care unele hotrri judectoreti ofer soluii ce devin obligatorii pentru alte instane judectoreti sau pentru alte organe unor cazuri asemntoare, astfel ele devenind un izvor de drept care poart denumirea de precedent judiciar sau practica judectoreasc. Precedentul este mai mult caracteristic pentru sistemul de drept anglo-saxon, precum cel din SUA, Anglia, Canada etc. n aceste ri hotrrile pronunate de instanele judectoreti, care au fost sau sunt apreciate ca purttoare de norme juridice, se consider izvoare ale dreptului. Practica judectoreasc provine din dreptul clasic i din jurispruden. Existena acestui izvor este constatat nc din dreptul antic, la romani. n dreptul feudal, practica judiciar capt valoare de izvor de drept n special n Europa. 41. Doctrina ca izvor de drept. reprezinta totalitatea opiniilor, comentariilor si interpretarilor facute de specialisti cu privire la sistemul juridic. In Antichitate sau Evul Mediu doctrina era un important izvor de drept, insa in epoca actuala este un izvor indirect de drept. Opera doctrinara influenteaza insa atat pe legiuitor cat si pe judecator. Astfel anumite dezbateri doctrinare cu privire la aprobarea proiectelor de lege pot duce la retinerea solutiilor propuse de catre legiuitor. De asemenea interpretarile facute de autori anumitor acte normative pot influenta judecatorul in aplicarea legii. 42. Contractul normativ ca izvor de drept. a nu fi confundat cu contractul din dreptul privat (acesta e un act juridic bilateral care produce efecte numai intre partile contractante) - contractul normativ se intalneste in 3 ramuri de drept si are efecte obligatorii: -in dreptul constitutional - contractul are forma contractului de constituire a federatiei de stat, avand ca obiectiv crearea statului federal - in dreptul muncii are forma contractului colectiv de munca ce se incheie la nivel national sau la nivel de ramura a economiei

- pe baza lui se incheie contractele individuale de munca - in dreptul international public contractul normativ are forma tratatelor incheiateintre state - este un izvor de direct de drept 43. Actul normativ ca izvor de drept. - in sistemul de drept romano-germanic este principalul izvor de drept - mai este denumit si lege, cunoscand 2 sensuril ege in sens larg: lato sensu ,lege in sens restrans: stricto sensu Lato sensu: orice act normativ, indiferent de autoritatea care l-a emis; constituie lege actele normative adoptate de Parlament dar si ordonantele,decretele cu caracter normativ,hotararile de guvern,ordinele ministrilor, hotararile consiliului judetean si local Stricto sensu: - actul juridic emis de Parlament: legi constitutionale, organice si ordinare Cu toate acestea, o lege ca act juridic al Parlamentului se deosebeste de celalalte acte normative prin: - legea are o procedura speciala de adoptare si de modificare - legea are intotdeauna caracter normativ (spre deosebire de alte acte normative, care desi au aceiasi forma pot avea si caracter individual ex: a. o hotarare a consiliului local judetean poate avea atat caracter normativ cat si caracter individual: forma juridica a actului fiind aceiasi; b. un decret al presedintelui, dupa caz, poate avea fie caracter normativ, fie caracter individual) 44. Noiunea de lege. Clasificarea legilor. n sens restrns al cuvantului, termenul lege desemneaz actul normativ care eman de la organul legislativ (Parlament). Parlamentul Republicii Moldova, singurul deintor al puterii de a reglementa prin lege relaiile sociale, emite in exercitarea acestei puteri categorii de legi: - legi constituionale, - legi organice, - legi ordinare. 1. Legile constituionale ocupa primul loc in ierarhia legilor. Etimologic, cuvantulconstituie provine de la latinescul constitutio, ceea ce in traducere inseamn aezarea cu temei, starea unui lucru. Primele constituii au fost adoptate in 1787 in SUA, in Europa in 1791, la inceput in Polonia, apoi in Frana. In Republica Moldova, Parlamentul este in drept s adopte o lege constituional dup cel puin 6 luni de la data prezentrii iniiativei corespunztoare. Legea se adopt cu votul a dou treimi din deputai. constituia este acea lege care, avand for juridic superioar celorlalte legi, reglementeaz in baza celor obinute, structurile economice i formele proprietii, organizarea

de stat, statutul juridic al omului i ceteanului i consfinete perspectiva politicii interne i externe a statului. 2. Legile organice. Legile organice ocup locul secund in ierarhia legilor, conform Constituie, sunt cele prin care se reglementeaz o serielimitat i expres de domenii. Domeniile care fac obiectul exclusiv al legilor organice sunt: sistemulelectoral, organizarea i funcionarea partidelor politice, organizarea i desfurarea referendumului .a., prevzute de Constituie 3. Legile ordinare. Per a contrario reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organic se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se reglementeaz orice materie care ine de domeniul legilor constituionale sau organice, rmanand Parlamentului puterea de a decide cand o materie necesit reglementare legislativ. 45. Actele normative subordonate legii. In definirea sferei de cuprindere a actelor normative subordonate legii, trebuie s se aib in vedere urmtoarele: a) aceste acte s fie n conformitate cu legile (inclusiv Constituia, evident), s nu conin dispoziii contrare acestora; b) ele nu pot da reglementri primare sau in domenii a cror reglementare este prevzut a fi dat prin lege; c) s se nscrie n limitele competenei materiale i teritoriale ale organului de la care eman; d) s respecte ierarhia forei juridice a actelor superioare fa de cele inferioare; e) s fie date n forma i cu procedura prevzut pentru fiecare din ele. SUNT: - acte normative ale sefului statului:decrete normative si individuale acte ale guvernului: hotaririle si ordonantele 46. Conceptul de tehnic juridic. Tehnica juridica reprezinta ansamblul, procedeele, mijloacele tehnicilor prin care necesitatile vietii sociale dobandesc forma juridica exprimandu-se in continutul normei de drept in scopul asigurarii convietuirii sociale. Tehnica juridica priveste intregul sistem al dreptului toate ramurile de drept si toate institutiile juridice. Tehnica juridic este un concept complex, care desemneaz anumite reguli, principii, metode, procedee, operaii folosite pentru elaborarea, realizarea, aplicarea i interpretarea normelor juridice. 47. Conceptul de tehnic legislativ. Tehnica legislativa a reprezentat acea parte componenta a tehnicii juridice prin care relatiile sociale sunt reglementate

ca norme de drept, cele 2 notiuni nefiind echivalente. Relatia tehnica juridica- tehnica legislativa este o relatie de la intreg la parte. Tehnica legislativa priveste strict elaborarea actului normativ. 48. Principiile procesului de elaborare a dreptului. O problem fundamental, care face parte din obiectul de studiu al TGD, este tehnica elaborrii actelor normative. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie s tind spre ntruchipara n ele a raionalitii i moralitii dreptului, reclamnd respectarea unor principii, n deosebi la nivel legislativ. Principiile de elaborare ale dreptului sunt: 1. principiul planificrii legislative (realizarea activitii normative dup programele de legiferare ale parlamentului, precum i ale guvernului iniiatori ai proiectelor de legi). 2. principiul fundamentrii tiinifice a activitii de elaborare a actelor normative(la baza activitii normative trebuie s sta datele tiinifice contemporane). 3. principiul respectrii unitii de sistem al dreptului (adic fiecare lege, act normativ trebuie s se nscrie organic n cadrul celor deja existente n ramura de drept respectiv i n ansamblul sistemului de drept). 4. principiul supremaiei legii (legea trebuie s se bucure de for juridic suprem, adoptarea legilor se face numai de ctre Parlament, care este unica autoritate legiuitoare pe ntreg teritoriul rii). 5. principiul asigurrii unui raport firesc ntre dinamica i statica dreptului (n societate au loc multe schimbri, acestea duc la mutaii n coninutul raporturilor sociale, de aceea rolul regulii de drept este de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea ). 6. principiul accesibilitii i economiei n elaborarea normativ (actele normative trebuie s transmit subiecilor de drept un mesaj clar, iar legiuitorul trebuie s gndeasc profund ca un filozof, dar s se exprime ca un ran). 49. Etapele procesului de elaborare a dreptului. Procesul de elaborare a actelor normative este compus din dou etape principale i mai multe subetape: 1. iniierea proiectului actului normativ; a) elaborarea proiectului; b) discuia proiectului; c) coordonarea proiectului; d) perfecionarea proiectului;

2.

adoptarea actului normativ: a) iniierea proiectului pentru discuii de ctre organul de elaborare a actului normativ; b) discuia proiectului de ctre organul de elaborare a actului normativ; c) adoptarea actului normativ; d) promulgarea i publicarea actului normativ. 1. Iniierea proiectului actului normativ prevede adoptarea unei reglementri juridice, care trebuie s fie iniiat de cineva, care s stabileasc un proiect de act normativ. De regul actul normativ este iniiat de un organ, care are acest drepr de a propune un proiect de lege n dezbaterea Parlamentului. Drept iniiativ legislativ are Guvernul, membrii Parlamentului i alte prsoane care sunt indicate n Constituie, de ex: Preedintele rii. 2. Adoptarea actului normativ presupune discuia proiectelor actelor normative, care are loc n conformitate cu normele stabilite de Constituie i de Regulament de organizare i de funcionare a organului legiuitor. Adoptarea actelor normative se face n dependen de categoria actelor normative. 50. Prile constitutive ale actului normativ. Atunci cnd se elaboreaz un act normativ trebuie s se aib n vedere i o anumit structur a lui. n tehnica juridic s-au stabilit anumite pri constituitive ale actului normativ, care mpreun i dau o anumit form. Actul normativ const diin urmtoarele pri componente: Titlul actului este elementul su de identificare. O cerin a tehnicii juridice const n faptul c titlul actului normativ trebuie s fie scurt i concis i s exprime cu claritate obiectul reglementrii juridice. Preambulul actului normativ reprezint o succint introducere, unde se arat consideraiile sociale, economice, politice pe care le vizeaz elaborarea actului normativ,aceasta ntocmindu-se numai pentru cele mai importante acte. Formula introductiv cuprinde termenul constituional sau legal al reglementrii juridice respective. Aici sunt instituionalizare normele de competen pentru organul care adopt actul normativ respectiv. Dispoziiile sau principiile generale reprezint o prim parte a reglementrilor din actul normativ. Aici sunt stabilite anumite dispoziii cu caracter general ce privesc actul normativ n totalitatea sa. Dispoziiile de coninut formeaz coninutul actului normativ, aceste dispoziii pot fi mai mult sau mai puin numeroase i, dup caz, sunt mprite n subdiviziuni (capitole, seciuni, paragrafe ect).

