Test 1 Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaional Public 1.

1 Definii noiunea de principiu fundamental pr fund-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la o anumita etapa de dezvoltare istorica. -prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduita subiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati politice de solutionare a conflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua non adica necesar pu evitar conflictelor dintre state. 1.2 Analizai istoricul formrii i codificrii principiilor fundamentale Istoricul formarii si codificarii principiilor fundamentale DIP. Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din perioada antica.Chiar daca unele principii considerate astayi fundamentale pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare a lor incepe abia dupa 2 razboi mondial. Astfel principiul respectarii cu buna credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund servanda,constituie una dintre pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dreptului international contemporan.Prin urmare principiile fundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa impus in conditiile intensificarii luptei pentru independenta impotriva auoritarismului.Printre primele principii care stau la baza relatiilor dintre state,sunt :egalitatea suverana a statelor,neinterventia in afacerile interne ale statului.Aceste principii au stat la baza formarii regulilor de comportare in domeniul relatiilor internationale dintre state.Principiul egalitatii in drepturi a statelor,se afirma pu prima dat la terminarea razboiului de 30 ani adica pacea de la Westphalia Un moment important in vederea dezvoltarii mai ample a DI,l-au avut Carta ONU si declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de drept international ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre state,in conformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data Carta ONU enunta 7 principii DIP. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul neagresiunii Pr reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale. Pr neamestecului in treburile interne ale altui stat. Obligatia statelor dea coopera unele cu altele. Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele insele. Pr egalitatii suverane a statelor. Pr indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU. Alta codificare o consta si carta drepturilor si indatorririlor economice a statelor 1974,care consacra un nr de 15 pr destinate reglementarii raporturilor economice dintre state. Pe linga pr din Carta ONU aici se mai intil careva pr:ex dr suveran al statelor de a aleg sistemul economic,politic. Actul Finan a Conferintei pentru securitate si coperare in Europ 1975 mai consacra inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea teritoriala,respectarea drepturilor omului si libertatile fundamentale. Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea principiilor fundamentale ale DIP,ca pe masura cresterii complexitatii societatii internationale si a dezvoltarii DIP,se contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni fundamentale. 1.3. Evaluai natura juridic a principiilor fundamentale Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de abstractizare si generalizare cu aplicare universala si avnd valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP. Caracterele jur: Universalitate-se aplica tuturor domeniilor de cooperare dintre state. Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de DIP. Gradul mare de abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au valoare juridica egala Apara valorile fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire. Au caracter dinamic- datorita evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea si aplicarea unor noi norme internationale care pot deveni principii DIP. Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar conflictelor dintre state. Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere. Subiectul II: Teritoriul n Dreptul Internaional. 2.1. Definii noiunea teritoriului n DIP Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in ale carui limite statul isi exercita suveranitatea deplina si exlusiva si este alcatuit din suprafete terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian.

Prin teritoriu in DI subintelegem suprafata terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-baza materiala a pamantului. 2.2.Clasificai teritoriul i comparai regimul juridic al fiecrei categorii. In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in : 1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si exclusiva a unui anumit stat,se afla in limitele frontierelor fiecarui stat in parte,asupra lui este exercitata suveranitatea deplina si exclusiva a statelor respective. 2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii nu se exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.De ex :zona internationala a spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra ei,Antarctica,spatiul extraatmosferic. 3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.La rindul lor aceste spatii se clasifica in:spatii ce fac parte din teritoriul unui anumit stat(fluviile internationaleDunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimptorile int-Bosfor si Dardanele)*Spatii ce nu sunt parte componenta a teritoriului unui anumit stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul continental). 4)terit cu regim international special-zone demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace. 2.3 Formulai modaliti de modificare a teritoriului n Dreptul Internaional Public Modificarea teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza respectarii principiului dreptului popoarelor dea dispune de ele insele si numai prin mijloace panice.Conform Actului Final CSCE de la Helsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu dreptul international,prin mijloace panice si prin acord. Modalitati de modificare: Ocupatia originara-care se refera la teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori din America,Africa etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei autohtone. Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care fusesera sub suveranitatea unui stat si care,kipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de alte state. Cesiunea de teritoriu-desemneaza actiunea de trecere a unuo teritoriu aflat sub suveranitatea statului care il cedeaza sub suveranitatea statului care il primeste. Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s formarea unui nou stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin fuziune prin absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 sau m m state si transferul de teritoriu de la un stat la altul. Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa fie modificat se poate exprima:prin hotarire a organului legislativ;prin consultarea populatiei(referendum). Test 2 Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu fora i neameninrii cu ea 1.1 Definii noiunea principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora. principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora-regelementeaza relatiile interstatale,legate de nerespecatrea pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror membrilor societatii internationale si al individului aparte in lumea neviolenta,interzice solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor internationale. Principiu fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor internationale si renuntare la razboi ca instrument de politica nationala in relatiile reciproce dintre state.Principiu care limiteaza recurgerea la forta in relatiile internationale dintre state. 1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului Astfel primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile internationale si de reglementare pasnica a diferendelor internationale au aparut in sec 19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra statelor.Unele actiuni de scoatere a razboiului in afara legii au avut loc abia in per interbelica sub egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii natiunilor instituia obligatia de neagresiune,insa in acelai timp,lasa la dispozitia statelor dreptul dea incepe razboi dupa epuizarea mijloacelor pasnice de reglementare a diferendelor. Dupa pactul Briand Kellog,si tratatul de neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel condamna agresiunea. Carta Onu prevede ca toti membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil cu scopurile ONU. La fel si Actul Final de la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui principiu si prevede o serie de garantii juridice pentru realizarea in practica a acestui principiu. 1.3 Evaluai coninutul juridic Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in prezent razboiul este considerat cea mai grava crima interantionala.

Carta ONU care spune: Toi membrii organizaiei se vor abine n relaiile lor internaionale de a recurge la ameninarea cu fora sau la folosirea ei fie mpotriva integritii teritoriale ori independenei politice a vreunui stat fie n orice alt mod incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite. Conform actelor sus menionate se interzice: 1. Orice aciuni ce reprezint o ameninare cu fora sau aplicarea direct sau indirect a forei mpotriva altui stat. 2. Aplicarea forei sau ameninarea cu fora n scopul nclcrii frontierelor internaionale ale altui stat sau in scopul soluionrii diferendelor internaionale. 3. Represaliile cu aplicarea forei armate. 4. Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a forelor neregulate sau a altor bande armate. 5. Organizarea, instigarea acordarea de asisten sau participarea la aciunile de rzboi civil sau teroriste pe teritoriul altui stat. 6. Ocuparea militar a teritoriului altui stat prin aplicarea forei cu nclcarea prevederilor Cartei ONU. 7. Achiziiile teritoriale strine obinute ca rezultat al ameninrii cu fora sau aplicrii ei. 8. Aciunile forate ce au drept scop privarea popoarelor de dreptul la autodeterminare. Noiunea de ameninare cu fora presupune intimidarea cu folosirea forei armate, ntreruperea legturilor de comunicaii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat, demonstraii de for sau manevre militare n vecintatea frontierelor unui stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de rzboi. In cazul acestui principiu dreptul internaional admite 3 excepii cnd se poate recurge la for inn relaiile internaionale Subiectul II: Canalele Internaionale 2.1 Definii noiunea de canal internaional Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care leaga 2 mari libere.Mai sunt denumite si canale internationale.Canalul-cale artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii exclusive a acelui stat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2 mari sau oceane in scopul surtarii rutelor de navigatie 2.2 Analizai regimul de navigaie prin canale inernaionale. Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor internationale. Internationalizarea canalului depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul caruia se gasete,care trebuie exprimat printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul juridic de navigatie prin canalele internationale nu este reglementat de Conventia asupra dreptului marii1982. Astfel se bucura in prezent de regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul Panama,canalul Kiel. Fiecare dintre canalele respective au un regim diferit reglementat de diferite conventii. Daca e sa privim prin prisma teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt unde actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale. 2.3 Evaluai regimul juridic al canalului Suez i de Panama. Canalul Suez-Canalul suez a fost internationalizat prin conventia de la constantinopol 1888,semnata de 9 state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez trebuie sa fie intotdeauna liber si de comert sau de razboi,fara deosebire de pavilion.Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie prin canal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in canal si neutralizarea canalului. Conform rezolutiei 1956a consiliului de securitate ONU,este interzisa orce interventie politica in gestiunea canalului.In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se permite debarcarea in cadrul canalului,fie a trupelor,fie a munitiilor sau materialelor de razboi.Canalul permite trecere navelo cu deplasament de pina la 150.000 tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj. Trecerea se efectueaz cu 8 noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval prin canal si in porturile sale este fixat de Autoritatea Navala a canalului Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele de razboi cit si cele comerciale si civile.Zona canalului este port liber. Canalul Panama-regimul juridic al canalului este reglementat de tratatul Hay-Bunau-Varilla1903.Acest tratat atribuie pe linga toate,drepturi specifice in favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de 10 mile dea lungul istmului Panamez,cu excluderea jurisictiei panamei,dreptul de monopol asupra constructiei si gestiunii canalului si a oricaror altor cai de comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara a canalului. In 1977 se inkee un nou tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu prvire la neutralitatea permanenta a canalului Panama.Primul tratat a desfiintat zona canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a asigurat transferul gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor panameze.Dupa ce tratatul a ajuns la scandenta,Panama a reluat integral administrarea canalului.

Al 2 tratat e inca in vigoarea,prin tratatul dat,statul panamez se obliga sa respecte libertatea de trecere in orice timp.Potrivit tratatului SUA beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul dea recurge la forta inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau securitatea canalului. Test nr.3 Subiectul I: Principiul neintervenei n afacerile interne 1.1 Definii principiul nenterveniei n afacerile interne Principiul presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din suveranitatea interna in conformitate cu dreptul international,fara impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international. Principiu fundamental care constitue o garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de limitare si consacrare in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si independentei participantilor la relatiile internationale. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale statelor. 1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De iure belli ac pacis.Revolutia franceza ,aflinduse in fata unei amenintari cu interventia armata contra recolutionare din partea statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale statelor-natiuni. Astfel constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui popor.Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte SUA care a declarat ca SUA nu va interveni in treburile interne ale unui stat.O alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina Drago,ministrul afacerilor externe Argentina. La fel si conventia de la Monte Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul dea interveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupa al 2-lea Razboi mondial acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor org internationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice 1967. Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie sa se abtina de la spprijinirea directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului altui stat. 1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra principiul dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice interventie directa sau indirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care intra in copetenta nationala a altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce. Ele se vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de constringere militara sau politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare. In consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor teroriste sau a activitatilor subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat participant. Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale unu stat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa. Interventia la rindul sau poate fi:armata;economica,diplomatica,ideologica. Ca si toate celelalte principii fundamentale DIP,principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere. Subiectul II: Populaia n Dreptul Internaional 2.1. Definii noiunea populaiei populatie reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat si supuse jurisdictiei acestuia. a)in sens larg populatia unui stat cuprinde toti locuitorii care traiesc si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de element constituitiv al statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi legati in mod stail de stat printr-o legatura juridika de cetatenie,ea reprezinta ansamblul nationalitatilor. c)prin populatie se desemneaza adesea colectivitatea resortisantilor sai. Populatia la rindul ei este constituita din: Cetateni-persoanele care au o legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de plenitudinea de drepturi oferite de acel stat. Strainii-persoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat. Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau mai multe state. Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui stat. Refugiati-persoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii cetatenii statului respectiv,dar care se bucura de o protectie internationala. 2.2 Analizai aspectele legate de apatridie

Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in lume. Conf art 15 DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia lui sau i se va refuza dreptul de asi schimba cetatenia. Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in domeniul apatridiei. Pactul international privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea fara discriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le cere statutul sau de minor din partea familiei,societatii, si statului.Fiecare copil are dreptul sa obtina o cetatenie. Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor. La fel si conventia europeana asupra cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei. Cele mai recente progrese cu privire la aspecte legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate in Conventia Europeana 2006 cu privire la prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreaza niste norme mai detaliate ce ar putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea cazurilor de apatridie. Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele ca drepturile si libertatile fiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei. 2.3 Formulai soluii privind evitarea apatridiei 1) Necesitatea ratidicrii Conveniei privind statul apatridului 1954 i Conveniei privind reducerea cazurilor de Apatridie 1961 2) Informarea n mas a persoanelor ce nu dein nici o cetenie privind dobndirea ei 3) Colaborarea autoritailor cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei. TEST nr.4 Subiectul I: Principiul soluionrii panice a difirendelor internaionale 1.1 Definii principiul soluionrii panice a difirendelor internaionale Principiul solutionarii panice a diferendelor internationale-presupune un sistem de metode si mecanisme care asigura cooperarea pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor internationale ,care permit alegerea mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente de solutionare a diferendului. 1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului In evul mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si concilierea.Reguli de drept international stabilite prin tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur conferintelor de pace de la Haga din 1899 si 1907.Insa atita timp cit dreptul international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta era permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un caracter subsidiar si sporandic. Dupa infiintarea ligii natiunilor sau reglementat o serie de instrumente juridice internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta,acesta avind caracter de norma imperativa. Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in Carta ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unul dintre scopurile ONU,adica infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformiutate cu principiile justitiei si dreptului international. Cu prilejul codificarii DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale,cunoaste importante dezvoltari.De ex urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor de drept international,Actul Final de la Helsinki 1975,Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale 1982. Astazi principiul dat,are o importanta deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor internationale fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea internationala si nici natiunea. 1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului Conform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor reglementa diferendele internationale dintre ele prin mijloace pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol pacea si securitatea internationala si justitia. Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului international. In acest scop ele vor recurge la mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea ,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil diferendelor la care sunt parti. In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus,partile in difered vor continua sa caute un mijloc reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic diferednul. Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si celelalte participante,se vor abtine de la orce actiune care au putea agrava situatia astfel incit sa puzna in pericol mentinerea pacii si securitatii internationale si prin aceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a diferendului.

Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale,prevede obligatia statelor dea actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de diferente,urmind sa traiasca in pace. Subiectul II: Regimul juridic al strinilor 2.1 Definii regimul juridic al strinilor Strainul conform legilatiei internationale si conform doctrinei de specialitate reprezinta persoanele care au cetatenia altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o are. Conform legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor RM-se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat. 2.2 Analizai principiile regimului juridic al strinilor. In practica si teoria dreptului international se intilnesc 4 forme principale ale conditiei juridice a strainului: A)regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in conditiile legii dispun de drepturi civile si fundamentale,extrem de rar si de drepturi politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara noastra,art 19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM,cu exceptii prevazute de lege.In columbia de ex cetatenii spanioli au dreptul dea participa la alegeri insa nu dea candida. B)Regimul special-prin care strainilor li se acorda numai acele drepturiu prevazute in mod expres de legi interne si tratate internationale,de ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara pasaport. C)Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele bilaterale.In acest regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat. D)Regimul reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia ca aceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poate fi legislativa,diplomatica sau de facto. E)In istorie sa cunoscut si regimul capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri erau scosi de sub jurisdictia statului in care se aflau.Astfel de regim sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia sec 19. F)Un regim special il reprezinta regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim reglementeaza intrarea sederea si iesirea strainului,membru al personalului diplomatic si consular,a familiilor etc. 2.3 Estimai clauza naiunii celei mai favorizate Dupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai favorizate este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat. Domeniile care pot face obiectul clauzei sunt:tarife vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice si juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare etc. Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate prevede ca orce facilitare acordata de un stat membru al Organizatiei mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu asupra tuturor statelor membre-acesta fiind principiul nediscriminarii in comertul international. De ex UE a incheiat cu tarile terte acorduri comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate.Astfel de acorduri au fost semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin 1984,Cu statele ASEAN 1980 s.a. Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord de parteneriat si cooperare cu UE la 28 noiemrie 1994,care pina la incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor RM/UE. Test nr.5 Subiectul I: Principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor de stat 1.1Definii principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor de stat. Principiul integritii teritoriale implica protectia drepturilor statelor la integritate si inviolabilitatea teritoriului,pt ca acest scop putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul international si alte mijloace,inclusiv remediile nationale.Principiul presupune dreptul statului de a exercita suprema ia sa deplin pe teritoriul su, delimitat prin frontiere de stat, supremaie ce-i gsete expresie n organizarea politicoadministrativ a teritoriului, n stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afl pe teritoriul su, n folosirea liber a resurselor sale naturale. Principiul inviolabilitii frontierilor de stat reglementeaza metodele si formele de cooperare a statelor in scopul asigurarii protectiei frontierelor,inclusiv inchierea tratatelor despre delimitarea si demarcarea,aparare legitima colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea mecanismelor respective. 1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiilor. Dreptul la integritate teritoriala i inviolabilitatea frontierilor de stat este o consecin juridic a suveranitii naionale. Iniial aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestttoare ale Dreptului Interna ional, ci doar ca drepturi i ndatoriri ale statelor stipulate n tratatele de pace de dup primul rzboi mondial. Prin adoptarea Cartei ONU, dei principiul integritii teritoriale nu a fost stipulat ntr-un mod distinct, fiind inclus n art.2, a fost statuat cu o sfer de aplicare universal i obligaia respectrii lui de state n ansamblul relaiilor internaionale. Pentru prima dat aceste principii au fost enunate i dezvoltate separat de ctre Actul Final de la Helsinki din 1975. Ulterior, mpreun cu cel al respectrii drepturilor i libertilor fundamentale

ale omului aceste 2 princincipii au devenit alturi de cele apte enumerate n Carta ONU, principii fundamentale ale dreptului Internaional. 1.3Evaluai coninutul juridic al principiilor. Principiul integritii teritoriale mai presupune interzicerea oricror tentative de a urmri ruperea par ial sau total a unitii naionale, manifestrile de for ndreptate mpotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel, statelor le revine obligaia de a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu fora teritoriul altu stat, precum i de anu exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.O consecin a acestui principiu este inadmisibilitatea recunoaterii ca legale a oricrei achiziii teritoriale efectuate prin for. n acest sens, Dreptul Internaional interzice micrile secesioniste care au ca scop nclcarea acestui principiu. Recunoa terea integritii teritoriale presupune ns i acceptarea dreptului de pasaj inofensiv, dreptul de tranzit aerian, feroviar, maritim dar numai n virtutea i limitele stabilite de convenii i tratatele internaionale. Principiul inviolabilitii frontierilor de stat presupune c modificarea frontierelor de stat se face doar prin mijloace panice, pe baza unui acord intervenit ntre statele interesate i pe baz de plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele fiecrui stat vor trebui s fie respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterul ilicit al oricror manifestri sau sau demonstraii de for n aproprierea acestor frontiere. Modificrile teritoriale i implicit a frontierelor se face n baza eprimrii voinei libere a poporului prin intermediul plebiscitului. Subiectul II: Zona Economic Exclusiv 2.1Definii noiunea de zon economic exclusiv zon economic exclusiv este o zona situata dincolo de marea teritoriala si adiacenta acestia,supusa regimului juridic special in virtutea caruia drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatile celorkate state sunt guvernate de dispozitiile pertinente ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982. 2.2Determinai drepturile i obligaiile tuturor statelor n z.e.e. n z.e.e. statele se bucur de libertile de navigaie i de survol i de a pune cabluri i conducte submarine ct i de libertatea de a folosi marea n alte scopuri licite pe plan internaional Statele deasemenea vor avea obligaia de a ine seama n mod corespunztor de drepturile i obligaiile statului riveran i vor respecta legile i reglementrile adoptate de acesta n conformitate cu dispoziiile Conveniei cu privire la dreptul mrii din 1982 i, n msura n care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelalte reguli de drept internaional. Printre asemenea obligaiuni se numr: 1) Interdicia transportului de sclavi 2) Obligaia de a coopera la reprimarea pirateriei 3) Obligaia de cooperare pentru reprimarea reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrope practicat de nave 4) Obligaia de cooperare pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio) 2.3Evaluai drepturile exlcusive i obligaiile statelor riverane n zonele lor e.e. n z.e.e. statul riveran drepturi suverane n scopul explorrii i exploatrii, conservrii i gestiunii resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale apelor de deasupra, ca i cu privire la celelalte activiti de explorare i exploatare a zonei n scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenilor i al vntului. Statul riveran mai are dreptul la: Amplasarea i folosirea de insule artificiale, instalaii i lucrri. Cercetarea tiinific marin Protecia i conservarea spaiului marin Statul riveran are obligaiunea de a ine seama n mod corespunztor de drepturile i de obligaiile celorlalte state i va aciona ntr-un mod compatibil cu Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982. TEST nr.6 Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare 1.1.Definii principiul autodeterminrii popoarelor i dreptul lor de a dispune de ele nsele.-reglementeazza asigurarea drepturilor acestei categorii a subiectilor de drept international in vederea alegerii formelor si metodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii culturale,participarii in relatii;e internationale. 1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului. Principiul autodeterminrii a fost fundamentat pentru prima dat n declaraia preedintelui W.Wilson, din 22 ianuarie 1917, n care se meniona c o pace trainic nu se poate edifica dect prin consim mntul popoarelor. Ceva mai trziu, tot el avea s menioneze c autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un principiu imperativ. Pentru prima dat principiul autodeterminrii este consacrat n Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat i n Rezoluia Adunrii Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea independenei rilor i popoarelor din colonii, n Actul Final de la Halsinki 1975 precum i n Pactul internaional privind drepturile civile i politice.

1.3Evoluai coninutul juridic al principiului. Dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele implic urmtoarele drepturi fundamentale: a)dreptul popoarelor asuprite de a se constitui ntr-un stat propriu i independent. b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta mpotriva dominaiei strine i caracterul legal al acestei lupte c)dreptul de a beneficia de protecia dreptului internaional. d)dreptul de a stabili relaii oficiale cu state i de a participa la organizaii internaionale e)dreptul la libera exploatare a resurselor minerale, biologice etc. La rndul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate s acorde ajutor ONU n vederea achitrii acesteia de rspunderile pe care i le confer carta ONU n privina acestui principiu i s se abin de la orice msur de constrngere care ar priva popoarele de acest drept. Pentru ca un popor s ctige dreptul de a se numi Micare de Eliberare Naional i de a se bucura de acest statut este nevoie ca s ntruneasc 3 elemente : 1) Poporul s aib la baz un substrat cultural (valori,limb, religie etc.) 2) Trebuie s existe un organ de conducere 3) Acest organ de conducere trebuie s se bucure de autoritate n fa a poporului Trebuie de menionat c minoritile naionale nu au dreptul de a lupta pentru autodeterminare. Minoritile trebuie i sunt protejate prin tratate internaionale prin care li se garanteaz drepturile i libertile fundamentale (inclusiv cele la pstrarea identitii). Subiectul II: Marea liber 2.1 Definii noiunea de mare liber Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial,situata in afara limitelor zonei economice exclusive si este deschisa pt toatele statele fie ele riverane,fie fara litoral. Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982 definete marea liber drept acea parte a mrii care nu este cuprins nici n zona economic exclusiv, nici n marea teritorial, apele interne sau arhipelagice unui stat. 2.2 Analizai principiile aplicabile regimului mrii libere Regimul juridic al mrii libere este guvernat de 3 principii importante ale dreptului interna ional maritim, codificate n Convenia din 1982: principiul libertii mrii, principiul folosirii mrii n scopuri panice, principiul neapropriaiunii mrii libere. Prin principiul libertii mrii se subnelege c Marea liber este deschis tuturor statelor, fie ele riverane sau fr litoral. Aceast libertate presupune: 1)libertatea de survol 2)libertatea de navigaie 3)libertatea de a pune cabluri i conducte submarine 4)libertatea de a construi insule i alte instalaii autorizare de dreptul internaional 5)libertatea pescuitului 6)libertatea cercetrilor tiinifice Prin principiul folosirii mrii n scopuri panice statele riverane sunt obligate s se abin de la recurgerea la for sau ameninare cu fora. Prin principiul neapropriaiunii mrii libere statelor li se interzice s pretind vriun drept de proprietate asupra mrii libere sau s supun o parte din ea suveranitii sale. Principiul dat nu afecteaz jurisdic ia de stat la bordul unei nave aflate sub pavilionul su. 2.3 Estimai modaliti de reprimare a infraciunilor comise n marea liber n scopul reprimrii a infraciunilor comise n marea liber este necesar s menionm c aici ne vine n ajutor 2 excepii de la principiul imunitii de jurisdicie la bordul unei nave, i anume: dreptul de vizit i dreptul de urmrire. Dreptul de vizit este dreptul de control efectuat de o nav de rzboi sau afectat de serviciul public asupra unei nave comerciale, atunci cnd exist motive serioase de a bnui c aceast nav practic: pirateria, transportul de sclavi, nu are naionalitate. Dreptul de urmrire este dreptul de a urmri nava strina de ctre o nav de rzboi sau afectat de serviciul public doar dac exist motive serioase care presupun c nava a nclcat legile unui stat. Dreptul de urmrire nceteaz atunci cnd nava ptrunde n marea teritorial a propriului stat. Sunt considerate infraciuni comise n marea liber: Transportul de sclavi, pirateria, traficul de substabe stupefiante i psihitrope, emisiunile neautorizate emise n marea liber. Ce ine de reprimarea pirateriei, Convenia din 1982 prevede c orice stat poate s rein o o nav sau o aeronav pirat, s aresteze persoanele i s sechestreze bunurile care se gsesc la bord. Tribunalele statului care

