ARGUMENTE ÎMPOTRIVA PREVEDERII PEDEPSEI CU MOARTEA

Pedeapsa cu moartea este uciderea prevăzută prin lege a unui om, ca pedeapsă pentru o
infracțiune pentru care a fost găsit vinovat, fiind pusă în aplicare prin execuție.

Fiind un subiect controversat în ziua de azi, problema esențială o reprezintă legitimitatea ei,
tendința mondială fiind de eliminare a acesteia din legislație.

În prezent există un număr de 53 de state care mai aplică pedeapsa cu moartea, iar din Europa
singura țară este Belarus. În ceea ce privește țara noastră, și ea a cunoscut acest tip de pedeapsă,
ultimii condamnați la moarte fiind soții Elena și Nicolae Ceaușescu în 1989, iar din 1990
pedeapsa capitală a fost abolită, fiind înlocuită cu detențiunea pe viață.

Un prim argument împotriva pedepsei cu moartea este că încalcă dreptul fundamental la viață.
Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, ,,Orice om are dreptul la viață, la libertate
și la securitatea persoanei sale.’’. De asemenea, CEDO prevede în Protocolul nr.6, articolul 1
că ,,Pedeapsa cu moartea este abolită.Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă și
nici executat.’’. Același text în articolul 2 permite o excepție de la articolul 1, și anume faptul că
statele pot totuși să prevadă în legislația națională o asemenea pedeapsă pentru fapte comise în
timp de război sau în caz de pericol iminent de razboi.

Constituția României stabilește expres că pedeapsa cu moartea este interzisă și că dreptul la viaţă,
precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate în articolul 22.

În al doilea rând, pedeapsa cu moartea este ireversibilă și ireparabilă, riscul condamnării unei
persoane nevinovate fiind considerat cel mai mare dezavantaj al aplicării pedepsei capitale.
Existența erorilor și înscenărilor judiciare de-a lungul timpului constituie o motivație foarte
puternică pentru abolirea pedepsei cu moartea. Cu alte cuvinte, dacă în cazul închisorii pe viață, o
greșeală poate fi reparată, iar deținutul poate fi eliberat din închisoare, în cazul pedepsei capitale
nu există ,,remediu", considerându-se că totul s-a încheiat în momentul execuției vinovatului. În
acest context se poate menționa cazul lui George Stinney, un copil de culoare care a fost executat
în anul 1944, la vârsta de 14 ani, deși era nevinovat. El fusese condamnat la moarte de un juriu
care era format numai din membri albi, iar procesul a durat numai 2 ore. După 70 de ani,
nevinovăția sa a fost dovedită de un judecător din Carolina de Sud, acest caz reprezentând una
dintre cele mai mari nedreptăți făcute în baza rasismului.

Există mai multe cauze ale condamnărilor eronate care pot fi indicate:

 mărturii eronate din cauza unor confuzii sau amintiri greșite

 greșelile autorităților în anchetare și judecare
 știința greșit aplicată, utilizarea greșită a probelor de falși experți
 mărturii false sau intenționat date greșit pentru reducerea propriilor pedepse sau din cauza
unor boli psihice, precum și din cauza torturii la care au fost supuși
 alte cauze(probe îndoielnice)

Un alt argument invocat împotriva pedepsei cu moartea este cel religios, etic, conform căruia
viața a fost dată omului de Dumnezeu și, prin urmare, doar Dumnezeu poate lua viața cuiva.

Totodată, prin aplicarea pedepsei cu moartea nu se ating efectele de descurajare dorite, așa cum
sunt de părere susținătorii pedepsei capitale. Se consideră astfel că efectul pedepsei cu moartea
poate fi contrar scopului preventiv urmărit, prin faptul că poate conduce la o exacerbare a
comportamentului infracțional violent, întrucât pedeapsa se poate aplica oricum o singură data,
indiferent de numărul faptelor comise care ar putea să o atragă. Un studiu efectuat în anul 2000 în
sistemul juridic american, luând în considerare o perioadă de 23 de ani, a indicat o rată de eroare
în cazuri capitale de 68%, așadar în 7 din 10 cazuri. De asemenea, există statistici în sensul că
statele în care pedeapsa cu moartea nu este legiferată au rate de criminalitate mai mici decât
statele în care pedeapsa cu moartea este legiferată.

