Tema: Noţiuni introductive privind

drepturile reale
Orele
de curs: 2
de seminar: 2
lucru individual: 5

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
Unităţi de conţinut
1.Repere generice cu privire la drepturile
reale.
2.Noţiunea şi caracterele juridice ale
drepturilor reale.
3.Clasificarea drepturilor reale.

Termeni-cheie:drept real, drept de creanţă,

drept de urmărire, drept de preferinţă.
Obiective
Studentul trebuie să:
- definească noţiunea de drept real;
- analizeze caracterele juridice ale drepturilor
reale;
- delimiteze drepturile reale de drepturile de
creanţă;
- analizeze efectele dreptului de urmărire şi
dreptului de preferinţă;
- clasifice drepturile reale;
- argumenteze caracterul numeric limitat al
drepturilor reale.
Bibliografia recomandată
Acte normative:
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Nr.1107-XV din 06
iunie 2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22
iunie 2002, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003.
Proiectul de Lege nr.133 din 19 iulie 2018 privind modernizarea Codului civil,
intrarea în aplicare 1 ianuarie 2019.

Literatură obligatorie:
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale principale, ed. a III-a, Chişinău,
Tipografia Centrală, 2016.
Arapu Elena, Cara Aliona, Cazac Octavian et. al., Drept civil. Drepturile reale
principale. Scheme, spețe, teste, Chișinău, Tipografia Centrală, 2016.
Victor Volcinschi şi Adrian Cibotaru, Drepturile reale asupra lucrurilor altuia,
Chişinău, 2011.
Comentariul codului civil al Republicii Moldova, Volumul I, art. art., 284-453, 496-
511. Chişinău, 2005.
Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Drepturile reale // Manualul judecătorului pentru
cauze civile, Chişinău, 2013, p. 843-871.
1.Repere generice cu privire la
drepturile reale principale
Clasificarea drepturilor subiective
civile după natura conţinutului lor:
- drepturi personale
nepatrimoniale;
- drepturi patrimoniale.
Clasificarea drepturilor patrimoniale

- Drepturi reale;
- Drepturi de creanţă.
Reglementarea drepturilor reale
Codul civil, Cartea a II-a, întitulată
„Drepturile reale” care cuprinde V titluri:
I. Patrimoniul (art. 284-302);
II. Posesiunea (art. 303-314);
III. Proprietatea (art. 315-394);
IV. Alte drepturi reale (art. 395-453);
V. Registrul bunurilor imobile (art. 496-
511).
2. Noţiunea şi caracterele juridice
ale drepturilor reale
Dreptul real (ius in re):
– „dreptul civil absolut, care conferă
titularului posibilitatea exercitării unei
puteri, în limitele oferite de lege, asupra unui
lucru, înlăturarea oricărei persoane de la
această exercitate, şi care este apărat prin
mijloace juridico-civile speciale”.
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale
principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală,
2016, p. 6.
Dreptul de creanţă
- „dreptul patrimonial în a cărui virtute o
parte, numită creditor, este îndreptăţită să
pretindă celeilalte părţi, numită debitor, să
execute una sau mai multe prestaţii, care
pot fi pozitive (să dea, să facă), sau negative
(să nu facă), utilizând, în caz de necesitate,
forţa de constrângere a statului”.
Ibid.(este prescurtarea cuvântului Ibidem – indică
referinţa bibliografică imediat precedentă), p.7.
Caracterele drepturilor reale:
a) presupun un subiect activ determinat de
la început şi un subiect pasiv nedeterminat,
format din celelalte persoane;
b) subiectului pasiv nedeterminat îi revine
obligaţia generală şi negativă de a nu face
nimic de natură a atinge exercitarea de
către subiectul activ a dreptului său;
Continuare
c) sunt apărate prin acţiuni specifice:
- dreptul de proprietate este apărat cu
acţiunea în revendicare (art.374-375 Cc)
şi acţiunea negatorie (art. 376 Cc).
- celelalte drepturi reale sunt apărate cu
ajutorul acţiunilor posesorii (art. 308 şi
309 Cc);
Continuare
d) sunt prevăzute de lege şi limitate
numeric:
- părţile unui raport juridic civil nu pot crea
prin voinţă noi drepturi reale;
- sunt considerate drepturi reale doar
drepturile reglementate în Cartea a II-a
din Cc.
Continuare
e) „conferă titularului său anumite
prerogative pe care acesta le exercită direct
şi nemijlocit asupra obiectului dreptului său,
iar toate celelalte persoane au obligaţia
negativă de a se abţine să împiedice
exerciţiul prerogativelor respective”.

Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Op. cit., p. 8.

Continuare
f) Dreptul real accesoriu – dreptul
de gaj se caracterizează prin:
- dreptul de urmărire şi
- dreptul de preferinţă.
Dreptul de urmărire
- acordă titularului dreptului de gaj
posibilitatea de a urmări bunul la orice
persoană care-l deţine.
Exemplu:
- creditorul gajist îşi exercită dreptul de gaj
indiferent de faptul cine deţine bunul gajat
(art.487 alin. 3 Cc).
Dreptul de preferinţă
- acordă titularului dreptului de gaj
posibilitatea de a fi satisfăcut cu prioritate faţă
de titularii de alte drepturi.
Exemplu:
- creditorul gajist poate pretinde satisfacerea
creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi
creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor
depuse în gaj în cazul în care debitorul gajist
nu execută obligaţia garantată prin gaj (art.454
Cc).
3.Clasificarea drepturilor reale
După volumul împuternicirilor pe care le are
titularul dreptului real:
a) dreptul de proprietate şi
b) alte drepturi reale:
- dreptul de uzufruct;
- dreptul de uz,
- dreptul de abitaţie;
- dreptul de servitute;
- dreptul de superficie;
- dreptul de gaj.
După autonomia sau dependenţa lor de drepturile
de creanţă:
drepturi reale drepturi reale
principale: accesorii:
1. dr. de proprietate 1. dreptul de gaj
(art.315-394 Cc); (Legea nr.449 din
2. dr. de uzufruct 30.07.2011 cu privire
(art.395-423 Cc); la gaj, în MO nr.120
3. dr. de uz şi abitaţie din 02.10.2001), în
(art. 424-427 Cc); care legiuitorul
include şi dreptul de
4. dr. de servitute (art. ipotecă (Legea nr.142
428-442 Cc); din 26.06.2008 cu
5. dr. de superficie (art. privire la ipotecă, în
443-453 Cc). MO nr. 165-1660 din
02.09.2008).
Drepturile reale conform art. 551
din Noul Cod civil Român
- dreptul de proprietate;
- dreptul de superficie;
- dreprul de uzufruct;
- dreprul de uz;
- dreptul de abitaţie;
- dreptul de servitute;
- dreptul de administrare;
- dreptul de concesiune;
- dreptul de folosinţă;
- dreptul real de garanţie;
- alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest
caracter.
Potrivit art. 287/1 din Proiectul Legii nr.133 din 19 iulie
2018 privind modernizarea Codului civil

Drepturile reale se clasifică

în:
a) dreptul de proprietate şi
b) drepturi reale limitate.
Dreptrile reale limitate sunt:
a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul de uz,
c) dreptul de abitaţie;
d) dreptul de superficie;
e) dreptul de servitute;
f) drepturile reale de gaj, inclusiv gajul şi
ipoteca;
g) alte drepturi cărora prin lege le este
atribuit în mod expres acest caracter.
Semnificaţia sintagmei „alte drepturi cărora prin lege le
este atribuit în mod expres acest caracter”

- Se legiferează principiul numărului limitat

numeric al drepturilor reale (numerus
clausus).
Efectul limitării numărului drepturilor
reale:
- regimul drepturilor reale nu se aplica altor
drepturi asupra bunurilor, cum ar fi dreptul
de locaţiune sau dreptul de comodat.
Deosebirile dintre NCCR şi Cc RM
Conform Codul civil al RM nu sunt drepturi
reale:
- dreptul de administrare;
- dreptul de concesiune;
- dreptul de folosinţă.
Potrivit Proiectului de Lege nr.133 din 19 iulie
2018 privind modernizarea Codului civil
Nu sunt incluse la categoria drepturilor reale
dreptul:
- de administrare;
- de concesiune şi
- de folosinţă gratuită asupra bunurilor statului
sau unităţilor teritorial-administrative.
Cauza neincluderii:
- natura lor predominant administrativă, de
drept public.
Situaţia actuală
a) La moment autorităţile publice transmit
imobilele cu titlu de:
- folosinţă;
- gestiune economică;
- administrare operativă;
- transmitere la bilanţ/balanţă.
b) Nu există un regim juridic comprehensiv al
acestor drepturi de natură administrativă;
c) Nu există claritate privind delimitarea
dintre aceste drepturi.
Reglementarea acestor drepturi se
va face în:
 Legea nr.121 din 4 mai 2007
privind administrarea şi
deetatizarea proprietăţii publice.