Dispoziii finale i tranzitorii cuprind prevederi n ceea ce privete sau al subdiviziunii acestuia, numerotarea lor nu se transmite punerea n aplicare a reglementrii, intrarea ei n vigoare. altor elemente structurale. Dispoziiile tranzitorii pot fi evideniate ntr-un titlu aparte. Actele normative pot cuprinde i anexe,( tabeluri, scheme schie, 53. Coraportul dintre norma juridic i articolul actului statistici). normativ. Deci, norma juridic, cu structura sa intern, este 51. Structura intern a actului normativ. cuprins de articolele actului normativ. Elementul Elementul structural de baz al actului normativ in ara structural de baz al actului normativ in ara noastr il noastr il formeaz articolul. Coninutul normei juridice este formeaz articolul (tot aa cum norma juridical alctuiete redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, celula de baz a dreptului).Coninutul normei juridice este de regul, conine o dispoziie de sine-stttoare. Exist redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul,de cazuri, ins, cand in cuprinsul actului normativ un articol regul, conine o dispoziie de sine-stttoare. Exist cazuri, conine o singur norm sau, dimpotriv, o norm este ins, cand in cuprinsul actului normativ un articol conine o cuprins in mai multe articole. Ideal ar fi ca fiecare articol singur norm sau, dimpotriv, o norm este cuprins in mai dintr-un act normativ s cuprind o singur regul (norm) multe articole. Totodat, diversele componente alestructurii cu toate trsturile care o caracterizeaz. Articolul se logice a normei juridice (ipoteza, dispoziia, sanciunea) pot subdivide uneori in paragrafe i alineate. Pentru identificare, fi regsite in articole diferite. Din aceast cauz (aa cum s-a articolele dintr-un act normativ se numeroteaz cu cifre subliniat in capitolul Norma juridic) nu se poate arabe, incepand cu 1, 2, 3 ....Un alt element de structur al identifica norma juridic cu articolul actului normativ. actului normativ este alineatul. Alineatul reprezint o parte dintr-un articol i poate fi format, dup caz, dintr-o 54. Tehnica sistematizrii actelor normative. propoziie, o fraz sau mai multe fraze aezate in text intr-o Tehnica sistematizrii legislaiei nu este un proces simplu, anumit form. De regul, articolele sunt formate din dou ntruct dreptul, actele normative au o structur complex, sau mai multe alienate. fapt ce impune n mod necesar o sistematizare a lor. A sistematiza actele normative nseamn, de fapt, a le nscrie 52. Tehnica modificrii i completrii actelor normative. ntr-un anumit sistem. Modificarea sau completarea actului legislativ este, de regul, Sistematizarea legislaiei, pe de o parte, ajut la cunoaterea expres, constnd n nlocuirea unui text cu un altul ori n uoar a reglementrilor juridice, iar pe de alt parte, elimin excluderea unei pri din text sau n adugarea unui text nou. sau previne contradiciile dintre diverse acte normative. (780 legea) Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt: (2) Printr-o norm se pot modifica sau completa mai multe 1. incorporarea- nseamn aezarea, poziionarea actelor norme dintr-un singur sau din mai multe acte legislative. normative dup criteriile exterioare ale acestora; (3) Actul legislativ de modificare sau completare are, de cronologice, alfabetice, pe ramuri de drept, pe instituii regul, o for juridic egal cu cea a actului ale crui juridice. Incorporarea poate fi de dou feluri: dispoziii le modific sau le completeaz. n unele cazuri, a) oficial- realizat de organele de stat (Parlament, actul de modificare sau completare poate avea o for juridic Guvern, Ministere). superioar celei a actului modificat sau completat. b) neoficial- realizat de persoane particulare, edituri, (4) n cazul completrii actului legislativ cu unul sau mai barouri de avocai, birouri notariale. multe elemente structurale, acestea primesc numrul prii 2. codificarea- este o form superioar de sistematizare a (crii), titlului, capitolului, seciunii, articolului, alineatului actelor normative, diferit de incorporare prin obiectul sau al subdiviziunilor acestuia, dup care se adaug i indicii ei, subiectele care o realizeaz i fora sa juridic. respectivi. Dac actul legislativ se completeaz cu o Aceasta realizeaz o cuprindere unitar a unor norme, de subdiviziune nou nsemnat cu cratim, poziia regul a principalelor reglementrii dintr-o ramur de subdiviziunilor ulterioare nsemnate cu cratim se modific drept sau dintr-un domeniu de activitate.ex: CP, CC, CV. corespunztor. Codificarea este nfptuit numai de ctre organele de stat (5) n cazul n care se exclude integral textul unei pri competente, de regul de organul legislativ suprem (cri), unui titlu, capitol, unei seciuni, unui articol, alineat

55. Noiunea de sistem al dreptului. Dreptul este ansamblul regulilor asigurate i garantate de ctre stat care au ca scop organizarea i disciplinarea comportamentului uman n principalele relaii din societate, ntr-un climat specific manifestrii coexistenei libertilor, aprrii drepturilor eseniale ale omului i instituiei sociale. Normele juridice se grupeaza in functie de obiectul reglementat si metoda de reglementare in institutii juridice si ramuri de drept. Sistemul de drept al unui stat reprezinta structura interna a dreptului prin care se realizeaza unitatea normelor juridice si gruparea lor in anumite componente, ramuri si institutii juridice. Sistemul dreptului determina sistematizarea legislatiei prin incorporare si codificare. Ramurile dreptului se constituie in 2 tulpini: a) Dreptul public b) Dreptul privat a) Dreptul public = este format din dreptul constitutional, administrativ, financiar, penal, procesual penal b) Dreptul privat = este format din dreptul civil, commercial, familiei, procesual civil, muncii Delimitarea intre ramurile dreptului public si ale dreptului privat precum si intre fiecare ramura a dreptului se face in functie de obiectul reglementat si metoda de reglementare. Obiectul reglementat este dat de specificitatea relatiilor sociale reglementate prin normele unei anumite ramuri, de pilda: relatiile de familie se regasesc in normele de dreptul familiei. Putem defini ramura de drept ca un ansamblu distinct de norme juridice legate organic intre ele care reglementeaza relatiile sociale ce au acelasi specific, folosind aceeasi metoda de reglementare. Institutia juridica reprezinta o entitate situata intre norma si ramura de drept. Ea grupeaza normele juridice care reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii sociale instaurand o categorie aparte de raporturi juridice. Mai multe norme constituie o institutie si mai multe intitutii alcatuiesc o ramura de drept. n literatura juridic sistemul dreptului este privit ca rezultatul unitilor ramurilor i instituiilor dreptului. Normele juridice nu exist izolate, ele se grupeaz n instituii i ramuri. n felul acesta, norma juridic reprezint elementul de baz al sistemului dreptului, ea formeaz sistemul juridic elementar. 56. Elementele sistemului dreptului. Majoritatea autorilor opereaz cu distincia ramuri de drept, instituii juridice i norme juridice. Ca o concluzie putem

spune c norma juridic este elementul de baz a sistemului de drept, elementele componente ale ei i interaciunile dintre acestea le imprim atribute de sistem, respectiv de subsisteme ale ansamblului. La rndul lor, normele juridice alctuiesc subsistem la nivel superior, care ajut la asamblarea sistemului de drept. Asemenea subsisteme sunt instituiile juridice i ramurile de drept. S-a afirmat c sistemul de drept este alctuit din norma juridic ca element de baz structural, avnd o minunat generalitate, instituia juridic, element intermediar i ramur de drept, element de maxima generalitate n cadrul sistemului3. Elementul de baz l reprezint norma juridic pe care am definit-o ca fiind, o regul de conduit care are caracter general, tipic, impersonal, de aplicabilitate repetat, la un numr nedefinit de persoane i cu character obligatoriu. n cadrul acestei uniti a dreptului, normele juridice se reparti-zeaz, dup diferite criterii, n grupe distincte, cunoscute sub denumirea de instituii juridice i ramuri de drept. . Criteriile dupa care se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt:a) obiectul reglementarii juridice (relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor juridice);b) metoda reglementarii (modalitatea practica de infuentare a conduitei in cadrul respectivelor relatii sociale; c) principiile comune ramuri de drept respective. 57. Criteriile de constituire a sistemului dreptului. n literatura juridic, majoritatea autorilor subliniaz, ca un prim criteriu de grupare a normelor juridice n ramuri de drept, caracterul relaiilor sociale pe care ramura de drept respectiv le reglemen-teaz, considernd c acesta ar fi obiectul reglementrii juridice. Trebuie s precizm, ns, c dei acest criteriu este dominant, totui el are un anumit grad de relativitate. Aadar, ceea ce se nelege prin caracterul distinct, unitar, al relaiilor sociale este dat de o anumit categorie de norme juridice. Alturi de criteriul obiectului, a fost propus metoda pe care statul o alege pentru reglementarea diferitelor categorii de relaii sociale i care face ca anumite norme - dei au un obiect comun - s se separe ntr-o ramur de drept aparte. Prin metod se nelege n general modul n care statul acioneaz asupra unor relaii sociale. Astfel, se pot distinge: metoda autonomismului, metoda recomandrii, autoritarismul .a. Trebuie s subliniem c metoda este privit n literatura juridic, drept un criteriu auxiliar, folosit alturi de obiectul reglementrii juridice i subordonat acestuia.