Studiul de caz american oferă un alt argument contra pedepsei cu moartea, cel financiar. Un caz
în care este solicitată această pedeapsă costă aproximativ 600 000 de dolari doar în procesul
preliminar și dureaza în medie 13 ani până la epuizarea tuturor căilor de apel.

Cei care se opun pedepsei capitale consideră că presiunea de pe umerii judecătorilor crește
enorm, aceștia fiind, în definitiv, oameni. În cazul pedepsei cu închisoarea pe viață, greșeala este
mult mai ușor de îndreptat, în timp ce, judecătorul care condamnă un om la moarte din greșeală
va avea mereu conștiința încărcată.
Un alt argument menționat împotriva executării infractorilor condamnați este presupusa natură
inerent discriminatorie a pedepsei cu moartea. Statisticile arată că pedeapsa capitală este mai des
aplicată împotriva săracilor, membrilor minorităţilor rasiale şi needucaţilor, mai ales dacă o
victima,,de culoare albă” este implicată. Aplicarea arbitrară a pedepsei capitale este incidentă în
numeroase situații: atunci când acuzații nu își pot permite un avocat propriu și depind astfel de un
avocat din oficiu care nu depune tot efortul pentru dovedirea nevinovăției acestora, atunci când
infracțiunea a avut loc într-un anumit stat sau când infractorul este de culoare. Această nedreptate
poate fi remediată prin administrarea imparțială a justiției, prevenind astfel afirmaţia că pedeapsa
cu moartea este un mijloc convenabil de a perpetua forme rasiale sau alte forme de discriminare.
Un proces penal nediscriminatoriu este, de asemenea, în acord cu art. 6(1) din Pactul internațional
privind drepturile civile şi politice, care prevede că dreptul la viaţă a persoanei trebuie protejat
prin lege, astfel încât,,nimeni să nu fie lipsit de viaţa lui în mod arbitrar’’.

În concepția lui Cesare Beccaria, expusă în lucrarea sa ,,Despre infracțiuni și pedepse’’, ,,nu este
utilă pedeapsa cu moartea pentru exemplul de cruzime pe care îl dă oamenilor.’’. El mai
adaugă: ,,Pentru mine este o absurditate ca legea, care exprimă voința comună și detestă și
pedepsește omuciderea, să comită ea însăși una și, pentru a împiedica cetățenii de la a săvârși o
crimă, să comande comiterea uneia în public.”

În concluzie, societatea poate dispune de suficient de multe mijloace în afara pedepsei cu

moartea, prin care să protejeze indivizii împotriva infracţiunilor celor mai grave şi împotriva
infractorilor celor mai periculoşi. Pentru o mai mare eficienţă, trebuie să se analizeze atent
adevăratele motive ce determină creşterea criminalităţii pentru a o înlătura pe cât posibil. Din
reglementările juridice la nivel naţional şi internaţional derivă, în mod cert, orientarea către
abolirea pedepsei cu moartea în cele mai multe state ale lumii, întrucât acest curent contribuie la
creşterea demnităţii umane, la punerea în evidenţă a importanţei drepturilor fundamentale umane.

Bibliografie:

https://sites.google.com/site/filozofiavietii/pedeapsa-cu-moartea

https://worldnews24.net/povestea-adevarata-a-lui-george-stinney-jr-executat-la-14-ani-din-cauza-
ca-era-negru/
https://www.ugb.ro/Juridica/Issue2RO/5_Capital_punishmentMoens.RO.pdf

https://pdfcoffee.com/despre-infractiuni-si-pedepse-de-cesare-beccaria-pdf-free.html

https://abcjuridic.ro/pedeapsa-capitala-pro-sau-contra/

https://www.avocatnet.ro/articol_35945/Pedeapsa-capitala-o-solutie-sau-un-barbarism.html