Subiectul 2.

Raporturile juridice procesuale civile

1. Noţiunea şi particularităţile raporturilor procesuale civile (Obiectul şi conţinutul
raporturilor procesuale civile, premisele de apariție a raporturilor de procedură civilă)

Raporturile procesuale civile – relații sociale reglementate de normele procesuale care se produc
între instanța de judecată și subiecții implicați în procesul examinării și soluționării unei cauze civile,
precum și în cadrul executării silite a hotărârilor judecătorești.
Raporturile procesuale civile - un sistem de relaţii reglementate de lege între instanţa de judecată şi
alţi subiecţi ai procesului civil, ce apar în rezultatul acţiunilor procesuale şi sunt îndreptate spre
realizarea sarcinilor procesului civil.

Particularitățile raporturilor procesuale civile:

1) raporturile procesuale civile sunt bilaterale, având instanţa de judecată ca subiect obligatoriu;
2) instanţa de judecată, ca autoritate de stat, nu este pe poziţii de egalitate cu nici unul dintre subiecţii
procesuali cu care interacţionează;
3) raporturile procesuale civile cu caracter bilateral niciodată nu există independent, întrucât procesul
civil este format dintr-o multitudine de raporturi bilaterale care se succed în consecutivitatea
prevăzută de lege;
4) raporturile procesuale civile au caracter dinamic;
5) raporturile procesuale civile au două obiecte: unul special – conduita subiecţilor implicaţi şi unul
general – raportul material litigios;
6) specificul premiselor de apariţie a raporturilor procesuale civile: a) existenţa normelor juridice, b)
capacitatea procesual-civilă a subiecţilor, precum şi c) acţiunile procesuale ale subiecţilor;
7) raporturile procesuale civile se manifestă doar în formă juridică (expres prevăzută sau identificată
analogie);
8) raporturile procesuale civile se declanșează și se produc în scop protecţionist;

Temeiurile apariţiei raporturilor procesual civile

 existenţa normei de drept procesual civil. Norma juridică reprezintă premisa generală care
conturează faptul juridic, subiectele, conţinutul şi obiectul raportului;
 dispunerea de capacitate de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor procedurale;

Obiectul raportului juridic procesual civil este conduita subiectelor care rezultă din drepturile și
obligațiile lor procesuale. Obiectul raportului juridic procesual civil se compune din:

 obiectul general – specific pentru toate raporturile procesuale şi constă în cauza concretă
care se examinează de instanţa de judecată. Exemplu: respectarea ordinii în instanţă.
 obiectul special – specific pentru fiecare raport procesual şi constă în acţiunile procedurale
concrete ale instanţei de judecată, ale participanţilor la proces şi ale auxiliarilor justiţiei.
Exemplu: prezentarea probelor, depoziţiile martorilor, etc.

Conţinutul raportului juridic procesual civil constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor

subiecţilor procesului civil. Normele de drept procesual civil stabilesc volumul drepturilor și
obligațiilor subiecților procesului civil în funcție de scopul participării și de calitatea lor procesuală.

Subiecţii raporturilor procesuale civile

Subiecţii sunt toate persoanelor şi organelor cărora le sunt atribuite anumite drepturi şi obligaţii în
baza normelor dreptului procesual civil şi care participă în cadrul unui raport juridic procesual civil.
Deosebim trei grupe de subiecţi ai raporturilor juridice procesual – civile:
I grupă – instanţa de judecată. Ea are sarcina de a examina şi a soluţiona litigiile ce apar între
persoanele fizice şi/sau juridice, ele neputând să refuze rezolvarea acestor diferende. Ea are 2
funcţii:
–          Examinarea cauzei;
–          Soluţionarea cauzei.

II grupă – participanţii la proces

a)      Persoanele care participă la proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor
personale, având un interes material şi procesual juridic. Aici se includ părţile, adică reclamantul şi
pîrîtul (sau creditor şi debitor). La această categorie de participanţi se mai atribuie şi
intervenienţii, care se împart în:
ü  intervenienţi principali – terţele persoane care intervin în proces, pentru a-şi apăra drepturile sau
interesele cu privire la obiectul litigiului sau drepturile legate de acesta.;
ü  intervenienţi accesorii – persoanele care au intervenit sau au fost atrase în proces, pentru că
hotărîrea care se va pronunţa poate să influenţeze drepturile sau obligaţiile lor faţă de una din părţi.
b)      Persoanele care participă în proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor
altor persoane având în proces un interes doar procesual nu şi material:

 procurorul, care porneşte procesul în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor,
persoanelor în vârstă, persoanelor incapabile, unui număr nelimitat de persoane, în interesele
statului şi societăţii;
 organele autorităţilor publice, organizaţiile şi persoanele fizice care participă la proces în
cazurile prevăzute de lege în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane.

III grupă – persoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei (auxiliarii). Specific acestor subiecte este
lipsa interesului juridic atît material, cît şi procesual în examinarea şi soluționarea cauzei, iar dacă se
va constata cointeresarea lor acestea se vor abţine de la judecată sau vor fi recuzaţi. Aici intră:
 reprezentanţii;
 martorii;
 experţii şi specialiştii;
 translatorii și interpreții, etc.

În funcţie de interesele pe care le exercită în instanţa dejudecată, subiecţii procesuali se clasifică

în două mari categorii:
 subiecţi cu diferit interes juridic - participanţii la proces (art.55 CPC)
 subiecţi care nu trebuie să manifeste careva interese raportate la cauza civilă.