a efectuat reinerea pot s se pronune asupra pedepselor de aplicat, precum i asupra msurilor de luat n ceea ce privete nava, aeronava sau bunurile. Deasemenea statelor au dreptul s aresteze orice persoan sau s imobilizeze orice nav care practic transportul de sclavi, servete unei emisiuni neautorizate sau practic trafic de substabe stupefiante i psihotrope. Test nr. 7 Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internaional public 1.1.Definii noiunea de principiu fundamental al DIP. Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma juridica de maxima generalitate, universal valabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internaional care au fost create n baza acordului de voin al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante care stau la baza ntregului sistem de Drept Inernaional. pr fund-norme de drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la o anumita etapa de dezvoltare istorica. -prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduita subiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati politice de solutionare a conflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua non adica necesar pu evitar conflictelor dintre state. 1.2Analizai natura juridic a principiilor fundamentale ale DIP. Principiile fundamentale au un caracter de maxim generalitate, acoperind toate domeniile pe care raporturile de DIP le reglementeaz. Caracterul universal reiese din faptul c se aplic tuturor rela iilor dintre state. Principiile fundamentale au i un caracter juridic, iar faptul c au fost consfinite n cele mai importante documente internaionale confirm acest fapt. n literatura de specialitate se insist asupra fatpului statele sunt deseori tentate s recurg exlcusiv la mijloace poltice de solu ionare a conflictelor, astfel principiile fundamentale capt i un caracter politic. Ele apr cele mai importante valori ale societ ii internaionale, pentru subiecii DIP i n general pentru toat omenirea. Principiile DIP au o valoare juridic egal, nefiind supuse unei ierarhizri. Aceste principii reprezint nite norme ius cogens, adic sunt norme imperative,obligatorii. O alt caracteristic a principiilor de DIP este interdependena principiilor, aceasta rezultnd din faptul c fiecare principiu se afirm prin celelalte principii. 1.3Evaluai principiile n procesul de formare a Dreptului Internaional Public Reieind din natura i coninutul juridic al principiilor fundamentale ale dreptului internaional trebuie de menionat c aceste principiii se detaeaz din totalitatea normelor dreptului internaional, ele reprezentnd nucleul de baz al Dreptului internalional public, ntruct celelalte norme adoptate ulterior fie pe cale cutumiar, fie pe cale convenional s-au conformat acestor principii. Trebuie de menionat deasemenea i faptul c unele din principiile internaionale au nceput s influeneze Dreptul Internaional i relaiile dintre state, nc din antichitate. Astfel principiul ndeplinirii cu buncredin a obligaiilor asumate (pacta sunt servanda) aprut n Roma Antic este i acum piatra de temelie a relaiilor dintre statele contemporane. Prin urmare principiile internaionale, au contribuit la marile victorii revoluionare i democratice asupra autoritarismului i dominaiei statelor mai puternice asupra relaiilor internaionale. Momentul crucial n evoluia Dreptului Internaional a fost adoptarea Cartei ONU n 1945 i codificarea principiilor fundamentale chiar n art.2 al acestui document. Ulterior pentru a spori eficiena principiilor fundamentale, societatea internaional le- mai codificat ntr-o serie de tratate cum snt: 1)Declaraia Adunrii Generale a ONU privind principiile de drept internaionale 2)Actul final de la Helsinki 1975 3) Carta de la Paris pentru o nou Europ 1990 Subiectul II: Valabilitatea tratatelor internaionale 2.1 Definii noiunea de validitate a tratatului internaional. Validitatea tratatului internaional reprezint corespunderea sa cu normele legale ce ine de regulile sale de ncheiere, coninutul, obiectul i scopul sau.un tratat international se considera valabil atat timp cat nu este dovedit contrariul. 2.2 Constatai viciile de consimmnt prezente la ncheierea tratatului internaional. Viciile de consimmnt care duc la nulitatea relativ a tratatului sunt: a) violarea vdit a unei norme de importan fundamental a dreptului intern privind compentena de a ncheia tratate.(de ex: norma constituional privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dac constituie o baz esenial a consimmntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dac statul care invoc eroarea nu a contribuit prin conduita sa la producerea ei.

c) dolul care const n conduita frauduloas a unei pri contractante, prin care se urmrete determinarea altei pri contractante s-i dea consimmntul pentru ncheierea tratatului. Dolul poate mbrca forma unor declaraii false, a reprezentrii false sau alte procedee de neltorie d) coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea ncheierii tratatului. Actele de corupere trebie s fie evidente i n msur s exercite o influen considerabil asupra voinei lui. Viciile de consimmnt care duc la nulitatea absolut a tratatului sunt: a)constrngerea exercitat asupra reprezentanilor unui stat, prin acte sau ameninri ndreptate mpotriva libertii sau integritii fizice a acestuia, reputaiei lui, persoanelor dragi ei. b)constrngerea exercitat asupra unui stat participant, prin amenin area cu fora sau prin violarea altor principii fundamentale ale DIP. 2.3 Evaluai efectele nulitii tratatelor internaionale. n dependen de viicile consimmnt prezente la ncheirea tratatului, el poate fi lovit fie n nulitate relativ fie n nulitate absolut. a) Nulitatea relativ de obicei duce la suspendarea tratatului. Ea poate fi invocat doar de partea care a fost prejudiciat de ncheierea tratatului. b) Nulitatea absolut poate fi invocat att de partea prejudiciat ct de orice alt membru al societ ii internaionale, precum i din oficiu de ctre o instan internaional jurisdicional. Nulitatea absolut are ca efect declararea tratatului ca fiind nevalabil i repunerea prilor n stituaia care a existat pn la ncheierea tratatului(erga omnes) . Deasemenea prile trebuie s se strduie s elimine consecinele oricrui act ndeplinit pe baza acelui tratat. Test nr.8 Subiectul I: Principiul cooperrii internaionale 1.1.Definii principiul cooperrii internaionale. Principiul cooperrii internationale confirma modul cardial de realizare de catre state a intereselor lor in domeniul international,la fel si in sfera dreptului intern.Principiul cooperrii internaionale prevede dreptul subiecilor DIP de a stabili raporturi de colaborare cu ceilali subieci, de a participa la proiecte, iniiative de cooperare pe plan regional i mondial. Principiul cooperrii mai prevede i obligaia subiecilor DIP de a contribui la dezvoltarea armonioas a comerului internaional fr bariere sau discriminri , de a contribui la pacea i securitatea omenirii, de a preveni crizele i de a participa la combaterea infracionalitii internaionale, terorismului etc. 1.2.Analizai evoluia istoric i codificarea principiului Acest principiu a fost nscris printre principiile de baz ale Cartei ONU, n care se precizeaz c trebuie cooperarea internaional n rezolvarea problemelor internaionale cu caracte economic, social, cultural precum i n ncurajarea i respectarea drepturilor omului. Formularea cooperrii ca scop al O.N.U a fcut ca unii autori s nu considere cooperarea internaional un principiu findamental. ns Declaraia Adunrii Generale a O.N.U. din 1970 prevede c Statele, oricare ar fi deosebirile existente ntre sistemele lor politice, economice i sociale au obligaia de a coopera ntre ele n diverse domenii ale relaiilor internaionale. Actul final de la Helsinki 1975 precum i Carta pentru o nou Europa de la Parsi 1990 la fel consacr acest principiu, iar carta enumer express domeniile i aciunile care rezult din obligaia cooperrii internaionale. 1.3Evaluai coninutul juridic al principiului Autorii contemporani ajung la concluzia c cooperarea este de natur dispozitiv cu unele excep ii. Ideia este c astzi cooperarea internaional este unicul instrument prin care statele i pot realiza interesele ori n condiiile conteporane nici un stat nu va putea purta o politic autarhic (de izolare). Prin urmare obliga ia de cooperare pentru state se ntlne te n urmtoarele situaii: Carta ONU stipuleaz obligaia tuturor statelor membre de a participa la sanciunile decise de consiliul de securitate contra statelor care atenteaz la pacea i securitatea internaional. n dreptul cosmis se ntlnete situaia cnd un obiect cosmic este nevoit s aterizeze forat pe teritoriul unui alt stat, atunci statul pe teritoriul cruia obiectul este depistat va ntreprinde toate msurile pentru restituirea obiectului statului de lansare, repatrierea echipajului i se va abine de la orice investigaii asupra obiectului cosmic. La fel n dreptul cosmic, dac un stat este mai bine echipat i posed satelii care urmresc starea vremii, atunci el va informa de urgen statele mai puin echipate despre calamitile naturale care le amenin. Cooperarea internaional n calitate de principiul fundamental impliec subiecte active i cu drepturi egale. Aciunile lor deasemenea trebuie s se afle sub imperiul bunei-credine. Subiectul II: Zona internaional a teritoriilor submarine 1.1Definii noiunea de zon internaional a teritoriilor submarine.

Zona internaional a teritoriilor subarine reprezint fundurile mrilor i ale oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale.zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate sa revendie sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti oarecare a zonei sau a resureselor sale. 1.2Identificai principiile aplicabile regimului zonei submarine. Regimul juridic aplicabil zonelor internaionale a teritoriilor submarine este guvernat de urmtoarele principii: 1)Principiul inadmisibilitii revendicrilor de suveranitate i apropriaiunii zonei. Potrivit acestui principiu nici un stat nu poate s revendice sau s exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei pr i oarecare a zonei sau asupra resurselor sale. Nici un stat i nici o persoan fizic sau juridic nu poate s-i nsueasc vreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale. 2)Principiul exploatrii i explorrii zonei n interesul ntregii umaniti. Zona i resursele sale sunt considerate patrimoniul comun al ntregii omeniri. n consecin, activitile din zon vor fi desfurate n interesul ntregii omeniri, idependent de situa ia geografic a statelor, fie c e vorba de statele riverane sau state fr litoral. 3)Principiul utilizrii zonei n scopuri exclusiv panice. 4)Principiul rspunderii internaionale pentru daunele rezultate n urma nerespectrii statutului juridic al zonei. Un stat sau organizaie internaional poart rspundere pentru daunele provocate zonei internaionale a teritoriilor submarine, rezultate n urma nerespectrii obligaiilor care le revin n conformitate cu clauzele convenionale. 5)Principiul proteciei mediului marin. Pentru desfurarea tuturor activitilor din zon, trebuie luate msuri necesare n scopul asigurprii proteciei eficace a mediului marin mpotriva efectelor duntoare care pot rezulta din aceste activiti. 1.3 Estimai rolul Autoritii Internaionale a spaiilor submarine. Autoritatea Internaional a spaiilor submarine a fost creat prin Convenia din 1982 i reprezint o organizaie internaional care are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor interna ionale ale spaiilor submarine. Toate statele pri sunt n mod automat i pri ale acestei Autoriti. Numai Autoritatea poate elibera autorizaii statelor membre pentru desfurearea activitilor n aceste zone (fie cercetri tiinifice, fie explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmeaz s duc eviden a i s supravegheze aceste lucrri. Din 1966 Autoritatea a obinut statut de observator pe lng ONU. Dac iniial cheltuielile erau suportate de ONU, ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de impartialitate si independenta in luarea deciziilor. Rolul principal pe care il are autoritatea const n faptul c ea mparte beneficiile financiare sau alte avantaje economice provenite din activitile din zon. Tot Autoritii i revine rolul principal n vederea garantrii, proteciei i conservrii mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promova i ncuraja cercetrile tiinifice marine Test nr.9 Subiectul 1: Principiul proteciei drepturilor si libertilor fundamentale ale omului 1.1 Definii principiul proteciei universale a drepturilor omului Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului reglementeaza asigurarea de catre stat a inviolabilitatii drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat. 1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului. Principiul respectrii drepturilor omului este relativ nou, cptand valene deosebite dup adoptarea Declaraiei universale a drepturilor omului. Prima consacrare oficial a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in Declaraia drepturilor, care consfinea dreptul omului la via i la libertate. Carta ONU conine i ea unele dispoziii care denot preocuparea societii internaionale in respectarea i garantarea drepturilor omului. Reafirmind in preambulul su credina in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea i valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a brbailor i femeilor, Carta ONU consfinete in mod expres la art. 56 obligaiile statelor privind respectarea universal i efectiv a drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, religie, limb etc. In anii care urmeaz de la data intrrii in vigoare a Cartei ONU, in cadrul Naiunilor Unite au fost elaborate numeroase instrumente politico-juridice internaionale, care au dat expresie preocuprilor pentru atingerea unui standard minim de protecie a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale personalitii individului, drepturile i obligaiile care-i revin in raport cu semenii si i societatea din care fac parte. Dintre documentele cele mai reprezentative care au fundamentat existena principiului respectrii drepturilor omului ca principiu de drept internaional este necesar de menionat: DeclaraiaUniversal a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948;