58. Diviziunea dreptului n drept public i drept privat. Drept public i drept privat. Deosebirea ntre dreptul public i dreptul privat Dreptul public este acela care priveste organizarea statului roman si cuprinde cultul, sacerdotiile, si magistraturile.Dreptul privat este opus dreptului public, in aceasta ramura interventia statului este limitata. Dreptul privat reglementeaza relatiile patrimoniale si relatiile nepatrimonial Impartirea dreptului in public si privat isi are originea in dreptul roman , teoria acestei clasificari apartinandu-i lui Ulpian : Dreptul public este dreptul care se refera la interesele statului roman , iar dreptul privat la interesele diferitelor persoane Dreptul public : dreptul constitutional , administrativ , financiar , penal , procesual , international public Dreptul privat : dreptul civil , comercial etc 59. Corelaia dintre sistemul de drept, sistemul juridic i sistemul legislativ. Sistemul juridic - caracterizeaz intreaga realitate juridic a societii (sistemul dreptului, sistemul legislaiei, raporturile juridice, contiina i cultura juridic etc.). Sistemul legislaiei - cuprinde, dup cum am menionat in capitolul precedent, totalitatea, ansamblul tuturor actelor normative care sunt in vigoare intr-un stat. Sistemul de drept - configurat pe baza analizei de sistem a organizrii dreptului ca sistem normativ, cu componentele sale (ramuri, subramuri, instituii juridice). Sistemul de drept caracterizeaz structura dreptului, ansamblul normelor, fiind legate intre ele i organizate intr-un anumit sistem. Prin urmare, normele juridice nu sunt o ingrmdire de piese ce nau nimic comun. Ele, dimpotriv, se asambleaz in mod organic, contribuind astfel la o reglementare unic a relaiilor sociale respective pe intreg teritoriului. 60. Conceptul realizrii dreptului. Activitatea de realizare a dreptului reprezint un proces complex, important. Ea se desfoar pe 2 ci: 1. prin respectarea i executarea normelor juridice de ctre ceteni i de ctre ali subieci de drept. 2. prin aplicarea normelor juridice de ctre organele competente ale statului. Realizarea dreptului constituie un proces de mare complexitate, care se desfoar n funcie de o serie de factori: tipul sistemului social; natura relaiilor politice a organizaiilor stataele; titul de relaii economice;

gradul de civilizaie i cultur; condiiile naionale i internaionale; contiina juridic a societii. Astfel realizarea dreptului este dependent de factorii macrosociali, dar n acela timp ea implic n cel ami nalt grad i fiecare individ n parte al crui comportament este reglementat de normele juridice i care poate s respecte sau nu prevederile legii. Prin realizarea dreptului se nelege procesul transpunerii n via a coninutului normelor juridice, n cadrul cruia oamenii ca subieci de drept, respect i exercit dispoziiile normative, iar organele de stat aplic dreptul n limitele competenei lor. 61. Formele de realizare a dreptului. a) Respectarea - in sens restrans - a normelor juridice prohibitive, adic a regulilor care ne obliga la o conduit pasiv, de absteniune sau inaciune, de a nu face ceva, reprezint o prim modalitate nejuridic prin care dreptul ii dovedete eficiena social atingandu-i scopul. Aceasta reprezint cea mai simpla situaie care vizeaz imensa majoritate a normelor penale, contravenionale, disciplinare, etc. b) ndeplinirea sau executarea prevederilor normative opereaz in cazul normelor onerative i a celor permisive intrucat subiectele de drept trebuie sa aib o atitudine activ, de acionare, de a da sau a face ceva, fie ca aceast reacie decurge direct din lege, fie dintr-un raport juridic concret in care se gsesc prile i care, de cele mai multe ori, se intemeiaz pe un act juridic individual bazat pe lege. Aa este, de pild, cazul normelor financiare de impozitare a veniturilor, a celor de asigurare a bunurilor prin efectul legii, a celor care stipuleaz obligaia legal de intreinere, a reglementrilor, privind satisfacerea stagiului militar, precum i a numeroaselor i variantelor raporturi civile, de munc, comerciale, etc., in care intr subiectele de drept ca titulare de drepturi i obligaii. c) Aplicarea normelor juridice, reprezint o activitate specific a organelor de stat competente care, de regul, intervin in cazul inclcrii legii ori a neindeplinirii unor obligaii ce revin din actele juridice individuale ce stau la baz raporturilor concrete in care se gsesc subiectele de drept. Aplicarea dreptului se realizeaz de regul, in cadrul raportului juridic de rspundere fiind consecina nerespectrii sau inclcrii dreptului, a indeplinirii ori a greitei indepliniri a prevederilor sale.

62. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare i executare a normelor juridice. Realizarea dreptului prin executarea i respectarea dispoziiilor legale de ctre ceteni - inseamn traducerea in via a prescripiilor normelor juridice, realizarea drepturilor i obligaiilor, a conduitei stabilite. Normele juridice transmit indivizilor i colectivitilor umane mesaje clare, riguros Formulate. Pentru ca dreptul s fie respectat de ceteni, pentru ca mesajele sale s aib impact asupra contiinei lor i comportamentului lor, cetenii trebuie s-l cunoasc, s-l receptioneze. Realizarea dreptului prin activitatea de executare i respectare a normelor juridice are urmtoarele trsturi: a) Aceast form de realizare a dreptului implic indeplinirea prevederilor cuprinse in normele juridice prin conformarea fa de dispoziiile normative, traducerea in via a coninutului, inscriindu-se ca o component de baz a climatului de ordine i legalitate; b) Conformarea (supunerea) fa de conduita fixat prin normele de drept este rezultatul direct al mai multor factori: coninutul dreptului, acceptarea legii de ctre societate, ca expresie a mai multor necesitii ridicarea gradului vieii materiale i spirituale a oamenilor, sporirea nivelului de cunotine i perfecionarea instruciei colare etc; c) Ca volum de intensitate aceast form de realizare a dreptului este mult mai legat decat cealalt form aplicarea dreptului - declanand un numr imens de situaii juridice la care particip categoria cea mai mare de subieci cetenii - precum i diferite organizaii sociale; 63. Realizarea dreptului prin activitatea de aplicare a normelor juridice de ctre organele de stat competente. Aplicarea dreptului este o vast activitate pe care o desfoar organele de stat. Nu toate organele de stat elaboreaz acte normative. Dac lum cele 3 categorii de organe de stat legislative, executivei judectoreti- constatm c toate elaboreaz acte de aplicare, dar nu toate elaboreaz acte, dect Parlamentul i Guvernul. Parlamentul n primul rnd, emite acte de elaborare a dreptului, pentru c este organ legiuitor. Totodat el elaboreaz i acte de aplicare n sensul c are i anumite atribuii pe care le realizeaz n conformitete cu Constituia sau cu alte legi. Guvernul ca organ executiv, elaboreaz att acte normative ct i acte de aplicare, n primul rnd el execut actele normative existente.

Ministerele i organele locale fac n primul rnd acte de aplicare concrete, prin dispoziiile care le dau organelor subordonate: ordine, instrucii, unele dintre ele avnd caracter normativ, dar cele mai multe vizeaz realizarea unei sarcini concrete. Instanele judectoreti i Procuratura nu pot emite acte normative, ele elaboreaz numai acte de aplicare, ca i organele poliienti. Deci aplicarea dreptului se face de ctre organele oficiale nsrcinate cu aplicarea unor acte normative, activitate ce intr n competena lor ca una concretizat ntr-un act oficial care este actul de aplicare. Astfel aplicarea dreptului este o form specific de realizare a sa, strns legat de procesul de traducere n via a normelor juridice prin acte individuale i concrete adoptate de organele statului. 64. Noiunea i trsturile actului de aplicare. -actele de aplicare au un caracter concret. -aplicare sunt elaborate n mod foarte diferit de la o ramur la alta. -Actele de aplicare au un efect diferit n timp de la act la act, n dependen de natura actului penal, civil ect. - un act de aplicare poate fi suspendat numai de un organ superior, n cazul n care este ilegal. Clasificarea actelor de aplicare: 1. dup coninutul prescripiei deosebim: acte care duc la apariia raporturilor juridice, acte care duc la stingerea raporturilor juridice, acte care duc la modificarea raporturilor juridice. 2. dup forma actului de aplicare exist decrete, ordine, dispoziii, sentine judectoreti, hotrri judectoreti. 3. dup subiect exist acte de aplicare administrative i juridice. Astfel actul, de aplicare este un act deosebit de important, care generalizeaz raporturi juridice, d natere, stinge sau modific raporturile juridice, drepturile i obligaiunile fa de persoanele la care se refer. 65. Fazele procesului de aplicare a dreptului. Datorit diversitii normelor juridice ce pot fi inclcate precum i a modalitilor de intervenie a statului deosebit de variate in restabilirea legalitii nu exist nici o procedur unic de aplicare a dreptului, ci ea se difereniaz de la caz la caz i de procedur utilizat. In linii mari se pot determin urmtoarele faze de aplicare a dreptului, dei succesiunea i coninutul lor pot sa nu fie identice, i anume stabilirea strii de fapt, stabilirea strii de drept i elaborarea soluiei.

