1.Noțiunea și clasificarea izvoarelor dreptului penal comparat.

Expresia “ izvor de drept “ poate avea mai multe accepțiuni,fiecare dintre acestea privind
un anumit aspect al procesului de formare a normelor juridice.
1.Izvorul natural sau sursa socială a dreptului îl constitue nevoile, cerințele și aspirațiișe
vieții sociale. Aceste imperative dau substanță regulilor de drept, deoarece în raport cu ele se
modelează conținutul acestor reguli.
2.Izvorul constitutiv sau sursa politică a dreptului îl reprezintă voința puterii publice , fără
de care regula de conduită nu poate capăta caracterul de regulă de drept.
3.Izvorul formal sau sursa juridică a dreptului este actul în care se regăsește exprimată
voința puterii publice, fiindcă în acest se exprimă conținutul regulii de drept.
4.Izvoarele istorice ale dreptului ar fi , după unii autori, regulile juridice anterioare de la
care s-a inspirat dreptul actual(precedente istorice). Propriu-zis, nu avem de a face cu niște
izvoare , ci cu un material informativ.
Izvoarele dreptului penal este o formă de stabilire și de exprimare a normelor juridice în
vigoare.
În întreaga lume drept izvoare ale dreptului penal sunt recunsocute legislația, dreptul
precedent,dreptul cutumiar, dreptul economic, dreptul musulman.1
În dreptul penal continental atunci cind se vorbește de izvor de drept , atunci aceasta
expresie este folosită în sensul de izvor formal (juridic). Prin izvor formal (juridic) al dreptului se
înțelege forma prin care se exteriorizează voința socială generală pentru ase impune individului
și colectivității. 2
Prin prisma dreptului penal sunt recunoscute ca izvoare formale actele normative, emanate
de puterea legislativă a statului, care prin forma și conținutul lor oferă posibilitatea exprimării
precise, într-o formulare clară, concise, a regulilor de conduită specitice ale acestei ramuri de
drept.
Definind izvoarele formale ale dreptului penal, vom spune ca sunt acele acte
juridice(normative) care, în cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituie infracțiune ,sancțiunile
ce se pot aplica, condițiile răspunderii penale precum și actele normative care prevăd dispoziții
obligatorii de respectat în procesul de elaborare și aplicare a dreptului penal.

1 Ivan Macari, dreptul penal al Republicii Moldova ,Chișinău ed.USM 2002, p.28.
2 I.Humă, teoria generală a dreptului ,Focșani, ed.NEURON 1995, p 74-75.11
3
 Printre actele normative, care conditional pot fi numite legislative, un loc de frunte îl ocupă
legea, adică actul normativ adoptat de organul suprem reprezentativ (legislativ) al țării, conform
procedurii creatoare de drept.

Actele legislative denumite legi sunt :

1.Izvoare imediate.
Legile pot fi - perfecte sau propriu zise (legi proprii)
- imperfecte, în mod inpropiu denumite legi.
Legile proprii sunt acelea care formal au fost proclamate de puterea legislativă, material
conține adevărate norme de conduită și funcționaltind la realizarea directă sau indirectă a ordinii
publice.
Legile inproprii sunt acelea care fie din punct de vedere formal, fie material, fie funcțional
nu indeplinesc condițiile unei legi proprii. Cele mai importante legi inproprii sunt dectretele și
decretele legi.
2. Izvoare mediate.
Sunt considerate ca izvoare imediate sau subsidiare: consuetitudinea ( obiceiurile) și
tratatele internaționale.
Pot constitui izvoare ale dreptului penal, în anumite condiţii tratatele şi convenţiile
internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii, încheiate de ţara noastră cu alte
state.3
În raport cu alte ramuri de drept, izvoareale dreptului penal sunt mi restrînse ca număr și,
fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimitări a normelor juridice ce aparțin
dreptului penal.4
Categorii de izvoare ale dreptului penal:
- Constitutia- legea fundamentala contine o serie de dispozitii cu caracter penal ex: Art.72
alin.3 lit.7 unde este inscris ca prin lege organica se reglementeaza infractiunile, pedepsele si
regimul executarii acestora.
- Codul penal- este cel mai important izvor al dreptului pentru ca reglementeaza toate
institutiile de drept penal si in acelasi timp contine principalele incriminari ca infractiuni ale unor
fapte antisociale. Codul penal roman este structurat pe doua parti partea generala(9 titluri) si
partea speciala(12 titluri). Unele titluri sunt impartite in capitole iar unele capitole sunt impartite
in sectiuni. Unitatea structurala de baza a dreptului penal o constituie articolul.