Cele dou Pacte internaionale cu privire la drepturile economice, sociale i culturale i cu privire la drepturile civile i politice, adoptate de Adunarea General a ONU la 16 decembrie 1966; Declaraia american a drepturilor i indatoririlor omului adoptat la Bogota in 1948; Convenia pentru protecia drepturilor omului i libertilor fundamentale semnat la Roma la 4 noiembrie 1950 in cadrul Consiliului Europei; Actul final alConferinei pentru Securitate i Cooperare in Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975 Documentele ulterioare adoptate in procesul CSCE la Madrid, Viena, Copenhaga i Paris Conventia privind reprimarea si prevenirea crimei de genocid din 1948 Conventia privind reprimarea si prevenirea apartheidului din 1973 1.3 Evoluai coninutul juridic al principiului Drepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele fizice in deferitele sale acceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este astazi destinatarul principal a surselor dreptului international. Au fost create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc doua tipuri de asemenea mecanisme: jurisdictionale(CtEDO) si administrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului). Pe linga categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite categorii de drepturi fundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile civile si politice din 1966). Astazi se cunosc trei generatii ale drepturilor omului: drepturi civile si politice drepturi economice,sociale si culturale drepturi colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor naturale,etc) De fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin i o serie de obligaii de drept internaional cum ar fi de pild: - obligaia statelor de a respecta standardele internaionale privind drepturile omului; - obligaia de a nu permite nici un fel de inclcare a drepturilor omului, creand mijloace judiciare la indemana celor ale cror drepturi au fost inclcate; - s se preocupe de asigurarea pentru toi oamenii a unui nivel de via corespunztor asigurrii sntii i bunstrii lor, preocupandu-se de adoptarea msurilor sociale necesare; - s asigure minoritilor naionale dreptul de a se asocia, de a duce impreun o via spiritual i de a-i prezerva identitatea etnic, lingvistic i religioas; - obligaia de a informa cu bun credin forumurile internaionale in legtur cu modul in care statele respect i aplic conveniile internaionale privind drepturile omului, manifestand o receptivitate fa de sugestiile i propunerile altor state, fa de recomandrile organizaiilor internaionale. In concluzie, este necesar de reinut c intre principiul drepturilor omului i principiile egalitii suverane i neinterveniei nu trebuie s existe raporturi de incompatibilitate. Msurile prin care sunt traduse in via reglementrile internaionale privind drepturile omului sunt in esen msuri interne adoptate de state in virtutea suveranitii lor. Afar de aceasta, este necesar de menionat c documentele internaionale creeaz doar un anumit cadru juridic general legat de protecia drepturilor omului, pe cand concretizarea acestor prevederi se efectueaz in ultim instan prin actul suveran al statului, prin reglementri interne, i in general prin contribuia organelor interne ale statului care vegheaz respectarea necondiionat a drepturilor omului in fiecare stat. Subiectul II: Platoul continental 2.1 Definii noiunea de platou continental Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea teritoriala,pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat ,pana la limita externa a marginii continentale sau pana la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale ,atunci cand limita exterioara a marginii continentale se afla la o distanta inferioara ,sau nu mai mult de 350 de mile marine masuarate de la aceleasi linii de baza ,fie nu mai nu mai mult de 100 mile marine de la izobata de 2500 m. 2.2 Analizai tehnicile de delimitare a platoului continental Conventia cu privire la dreptul marii prevede citeva tehnici de delimitare a platoului continental: 1. pan la o distan de 200 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a marginii continentale este inferioar celor 200 mile marine, 2. pan la o distan de 350 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar limea mrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a marginii continentale se intinde dincolo de 200 mile marine de la liniile de baz a mrii teritoriale,

3. in aceleai condiii, pan la o distan de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care este linia care leag punctele de 2500 m adancime.(1 strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungirea de 100 mile maritime)

Test nr.10 Subiect I: Cutuma Internaional 1.1 Definii noiunea de izvor de Drept Inernaional Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma internaional), care dau form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor dreptului internaional public, in primul rand statele. 1.2 Comparai cutuma cu tratatu internaional Asemanari: Ambele sunt izvoare de DIP Au forta juridica obbligatorie Sunt create prin acordul de vointa a statelor Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite conditii Sfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in spatiu Deosebiri: Tratatul Cutuma Recunoasterea se face pe cale expresa Recunoasterea se face tacit Reprezinta un acord scris Se incheie in forma verbala Ofera o regelementare clara si este usor Se face apel la alte surse auxiliare de dovedit acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constant Se adopta prin anumite proceduri specifice repetata Reglementeaza aproape toate domeniile Reglementeaza doar anumite sfere relatiilor internationale ale relatiiilor internationale Intruneste ambele elemente:spiritual si material Lipsa elementului material 1.3 Evaluai tehnici de probare a existenei cutumei Ne putem considera in prezena unei norme cutumiare din momentul din care fiecare dintre subiectele de drept internaional poate conta pe faptul c celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectul respectivei reguli. Un fenomen nou in legtur cu formarea cutumei rezid in participarea organizaiilor internaionale la procesul cutumiar. Aceast participare se manifest prin acte care dei eman de la organele organizaiilor internaionale, reprezint in ultim instan poziia adoptat de statele membre. Este vorba deci de o nou cale de manifestare a consimmantului statelor care imbogete considerabil procesul cutumiar. Ca exemplu de rezoluii ale Adunrii Generale ale ONU care au influenat mult procesul cutumiar pot fi enumerate urmtoarele: a. Declaraia universal a drepturilor omului din 10 decembrie 1948; b. Declaraia cu privire la declararea independenei rilor i popoarelor coloniale din 1960; c. Declaraia relativ la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial din 1963 etc. Cutuma are un neajuns, ce const in dificultatea dovedirii existenei acesteia, adic a dovedirii coninutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar putea fi luate in considerare: actele normative interne ale statelor (legi, hotrari ale guvernului, acte ale administraiei publice locale etc.); orice acte ale organelor statului cu puteri in planul relaiilor internaionale (acte ale unor ministere, note diplomatice, declaraii de politic extern, corespondena diplomatic etc.) hotrari ale instanelor de judecat, cu inciden in materia dreptului internaional; opiniile exprimate de delegaiile statelor in cadrul unor conferine internaionale sau in cadrul unor organe ale organizaiilor internaionale; dispoziiile unor tratate internaionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu intre statele pri, ci in raporturile dintre state tere sau intre acestea i statele pri. In concluzie, putem constata c cutuma internaional ii menine i in prezent o insemntate normativ determinat. Subiectul II: Statutul prizonierilor de rzboi 2.1 Definii noiunea de prizonier de rzboi Conform articolului 43-44 ale Conveniei de la Geneva din 12 august 1949, conceptul de prizonier de rzboi deriv din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din componena forelor militare aflate in conflict se consider combatani (adic au dreptul s participe nemijlocit la aciuni militare) i orice combatant, fiind prins in prizonierat de partea advers, este prizonier de rzboi. 2.2 Stabilii beneficiarii statutului de prizonier de rzboi Se bucur de protecie umanitar in calitate de prizonier de rzboi urmtoarele categorii de combatani:

2.3 Estimai drepturile exclusive i obligaia statelor n explorarea platoului continental Drepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului continental 1. Statul riveran exercit drepturi suverane asupra platoului continental n scopul explorrii lui i exploatrii resurselor sale naturale. 2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, n sensul c dac statul riveran nu exploreaz platoul continental sau nu-i exploateaz resursele naturale, nimeni nu poate s ntreprind astfel de activiti fr consimmntul su expres. 3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaia acestuia, efectiv sau fictiv, i nici de vreo declaraie expres. 4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale i alte resurse nebiologice ale fundului mrii i subsolului acesteia, ca i organismele vii care aparin speciilor sedentare, adic organismele care, n stadiul n care pot fi pescuite, sunt fie imobile pe fundul mrii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa altfel dect dac rmn n mod constant n contact cu fundul mrii sau cu subsolul acesteia. Cabluri i conducte submarine pe platoul continental 1. Toate statele au dreptul de a pune cabluri i conducte submarine pe platoul continental conform dispoziiilor prezentului articol. Insule artificiale, instalaii i lucrri pe platoul continental Prevederile art. 60 se aplic, mutatis mutandis, insulelor artificiale, instalaiilor i lucrrilor situate pe platoul continental. 1. n zona economic exclusiv, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea i de a autoriza i reglementa construirea, exploatarea i utilizarea de: insule artificiale; instalaii i dispozitive utilizate n scopurile prevzute de art. 56 sau n alte scopuri economice; instalaii i lucrri care pot mpiedica exercitarea drepturilor statului riveran n zon. 2. Statul riveran are jurisdicie exclusiv asupra acestor insule artificiale, instalaii i lucrri, inclusiv n materie de legi i reglementri vamale, fiscale, sanitare, de securitate i de imigrare. Foraje pe platoul continental Statul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza i de a reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fi scopurile acestora. Sparea de galerii Prezenta parte nu afecteaz dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgnd la sparea unor galerii, oricare ar fi adncimea apei n locul respectiv.

a) membrii forelor armate ale unei pri in conflict ai miliiilor i corpurilor de voluntari fcand parte din aceste armate; b) membrii altor miliii i membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din micrile de rezisten organizate aparinand unei pri in conflict, acionand in afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dac acest teritoriu este ocupat; c) membrii forelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autoriti nerecunoscute de puterea deintoare; d) Persoanele care urmeaz forele armate fr a face parte din ele, membrii civili ai echipajelor unitilor de munc sau ai serviciilor insrcinate cu bunstarea forelor armate; e) persoanele din randurile populaiei locale care iau benevol arma in maini pentru a opune rezisten. Beneficiaz de statut de prizonier de rzboi i rezervitii, membrii micrilor de rezisten, precum i membrii forelor armate in uniform care acioneaz pe teritoriul inamic in scopul obinerii de informaii sau distrugerea unor obiective militare. Nu se bucur de statutul prizonierilor de rzboi spionii, sabotorii, mercenarii i militarii care au comis crime de rzboi, dup ce un tribunal competent a pronunat o sentin impotriva lor. 2.3 Estimai drepturile i garaniile de care beneficiaz prizonierii de rzboi Prizonierii de rzboi ii pstreaz statutul lor juridic din momentul capturrii lor pan la repatriere. Drepturi: Orice act de agresiune sau omisiune ilicit care ar pune in pericol viaa sau sntatea unui prizonier de rzboi de sub puterea sa va fi considerat ca o grav inclcare a Conveniei, ei nu vor putea fi supui unei mutilri fizice sau experiene medicale de orice natur care nu ar fi justificat de starea sntii lor1. Protecia prizonierilor de rzboi trebuie s aib un caracter permanent, mai ales impotriva oricrui act de intimidare, contra insultelor sau curiozitii publice982. Orice inclcare a acestor reguli va antrena rspunderea statului respectiv i a celor care au efectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deintoare, antrenand moartea sau punand in pericol grav sntatea prizonierilor vor fi considerate infraciuni grave i echivaleaz cu crime de rzboi. Toate bunurile i obiectele prizonierului de rzboi vor rmane in posesia lui,984 iar bunurile ridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau repatrierii lui. Prizonierii de rzboi vor putea fi pui in libertate total sau parial, pe cuvant sau pe angajament in msura in care legile naionale ale statelor beligerante accept aceast posibilitate. Prizonierii de rzboi vor fi grupai in lagre dup naionalitate, sex, limba pe car o cunosc, obiceiurile lor. In ce privete cantitatea, calitatea i varietatea hranei, aceasta trebuie s fi satisfctoare pentru a menine sntatea prizonierilor, se va ine seama i de regimul obinuit al prizonierilor. Vor fi afiate in fiecare lagr, textul prezentei Convenii cu anexele sale, prevzute in art. 6, in limba cunoscut prizonierilor, iar la cerere ele vor fi comunicate prizonierilor aflai in imposibilitatea de a lua cunotin de textul afiat. Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de rzboi, cu excepia cazurilor in care legislaia Puterii deintoare autorizeaz un tribunal civil in mod expres s judece un membru al forelor armate. In toate cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronun asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum i asupra prizonierilor de rzboi care n-au implinit optsprezece ani. In cazul in care prizonierii de rzboi au evadat i cad din nou in prizonierat, nu vor fi pasibili de nici o pedeaps. Prizonierilor de rzboi li se recunoate dreptul de a dispune de unele resurse bneti care provin: dintr-un avans din solda lunar vrsat de puterea deintoare n funcie de gradul prizonierului; din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor n momentul lurii n prizonierat; din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de rzboi; din indemnizaiile de munc pltite de autoritile statului deintor; din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la rude sau de la diverse societi de caritate. Prizonierii au dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul Conveniei prevede c testamentul prizonierilor de rzboi trebuie s fie intocmit conform legislaiei rii lor de origine, care va lua msurile necesare pentru a aduce aceste condiii la cunotina Puterii deintoare. Obligatii:

Cu excepia ofierilor lor, toi prizonierii de rzboi sunt obligai la salut i la semnele exterioare de respect, prevzute de regulamentele propriei lor armate fa de toi ofierii Puterii dei n toare, in acest sens, fiind autorizat portul semnelor gradului i naionalitii, precum i al decoraiilor Test nr.11 1.1 Codificarea Dreptului Internaional Prin codificarea dreptului internaional se inelege operaiunea prin care se realizeaz sistematizarea normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul mrii, dreptul tratatelor etc. 1.2 Analizai formele i tipurile codificrii Activitatea de codificare a dreptului internaional se desfoar in dou forme principale: codificarea neoficial i oficial. Codificarea neoficial se realizeaz sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate de unii doctrinari, specialiti in domeniul dreptului internaional public, sau de ctre unele instituii i organizaii tiinifice interne sau internaionale cum ar fi Institutul de drept internaional, Asociaia de drept internaional, Institutul american de drept internaional .a. Codificarea neoficial a dreptului internaional nu are o for obligatorie pentru subiectele sale, ins cu toate acestea ea poate fi luat in consideraie atat in cadrul codificrilor oficiale, cat i in practica statelor precum i in jurisprudena internaional. Codificarea oficial este realizat de ctre state, avand o for obligatorie pentru subiectele dreptului internaional, in msura in care acestea recunosc i accept caracterul obligatoriu al actelor de codificare, devenind pri contractante la tratatele de codificare. Codificarea oficial a dreptului internaional a fost realizat pan in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui general. In acelai timp, exist o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate i o codificare a normelor regionale. Codificarea exista de 2 tipuri:de lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele deja existente si de lege ferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina la acel moment. 1.3 Estimai principale codificri eseniale ale Dreptului Internaional Activitatea de codificare a dreptului internaional se intensific dup cel de-al doilea rzboi mondial sub egida ONU. Adunarea General a ONU creaz in anul 1947 Comisia de drept internaional in calitate de organ subsidiar al su, cu misiunea de a pregti actele internaionale de codificare a dreptului internaional, de a formula cu precizie i sistematic regulile dreptului internaional, in domeniile in care exist o practic juridic considerabil, precedente sau opinii doctrinare. Ca urmare a acestei activiti, Comisia de drept internaional a elaborat proiecte a mai multor convenii de codificare a dreptului internaional, care ulterior au fost semnate i ratificate de ctre state. Acestea sunt patru convenii de la Geneva asupra dreptului mrii din anul 1958, Conveia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice din anul 1961, Convenia de la Viena cu privire la relaiile consulare din 1963, Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969, Conveia de la Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969, Conveia de la Viena cu privire la reprezentarea statelor in relaiile lor cu organizaiile internaionale cu caracter de universalitate din 1975, Conveia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de tratate din 1978, Conveia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de bunuri, arhive datorii de stat din 1983, Convenia de la Montego-Bay cu privire la dreptul mrii din 1982, Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state i organizaii internaionale sau intre organizaii internaionale din 1986 etc. In prezent, Comisia de drept internaional se preocup de codificarea unor aa domenii cum ar fi: rspunderea internaional a statelor, imunitatea de jurisdicie a statelor i a bunurilor acestora, statutul curierului diplomatic i a valizei diplomatice, reglementarea relaiilor dintre state i organizaiile internaionale, codificarea crimelor impotriva pcii i securitii omenirii. Subiectul II: Soluionarea Diferendelor maritime 2.1 Definii noiunea de difirend maritim Prin diferend maritim internaional se inelege acea confrontare obiectiv de interese intre subiecii dreptului internaional in legtur cu folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaii de ordin juridic intre prile implicate. 2.2 Analizai modalitile diplomatice de reglemtare a difirendelor maritime Dintre mijloacele politico-diplomatice convenia recomand negocierea i concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand apare un diferend intre statele pri in legtur cu interpretarea sau aplicarea conveniei, prile in litigiu vor proceda imediat la un schimb de preri privind

rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita cealalt sau celelalte pri s supun diferendul unei concilieri dup o procedur special. Aceast procedur este prevzut la anexa V la convenie. Concilierea. Dac invitaia unei pri de a supune diferendul maritim unei proceduri de conciliere a fost acceptat de cealalt parte, procedura de conciliere se declaneaz printr-o notificare scris. Comisia de conciliere se compune din cinci conciliatori desemnai de pe o list intocmit de Secretarul General al ONU,pentru intocmirea creia fiecare stat-parte la convenie este abilitat s desemneze patru conciliatori, care se bucur de cea mai inalt reputaie de imparialitate, de competen i de integritate. Numele unui conciliator va rmane pe list pan cand acesta esteretras de ctre statul-parte care l-a desemnat. Partea care declaneaz procedura concilierii numete doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunat din care unul poate s fie dintre cetenii si. Aceste numiri trebuie s fie menionate in notificare. Cealalt parte la diferend va numi in acelai mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificrii. Dac numirile nu sunt fcute in termenul prevzut, partea care a declanat procedura poate, in sptmana care urmeaz dup expirarea acestui termen, fie s pun capt procedurii printr-o notificare adresat celeilalte pri, fie s cear Secretarului General al ONU s efectueze aceste numiri. Secretarul General al ONU va efectua numirile necesare, alegand, cu consultarea prilor la diferend, persoane care figureaz pe lista conciliatorilor, in termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de cerere. Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei patru conciliatori desemnai vor numi un al cincilea de pe lista de conciliatori, care va fi preedinte. Dac numirea nu este fcut in termenul prevzut, fiecare parte poate, in sptmana care urmeaz dup expirarea acestui termen, s cear Secretarului General al ONU s efectueze aceast numire conform aceleiai procedurii. Dac prile nu convin altfel, comisia de conciliere ii stabilete singur procedura. In termen de 12 luni de la constituirea sa comisia trebuie s prezinte raportul su. Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimmantul prilor la diferend, s invite orice stat parte s-i prezinte punctul de vedere, verbal sau scris. Hotrarile de procedur, recomandrile i raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor si. Comisia poate supune ateniei prilor orice msur susceptibil de a facilita rezolvarea pe cale amiabil a diferendului. Comisia ascult prile, examineaz preteniile i obieciile lor i le face propuneri in scopul de a le ajuta s ajung la o rezolvare a diferendului pe cale amiabil. Raportul va conine eventualul acord intervenit sau, in lipsa acestuia, concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectul diferendului, precum i recomandrile pe care le consider potrivite in scopul unei rezolvri amiabile. Raportul se depune la Secretarul General al ONU i se transmite prilor in diferend. Acest raport, inclusiv toate concluziile sau recomandrile coninute, nu este obligatoriu pentru prile in diferend. Procedura de conciliere este incheiat in urmtoarele cazuri: 1. atunci cand diferendul a fost rezolvat, 2. cand prile au acceptat sau o parte a respins recomandrile din raport printr-o notificare scris adresat Secretarului General al ONU, 3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicrii raportului prilor. Onorariile i cheltuielile comisiei vor fi suportate de ctre prile la diferend. Printr-un acord aplicabil numai diferendului respectiv, prile la diferend pot conveni s deroge de la acesta procedur. 2.3 Evaluai Eficiena Tribunalului Internaional pentru Dreptul mrii n soluionarea difirendelor maritime. Ratione materiae competena Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor i cererilor care ii sunt supuse potrivit conveniei, precum i asupra tuturor chestiunilor prevzute in mod special in orice alt acord, care confer competen Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in faa Tribunalului statelepri la convenie, precum i entitile, altele decat statelepri, in toate cazurile prevzute in partea a XI (Zona) a conveniei sau pentru orice deferendo supus in conformitate cu orice alt acord care confer competen Tribunalului i este acceptat de toate prile la diferend. La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica dispoziiile conveniei i celelalte reguli de drept internaional care nu sunt incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultii pe care o are Tribunalul de a statua ex aequo et bono dac prile in diferend sunt de acord. Atunci cand una dintre pri la diferend nu se prezint in faa Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziie, cealalt parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii i luarea unei hotrari. Absena uneia din pri sau faptul c una dintre pri nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziie, nu pot constitui un obstacol pentru desfurarea procedurii. Atunci cand intr-un diferend un stat-parte consider c are un interes de ordin juridic, acesta se poate adresa Tribunalului cu o cerere pentru intervenie in proces. Dac Tribunalul admite cererea de intervenie, hotrarea sa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit,dar numai in msura in care se refer la aspectele care au fcut obiectul interveniei. Tribunalul, inainte de a lua hotrarea, trebuie s se asigure nu numai c are competena de a soluiona diferendul, ci i c cererea este intemeiat in fapt i in drept. Hotrarea Tribunalului este definitiv i toate prile trebuie s i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru prile in litigiu i numai pentru cauza rezolvat. La cererea oricrei dintre pri, in caz de contestaie privind sensul i cuprinsul hotrarii, Tribunalul este competent s o interpreteze.

Test nr.12 Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaional 1.1 Definii noiunea de sistem a dreptului internaional Sistemul dreptului internaional reprezint o totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente i anume: principii de drept fundamentale i speciale, norme convenionale i cutumiare,instituii i ramuri de drept internaional. 1.2 Analizai elementele sistemului dreptului internaional In calitate de element al sistemului dreptului internaional, norma de drept internaional poate fi definit ca o regul de conduit, creat i recunoscut de subiecii dreptului International ca fiind obligatorie. Principiul fundamental de drept internaional este acea regul de conduit general, abstract, impersonal, posedind cel mai inalt grad de imperativitate, care apr valorile vitale caracteristice unei anumite etape istorice de dezvoltare a civilizaiei umane. Instituia dreptului internaional poate fi definit drept un ansamblu de norme juridice internaionale, ce reglementeaz un domeniu restrans al relaiilor internaionale, i anume, determin regimul juridic internaional al unui anumit spaiu (de exemplu instituia dreptului de trecere inofensiv prin marea teritorial) sau se refer la un obiect determinat de reglementare juridic (de exemplu instituia privilegiilor i imunitilor consulare, instituia drepturilor minoritilor, instituia recunoaterii statelor etc.). Instituiile, la rindul lor se impart in instituii ramurale i instituii interramurale. Sunt considerate instituii interramurale acele instituii compuse din norme juridice care intr in componena a dou sau mai multe ramuri (de exemplu instituia rspunderii juridice internaionale, instituia succesiunii). Normele instituiei juridice ramurale se creeaz in cadrul unei ramuri concrete i cuprind anumite compartimente ale lor (de exemplu in dreptul internaional maritim pot fi evideniate grupe de norme care reglementeaz regimul juridic al mri teritoriale, a zonei economice exclusive, platoului continental, regimul juridic al mrii libere etc.) Ramura dreptului internaional reprezint o totalitate de norme juridice convenionale i cutumiare, ce reglementeaz raporturile de un anumit tip aprute intre subiecii dreptului international in cadrul unui domeniu mai larg de cooperare internaional, ce constituie obiect de reglementare a dreptului internaional public i are un grad inalt de codificare universal, caracterizat prin existena principiilor aplicabile acestui domeniu concret al relaiilor internaionale. Sunt considerate ramuri de drept internaional public dreptul securitii internaionale, dreptul cosmic,dreptul organizaiilor internaionale, dreptul tratatelor, dreptul mrii, dreptul aerian, dreptul diplomatic i consular etc. 1.3 Evaluai sistemul dreptului internaional Sistemul dreptului internaional public la etapa de azi s-a modificat considerabil i continu s-i schimbe coninutul datorit apariiei i dezvoltrii noilor domenii ale relaiilor internazionale (sfera investiional, informaional etc.), precum i datorit diversitii opiniilor despre sistemul dreptului internaional, intilnite in literatura de specialitat, precum i datorit aspiraiilor multor savani de a recunoate noi domenii ale relaiilor internaionale drept obiect de reglementare a dreptului internaional. Lista instituiilor i ramurilor de drept internaional nu este exhaustiv, ele aflinduse in permanent dezvoltare i completare. Totodat coninutul i denumire anumitor ramuri i instituii pot varia de la un stat la altul. Unele ramuri i instituii de drept internaional au aprut multe secole in urm (de exemplu dreptul tratatelor, dreptul conflictelor armate, un numr considerabil de instituii ale dreptului diplomatic, dreptului mrii etc.).41 Alte instituii i ramuri au aprut in secolul XX (de exemplu dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securitii internaionale, dreptul internaional ecologic, instituia platoului continental, instituia zonei economice exclusive,instituia asigurrii securitii navigaiei aeriene, instituia repatrierii astronauilor). Al treilea grup de instituii i ramuri sunt astzi in proces de devenire (de exemplu dreptul International nuclear, dreptul internaional ecologic etc.) Or, in opinia profesorului Kohen o nou ramur de drept internaional apare atunci cind sunt intrunite urmtoarele criterii: criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt interzicerea utilizrii forei, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, egalitatea suveran a statelor, neintervenia in afacerile interne ale unui stat; criteriul instituional: modalitatea in care sunt exercitate pe plan internaional funciile legislativ,executiv i reglementarea diferendelor; criteriul subiectiv: determinarea creatorilor i destinatarilor regulilor e conduit. Subiectul II: Funciile consulare 2.1 Definii noiunea funciilor consulare Funciile consulare-reprezint totalitatea activitilor oficiilor consulare i ale personalului acestora. 2.2 Clasificai funciile consulare. Dup obiectul lor sau dup domeniul pe care l abordeaz, funciile consulare pot fi: funcii cu caracter politic, altele dect funciile diplomatice;