a) Stabilirea strii de fapt const in cercetarea i cunoaterea situaie concrete deduse spre rezolvare, a faptelor i imprejurrilor produse b. Stabilirea strii de drept sau a elementelor juridice const in identificarea acelei norme juridice in care se regsete, prin componentele sale, cel mai bine fapta cercetat i ale crei elemente se aplic pe deplin strii de fapt respective. c. Elaborarea soluiei i emiterea actului de aplicare constituie faza final a acestui proces ce implica mai multe aspecte. n primul rnd, are loc individualizarea dispoziiilor legale in care se incadreaz pe deplin cazul dat, inclusiv a celor speciale i de excepie. n al doilea rnd, emiterea actului juridic, de regul. Se suprapune cu redactarea inscrisului constatator in form ceruta de lege, cu indicarea temeiului legal, semnare, tampilare, alte elemente de identificare (numr, dat, antet), inclusiv aducerea lui la Cunotina celui interesat. n al treilea rnd, executarea sau punerea in executare a actului juridic de ctre cel indicat i aducerea la indeplinire a formalitilor, fixarea termenului in care trebuie realizat operaiunea, etc. In drept actele de aplicare au cele mai diverse denumiri determinate de organul de la careeman, de procedura utilizat in soluionarea cauzei, de obiectul lor,etc. Astfel, de pild, instanele judectoreti emit hotrari judectoreti, organele administrative de sancionare contravenional intocmesc procese-verbale de constatare. 66. Lacune n drept. Lacuna este un fenomen care negativ se rsfrnge asupra eficacitii normelor n vigoare, frneaz aplicarea lor, i n cele din urm stopeaz micarea progresiv a relaiilor sociale. Bineneles, c problema lacunelor n drept, ntotdeauna, apare n procesul petrecerii lucrrilor practice de sistematizare a legislaiei, de perfecionare a sistemului de drept, de codificare .a. Uneori ns pot fi ntlnite i cazuri, cnd anumite relaii sociale, situaii de fapt, dei ar fi trebuit s fie reglementate de norme juridice, totui, sunt neglijate de ctre legiuitor. n aceste cazuri, poate fi vorba de lacune n drept (de la latinescul lacuna gol. Astfel, pentru prevenirea apariiei lacunelor n drept, n procesul adoptrii actelor normative trebuie s se in cont de tehnica legislativ care reprezint o totalitate de metode, procedee, principii folosite la elaborarea actelor normative,

de tehnic juridic, reprezentnd un complex de principii, metode, procedee, operaii folosite la elaborarea, interpretarea i realizarea normelor juridice. La etapa actuala majoritatea cercetrilor juridice teoretice se rsfrng direct sau indirect asupra problemei lacunelor n drept. Totodat problema lacunelor n drept a devenit obiectul unor cercetri speciale Lacunele nu sunt problema cheie n cadrul sistemului de drept, dar au o mare importan pentru soluionarea celorlalte probleme juridice. Gn. Avornic face o delimitare a noiunii de lacun n drept: lacun n dreptul pozitiv, lacun n reglementarea juridic, lacun n legislaie. Lacuna n dreptul pozitiv presupune lipsa unei legi, a unui act normativ subordonat legii, a unui obicei sau precedent ce s-ar rsfrnge asupra cazului dat. Prin lacun n reglementarea juridic autorul are n vedere lipsa unei norme n lege sau alte acte normative. Lacuna n legislaie presupune absena legii n general. Dup prerea sa, despre lacune se poate vorbi n cazul, cnd exist un gol" o lips n reglementarea juridic, precum i n cazul unor neajunsuri, greeli n formularea normei juridice. Lacunele n drept sunt socotite de unii savani ca o "tcere a dreptului". Tcerea dreptului referitor la anumii factori ne poate mrturisi c aceti factori iese dup limitele reglementrii juridice, ori nereglementarea lor constituie o lacun n drept, fie c legislatorul neag apariia crora consecine juridice legate de aceti factori. De asemenea, trebuie s fim de acord cu faptul c lacunele sunt posibile doar n domeniul reglementat de drept, i doar n privina factorilor ce se afl sub incidena reglementrii juridice . De asemenea, referitor la aceast situaie, trebuie de luat n vedere i faptul c lacunele n drept pot aprea n legtur cu apariia unor noi relaii sociale pe care legislatorul n-a putut s le prevad la momentul adoptrii legii corespunztoare. 67. Analogia dreptului i analogia legii. In mai multe sisteme de drept este cunoscuta institutia analogiei, aceasta ofera organului de aplicare a dreptului ca dupa constatarea stari de fapt si a adevarului obiectiv sa gaseasca solutie juridica chiar daca nu se gasesc norme care sa se refere la cauza data. Se recurge astfel la doua forme de analogie: 1. Analogia legii este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice, in cazul ce urmeaza a fi solutionat. In dreptul nostru procedeul analogiei legii nu are, in principiu, aplicare, deoarece legislatia nu are

lacune. Cerintele legalitatii impun rezolvarea cauzelor supuse reglementarii juridice numai pe baza normelor juridice. 2. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei, la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cauze lipseste norma juridica si nici nu se pot gasi norme sau texte juridice care sa reglementeze cauze asemanatoare. 68. Noiunea i scopul interpretrii normelor juridice. Interpretarea desemneaz operaiunea intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice, n vederea aplicrii lor i, deci, a soluionrii unor cauze. n domeniul juridic interpretarea este operaiunea logic care prevede aplicarea regulii abstracte la cazul concret de ctre organul competent. Orice norm trebuie s fie interpretat, n special atunci cnd o regul nu este clar. Formele de interpretare aparin subecilor care realizeaz interpretarea. Necesitatea interpretrii normei juridie, decurge din faptul c, n redactarea lor,se folosete o exprimare concret, legiutorul concentrnd ideile pe care vrea s le exprime. De aici decurge sarcina sarcina organelor de interpretare de a dezvlui, n procesul interpretrii, coninutul real al normi, ntregul cerc de situaii pe care legiuitorul l-a avut n vedere la redactarea normei. n alt ordine de idei trebuie artat c n periaoda ct o norm este n vigoare poate s apar fapte noi care, neexistnd n momentul elaborrii legii, n-au fost prevzute n mod direct i concret. Uneori se ridic anumite probleme legate de redactarea gramatic a textului de lege, de o anumit ordine a cuvintelor n text, de folosirea semnelor de punctuaie, precum i de nelesul unor termeni. Interpretarea este calea care face posibil punerea la curent a cetenilor i a organelor de aplicare cu o serie de aspecte privind noua norm. 69. Formele de interpretare a normelor juridice. Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, avand fiecare un rol deosebit, solutiile de interpretare la care se ajunge neavand aceeas importanta si forta juridica. Astfel s-a ajuns la cea mai cunoscuta forma de interpretare si anume : interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala. a. Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ de stat competent, ea se subdivide in: - Interpretarea generala ce se caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normativ, este de principiu ca atunci cand o dispozitie sau un act normativ apare neclara sau confuza, organul emitent al actului normativ da acelei dispozitii interpretarea autentica printr-un nou act normativ.

-Inerpretarea cauzala -denumita si cauzala sau judiciara este acea forma interpretarii oficiale care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solutionari unei cauze concrete. Subiectele acestei interpretari sunt organele de stat care aplica dreptul b.Interpretarea neoficiala poarta si denumirea de interpretarea facultativa sau stiintifica sau doctrinara, in functie de faptul daca se au in vedere natura sau sudiectele interpretari. Metodele de interpretare a normelor de drept sunt: Tehnica interpretarii dreptului poarta denumirea de metodologia interpretarii, deoarece procedeele tehnice utilizate au semnificatia unor metode. Au caracter general aplicabil intregului sistem de drept, patru metode tehnice de interpretare: 1. Interpretarea gramaticla, consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textelor normativelor. Intelesul unor termeni si expresii in formularea textului normei de drept poate fi identificat cu cel din limbajul obisnuit sau poate avea un sens specifi juridic.uneori legiuitorul, pentru a asigura intelegerea corecta si uniforma a unor termeni folositi, recurge la explicarea acestor termeni. 2. Interpretarea sistematica consta in lamurirea unor norme juridice, a textului normativ, prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleias institutii juridice sau ramuri de drept. 3. Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului advarat si deplin al normelor juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-plitice ce au determinat adoptarea actului normativ 4. Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale. Metoda logica poate fi separata de celelante metode sau procedee tehnice, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe 1. utilizarea rationamentelor si judecatilor logice. 5. metoda teleologic sau conform scopului urmrete gsirea sensului exact al actului normativ prin desprinderea finalitii acestuia, a interesului proteja. a)interpretarea literar se realizeaz atunci cnd interpretarea constat o echivalen perfect ntre coninutul normei i forma ei de exprimare. n acest caz intenia legiuitorului este 2. exprimat limpede, clar i suficient n formula gramatical. b)interpretarea extensiv lrgete coninutul normei n raport cu formularea ei textual, ea stabilete c voina legislatorului

are de fapt un caracter mai cuprinztor n raport cu acela ntrevzut n libertatea primar a normei n cauz. c)interpretarea restrictiv este acel rezultat al interpretrii, care restrnge coninutul real al normei n raport cu formularea textului ei, formularea dovedit ca fiind prea larg. 70. Metodele de interpretare ale normelor juridice. Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, avand fiecare un rol deosebit, solutiile de interpretare la care se ajunge neavand aceeas importanta si forta juridica. Astfel s-a ajuns la cea mai cunoscuta forma de interpretare si anume : interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala. a. Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ de stat competent, ea se subdivide in: - Interpretarea generala ce se caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normativ, este de principiu ca atunci cand o dispozitie sau un act normativ apare neclara sau confuza, organul emitent al actului normativ da acelei dispozitii interpretarea autentica printr-un nou act normativ. -Inerpretarea cauzala -denumita si cauzala sau judiciara este acea forma interpretarii oficiale care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solutionari unei cauze concrete. Subiectele acestei interpretari sunt organele de stat care aplica dreptul b.Interpretarea neoficiala poarta si denumirea de interpretarea facultativa sau stiintifica sau doctrinara, in functie de faptul daca se au in vedere natura sau sudiectele interpretari. Modaliti de interpretare a normelor juridice. Tehnica interpretarii dreptului poarta denumirea de metodologia interpretarii, deoarece procedeele tehnice utilizate au semnificatia unor metode. Au caracter general aplicabil intregului sistem de drept, patru metode tehnice de interpretare: Interpretarea gramaticla, consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textelor normativelor. Intelesul unor termeni si expresii in formularea textului normei de drept poate fi identificat cu cel din limbajul obisnuit sau poate avea un sens specifi juridic.uneori legiuitorul, pentru a asigura intelegerea corecta si uniforma a unor termeni folositi, recurge la explicarea acestor termeni. Interpretarea sistematica consta in lamurirea unor norme juridice, a textului normativ, prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleias institutii juridice sau ramuri de drept.