Subiecţii care nu trebuie să manifeste careva interese raportate la cauza civilă contribuie la
înfăptuirea justiţiei:
• reprezentantul (art.76 CPC, Legea Nr.1260/2002 cu privire la avocatură);
• martorul (art.132-134 CPC);
• expertul (art. 149 şi 151 CPC, Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar
Nr.68/2016)
• specialistul (art.230 CPC);
• interpretul (art.51 CPC, Legea Nr.264/2008 cu privire la statutul, autorizarea şi organizarea
activităţii de interpret şi traducător în sectorul justiţiei);
• grefierul (art.47 CPC, Legea Nr.59/2007 privind statutul şi organizarea activităţii grefierului din
instanţa de judecată);
• executorul judecătoresc (art. 13, 14 din Legea Nr.113/2010 privind executorii judecătorești).
Participanţii la proces se clasifică în 2 grupuri în funcţie de interesele promovate în instanţa de
judecată:
1. subiecţi cu interes material juridic şi procesual juridic (art.59 CPC, art.65 și 67 CPC);
2. subiecţi cu interes exclusiv procesual (art.71 CPC, 73 CPC, 280 alin. (2) CPC).

Compunerea completului de judecată

Instanţa de judecată - subiect obligatoriu al raporturilor procedură civilă
Instanţa trebuie să corespundă unor exigenţe cantitative şi calitative.
Exigenţe cantitative: Art. 46, 431 CPC
1) În fond cauzele civile se judecă de un singur judecător sau de un complet de trei judecători.
2) În apel cauzele civile se examinează în complet de trei judecători.
3) Recursurile împotriva deciziilor instanţei de apel se judecă mai întâi în complet de trei judecători
(admisibilitatea recursului), ulterior în complet de cinci judecători (recursul declarat admisibil).
4)Recursurile împotriva încheierilor se examinează în complet de trei judecători.
Exigenţele calitative:
• Imposibilitatea examinării repetate a aceleaşi cauze de către acelaş judecător (aceiaşi judecători) –
art.49 CPC.
• Abţinerea sau recuzarea judecătorului în baza temeiurilor din art.50 CPC.

Temeiurile de recuzare a judecătorului (art.50 CPC):

a) la judecarea anterioară a pricinii a participat în calitate de martor, expert, specialist, interpret,
reprezentant, grefier, executor judecătoresc, arbitru sau mediator;
b) se află în raporturi de rudenie pînă la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate pînă la al treilea
grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora;
b1) o rudă a sa pînă la al patrulea grad inclusiv sau un afin pînă la al treilea grad inclusiv a participat,
ca judecător, la judecarea aceleiaşi pricini;
b2) este rudă pînă la al patrulea grad inclusiv sau afin pînă la al treilea grad inclusiv cu un alt
membru al completului de judecată;
c) este tutore, curator sau adoptator al uneia dintre părţi; 
d) şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă;
e) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea pricinii ori există alte împrejurări care
pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui;

Cererea de recuzare (abţinere), orală sau scrisă, trebuie motivată în baza art.50 CPC.
Se adresează instanţei pînă la începerea dezbaterilor judiciare.
(excepţie***)
Сererea de recuzare depusă contrar prevederilor alin. (5) din prezentul articol în care se invocă alte
motive decît cele prevăzute la art. 50 și 51 nu se examinează și se anexează la materialele dosarului
printr-o încheiere protocolară
Se examinează în şedinţă de judecată, ascultându-se opinia participanţilor la proces.
Cererea de recuzare se distribuie spre soluționare în mod aleatoriu prin intermediul Programului
integrat de gestionare a dosarelor și se examinează în cel mult 5 zile lucrătoare din momentul
repartizării, fără a afecta continuitatea ședinței de judecată, însă pînă la soluționarea cererii de
recuzare se amînă pledoariile.
Asupra recuzării (abţinerii) se decide prin încheiere motivată care se contestă odată cu fondul cauzei.
Dacă s-a admis recuzarea (abţinerea), cauza se va redistribui aleatoriu altui judecător sau complet de
judecători ai aceleaşi instanţe.

Capacitatea procesuală civilă a participanţilor la proces

Capacitatea procesuală de folosinţă (capacitatea de folosinţă a drepturilor procedural-civile)

aptitudinea recunoscută de lege unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile.
Capacitatea procesuală de exerciţiu (capacitatea de exerciţiu al drepturilor procedural-civile) -
aptitudinea recunoscută de lege de a-şi exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant,
drepturile şi obligaţiile procesuale civile.
Capacitatea de folosință:
• Persoanele fizice dobândesc capacitatea procesuală de folosinţă din momentul naşterii.
• Această capacitate încetează odată cu decesul persoanei fizice.
• Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte de la data constituirii
(înregistrării) acestora, în conformitatecu legislaţia aplicabilă şi încetează la data radierii din
Registrul de stat.

Consecințele lipsei capacității de folosință:

• Actele de procedură îndeplinite de persoana care nu dispune de capacitatea de folosinţă sunt lovite
de nulitate absolută.
• Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice fază a procesului de către orice
participant la proces, dar şi instanţa de judecată din oficiu trebuie să reacționeze la această carență
procesuală.

Persoanele juridice dobândesc capacitatea procesuală de exerciţiu concomitent cu capacitatea

procesuală de folosinţă.
În cazul persoanelor fizice capacitatea procesuală de exerciţiu se dobândeşte la date diferite, având
un conţinut divers.