3 http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/08/092_-_Drept_penal_comparat.pdf
4 http://www.scritub.com/stiinta/drept/Izvoarele-dreptului-penal1231823184.php
4
 - Legile penale complimentare- in aceasta categorie intra o serie de reglementari care vin in
completarea unor reglementari de principiu din Codul penal.
- Legile penale speciale si legile nepenale cu dispozitii penale- legile penale speciale sunt
acele legi care reglementeaza domenii speciale neincluse in Codul penal; legile nepenale cu
dispozitii penale cuprind dispozitiile penale dintr-o serie de legi care in esenta lor nu apartin
domeniului penal, dar care contin incriminarea unor infractiuni, a unor fapte prin care se aduce
atingerea unor valori sociale din domeniul respectiv.
- Tratatele si conventiile internationale:
 cu caracter de izvoare directe- cele care primesc asistenta juridica in materie
internationala;
 cu caracter de izvoare indirecte- tratatele si conventiile prin care statul roman si-a asumat
obligatia sa incrimineze o serie de fapte periculoase pentru umanitate.
Odata ce sa ratificat un tratat sau s-a aderat la o conventie exista si obligatia de a pune in
concordanta legislatia penala interna cu prevederile acesteia.
Ex: Ca urmare a faptului ca prin legea nr.19/1990 Romania a aderat la Conventia impotriva
torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptata la New
York in 1984 prin legea nr.29/1990 s-a introdus in Codul penal Art.267 (Art.343 Noul Cod penal)
care incrimineaza tortura.
-Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale CEDO-
prevederile din dreptul penal intern trebuie sa-si elimine reglementarile la cerintele ei din
momentul in care a fost satisfacuta.Ex:
 Art.3 care prevede ca nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante;
 Art.4 care interzice sclavia, munca fortata sau obligatorie;
 Art.7 care spune ca nimeni nu poate fi condamnat pentru o fapta care in momentul in care
a fost savarsita nu constituia o infractiune potrivit dreptului penal international si ca nu se poate
aplica o pedepsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.
Ordonantele, respectiv ordonantele de urgenta, nu pot constituii izvoare de drept penal
decat in cazuri exceptionale.
Dispozitiile legale de ordin penal nu pot fi facute decat prin lege organica.5
Specificul izvoarelor dreptului penal.
În raport cu alte ramuri de drept, izvoarele dreptului penal sunt mai restrînse ca număr și
fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimitări și interpretări exacte a normelor
juridice care aparțin dreptului penal.
5 referate.rol.ro/download.../drept/Izvoarele_dreptului_penal
5
 Prin prisma formei pe care pot să o îmbrace, izvoarele dreptului penal pot fi doar legile în
accepțiunea art.141 cod penal roman.6 Această restrîngere a izvioarelor dreptului penal se explică
prin caracterul deosebit al normelor juridice penale care stabilesc o conduit bine determinată a
cărei nerespectare atrage sancțiuni respective din partea instanțelor judecătorești.7 Implicațiile de
ordin juridic și social ce decurg din normele penale impun ca acestea să fie elaborate, adoptate și
promulgate printr-o procedură deosebită la nivelul organelor legislative.8
O altă particularitate a izvoarelor dreptului penal constă în accea cănormele juridice
penale, în primul rind cele generale, dar și o mare parte din cele special, care au un grad ridicat
de stabilitate sunt cuprinse în Codul Penal.
În același timp, un număr important de reglementări penale întîlnim în unele legi special
nepenale care reglementează relațiile sociale din anumite domenii, precum și în unele legi
complimentare.

2.Constituția – izvor fundamental al dreptului penal.