1.

Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului advarat si deplin al normelor juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-plitice ce au determinat adoptarea actului normativ 2. Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale. Metoda logica poate fi separata de celelante metode sau procedee tehnice, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea rationamentelor si judecatilor logice. Interpretarea normelor juridice din punct de vedere a rezultatelor ei. Interpretarea normei juridice poate genera trei soluii: a) Textul descrie exact sfera cazurilor la care se refer ipoteza normei, nefiind deci motive de a restrnge sau de a extinde aplicarea lui. b) Textul urmeaz s fie aplicat n mod extensiv, deoarece se ajunge la concluzia c sfera cazurilor la care el se refer este n realitate mai larg dect rezult din modul su de redactare. c) Textul urmeaz s fie aplicat n mod restrictiv, deoarece se ajunge la concluzia c sfera cazurilor la care se refer este mai restrns dect rezult din modul su de redactare. 71. Rezultatele (limitele) interpretrii normelor juridice. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretrii normelor juridice, interpretarea poate fi: a) literal; b) extensiv; c) restrictiv. a) Interpretarea literal ("arf literam sau interpretaio declarativa ) se realizeaz atunci cind organul de aplicare constat c textul normei juridice coincide deplin coninutului raporturilor sociale pe care le reglementeaz. In acest caz se spune c legea este limpede, organul de aplicare neavmd decit sarcina s-o aplice, intrucit textul corespunde coninutului normei, voinei legislatorului.in urma interpretrii normei juridice prin metodele amintite, organul de aplicare poate ajungeins i la concluzia c textul normei juridice este mai larg, sau dimpotriv, mai restrins decit sfera relaiilor sociale reglementate, in aceste cazuri se realizeaz o interpretare extensiv (interpretation extensiva) sau o interpretare restrictiv (interpretaio restrictiva). b) Interpretarea extensiv lrgete coninutul normei in raport cu formularea ei textual, ea stabilete c voina legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinztor in raport cu prevzut in libertatea primar a normei in cauz. c) Interpretarea restrictiv este acel rezultat al interpretrii care restringe coninutul real alnormei in raport cu formularea textului ei, formulare dovedit ca fiind prea larg.

in ambele sale forme (extensiv i restrictiv) interpretarea ne dovedete existena unei relative nepotriviri intre textul normei juridice i coninutul su, prin referire la sfera relaiilor sociale pe care le vizeaz coninutul reglementator al normei. 72. Conceptul contiinei juridice. A)forma cea mai inalta de reflectare a realitatii, proprie omului, produs al creierului uman, aparuta pe baza procesului muncii, a vietii in societate si caracterizata prin prezenta limbajului si a gindirii, prin aceea ca omul isi da seama de relatiile sale cu lumea inconjuratoare si actioneaza asupra acesteia in conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite; B)faptul de a-si da seama;intelegere.Constiinta socialaansamblu de reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unor colectivitati umane.C)Gindire, spirit; D)Sentiment al responsabilitatii morale fata de propria sa conduita; etc. 73. Funciile contiinei juridice. Functiile constiintei juridice: A)Functia de cunoastere-cunoasterea si intelegerea elementelor vietii sociale, ale realitatii obiective prin prisma unor activitati juridice.Ea se realizeaza mai ales cu ajutorul elementului rational. B)Functia de apreciere- valorizare-prin intermediul ei fenomenelor si actiunilor umane li se atribuie o anumita semnificatie.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului, iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative.In dependenta de ea se stabileste si raspunderea juridica. C)Functia normativa, de reglare a conduitei umane, de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei functii contibuie toate elementele, atit elementul rational, cit si cel afectiv. Constiinta juridica are drept continut ideile, sentimentele, volitiunile cu privire la:dreptul in vigoare intr-o anumita societate la un moment dat;cum ar trebui sa fie dreptul in viitor, atitudinea proprie a unei persoane fata de drept;atitudinea celorlalti oameni fata de drept;masurile ce trebuie luate pentru cel care incalca normele de drept. 74. Formele contiinei juridice. in literatura, juridic exist cateva criterii in baza crora sant relevate mai multe forme ale contiinei juridice. Primul criteriu vizeaz subiecii contiinei juridice, in conformitate cu acest criteriu deosebim: -contiin Juridic individual; -contiin juridic a unui grup social;

-contiin juridic a societii. Aceste forme ale contiinei juridice nu exist independent una fa de alta, ci se influeneaz i se determin reciproc, in aa mod, contiina juridic individual se formeaz i se dezvolt in dependen de contiina juridic a societii respective, iar contiina juridic a societii nu poate exista in afara contiinei juridice individuale, ea exist i se manifest in comportamentul fiecrei persoane. Din punct de vedere al profunzimii reflectrii realitii juridice se evideniaz trei niveluri ale contiinei juridice: a) contiin juridic cotidian (empiric); b) contiin juridic tiinific (teoretic); c) contiin juridic profesional. 75. Conceptul culturii juridice. Termenul cultur , i anume: 1) Totalitatea valorilor materiale i spirituale create de omenire in procesul practicii socialistorice, precum i a instituiilor necesare pentru crearea i comunicarea acestor valori. 2) Faptul de a poseda cunotine variate in diverse domenii; totalitatea acestor cunotine; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectual la care ajunge cineva. Cultura juridic poate fi divizat in:individual, de grup (sau colectiv), a societii. Cultura juridic individual presupune instruirea juridic a individului, care include o inalt contiin juridic, posibilitatea i deprinderea de a folosi dreptul, de a-i supune comportamentul normelor juridice. Cultura juridic de grup, sau colectiv, presupune cointeresarea membrilor grupului, ai colectivului in rezultatele muncii in comun, in asigurarea unei inalte organizri i ordini de drept. 76. Conceptul raportului juridic. Raportul juridic este un raport social reglementat de o norm juridic.n msura n care o relaie dintre oameni, luai ca indivizi singulari sau constituii n colectiviti, cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. Raportul juridic este o realitate concret care const ntr-o legtur juridic ntre doi sau mai muli subieci, fie ei individuali sau colectivi.Prin raport juridic se nelege orice relaie social care cade sub incidena normei juridice sau care este reglementat de ea, unii participani la aceast relaie avnd drepturi subiective, alii purtnd obligaii juridice, acestea fiind puse n aciune i asigurate, n caz de necesitate, prin fora coercitiv a statului. Orice raport juridic se caracterizeaz prin urmtoarele:

1) apare doar n baza unei norme juridice; 2) n el snt expuse voinele participanilor la aceste raporturi juridice; 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrngerea de stat. 77. Premisele raportului juridic. Premisele apariiei raportului juridic. Snt denumite factori i se consider a fi n numr de trei: normele juridice, subiecii raportului juridic, faptele juridice. Aceste premise snt:1.Norma juridic reprezint premisa general care contureaz n abstract faptul juridic, desemneaz subiecii raportului juridic, cuprinde coninutul, obiectul i sanciunea raportului juridic. Regula de drept reprezint premisa general, denumit n logic premis major. 2. Faptul juridic este premisa minor.Prin fapte juridice se nelege acele mprejurri prevzute de normele juridice, n rezultatul crora iau natere, se modific sau se sting drepturi i obligaii ale participanilor la aceste relaii sociale (raporturi juridice), altfel spus, producnd prin aceasta efecte juridice. ntregul sistem de fapte juridice poate fi divizat n dependen de criteriul voliional n: 1.Aciunile snt fapte juridice svrite n mod voluntar de subieci de drept, care, potrivit normelor juridice, produc efecte juridice. La rndul lor, aciunile se mpart: a) aciuni svrite fr intenia de a produce efecte juridice;b) aciuni svrite cu intenia de a produce efecte juridice 2. Aciunile svrite cu intenia de a produce efecte juridice. Acestea pot fi: licite i ilicite. Snt licite toate aciunile svrite n conformitate cu prevederile normelor juridice. Snt ilicite faptele comise mpotriva legii, adic acele fapte care snt interzise de normele juridice. 2.Evenimentele snt acele fapte care se produc independent de voina omului, care dau natere la efecte juridice. Faptele juridice svrite cu intenia de a produce efecte juridice reprezini categoria cea mai numeroas de aciuni i poart denumirea de acte juridice 78. Trsturile raportului juridic. A. Raportul juridic este un raport social. Aceasta nseamn c raporturile de drept se stabilesc ntre oameni i numai ntre ei. Relaia social devine raport juridic numai n msura n care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma adoptrii unei norme juridice care s reglementeze aceast relaie. Orice raport de drept tinde la un scop social. B. Raportul juridic are un caracter volitional. Acest caracter are dou surse. Pe de o parte, norma juridic n esen este de natur voliional. Ea reprezint voina statal.Pe de alt parte, ncheierea raporturilor de drept, ca i executarea lor, snt rezultatul voinei participanilor la aceste raporturi. Este ntemeiat opinia, potrivit