- funcii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimitor i statul primitor pe teritoriul cruia i desfoar consulatul activitatea; funcii culturale; foarte multe consulate romneti nglobeaz minicentre culturale, avnd o activitate cultural intens (Consulatele de la Veneia, Canal Grande, etc.) i unde funcia consular de promovare a culturii este de fapt una dintre cele mai importante; - funcii care se refer la protecia cetenilor; spre deosebire de ambasade, care se concentreaz n principal pe promovarea intereselor statelor, a autoritilor de stat, consulatele se preocup de problemele cetenilor. Ele includ de asemenea, funcii administrative, funcii de stare civil, notariale, jurisdicionale i funcii care se refer la marina comercial, nave i aeronave i la obligaii militare. Din punct de vedere al coninutului acestor funcii, ele pot fi mprite n dou categorii: a) funcii care sunt conferite de ctre statul trimitor oficiului consular respectiv; b) funcii care sunt recunoscute de ctre statul primitor ,cel pe teritoriulcruia i desfoar activitatea. Ca regul general, coninutul acestor funcii consulare este negociat i inclus n conveniile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le ncheie, o parteimportant a acestor convenii consulare se concentreaz tocmai pe funciileasupra crora cele dou state i dau acordul s fie ndeplinite de ctre oficiile consulare. 2.3 Formulai specificul fiecrei funcii consulare n parte Funciile consulare sunt exercitate de ctre posturile consulare i, de asemenea, de ctre misiunile diplomatice i constau in: a) a proteja in statul de reedin interesele statului trimitor i ale cetenilor si, persoane fizice sau juridice, in limitele admise de dreptul internaional; b) a favoriza dezvoltarea relaiilor comerciale, economice, culturale i tiinifice intre statul trimitor i statul de reedin i a promova in orice alt mod relaii amicale intre ele in cadrul dispoziiilor prezentei Convenii; c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiiile i evoluia vieii comerciale, economice, culturale i tiinifice a statului de reedin, a face rapoarte in aceast privin ctre guvernul statului trimitor i a da informaii persoanelor interesate; d) a elibera paapoarte i documente de cltorie cetenilor statului trimitor, precum i vize i alte documente corespunztoare persoanelor care doresc s mearg in statul trimitor; e) a acorda ajutor i asisten cetenilor, persoane fizice i juridice, ai statului trimitor; f) a aciona in calitate de notar i de ofier de stare civil i a exercita funcii similare, ca i unele funcii de ordin administrativ, in msura in care legile i regulamentele statului nu se opun la aceasta; g) a apra interesele cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau juridice, in succesiunile de pe teritoriul statului de reedin, in conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin; h) a apra, in limitele fixate de legile i regulamentele statului de reedin, interesele minorilor i incapabililor, ceteni ai statului trimitor, mai ales atunci cand este cerut instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei; i) sub rezerva practicilor i procedurilor in vigoare in statul de reedin, a reprezenta pe cetenii statului trimitor sau a lua msuri in scopul asigurrii reprezentrii lor adecvate in faa tribunalelor sau a altor autoriti ale statului de reedin pentru a cere, in conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin. adoptare de msuri provizorii in vederea aprrii drepturilor i intereselor acestor ceteni atunci cind, datorit absenei lor sau din orice alte cauze, ei nu-i pot apra in timp util drepturile i interesele; j) a transmite acte judiciare i extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii in conformitate cu acordurile internaionale in vigoare sau, in lipsa unor asemenea acorduri, in orice mod compatibil cu legile i regulamentele statului de reedin; k) a exercita drepturile de control i de inspecie prevzute de legile i regulamentele statului trimitor asupra navelor maritime i a navelor f1uviale avand naionalitatea statului trimitor i asupra aeronavelor inmatriculate in acest stat, ca i asupra echipajelor lor; 1) a acorda asisten navelor i aeronavelor menionate in alineatul k din prezentul articol, precum i echipajelor lor, a primi declaraiile asupra curselor acestor nave, a examina i a viza documentele de bord i. fr a prejudicia prerogativele autoritilor statului de reedin, a face anchete privind incidentele survenite in cursul cltoriei i a reglementa, in msura in care legile i regulamentele statului trimitor autoriz aceasta, divergenele de orice natur intre cpitan, ofieri i marinari; m) a exercita orice alte funcii incredinate unui post consular de ctre statul trimitor, care nu sint interzise de legile i regulamentele statului de reedin sau la care statul de reedin nu se opune, sau care sunt menionate in acordurile internaionale in vigoare intre statul trimitor i statul de reedin. TESTUL13 Subiectul I: Subiecii Dreptului Internaional Public 1.1)DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL Subiect international public--sunt entitile care particip direct la raporturile internaionale reglementate de dreptul internaional public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii internaionale, iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere internaional.reprezinta particularitati esentiale in comparatie cu dreptul intern.

1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANI In DIP contemporan avem urm sub. : *Statul :o colectivitate umana cu toate trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita din teritoriu si populatie. * Entitatile statale contestate : - Vaticanul -Orasele libere *Alti actori ai rel. internat. : -org.intern. reprezint forme de coordonare a colaborrii internaionale n diferite domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, n care se prevd obiectul i scopurile organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii obiectivelor pentru care au fost constituite. -miscarile de eliberare nationala; -pers. Fizica- Insa pentru comiterea crimelor de razboi sau a crimelor impotriva pacii si umanitatii, care constituie infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan international, in fata instantelor jurisdictionale -corporatiile transnationale o entitate economic format dintr-o companie-mam i filialele ei din strintate. -companiile publice internationale -umanitatea 1.3)Evaluai statutul RM ca subiect de Drept Internaional Public luind in consideratie legea cu privire la tratalele internationale si la reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la conventia cu privire la dr marii ne putem da seama ca din punc de vedere formel ea reprezinta un subiec activ pe cind practic mai avem multe pina la perfectiune.ideea principala mai departe improvizati Subiectul II : Organele jurisdicionale internaionale 2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale internationale Organele jurisdictiei internationale totalitatea organelor internationale competente sa solutioneze litigiile aparute intre sub. pe plan international. Din punct de vedere tipologic i conceptual jurisdiciile internaionale se impart in dou mari categorii: 1. Jurisdicia internaional ad-hoc i 2. Jurisdicia internaional permanent Jurisdicia internaional ad-hoc. In dreptul internaional public prin jurisdicia ad-hoc se subinelege arbitrajul internaional. Marian Niciu il definete ca fiind judecata pe plan internaional a unui diferend de ctre o instan de judecat ad-hoc, constituit de prile in diferend La randul su, din punct de vedere organizaional, arbitrajul internaional se poate constitui in urmtoarele forme1184: - arbitrul unic, - comisia mixt, - tribunalul arbitral, - tribunalul arbitral mixt, - arbitrajul special - arbitrajul instituionalizat Arbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aib cetenia prilor in conflict pentru a se asigura i pe aceast cale, imparialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe o baz paritar i era format numai din ceteni ai parilor in conflict. Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei dintr-un numr impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot fi ceteni ai statelor in conflict, iar ceilali sau cellalt ceteni ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. Dup primul Rzboi Mondial tribunalele arbitrale mixte au avut ca sarcin soluionarea diferendele nscute din rzboi. Aceste tribunale aveau o permanen relativ, fiind destinate s soluioneze anumite categorii de diferende. Tribunalul arbitral mixt era compus din trei membri cate un cetean al unui stat neutru in timpul rzboiului. Arbitrajul special. Un astfel de organ se constituie pentru soluionarea unor categorii aparte de diferende ce vor aprea eventual. Jurisdicia internaional permanent. Instanele jurisdicionale internaionale cu caracter permanent sunt creaia secolului XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanent de Justiie Internaional (CPJI), infiinat dup primul Rzboi Mondial prin Pactul Ligii Naiunilor. Prima edin de inaugurare a avut loc in 1922, Curtea activand pan in 1946, cand cedeaz misiunea juris dicional in favoarea succesoarei sale Curtea Internaional de Justiie (CIJ) La randul su, instanele internaionale de judecat pot fi clasificate dup diferse criterii: 1. Dup ntinderea competenei distingem: - de competen general CPJI, CIJ, Curtea de Justiie a Uniunii Europene (CJUE); - de competen special Curtea European a Drepturilor Omului (CEDO), Tribunalul Internaional pentru Dreptul Mrii (TIM), Tribunalul Administrativ al Naiunilor Unite (TANU),

Curtea Internaional Penal (CIP). 2. Dup obiectul diferendelor: - teritoriale CIJ; - in materia dreptulor omului CIJ, CEDO, CJUE; - de reprimare a infraciunilor internaionale CIP, Tribunalul internaional pentru ex-Iugoslavia, Tribunalul internaional pentru Rwanda; - maritime TIM, CIJ. 3. Dup calitatea justiiabililor: - intre state CPJI, CIJ, TIM, CJUE, CEDO; - intre state i persoane fizice sau persoane juridice CEDO, CJUE, TIM; - intre state i organizaii internaionale CJUE, TIM; - intre organizaii i persoane fizice TIM, TANU. 2.2)COMPARATI COMPETENTA JURIZDICTIEI INTERNATIONALE Dreptul internaional actual recunoate existena unei puteri inerente jurisdiciilor internaionale, atat judiciare cat i arbitrale, de a soluiona litigiile cu privire la propria com peten. Competena jurisdiciei de a decide asupra propriei competene se stabilete in momentul examinrii admisibilitii cererii introductive i constituie baza unei puteri bine delimitate. Identificarea competenei unei juriddicii internaionale depinde de modalitatea de atribuire a ei. Dreptul contentiosului internaional cunoate 3 modaliti de atribuire a competenei: 1. modaliti convenionale, 2. modaliti unilaterale i 3. modaliti autoritare. Modalitile convenionale. Printre aceste modaliti figureaz compromisul i clauza compromisorie. Compromisul este un acord care are ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau o serie de diferende actuale. Este de precizat c acest acord fixat in compromis vizeaz in egal msur acordul in favoarea unui organ judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului internaional compromisul este un tratat internaional, incheiat intre prile diferendului care trebuie s fie subiecte de drept internaional public, respectiv se supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaionale, reglementat prin Convenia de la Viena asupra tratatelor internaionale din 1969. Modalitile unilaterale. Aceste modaliti imbrac forma declaraiilor unilaterale de recunoatere a jurisdiciei obligatorii a unor instane internaionale. Cu alte cuvinte, unele tratatele internaionale prin care se creaz o jurisdicie pot subordona autoritatea puterii jurisdicionale unei declaraiei unilaterale, de regul facultativ, din partea statului contractant, prin care acesta recunoate, obligatoriu in privina sa jurisdicia internaional. Modaliti autoritare. Aceste modaliti de atribuire a jurisdiciei unor jurisdicii internaionale s-au realizat in practica internaional prin rezoluiile Adunrii Generale sau Consiliului de Securitate, organe ale ONU. In acest sens, nu este exclus ca un acord intre state s abiliteze o organizaie internaional de a crea un tribunal internaional 2.3)principalele reguli de procedura la examinarea contenciosului international In mod normal o jurisdicie internaional dispune de o procedur ordinar a instanei (asupra fondului) i poate recurge la proceduri incidente. Procedur ordinar presupune cateva etape in mare parte inspirate din procedura intern: 1. Introducerea n instan. In cazul unei jurisdicii permanente sesizarea instanei are loc printr-un act unilateral din partea reclamantului, care imbrac forma unei cerere contra reclamatului sau prin notificarea compromisului dintre pri. Potrivit art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate grefierului, care trebuie s le comunice imediat tuturor interesailor.Cererea sau notificarea trebuie s indice expres obiectul diferendului i prile. 2. Duelul jurisdicional. Din momentul sesizrii, jurisdicia aplic principiul contradictorialitii i prilor li se asigur o egalitate procesual. Orice document adus in fa tribunalului de ctre o parte este transmis celeilalte pri pentru replic. Prile sunt reprezentate in faa jurisdiciilor internaionale de ctre agenii lor, care pot fi asistai de consilieri sau avocai1214. De regul, procedura contencioas cuprinde 2 faze: scris i oral. 3. Adoptarea hotrrii. Deliberrile sunt secrete i supuse unor reguli specifice fiecrui tribunal, destinate s degajeze un enun legal. Scopul lor este de a oferi fiecrui judector posibilitatea s contribuie direct la procesul adoptrii opiniei colegiale a tribunalului Afar de procedura ordinar, jurisdicia internaional realizeaz aciuni procesuale in cadrul procedurilor incidente. Acestea sunt complementare procedurii de baz i de fapt, in mare msur, contribuie fie la buna ei derulare, fie la meninerea unei ordini juridice provizorii pan la decizia final. Tribunalul internaional recurge la procedura incident in 3 situaii, in cazul: 1. Interveniei terilor. Dreptul contenciosului internaional recunoate terilor, care justific un interes de ordin juridic, dreptul de intervenie in cadrul unui proces jurisdicional care opune dou alte pri1217. In acest sens, terul adreseaz o cerere tribunalului in care aduce argumentele ce justific interesul su in cadrul procedurii