Un prim izvor de drept penal este însăși Legea fundametală, care prin normele sale
consacră cele mai importante valori sociale ale statului nostru: suveranitatea, independența,

6
7
8
6
integritatea teritorială, proprietatea și alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal
împotriva atentatelor infracționale. În Constituție sunt formulate principiile generale cu privire la
drepturile personale și libertățile cetățenilor, inviolabilitatea persoanei și a locuinței, taina
corespondenței, libera circulație, garanția de a nu fi aplicat arestul samovolnic, dreptul
cetățeanului de a fi apărat în judecată, obligațiunea cetățenilor de a respecta legile, efectul
retroactiv al legii, dreptul la azil, denunțarea infractorilor criminali, legitima apărare, prezumția
nevinovăției. Însă toate aceste principii sănt declarate de Constituție într-o formă generală, finnd
concretizate de normele legislației penale, în baza cărora se stabilește nemijlocit și răspunderea
penală.
O importanță principală pentru dreptul penal o prezintă dispozițiile constituționale care
vizează în mod explicit sfera de reglementare a acestuia, cum ar fi : punctul 3, 4 ale art.17 care
reglementează extrădarea și expulzarea, art.2, care prevede prezumția nevinovăției. Cu toate ca
am menționat mai sus, pentru dreptul penal un interes deosebit prezintă capitolul II și III din
Titlul II al Constituției, care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale , deoarece
dreptul penal trebuie să asigure cadrul necesar pentru ca acestea să fie respectate sau indeplinite.
Dacă să analizăm izvorul principal de drept penal roman atunci este același și tot sunt
stipulate acealeași valori fundamentale , aici mai adăugindu-se proprietatea privată și publică,
ordinea de drept. La fel la art 19 este reglementat principiul de extradare și expulzare dar este
menționat art.49 care prevede posibilitatea restrîngerii exercițiului unor drepturi sau al unor
libertăți , art23,care prevede că, pînă la rămînerea definitive a hotărîrii judecătorești de
condamnare, persoana este considerate nevinovată (alin 8) și că nici o pedeapsă nu poate fi
stabilită sau aplicată decît în condițiile și în temeiul legii.
Daca sa facem referire la izvoarele dreptului penal german atunci am putea deduce ideea
Constituția nu este izvorul principal de drept, deoarece ca specificul dreptului penal german
constă în faptul că nu este codificat total, deoarece Germania este o federație de landuri
(pămînturi) de accea ei îi este speific dualismul legislației penale: ea poate emana atît de la
Republica Federativă căt și de la landurile ei. Prin aceasta se explică existența paralelă a deptului
penal federativ și a dreptului penal al landurilor.
Însă în constituția germană există o serie de principii juridico-penale. În art.102 se vorbește
despre abolirea pedepsei cu moartea, ăn art.103 alin2 se menționează că fapta ilegală va fi
pedepsită numai dacă ea va fi prevăzută de lege ca infracțiune înainte de comiterea ei, iar
art103.alin3 dispune că nimeni nu poate fi supus unei pedepse de 2 ori pentru una și aceeași
faptă, art.104 prevede aplicarea răspunderii și pedepsei penale numai în conformitate cu legea
penală și în baza unei sentințe judecătorești.

7
 Pentru prima dată în Franța principiile juridico-penale au fost consfințite în Declarația
dreptului omului și cetățeanului din 1789.
Izvorul de bază al sistemului de drept penal francez este actul nomativ care formează o
ierarhie. În virful acestei ierarhii este situată Costituția. În ultimii 180 de ani, cosntituțiile
franceze erau schimbate des, dar toate au avut la bază principiile în Declarație.

3.Legea penală- izvor principal al dreptului penal.