creia "raportul juridic este terenul pe care se ntlnesc dou *Subiectele colective au la baza o forma colectiva de voine: voina statal, care consacr drepturile i obligaiile parti- activitate si ele sunt: 1) statul; 2)autoritaile publice; 3) cipanilor, i voina subiecilor".9 Aa fiind, raportul juridic are un persoanele juridice. dublu caracter volitional. Statul participa n calitate de subiect de drept, att n C. Raportul juridic este un raport istoric, deoarece a aprut i a raporturile juridice interne ct si n cele internaionale. n evoluat de-a lungul anilor, suferind aceleai intervenii ca i norma dreptul intern statul apare ca subiect de drept, mai nti, n juridic n legtur cu schimbrile care au avut loc n societate. raporturile de drept constituional (de pilda: n cele de Aprut la o anumit etap de dezvoltare istoric, o dat cu apariia cetaenie statul este cel care acorda cetaenia, aproba statului i dreptului, raportul juridic poart pecetea epocii- istorice renunarea la cetaenie, retrage cetaenia). Si n raporturile respective. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat juridice patrimoniale statul poate aparea ca subiect de drept de istoria societii, att n ceea ce privete subiecii de drept, (de exemplu: n cele privind confiscarea unor bunuri). drepturile i obligaiile pe care le cuprinde, ct i cu privire la Autoritatile publice sunt organele puterii legislative faptele crora li se acord semnificaie juridic, variabilitatea (Parlamentul), organele administraiei (ministerele, acestor elemente constitutive putndu-se constata cu uurin de la prefecturile, primariile s.a.), organele justiiei (tribunalele, o etap la alta a dezvoltrii sociale, de la o ar la alta. curile de apel etc.). n multe dintre raporturile juridice D. Raportul juridic este un raport valoric. ntr-adevr, n autoritaile publice apar si ca persoane juridice. raporturi juridice i gsesc concretizarea valorile eseniale ale Persoana juridica este o forma de asociere a mai multor societii. Ca produs al gndirii i al practicii comune a oamenilor, oameni. aceste valori snt sancionate i li se acord putere normativ de Persoana juridica se caracterizeaza prin existena ctre contiina social, prin intermediul statului i al normelor urmatoarelor elemente: instituite de acesta. Normele juridice, ca modele valorice, i a) o organizare de sine statatoare; gsesc concretizarea n raporturile juridice. b) un patrimoniu propriu, distinct de cel al oamenilor din E. Raportul juridic este un raport de suprastructur i poart un alcatuirea sa, ce este afectat caracter ideologic. raporturile juridice, ca parte component a unui scop prestabilit, n acord cu interesul general; dreptului, suport influena tuturor raporturilor sociale Totodat, c) respectarea unor condiii legale de nfiinare si funcionare. ca raporturi de suprastructur, raporturile juridice se pot manifesta ntr-un grad de independen relativ fa de raporturile materiale 81. Coninutul raportului juridic. Continutul raportului juridic il formeaza drepturile si 79. Structura raportului juridic. obligaiile parilor participante la raportul juridic. Structural, raporturile juridice presupun trei elemente: Dreptul subiectiv este prerogativa recunoscuta de dreptul a) subiectelesau participantii (prile); obiectiv (cel n vigoare la un moment dat, ntr-un stat) b)continutul sau drepturile i obligatiile prtilor; persoanelor fizice sau juridice de a savrsi anumite aciuni, c)obiectul este conduita la care se refer coninutul raportului precum si puterea de a pretinde subiectelor pasive sa juridic; savrseasca sau sa se abina de la savrsirea unor aciuni, uneori exist i un obiect derivate i anume bunurile apelnd, la nevoie, la fora de constrngere a statului. De (corporale sau incorporale) la care se refer raportul juridic pilda, ntr-un raport juridic de proprietate, proprietarul are dreptul de a poseda, de a folosi si de a dispune de bunul la 80. Subiectele raportului juridic. care se refera dreptul sau de proprietate, n limitele stabilite Orice raport juridic are ntodeauna cel puin doi subieci: unul de lege si, totodata, de a pretinde ca alii sa respecte dreptul activ i unul pasiv. Subiectul activ este acela care are sau asupra bunului. facultatea de a pretinde ceva. Subiectul pasiv este acela care Obligaia consta n ndatorirea subiectului pasiv de a avea o poart obligaia corespunztoare preteniei. anumita conduita faa de subiectul activ, conduita care consta Subiectele raporturilor juridice se clasifica n: a) subiecte n savrsirea sau abinerea de la savrsirea anumitor aciuni individuale persoana (un om anume);b) subiecte colective. (sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva). Obligaia corespunde *Persoana n raporturile juridice este cunoscuta sub deci dreptului subiectiv al celuilalt denumirea de persoana fizica. Persoanele fizice sunt oamenii, participant la raportul juridic si poate fi impusa, la nevoie respectiv: cetaenii, strainii sau apatrizii. prin forta de constrangere a statului. Drepturile subiective si obligatiile sunt legate intre ele, fiecarui drept subiectiv ii

corespunde asadar o obligatie, dupa cum fiecarei obligatii ii corespunde un drept subiectiv. 82. Obiectul raportului juridic. Acesta l constituie nsasi aciunile sau inaciunile pe care subiectul activ le poate pretinde subiectului pasiv. Obiectul raportului juridic nu trebuie confundat cu coninutul raportului juridic, care este reprezentat de drepturile si obligaiile parilor, adica de posibilitatea juridica a unor aciuni sau inaciuni, n temeiul acestor drepturi si obligaii. Obiectul are n vedere insasi aciunile pe care subiectul activ le poate pretinde si pe care subiectul pasiv este obligat a le savarsi sau a se abtine de a le savarsi. De cele mai multe ori aciunile sau inaciunile (ce constituie obiectul juridic al raportului juridic) se refera la bunuri (obiectul material). Prin urmare, bunurile constituie obiectul material al raportului juridic. Aadar, obiectul raportului juridic se definete ca fiind conduit pe care trebuie sa o aib prile din relaia juridic concret stabilita in conformitate cu drepturile i obligaiile ce le revin. 83.Categorii de raport juridic. Ele se mpart n raporturi juridice interne i externe, de drept public i de drept privat i, evident, pe ramuri de drept - n raporturi juridice constituionale, penale, civile, comerciale etc.n dreptul penal i administrativ se vorbete, uneori, de existena a dou categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict i raporturi de conformare.16 Raportul juridic de conformare reprezint adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept, iar raportul juridic de constrngere nseamn relaia n care se concretizeaz pedeapsa. Un alt criteriu este dup subiecii raportului juridic: raporturi juridice concrete, raporturi juridice generale, sau absolute. Dup scopurile interaciunii, raporturile juridice se mpart n: statice i dinamice, n dependen de legtura genetic i funcional raporturile juridice se mpart n: raporturi juridice materiale i raporturi juridice procesuale Ultimele, la rndul lor, pot fi divizate n raporturi juridice procesuale de reglementare i raporturi juridice procesuale de aprare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este dup coninutul lor: raporturi juridice simple, i compuse Dup numrul participanilor, ele se mpart n: bilaterale i multelaterale. 84. Coraportul dintre capacitatea juridic i statutul juridic al persoanei.

85. Faptele juridice. Faptul juridic este o permisa esentiala pentru aparitia sau stingerea unui raport juridic; acesta desemneaza acea imprejurare, eveniment sau stare de fapt reala, care creeaza,modifica sau stinge un raport juridic, adica produce efecte juridice. Nu orice imprejurare, eveniment sau stare de fapt este un fapt juridic, ci numai acela de existenta carora norme juridice leaga consecintele juridice ( Prof. N. Popa). Faptele juridice nu au, prin ele insele, puterea de a produce efecte juridice, deoarece aceasta putere le este conferita de normele juridice. Din pricina unor multitudine de fapte, evenimente si stari de fapt care se produc in comunitatile umane, sunt selectionate cele care prezinta interes pentru a fi reglementate si prevazute de normele juridice ( exemplu : logodna, desi este un fapt frecvent in societate, nu are valoarea unui fapt juridicdeoarece nu da nastere unor raporturi juridice). Clasificarea faptelor juridice: a) Evenimentele reprezinta acele imprejurari care se produc independent de vointa omului, avand drept efecte nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.Evenimentele se clasifica la randul lor astfel: - evenimente naturale: nasterea si moartea oamenilor, calamitati ( cutremure, inundatii,alunecari de teren, etc.) - evenimentele sociale ( revolutii, lovituri de stat, alegeri, etc.) b) Actiunile reprezinta actele oamenilor, constient savarsite. Ele sunt manifestari de ,vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare a reglementarii lor prin normele juridice. Actiunea este expresia materializata a vointei umane, a discernamantul omului. Actiunile se clasifica in: - Actiuni licite savarsite cu scopul directsi concret de a produce efecte juridice. Aceste actiuni se numesc acte juridice. Ele pot fi acte unilaterale de vointa, ,bilaterale, acte oneroase, acte gratuite . - Actiuni ilicite sunt acelea prin care sunt inculcate dispozitiile normelor juridice:infractiuni, contraventii, abateri disciplinare. Actiunile ilicite sunt inrealitate inclcari ale vointei de statmexprimata in normele juridice, care atrag dupa sine aplicarea sanctiunilor pentru nerespectarea legii. 86. Noiunea i importana legalitii. Aadar, putem spune c legalitatea poate fi definit ca un principiu, metod iregim al respectrii stricte, neclintite i al executrii normelor juridice de ctre poi participanii la