declanate. In fine, tribunalul este acela care autorizeaz aceast intervenie. In caz de acceptare a terului, el nu devine parte la proces, dar ii prezint observaiile sale i hotrarea tribunalului in partea ce vizeaz interpretarea unui tratat la care este parte terul, ii va fi opozabil1218. 2. Excepiilor preliminare. O excepie preliminar este o obiecie in adresa jurisdiciei tribunalului scopul creia este de a impiedica examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecvent in cazul cand tribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere 3. Msurilor conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in instana internaional nu are efect suspensiv. Deoarece procedurile jurisdicionale sunt destul de lungi, mai ales atunci cand sunt intarziate de examinarea excepiilor preliminare, tribunalul poate decide, la cererea unei pri, ordonarea msurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel de decizie nu constituie o practic frecvent, pentru c ar insemna suspendarea aciunii care a condus la apariia diferendului, ceea ce ar insemna o avantajare provizorie a unei pri in diferend1221. Test nr. 14 Subiectul I. Normele dreptului internaional 1.1Definii noiunea de norm de Drept Internaional Norma de drept internaional poate fi definit drept o regul de conduit general, creat de subiecii dreptului internaional, ce reglementeaz relaiile dintre acetia i este recunoscut ca fiind obligatorie. Coninutul normelor dreptului internaional il formeaz drepturile i obligaiile cu care sunt investite statele i ali subieci de drept internaional. 1.2 Clasificai normele dreptului internaional Clasificarea normelor de drept internaional public comport un interes deosebit teoretic, in doctrin fiind propuse urmtoarele criterii de clasificare: 1. in dependen de aciunea fa de cercul de participani la raporturile de drept internaional public pot fi deosebite: - norme universale, care reglementeaz raporturile dintre toi subiecii de drept internaional. Aceste norme, fiind reguli de conduit obligatorii adresate unui cerc nedeterminat de subieci de drept internaional, formeaz dreptul internaional comun. - norme regionale ce acioneaz doar fa de un numr limitat de participani. Prin norme regionale sunt reglementate raporturile juridice dintre subiecii aparinind unei anumite regiuni geografice ins cu referire la un obiect comun de reglementare. - norme locale sunt acele norme care reglementeaz raporturile juridice dintre doi sau ciiva subieci de drept internaional. Normele locale pot fi atit personificate cit i nepersonificate. 2. in dependen de locul i rolul normelor in sistemul de drept: - norme materiale conin drepturile i obligaiile subiecilor dreptului internaional; - norme procesuale pot fi definite in dou accepiuni. Lato sensu, norme procesuale sunt considerate normele care reglementeaz procesul de creare i realizare a dreptului. Stricto sensu,normele procesuale sunt acele norme care reglementeaz procesul de realizare a dreptului. Normele procesuale posed sanciuni specifice. 3. in dependen de metoda de reglementare juridic, normele de drept internaional se impart in: - norme dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face abatere de comun acord, dac aceasta nu prejudiciaz interesele legitime ale altor state. - norme imperative, care prescriu un model concret de conduit juridic, de la care nu este permis nicio abatere. Printre normele imperative au inceput s se evidenieze principiile fudamentale de drept internaional, numite norme jus cogens. Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale dreptului internaional prin efectele pe care le produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la norma jus cogens provoac nulitatea aciunilor subiecilor de drept internaional. 1.3.Evaluai specificul normelor ius cogens Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite in Conventia de la Viena, cu privire la dreptul tratatelor, unde se spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si recunoscuta de societatea internationala a statelor in ansamblu ei drept norma de la care nu se permite nici o abatere si care poate fi modificata doar printr-o norma cu acelasi caracter. Trasaturile normelor jus cogens sunt urmatoarele: generala; impersonala; universala; de maxima imperativitate. Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele 10 principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei si neamenintarea cu aplicarea ei in relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile interne ale unui

stat, solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu bunacredinta a obligatiilor internationale, dreptul popoarelor la auto-determinare, respectarea universala a drepturilor omului, egalitatea suverana a statelor), care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob. Subiectul II: Organizaia Naiunilor Unite organizaie cu vocaie universal 1.1.Definii noiunea de organizaie internaional Organizaia internaional este o asociaie de state fondate n baza principiului egalitii suverane care are la baz un act constitutiv (tratat internaional), are o structur proprie, buget i personalitate distinct de cea a fondatorilor. 1.2.Analizai istoria crerii O.N.U ONU iniial a existat sub forma altei organizaii i anume Liga Naiunilor format prin tratatul de la Versailles 1920. Scopul Ligii naiunilor era dezarmarea, prevenirea rzboaielor prin intermediul securit ii colective, rezolvarea disputelor inter-naiuni prin negociere, diplomaie i mbuntirea calitii vieii. Liga nu dispunea de armat proprie i dup o serie e eecuri nu a putut face fa agresiunilor Axei Berlin-RomaTokyo, declanndu-se al doilea rzboi mondial. La ncetarea rzboiului n 1945, reprezentani ai 50 de ri s-au ntlnit la San Francisco pentru a Semna Carta ONU i astfel Liga a fost nlocuit cu Organizaia Naiunilor Unite motenind numeroase agenii i organizaii fondate de Lig. Numele de United Nations a aprut pentru prima dat n Declara ia preedintelui american Roosvelt n 1942 cnd 26 de ri i-au unit forele pentru a nfrunta Axa. 1.3Evaluai sistemul i funciile organelor principale ale ONU Potrivit Cartei, ONU are 4 obiective majore: 1) sa mentina pacea si securitatea internationala; 2) sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni; 3) sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului; 4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor. ONU are 6 organe distincte, fiecare avnd funciile ei caracteristice: a)Adunarea General este organul principal i deliberativ care poate examina principiile generale de cooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmarea si reglementarea narmarilor, si poate face recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate. b)Consiliul economic si social poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale n domeniile economic, social, cultural, al nvatamntului, al sanatatii si n alte domenii conexe si poate face recomandari n privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate face recomandari n scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. c)Consiliu de securitate duce rspunderea pentru pacea i securitatea omenirii. Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend, n scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune n primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale. d)Consiliu de tutel examineaz problemele referitoare la teritoriile ce nu sunt capabile s se autoadministreze. e)Secretariatul ndeplinete lucrrile de secretariat (arhiv, petiii, depozitarea tratatelor) f)Curtea Internationala de justitie - organul judiciar principal al Natiunilor Unite. Test nr. 15 Subiectul I: Raportul dintre dreptul internaional i dreptul intern 1.1Definii ordinea juridic internaional Prin ordine juridic internaional subnelegem modul de organizare i funcionare a societii internaionale, precum i principiile i modul de interaciune ntre subiecii Dreptului Internaional. 1.2.Analizai doctrinele i teoriile ale raportului dintre Dreptul Internaional i naional n literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de baz: 1)Teoria dualist presupune c Dreptul Internaional i cel Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care conin norme ce reglemeateaz diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evoluioneaz dup metoda liniilor paralele, niciodat intersectndu-se. 2)Teoria monismului afirm existena a 2 sisteme de Drept care reglementeaz raporturi juridice diferite ns se ntlnesc situaie de coeziune a lor. Cele mai ntlnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim de frontier, relaii diplomatice. Aceast teorie cunoate 2 accepiuni:

a) Monismul cu privatul Dreptului Internaional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziie e adoptat de constituia Franei, Federaiei Ruse. Aceast teorie prevede c atunci cnd exist conflict ntre normele Dreptului Internaional i cel Naional se aplic prevederile Internaionale. b) Monismul cu privatul Dreptului Intern. Aceast teorie e antagonic celeilalte. Autor (kauffman). Aceast poziie e prevzut de constituia Nicaragua. 1.3 Formulai particularitile raportului dintre dreptul constituional al RM i dreptul Internaional Acest raport poate fi sesizat din art. 4 si 8 a Constituiei RM care prevede c: 1.Dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile omului se interpreteaz i se aplic n concordan cu Declaraia Universal a drepturilor omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care RM este parte. 2. Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care RM este parte i legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale (art.4) Citind articol se creaz impresia c prioritate asupra legilor interne au doar reglementrile interna ionale ce in de drepturile omului iar aceast prioritate se rsfrnge asupra tuturor legilor (inclusiv cele consitu ionale). Pentru a elucida aceast neclaritate Curtea Constitu ional n 1999 s-a pronunat asupra interpretrii art. 4 i 8 din Constituie. Hotrrea Curii Constituionale stipuleaz ns c: Reglementrile internaionale au prioritate asupra tuturor legilor nafar de cele constituionale. Reglementrile internaionale au prioritate nu doar dac in de domeniul drepturilor omului, dar oricare reglementri prevzute n tratatele internaionale la care RM este parte. Subiectul II: Regimul juridic al zonelor polare 2.1Definii noiunea de zon polar. Zona polar reprezint zona geografic situat fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud (Antarctica). 2.2.Analizai instrumentele internaionale ce reglementeaz statutul Arcticii i Antarcticii. Statutul Arcticii este determinat de reglementrile internaionale i legislaia statelor riverane la Oceanul ngheat de Nord. O organizaie internaional care are atribuii n acest sens este Consiliul arctic format din 8 state care scopul de a coordona i coopera cu activitile statelor n regiunea dat. Referitor la Antarctica, n sec. XX mai multe state au ncercat s-i atribuie unele pri din Antarctica. Pentru a stabili regimul juridic aplicat acestei zone n 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire la Antarctica. n vederea respectrii lui s-a creat un sistem de control i inspecie reciproc care se realizeaz prin observatorii desemnai de reprezentanii celor 12 pri la tratat. Pentru a soluiona problemele referitoare la resursele minerale din zon n 1988 a fost adoptat Convenia privind reglementarea activitilor asupra resurselor minerale din Antarctica. 2.3Formulai particularitile regimului juridic al Arcticii i Antarcticii Regimul juridic al Arcticii s-a format ntr-o perioad lung i continu n prezent. O ncercare de a determina ca acest regim a avut loc la iniiatva savantului rus lakhtin care a naintat teoria sectoarelor. Aceast teorie favoriza Federaia Rus i defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost acceptat unanim. Unica reglementare este cuprins n Convenia cu privire la Dreptul Mrii din 1982 care recunoate dreptul statelor riverane zonelor cu ngheuri s ia msuri de protecie i control asupra polurii pe o distan de 200 m.m. n prezent Arctica necesit o tot mai clar reglementare internaional. Principiul de baz al regimului internaional al Antarcticii este folosirea ei numai n scopuri panice. Aceast zon are un statut de demilitarizare, neutralizare i denuclearizare. Antarctica este ns liber pentru cercetri tiinifice. Att timp ct tratatul de la Washington din 1959 este n vigoare nici un stat nu poate nainta pretenii teritoriale asupra zonei. Test nr.16 Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor 1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a statelor Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a dreptului internationa-prezenta la subiecti sai a calitatii de suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor juridica indiferent de momentul aparitiei ,factorul teritorial ,demografic,economic. 1.2Analizati evolutia istorica si codificarea principiului Inc din secolul al 16lea, ca o reacie la inegalitatea practicat i la arbitrariul marilor puteri s-a artat necesitatea recunoaterii egalitii in drepturi a statelor. Hugo Grotius releva c principiul egalitii intre indivizi ii gsete expresie i relaiile dintre state, iar Pufendorf avea s sublinieze c egalitatea statelor este o expresie a suveranitii lor. In ultimele decenii s-a dezvoltat o literatur bogat despre egalitatea suveran a statelor,98 accentuindu- se semnificaia pe care o are acesta in promovarea unor relaii de inelegere intre state. Dreptul la suveranitate i independen a fost mult teoretizat de juriti de prestigiu. In opinia profesorului George Plastara dreptul de suveranitate consist in aceea c statul este stpin de a hotri aa cum crede de