8
 Este evident că principalele izvoare ale dreptului penal sunt legile penale, adică legile care
au fost anume adoptate pentru a reglementa relațiile sociale ce se formează înre oameni în sensul
impunerii unei conduite care să determine abținerea de săvîrșirea de infracțiuni , pe de o parte,
iar pe de altă parte pentru a reglementa relațiile ce iau naștere după ce au fost săvîrșite
infracțiunile.Altfel spus, majoritatea normelor juridice care formează conținutul dreptului penal
ca ramură de drept sunt cuprinse în aceste acte normative interne cunoscute sub denumirea de
legi penale.9 Principala lege penală a dreptului penal continental este Codul Penal.
Pentru prima dată Codul Penal a fost elaborat și adoptat în Franța în anul 1791 , modificat
în 1810, p timpurile lui Napoleon I (uneori numit și “Codul lui Napoleon” cu toate că a fost
numai aprobat de el), care cu diverse modificări a rămas în vigoare pînă în 1942. Acest cod al
victorioasei Revoluții Franceze burgheze a semnalat o revoluție în știința dreptului penal din
întreaga lume. Ulterior după modelul acestui cod au fost elaborate și adoptate aproape toate
codurile penale ale țărilor din lume.
Codul Penal este unicul act juridic generalizator, care include într-o formă sistematizată
toate normele legislației penale a țării. În condițiile statului nostru Codul Penal este adoptat, pus
în funcțiune, precum și modificat numai de organul suprem al puterii legislative - Parlamentul
Republicii Moldova. E unanim recunoscut că comasarea tuturor principiilor generale și a
majorității dispozițiilor ce se referă la infracțiunile concrete într-un act legislativ unic este cea
mai bună formă de realizare a principiului democratic potrivit caruia nimeni nu poate fi pedepsit
decît în virtutea legii. După cum sa menționat, codul penal al Republicii Moldova a fost adoptat (
pentru prima dată în istoria statului nostru), în 1961, care în repetate rînduri a fost modificat și
completat cu noi redacții, noi norme juridico-penale, altele fiind excluse.În 2002 a fost adoptat
un nou Cod Penal , care la art.1 alin.1 se menționează – prezentul cod este unica lege penală a
Republicii Moldova.10
În sfera legilor penale în Romănia, Codul penal este cel mai important izvor al dreptului
penal,deoarece cuprinde cvasitotalitatea normelor penal generale și majoritatea normelor
speciale. Codul penal adoptat la 21 iulie 1968 și intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 cuprindea 2
părți. Partea generală conține norme cu caracter de principii generale, privind scopul legii penale
și aplicarea acesteia în spațiu și în timp, institușia infracțiunii și instituțiile colaterale acesteia,
instituția răspunderii penale și sancțiunile de drept penal. Partea Specială a codului penal
grupează într-un număr de 10 titluri cele ami importante categorii de infracțiuni și anume : contra
siguranței statului, contra persoanei contra patrimoniului, contra autorității, infracțiuni de fals,
contra păcii și omenirii. Actualul cod romăn cuprinde un mare număr de instituții care sunt

9 E.Cernea, E.Molcuț, Istoria Dreptului Romănesc, editura actamis, București, 1995, pag 171.
10 Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii Moldova,partea generală, Chișinău edit.USM,2002,pag.29.
9
cosntante ale dreptului și care, indiferent de modificările social-politice care ar interveni în
societate, își păstrează actualitatea și aplicabilitatea. În acest sens putem remarca, cu titlu de
exemplu, cea mai mare parte a dispozițiilor din partea generală, precum și unele infracțiuni cum
ar fi: trădarea, șpionajul, atentatul, omorul, vătămarea integrității corporale,violul, furtul, tîlhăria,
pirateria, distrugerea, delapidarea, ultrajul, abuzul în serviciu, luarea de mită, falsificarea de
monedă sau falsificarea în înscrisuri, nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import
sau export, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, traficul de stupefiante, desertarea,
calcarea de consemn și altele.
Pe lîngă Codul Penal, care este principalul izvor al dreptului penal, există și alte legi
penale cu o sferă de incidență sau aplicare mai restrînsă, cum ar fi Legea nr.4 din 1971 privind
extrădarea sau Legea nr.23 din 1969 privind executarea pedepselor. În această categorie de legi
intră și avetele prin cafe se acordă amnistia sau grațierea. Specificul acestor legi este că ele au un
domeniu de aplicare mai restrîns deoarece privesc o anumită instituție sau citeva instituții ale
dreptului penal, Pe de altă parte , este de remarcat că dispozițiile cuprinse în aceste legi sunt în
totalitatea lor de natură penală. Aceste dispoziții vin să completeze cadrul normativ general fixat
de Codul Penal sau să instituie unele derogări de la acest cadru care formează de la acest cadru
care formează dreptul comun în materie. Aceste legi sunt numite în literatura de specialitate
juridică legi complinitoare.
Cel mai important izvor al dreptului penal german este Codul Penal din 1871 cu redactare
din 1978 și modificări din 1 aprilie 1998. La baza Codificării normelor penale din 1871 au fost
puse sistemele filosofice ale lui Kant și Hegel, precum și ideile promovate de școala clasică de
drept penal.
Specificul codului penal german constă îmn faptul că, fiind adoptat în secolul trecut, se
operează modificări ce reflectă evoluția socială și aparișia noilor categorii de fapte ilegale.
Actualmente Codul penal corespunde cerințelor timpului, datorită reformelor dreptului penal
începute în secolul trecut.
Însă au fost completate cu o normă partea speciala a codului penal in 1944-1945 anume
mituirea deputaților art 106 și exclusă răspunderea penală pentru homosexualism.
Legea despre implimentarea Convenției ONU cu privire la dreptul internațional maritim ,
din 10 decembrie 1982, a introdus schimbări în art.5 din Codul penal , stabilind că legislația
penală germană acționează independent de locul săvîrșirii faptei ilicite.
Acțiunea legii penale asupra persoanei are la bază următoarele principii: cetățemia, teritoriul,
drapelul. Astfel, sub incidența legii penale cad faptele comise de un cetățean german peteritoriul
țării sale, la bordulnavei sau aeronavei purtînd drapelul Germaniei.