relaiile sociale.Ali autori definesc legalitatea ca fiind respectarea ntocmai a Constituiei,legilor, celorlalte acte normative i a actelor juridice concrete date n baza lor,respectarea drepturilor i libertilor ceteneti de ctre or ganele statului, deorganismele sociale, precum i de ctre ceteni. Legalitatea mai este definit i ca starea de ordine n desfurarea raporturilor sociale care rezult din obligatia de a respecta legile sau starea de ordine ndesfurarea raporturilor sociale, ce rezult din atitudinea de respectare a legilor.Mai simplu, prin noiunea de legalitate, se nelege respectarea ntocmai i stricta legilor de catre toi subiecii de drept.Legalitatea este un principiu fundamental de drept n baza cruia orice subiectde drept trebuie s respecte, i cnd e cazul, s aplice legile i celelalte acte normative ori individuale. n statul de drept realizarea celor indicate n legi i alte acte normative trebuie s fie garantat, asigurat pentru toi subiecii de drept. Prin garanii, deci se subnelege totalitatea de condiii obiective i subiective, precum i cile i metodile speciale cu ajutorul crora este asigurat legalitatea. 87. Cerinele fundamentale i garaniile legalitii. Cerinele fundamentale ale legalitii sunt: 1. Respectarea ierarhic a actelor normative i supremaiei legii. 2. Unitatea legalitii (unitatea sistemului de drept). 3. Legalitatea i oportunitatea (actualitatea). Luarea n consideraie a condiiilor concrete, a particularitilor i mprejurrilor n care urmeaz s se aplice un act normativ. 4. Asigurarea i respectarea drepturilor i libertilor democratice ale cetenilor. Se deosebesc urmtoarele garanii ale legalitii i ordinii legale: 1. garaniile politice- rolul sporit al ntregului sistemde organe reprezentative ale puterii de stat- ca element deosebit al sistemului politic; participarea larg a diferitelor partide i micri politice n rezolvarea chestiunilor de stat i obteti;suveranitatea i independena poporului; democratizarea sistemului politic n ntregime. 2. garaniile economice-sunt: sistemul economic de pia, baza cruia o alctuiete proprietatea public i privat asupra mijloacelor de producie n difersele sale forme;

3.

4.

5.

6.

creterea permanent a bunstrii materiale a maselor; cointeresarea maselor n rezultatele muncii lor. garaniile ideologice. Cetenii statului sunt patrioi, urmeaz n comportarea lor legile ce exprim voina poporului; permanent i ridic nivelul cultural i intelectual. garaniile sociale- presupune la ntrirea legalitii particip nu numai organele de stat, ci i masele largi de oameni, diferitele organizaii obteti, care sunt chemate s asigure respectarea legilor, s ridice nivelul educaiei judectoreti a cetenilor. garaniile juridice- sunt toate acele mijloace juridice cu ajutorul crora se duce lupta contra infraciunelor i se restabilete legalitatea i ordinea legal, de asemenea sunt aprate interesele societii, drepturile i libetile cetenilor, este asigurat profilaxia i prevenirea noilor nclcri de drept. Organele care rspund de aceast activitate sunt: organele procuraturii, instanele judectoreti, organele securitii statului, organele afacerilor interne. garaniile internaionale. La ele se refer activitatea organizaiilor internaionale, organelor specializate ale ONU privind supravegherea asupra respectrii drepturilor omului n diferite ri, instituia observatorilor din partea organizaiilor internaionale privind monitorizarea petrecerii alegerilor, dreptul cetenilor de a se adresa cu petiii n organizaiile de drept internaional (CEDO) pentru aprarea drepturilor lor.

88. Noiunea i scopul rspunderii juridice. Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este acela al responsabilitaii. Responsabilitatea sociala are diferite forme de manifestare: responsabilitatea morala, religioasa, politica, culturala, juridica. Reglementnd relaiile sociale prin norme de drept, legiuitorul are totdeauna n vedere condiiile n care norma poate si trebuie sa-si produca efectele. n acelasi timp nsa, legiuitorulare de fiecare data n atenie si posibilitatea violarii normei de drept prin conduite neadecvate. Prin fapta sa, cel care ncalca prevederile normelor juridice aduce atingere ordinii de drept,tulbura buna si normala desfasurare a relaiilor sociale, afecteaza drepturi si interese legitime ale semenilor sai, pune n pericol coexistena libertailor si echilibrul social. Pentru aceste motive el trebuie

sa raspunda. Raspunderea pentru ncalcarea normelor juridice este ntotdeauna prevazuta de lege. Nimeni nu-si poate face singur dreptate. Nimeni nu poate fi judecator n propria cauza. n strnsa legatura cu noiunea de raspundere juridica se afla cea de sanciune. Raspunderea juridica este un raport juridic de constrngere, iar sanciunea juridica reprezinta obiectul acestui raport. 89. Condiiile i temeiurile rspunderii juridice. Pentru angajarea rspunderii juridice trebuie s existe o seam de condiii: 1. Fapta (conduita) ilicit; Fapta ilicita este condiia eseniala pentru a fi antrenata raspunderea juridica si ea presupune un comportament aciune sau inaciune care nesocoteste o prevedere legala. 2. Rezultatul conduitei ilicite; Fapta ilicita poate sa se exprime n forme diferite: cauzarea de prejudicii, abaterea disciplinara, contravenia, infraciunea. Nu toate faptele ilicite cauzeaza un rezultat material, respectiv un prejudiciu. 3. Legtura cauzal ntre conduita ilicit i rezultat; Pentru a putea fi antrenata raspunderea juridica este necesar ca rezultatul ilicit sa fie consecina nemijiocita a unei fapte ilicite 4. Subiectul rspunderii juridice; este persoana fa de care se exercit constrangerea de stat prin aplicarea de sanciuni juridice . 5. Vinovia (numit i culp sau vin); este o alt condiie (o condiie subiectiv) a rspunderii juridice, inclcarea legii atrage rspunderea juridic numai dac autorul ei a acionat cu vinovie. 6. Cauzele care inltur rspunderea juridic. amnistia;- graierea,- etc. 90. Principiile generale ale rspunderii juridice A Principial rspunderii pentru f apte svrite cu vinovie. Dup acest principiu nimeni nu poate fi chemat s rspund pentru fapta sa, decit dac este vinovat i numai in limitele vinoviei sale. B. Principiul legalitii rspunderii juridice. Cu toate c acest principiu este formulat in materia dreptului penal, in forma legalitii incriminrii i sancionrii "Nullum crimen sine lege" i "Nulla poena sine lege "este valabil pentru toate formele rspunderii juridice. C. Principiul rspunderii personale care cere ca rspunderea juridic s fie strict legat de persoana care a

produs fapta ilicit, nici o persoan nu poate rspunde pentru fapta ilicit a altuia. Chiar i arunci, cind in funcie de situaie, rspunderea reiese i din fapta altuia ori din acea produs in comun cu altul, ea se circumscrie numai pentru ceea ce a svirit autorul. D. Principiul o singur violare a normei, o singur rspundere. Principiul rspunderii personale implic i regula c autoul faptei ilicite nu poate fi sancionat decit o singura dat pentru aceeai fapt E. Principiul prezumiei de nevinovie in stabilirea rspunderii juridice. Conform acestui principiu se presupune c ceva fr s fi fost dovedit exist cu adevrat Persoana poate fi tras la rspundere numai in cazul c i-a fost dovedit vinovia. F. Principiul justiiei sanciunii,Acest principiu necesit o corect alegere a normei juridice sub a crei inciden intr fapta ilicit. Principiul justiiei sanciunii inseamn totdeauna individualizarea corect i aplicarea adecvat a sanciunilor prescrise de norma de drept. G. Principiul celeritii tragerii la rspundere juridica. Esena acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor rspunderii juridice. 91. Formele (genurile) rspunderii juridice. n principiu, fiecare ramura a dreptului cunoaste o forma de raspundere specifica. De aceea, exista mai multe forme de raspundere juridica: - raspunderea juridica cu caracter politic (raspunderea constituionala a parlamentarului); - raspunderea civila (cea pentru ncheierea de acte juridice cu ncalcarea condiiilor legale, de pilda); - raspunderea penala (cea atrasa de savrsirea unei infraciuni); - raspunderea administrativa (cea a funcionarilor publici); - raspunderea disciplinara (cea atrasa de nerespectarea regulilor de serviciu de la locul de munca). Fiecare forma de raspundere juridica se caracterizeaza prin condiii specifice de fond si de forma (mod de stabilire, forme de realizare etc.). Raspunderea civila poate fi contractuala (izvorta din neexecutarea unei obligaii contractuale) sau delictuala (izvorta din comiterea unei fapte ilicite generatoare de prejudicii; de exemplu: vatamarea corporala din culpa a unei persoane care a suferit leziuni minore, pentru care nu au fost necesare ngrijiri medicale). Raspunderea contractuala i revine debitorului unei obligaii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei obligaii (executarea ei cu ntrziere sau

n mod necorespunzator), ntruct aceasta neexecutare i este imputabila. n funcie de tipul de raspundere juridica, exista si sanciuni specifice. 92. Circumstanele care nltur rspunderea juridic. Dei pot fi intrunite formal toate condiiile necesare rspunderii juridice totui legea prevede unele cauze sau imprejurri care prin existena lor, chiar singulara, exclud caracterul ilicit al faptei i implicit, inltur rspunderea juridic, precum i cauze care, fr a exclude acest caracter, contribuie numai la inlturarea rspunderii. In prima categorie intr: 1. Legitima aprare reprezint situaia in care fapta este svarit pentru a inltura un atac material, direct, imediat i insuit indreptat impotriva autorului aflat in aceast stare a altuia sau impotriva unui interes public i care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ale altora ori interesul public. 2. Starea de necesitate reprezint situaia in care fapta este svarit pentru a salva de la un pericol iminent, care nu poate fi astfel inlturat, via, integritatea corporal sau sntatea autorului aflat in aceast situaie, ale altuia sau un bun important ori al altuia sau un interes public. 3. Constrngerea fizica este imprejurarea in care fapta a fost svarit din cauza unei violente creia fptuitorul nu i-a putut rezista. 4. Cazul fortuit este situaia al crei rezultat este consecina unei imprejurri care nu putea fi prevzuta. 5. Minoritatea fptuitorului este situaia in care fapta este comis de un minor care la data svaririi ei nu indeplinea condiiile legale pentru a rspunde penal O a doua categorie de cauze cuprinde imprejurri care fr a exclude caracterul ilicit al faptei inltura fie rspunderea juridic, deci acele consecine care ar trebui suportate de autorul faptei ilicite, fie inltura executarea msurilor (de constrangere) derivand din rspunderea juridic deja determinat: amnistia i graierea Prescripia i .a.