10
Alături de Codul penal, în Germania acționează o serie de acte normative cu caracter juridico-
penal și anume Legea privind energia atomică, legea privind banca federală, legea federală
privind lupta cu epidemiile în domeniul produselor industriale.
Începînd cu 1 matie 1994 în Franța a intrat in vigoare un nou cod Penal adoptat în 1992,
punîndu-se capăt acțiunii codului clasic a lui Napoleon din 1810 care a dominat 180 de ani. Noul
cod are o structură complicată, deoarece în Franța normele juridico-penale pot fi adoptate nu
numai de puterea legislativă, dar și de cea executivă.
În principiu, noul cod penal francez a absorbit ce era mai bun din doctrina juridico-penală și
practica judiciară a Franței, precum ți din teoria și practica altor țări.
Alături de Codul Penal, mai poate fi menționat și un alt izvor de drept penal francez și anume
Codul justiției Militare din 1982, care cuprinde norme privind răspunderea penală a militarilor.11

11 Valerii Bujor, Larisa Buga, drept penal comparat , partea generală, Chișinău, Uiversitatea de criminologie, 2003
pag.27-28
11
Alte izvoare ale dreptului penal – legile speciale nepenale, tratatele și convențiile internaționale.

Izvoare ale dreptului penal sunt și legile speciale nepenale ce cuprind dispoziții de drept penal
care completează incriminările din Codul penal. În acest sens, un număr de peste 50 de acte
normative care aparțin altor ramuri de drept , reglementînd relațiilr sociale din diverse
compartimenteale vieții economice și sociale, cuprind și un număr important de dispoziții penale.
Astfel,Codul Silvic( legea.nr.26/1996) cuprinde norme privind infracțiunile silvice , legea
nr.20/1996 prevede infracțiuni contra protecției muncii ,decretul nr.328/1996 privind circulația
pe drumurile publice prevede în articolul 35-39 infracțiunile contra siguranței circulației
rutiere.Legea nr.137/1995 sacționează în art. 81-84 infracțiunile privitoare la protecția mediului
înconjurător etc.

Dispoziția caracter penal din aceste legi extrapenale se alătură prevederilor cuprinse în Partea
specială a Codului penal și alcătuiesc împreună Partea specială a Dreptului penal ).

Tratatele și convențiile internaționale

Tratatele și convențiile internaționale reprezintă un izvor mediat al dreptului penal roman, în
sensul că acesta va cuprinde în sfera sa norme ce rezultă din cuprinsul actelor internaționale la
care statul roman a aderat ,dar includerea acestor norme se face prin adoptarea unui act al puterii
legislative interne. De la această regulă există însă și o excepție,consacrată în art.20 alin.2 din
Constituție.Potrivit textului invocat ,cînd există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, și legile interne ,au prioritate
reglementările internaționale .În această ipoeză ,de excepție,pactul sau tratatul internațional
devine izvor direct.
Constituie izvoare ale dreptului penal tratatele și convenţiile în domeniul prevenirii și combaterii
criminalităţii la care Republica Moldova este parte.
În literatura juridică de specialitate se face deosebirea între:

12
1.tratate și convenţii prin care Republica Moldova s-a angajat să incrimineze și să sancţioneze
anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori și interese comune ale
societăţii omenești, de unde și denumirea de infracţiuni de drept international.12
În această categorie intră tratatele și convențiile ce cuprind angajamentele statelor părți de a
incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente periculoase.Astfel,țara noastră a ratificat
Convenția de la Geneva,adoptată la 6 septembrie 1956,privitoare la abolirea sclavajului, a
traficului de sclavi și a instituțiilor și practicilor similare sclavajului.Ca urmare a ratificării
acestei Convenții și a altora încheiate în materie,în legislație internă,respectiv art.190 C.penal,a
fost incriminată sclavia. Mai recent prin Decretul-Lege nr.112 din 30.03.1990. Convențiile și
tratatele internaționale cu implicații în sfera dreptului penal sunt mult mai numeroase și am putea
să mai amintim pe cele referitoare la piraterie, traficul de stupefiate, falsificarea de monedă sau
alte titluri de valoare,genocid, împiedicarea traficului naval sau aerian,interzicera torturii
2) tratate și convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală.
13
15
În asemenea cazuri, devin izvoare de drept actele normative prin care au fost adoptate și nu
tratatul sau convenţia internaţională. Tratatele și convenţiile internaţionale privitoare la asistenţa
juridică internaţională care conţin norme privind extrădarea devin obligatorii după ratificarea lor
și sunt socotite izvoare directe de drept penal.
3) tratatele internaţionale privind drepturile omului.14
Actele internaţionale privind drepturile omului, prin ratificarea lor de către Republica Moldova
devin izvoare directe ale dreptului penal, întrucât ele au prioritate în aplicare faţă de legile
interne, astfel cum se precizează în dispoziţiile art. 4 din Constituţie și art. 1 din CP al RM:
“Dacă există neconcordanţe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările
internaţionale.
Tratatele și convențiile internaționale constituie izvoare ale dreptului penal în domeniul
prevenirii și combaterii criminalității în măsura în care sunt ratificate.

12 Convenţia cu privire la reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea generală a ONU în 1948, ratificată de ţara
noastră. Fapta de genocid este incriminată prin art. 135 din CP al RM, Convenţia privind terorismul cu bombe,
adoptată la New York la 12 ianuarie 1998, pe care Republica Moldova a ratificat-o prin Legea nr. 1239 din 18 iunie
2002 – Terorismul este incriminat prin art. 278 din CP al RM.
13 Convenţia europeană de extrădare (Paris, 13 decembrie 1957), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la
14 mai 1997; Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală (Strasbourg, 20 aprilie 1959),
ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 26 septembrie 1997.
14 Convenţia privind abolirea muncii forţate (Geneva, 17 ianuarie 1957), ratificată de Parlamentul RM la 10
septembrie 1991; Convenţia privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizare (San Francisco, 9 iulie
1948), ratificată de Parlamentul RM la 28 septembrie 1995.
13
Precedentul

Precedentul judiciar constitue primul izvor al dreptului penal englez..15 De remarcat faptul, că
dezvoltarea dreptului statutar s-a bazat pe formarea practicii judicare prin regulile de aplicare a
precedentului. Principiul de bază respectat la înfăptuirea justiției, consta în aceea că cazurile
asemănătoare se rezolvau asemănător. Renumitul jurist englez R.Cross scria “ Dreptul
precedent” constă din norme și principii, create și aplicate de judecători în procesul de
pronunțarea deciziilor. Dreptul precedent în zilele noastre este pe larg folosit la înterpretarea
legislației. Cîteva ramuri a dreptului englez, inclusiv cea penală, în mare măsură se bazează pe
hotărîrea judecătorului, hotărîrile cărora fiind publicate în rapoarte judiciare pe parcuesul a 700
de ani. În prezent toată sistema engleză a precedentului ajunge la următoarea idee – fiecare
judecătorie este obligată să urmeze decizia judecătoriei ierarhic superioare, iar curțile de apel
sunt legate de hotărîrile anterioare. Excepție este Palata Lorzilor, care începînd cu anul 1966 este
în drept să schimbe practica, abținîndu-se de la decizia anterioară, cînd va cosidera acesta
indispensabil. Acțiunile doctrinei precedentului depinde de ierarhia judecătoriilor. Curtea
supremă poate respinge hotărîrea curții inferioare, și în unele cazuri hotărîrile sale anterioare. Cu
toate acestea, orice normă de drept în Anglia, inclusiv și precedentul, poate fi modificat prin act
parlamentar.16

15

16 Козочкина И.Д. Уголовное право зарубежных государств. Общая часть , editura ООО М К-Пол и граф, Москва 2001, pag.10.

14
Bibliografie

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20.11.1989 (în vigoare pentru
Republica Moldova din 25.II.1993).

Convenţia europeană de extrădare, adoptată la Paris la 13.12.1957 prin Hotărârea Parlamentului pentru
ratificarea Convenţiei europene de extrădare nr.1183-XIII din 14.05.1997 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 41-42 din 26.06.1997

15
16
17