93. Consideraii generale privind tipologia juridic. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoastere a procesului istoric de evolutie a dreptului.Diferiti autori iau in consideratie diferite criterii,au fost evidentiate urmatoarele tipuri istorice de drept: drept sclavagist,de tip feudal,burghez si socialist.: dreptul epocii antice,medievale,epovii noi sau moderne,epocii contemporane..O alta clasificare a societatii omenesti distinge ,dupa societatea holistica,arhaica,trei tipuri de societati:preindustriale,industrial si postindustriale..Tot astfel,intre tipurile istorice de drept nu e o ruptura.In dezvoltarea sa dreptul pastreaza multe elemente de continuitate.Analizind tipurile de drept,in raport cu sistemele de organizare sociala,cit si pe baza apartenentei la un anumit bazin de civilizatie,putem distinge trasaturile generale,tipice.,atit in tara noastra,cit si pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare sociala la tipologia dreptului determinata de apartenenta la un bazin de civilizatie..Dreptul socialist,din fosta URSS ce au format lagarul socialist. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau traditionale,unde s-a incadrat sistemul islamic,hindus,chinez. 94. Principalele sisteme juridice actuale. n prezent n literatura juridic ntlnim mai des urmtoarele clasificri a marilor sisteme de drept: 1. Sistemul de drept romano-germanic. 2. Sistemul de drept anglo-saxon (common-law). 3. Sistemul de drept socialist. 4. Sistemele religioase de drept tradiional (islamic, hindus, chinez tradiional). Sistemul de drept romano-germanic cuprinde cuprinde sistemele de drept ale Franei,Germaniei, Italiei, Spaniei, Romniii, R. M. Acest sistem se caracterizeaz prin preponderena legii scrise, i este specific de asemenea, existena codurilor, cum ar fi: codul civil francez codul civil german ,trstur specific a acestui sistem este mprirea n ramuri de drept, prima diviziune fiind cea dintre dreptul public i dreptul privat. Sistemul de drept anglo-saxon(common law) este caracteristic pentru Anglia, SUA, Canada , Australia.

Acestui sistem i este caracteristic precedentul judiciar. El a aprut n Anglia i este o creaie a judectorilor. Norma juridic de common-law urmrete s de-a o soluie ntr-un proces i nu s formeze reguli generale de conduit pentru viitor Sistemul de drept socialist este caracteristic astzi doar pentru unele ri socialiste , cum ar fi Cuba, China, Vietnam.Aceasta reprezint un sistem de drept caracteristic rilor socialiste, care se evideniaz prin caracterul su ideologic.. Sistemul socialist i are originea n fosta URSS i s-a dezvoltat dup cel de-al doilea rzboi mondial La etapa actual acest sistem de drept este pe cale de dispariie. Sistemele religioase de drept sunt reprezentate de sistemul islamic, cel hindus i chinez tradiional. In islam sursa primar de drept o reprezint Coranul- cartea sfnt a mahomedanilorsunt Turcia, China, Japonia, au prsit sistemele tradiionale, adoptnd integral legislaii moderne. 95. Trsturile caracteristice ale familiei juridice romanogermanice. La familia juridica romano-germanica se refera sistemele ce au aparut in Europa continentala in baza traditiilor juridice romane, canonice si locale. Pentru familia juridica romanogermanica sint caracteristice: A)existenta dreptului scris, B)sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, C)divizarea lui in public si privat, precum, D)divizarea dreptului in ramuri. Comun pentru dreptul tuturor tarilor din familia juridica romano-germanica este caracterul lui codificat. In toate aceste tari exista constitutii scrise, normele carora au o autoritate juridica majora. Doctrina juridica romanogermanica si practica legislativa deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: A)codurile, B)legile speciale (legislatia curenta), C)culegere de norme. In majoritatea tarilor continentale sint adoptate si actioneaza codurile: civil, penal, de procedura civila, de procedura penala s. a. Sistemul legislatiei curente este de asemenea destul de ramificat. Legile regleaza sfere aparte ale relatiilor sociale, numarul lor in fiecare tara este mare.Printre izvoarele dreptului romano-germanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor, circularelor administrative, decretelor ministrilor s. a. Situatia obiceiului in sistemul de izvoare al dreptului

96. Trsturile caracteristice ale familiei juridice anglosaxone. Dreptul comun este un sistem, care poarta amprenta istoriei, iar aceasta istorie pina in sec. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei cai: - formarea dreptului comun, - completarea lui cu dreptul de echitate - interpretarea statutelor. Structura dreptului in familia juridica anglo-saxona, insasi conceptia dreptului, sistemul de izvoare ale dreptului, limbajul juridic - totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romano-germamce. In dreptului englez lipseste divizarea dreptului in privat si public, care este inlocuita aici cu divizarea in drept comun si dreptul echitatii. Toate judecatoriile au o jurisdictie comuna, adica pot examina diferite categorii de dosare - de drept public si privat, civile, comerciale, penale. In Anglia nu exista coduri de tip european. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. Doctrina engleza nu cunoaste discutii despre diviziunile structurale ale dreptului. 97. Fenomenul juridic n lumina adepilor dreptului natural i a colii istorice. Intemeietorul colii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate . In concepia socratic, unitatea conceptual i raional a omului presupune cunoaterea adevrului. Ceea ce este just, este i legal, iar ceea ce este legal este i just, susine ntemeietorul colii. Un alt reprezentant al colii dreptului natural este, Platon (discipolul lui Socrate. Lucrrile sale de prestigiu care trateaz problema dreptului sunt Republica i Legile. Preocupat, de problema furirii unui stat ideal, Platon susine c adevratul stat trebuie s asigure un trai comun tuturor cetenilor i s-i fie proprii inelepciunea, curajul, cumptarea i dreptatea. - Dreptul ntruchipeaz n sine nelepciunea uman. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel care caut dreptul n observarea raional a naturii. Abordnd problema politicii, Aristotel afirm c statul ntruchipeaz scopul binelui, constituind n acest fel o asociaie de fiine egale.

Marcus Tullius Cicero, dreptul nu este un produs al voinei, ci este dat de natur. El cuprinde trei precepte fundamentale: s trieti onest, s nu prejudiciezi pe altcineva, s dai fiecruia ce este al lui. Un alt reprezentant al colii dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), autorul lucrrilor Contractul social i Discursul asupra origina i fundamentelor inegalitii dintre oameni. 98. Fenomenul juridic n lumina adepilor teoriei sociologice i normativiste a dreptului. coala sociologic sau pozitivist a fost ntemeiat de marele cugettor francez din prima jumtate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia il studiaz. El reprezint ceva pur material i observabil prin simurile noastre. Un alt reprezentant al colii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (1859-1929). Exponent al teoriei solidaritii sociale, el susine c dreptul n~a luat natere ca un imperativ al vieii comunitare, ci doar ca un instrument i un indicativ al nelegerii contiente dintre indivizi. Duguit, este mprit n dou categorii: dreptul social, care rezult din viaa social a oamenilor i dup care se conduc, i dreptul pozitiv, elaborat de stat, care d consacrare juridic dreptului social. Teoria normativist a dreptului Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stamn Ler.: dreptul aparine domeniului gindiiii i este cunoscut ca voin. Voina, poate fi divizat in voin moral i voin social. . Dreptul este definit ca reglementare coerent, ordine raional i necesar activitilor exteriorizate ce atribuie drepturi i obligaii unor persoane libere. Ideile teoriei normativiste, ca un curent al pozitivizmilui juridic, sint reflectate i in principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pur a dreptului, dreptului trebuie s se limiteze la cercetarea dreptului numai in starea lui pur, in afara legturilor cu politica, morala. Dreptul, conform ideilor lui Kelsen, reprezint o regul normativ, ,ce reglementeaz conduita uman. Aceast conduit a omului poate avea un coninut juridic numai in baza unei norme juridice.

84. Coraportul dintre capacitatea juridic i statutul juridic al persoanei. Numim capacitate juridic aptitudinea general i abstract a persoanei de a avea drepturi i obligaii in cadrul raportului juridic. Capacitatea juridic este reglementat de normele juridice in cadrul fiecrei ramuri de drept Capacitatea juridic este de dou feluri: a) capacitatea juridica general b) capacitatea juridic special. a) Capacitatea juridic general reprezint posibilitatea general a ceteanului de a fi titularde drepturi i obligaii. b) Capacitatea juridic special inseamn posibilitatea unor categorii de persoane de a crea anumite raporturi juridice. Aptitudinea de a avea drepturi i obligaii in cadrul unor raporturi juridice constituie capacitatea de folosin. Se dobindeste, cum artam mai inainte, din momentul naterii i insoete persoana uman pin la sfiritul vieii. Aptitudinea persoanei de a-i exercita i de a-i asuma obligaii producind acte juridice reprezint capacitatea de exerciiu. nu dispun de capacitatea de exerciiu, presupunndu-se c nu au discernmnt, alienaii sau debilii mintali, persoanele puse sub interdicie legal sau juridic, minorii sub 14 ani. Capacitatea de exerciiu deplin se dobndeste, referitor la persoanele fizice, din momentul ndeplinirii vrstei majoratului. Minorilor de peste 16 ani le este recunoscut o capacitate de exerciiu restrns, deci posibilitatea de a ncheia anumite acte juridice cu ncuviinarea prealabil a prinilor sau tutelarului.