cuviin asupra intereselor sale i de a gsi el insui mijloace pentru a infptui ceea ce consider c este conform acelor interese. Principiul egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele acte: 1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile economice ale statelor(Montevideo,1933) 2.Carta ONU 1945 3.Declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce dintre state 1970 4.Actul final de la Helsinki 1975 1.3 Evaluati continutul juridic al principiului Suveranitatea de stat reprezint un principiu att al dreptului intern ct si al dreptului internaional. Suveranitatea reprezint dreptul unui stat de a rezolva liber si dup propria sa apreciere problemele sale att n plan intern ct si extern, fr a transgresa n nici un fel drepturile altor state si nici principiile fundamentale ale dreptului internaional. Suveranitatea statului este unitar si presupune respectarea suveranitii altor state. n ceea ce priveste caracteristicile suveranittii de stat, aceasta implic independena deplin politic si economic a statului, dreptul acestuia de a fundamenta si a realiza dup cum am menionat propria sa politic extern si intern. Suveranitatea se caracterizeaz prin exclusivitate, n sensul c pe teritoriul unui stat nu pot coexista, n principiu dou suveranitti, ci doar una singur. Una din consecinele principale ale egalitii suverane o reprezint inalienabilitatea si indivizibilitatea teritoriului de stat. Legtura puternic a suveranitii cu toate celelalte principii este reliefat de faptul c din suveranitate decurg direct o serie de consecine juridice precum: suveranitatea permanent asupra bogiilor i resurselor naturale, dreptul de liber alegere a regimului social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul de a stabili relaii oficiale, de a participa la viaa internaional, de a adopta orice msuri necesare pentru conducerea vieii interne i externe a poporului respectiv. Coninutul principiului egalitii suverane a statelor este format din anumite drepturi i obligaii care le revin. Din acest principiu decurg urmtoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la personalitate internaional, dreptul statului de a i se respecta integritatea teritorial, dreptul inerent la legitim aprare, dreptul de a-i stabili singur sistemul su economic, cultural i normativ, dreptul de a defini i conduce in mod liber relaiile sale cu alte state conform dreptului internaional, dreptul de a aparine sau nu organizaiilor internaionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale, dreptul de participa la conferine internaionale, dreptul de legaie activ i pasiv etc. Acest principiu mai prevede ins i unele obligaii pentru state cum ar fi respectarea suveranitii altor state, s respecte personalitatea internaional a celorlalte state i s indeplineasc cu bun credin obligaiile sale internaionale. Afar de aceasta, acest principiu mai presupune c toate statele indiferent de factorii geopolitici au aceleai drepturi i obligaii fundamentale aa cum rezult din dreptul internaional cum ar fi egalitate de capacitate juridic a statelor de a dobandi drepturi i de a-i asuma obligaii pe plan internaional, participarea statelor in condiii de egalitate la crearea dreptului internaional, la conferine internaionale, la organizaii internaionale precum i aplicarea in mod egal a dreptului internaional tuturor statelor. Astfel, este necesar s precizm c egalitatea in drepturi ca principiu care decurge din cel al suveranitii statelor, nu presupune egalitatea de facto intre state, ci doar capacitatea egal din punct de vedere juridic de a dobandi drepturi i obligaii in relaiile internazionale. La fel ca si in alte principii,aici se cunosc exceptii: 1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a ONU 2.votul ponderat din cadrul FMI si ConsiluL UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB se acorda voturi suplimentare) Subiectul II: Frontiera de stat n Dreptul Internaional Public 2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar in plan vertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor vecine. 2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de stat Frontierele de stat se clasific: A. Dup natura lor, in: a) naturale, care se stabilesc inandu-se seama de anumite particulariti geografice, cum ar fi albia unor rauri sau fluvii, muni, vi, litoralul mrii; b) geometrice sau convenionale, care sunt linii mai mult sau mai puin drepte, care despart teritoriile statelor; c) astronomice, la stabilirea crora sunt folosite paralelele sau meridianele. B. Dup elementele componente ale teritoriului, in: a) terestre, care despart uscatul dintre dou sau mai multe state. In funcie de particularitile terenului ea poate urma linia crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit, in linie

dreapt, geometric sau astronomic; b) fluviale, separ in dou pri apele unui fluviu situat intre teritoriile a dou state. Frontierele fluviale se stabilesc in funcie de particularitile apelor de frontier. In cazul fluviilor nenavigabile, frontierele se stabilesc pe linia median a fluviului. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontier se consider linia de navigaie (farwatter) sau linia celor mai mari adancimi (thalweg), linii care de fapt in cele mai multe situaii coincid. In cazul in care fluviul are mai multe brae, frontiera se stabilete pe braul principal. In situaia in care fluviul ii schimb treptat cursul, frontiera se stabilete pe talvegul noului curs. Dac fluviul ii schimb albia, frontiera rmane pe albia veche, fluviul devenind ap interioar a statului pe teritoriul cruia se gsete noua albie. Pe podurile care leag dou state frontiera se stabilete pe mijlocul podului, dac intre cele dou state nu exist o alt inelegere. Aceeai regul se aplic i in cazul unor baraje de ap de frontier. In situaiile in care intre teritoriile statelor se afl lacuri sau mri inchise, frontiera se fixeaz pe linia care unete punctele de uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mrilor. Un regim juridic special il au mrile interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il servete astzi Marea Caspic, al crei litoral este imprit intre Federaia Rus, Kazahstan,Iran, Azerbaidjan i Turkmenistan;339 c) maritime, reprezint liniile exterioare ale mrii teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale sau pe baza convenional cu statele vecine;(plus desenul din caiet privitor la fr. de stat) d) aeriene, separ spaiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care pornesc de la frontierele terestre sau acvatice in sus pan la limita interioar a spaiului cosmic (aproximativ la distana de 100-110 km deasupra nivelului mrii). e)frontiera in sub sol-linia perpendiculara proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina unde ajung mijloacele tehnice de care dispune statul respectiv 2.3 Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor ins practic se face prin dou operaiuni distincte: delimitarea i demarcarea. Delimitarea este o operaiune politic i juridic care const in identificarea direciei principale i descrierea amnunit in cuprinsul tratatului incheiat in scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia. Demarcarea este operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren a celor convenite in textul tratatului. Aceast etap se realizeaz de comisii mixte formate de reprezentanii statelor pri la tratat i au ca atribuii stabilirea traseului frontierei i fixarea semnelor de demarcare, intocmirea documentelor ce consemneaz infptuirea acestei operaiuni, rezolvarea unor probleme legate de intreinerea frontierei, a drumurilor de acces etc. Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si redemarcarea.De asemenea,statele pot realiza si o rectificare si anume precizarea traseului frontierei si corectarea sa in legatura cu anumite circumstante(denundarea,necesitatea populatiei bastinsase,etc) Regimul de frontier se stabilete prin legi interne i cuprinde totalitatea de norme juridice i msuri privind paza i supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activitile desfurate in zona de frontier, cile i condiiile de acces, intrare, ieire, edere, activitatea intr-o zon determinat a teritoriului su de la frontier . a. Regimul juridic al frontierei de stat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptat la 17 mai 1994, care reglementeaz: a) modul de trasare i de marcare a frontierei de stat; b) paza frontierei de stat; c) zona de frontier (stabilit cu o lime de 2 km); d) condiiile in care se face trecerea peste frontier a persoanelor, mijloacelor de transport, mrfurilor i a altor bunuri; e) condiiile in care se pot practica anumite activiti (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase i accesorii ale pdurii); f) imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat. Prin tratate bilaterale incheiate cu statele vecine urmeaz s fie reglementate problemele comune de frontier privind intreinerea frontierei, soluionarea litigiilor de frontier etc. Testul 17 Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public Definii noiunea de izvor de DIP Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma internaional), care dau form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor dreptului internaional public, in primul rand statele. ---mijloace de determinare a normelor de drept rezultate din acordul de vointa a statelor.

1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public Incepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea rzboi mondial, tratatul internaional reglementeaz majoritatea domeniilor vieii internaionale.Tratatul internaional reprezint un izvor principal al dreptului internaional public i, este cel mai important in reglementarea relaiilor dintre subiectele dreptului internaional. O prim consacrare juridic a tratatului internaional o putem remarca in Convenia de la Viena din anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul fundamental al tratatelor in istoria relaiilor internaionale i importana din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaional i ca modalitate de dezvoltare a cooperrii panice intre naiuni,oricare ar fi regimurile lor constituionale. Convenia de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in form nescris, adic oral (aa-numitele gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de domeniul trecutului decat de present. 1.3 Argumentai formele i elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale. Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominanta in practica internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici numerici, formule, harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cu toate acestea nici acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele erau utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu privire la natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii le neaga acest caracter. Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii. Elementele essential sunt: partile contractante, acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul tratatului. Partile contractante trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau alte entitati carora le este caracteristica calitatea de subiect de drept international. Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciat Obiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie sa fie licit si realizabil. Scopul reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea contractului. Subiectul II: Misiunile diplomatice 2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu acre este investita o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a o indeplini.-- poate fi i funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific funciei sau rolului.Misiunile diplomatice sunt ndeplinite de ageni diplomatici,demnitari i funcionari ai statului. 2.2 Formulai structura i competena misiunilor diplomatice Pe baza practicii internaionale se poate vorbi de urmtoarea schem a misiunii diplomatice: cancelaria, secia politic, secia economic i comercial, biroul militar, secia sau biroul cultural, secia sau biroul de pres, secia consular. Cancelaria ocup locul principal n misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite i trimise toate documentele care cad n competena efului de misiune, unde se coordoneaz munca tuturor celorlalte secii. Secia economic i comercial vizeaz dezvoltarea relaiilor economice, n general, a celor comerciale n special, ntre cele dou state. Secia ataatului cultural este de dat relativ mai recent i se ocup de cunoaterea i afirmarea cultural n exterior, dar i procesul invers. Biroul ataatului militar are att funcii de reprezentare, dar i de observare, precum i colaborare n acest domeniu. Competenele misiunilor diplomatice aa cum reiese din art. 3 al Conveniei de la Viena constau n special n: A reprezenta statul acreditant n statul acreditar; A ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si n limitele administrate de dreptul internaional; A duce tratative cu guvernul statului acreditar; A se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu privire la aceasta statului acreditant; A promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice culturale i tiinifice ntre cele dou state. Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente Cele mai importante funcii ale misiunilor diplomatice sunt: 1)Funcia de negociere ine prin excelen de esena activitii diplomatice. Prin ea se apr interesele ambelor state ncercnd a se pune de acord, a gsi puncte de interes comun n probleme bilaterale sau multilaterale. De multe ori negocierea este sinonim cu diplomaia. 2)Reprezentarea se manifest prin participarea agenilor diplomatici la evenimentele vieii publice, simboliznd statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adopt fa de momentele semnificative ale vieii publice din ara de reedin.

3) Funcia de observare i informare. Observarea i permite agentului diplomatic s se informeze i s trimit guvernului su rapoarte periodice. 4)Funcia de cooperare internaional vizeaz realizarea de raporturi ct mai bune, meninerea unei atmosfere ct mai amicale, contribuia la colaborarea internaional pe toate planurile. 5)Funcia de protejare a intereselor statului acreditant i a cetenilor acestuia, a persoanelor fizice i juridice. 6)Funcia consular. Este o practic de dat relativ recent, n doctrin interpretndu-se c statul acreditant poate nfiina n ambasad o secie consular, fr a cere autorizarea statului acreditar. Testul 18 Subiectul I: ncheierea tratatelor internaionale 1.1 Definii noiunea de mputerniciri pentru ncheierea tratatelor internaionale. mputernicirile pentru incheerea tratatelor internationale sunt niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere incheerii unui tratat international cu scopul de a reprezenta interesele statului. 1.2 Analizai stadiile i fazele ncheierii tratatelor internaionale. Fazele de incheere a unui tratat international sunt: Manifestarea de vointa de a incheea un tratat Pregatirea si adoptarea textului tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind tratatele multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei internationale sau de catre comitetul de lucrul a conferintei internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul multilateral se adopta cu votul majoritatii calificate(2/3;3/4) Stabilirea auteticitatii textului tratatului. Auteticitatea indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate fi modificat. Este o faza importanta realizata prin urmatoarele instrumente:1) semnarea, 2)semnarea ad referendum ( are loc numai atunci cind reprezentatul nu are deplinele puteri pentru participare fazelor incheerii tratatului) si este o semnatura definitive. parafarea- semnarea reprezentatilor pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului. exprimarea consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin ratificare sau semnare, acceptarea, aprobarea, confirmarea. In practica se mai intilnesc si subfaze ca: depozitare, inregistrarea, publicarea.. 1.3 Formulai modalitile de exprimare a consimmntului de a se lega prin tratat. Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat sunt: Semnarea are de regula ca effect autentificarea tratatului elaborate prin negocieri. Schimbul instrumentelor care constitue un tratat la fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintului statelor de a se angaja printrun tratat international atunci cind: a) instrumentele prevad ca schimbul lor va avea acest effect, sau b)este stabilita pe alta cale ca aceste state convin ca schimbul de instrumente sa aiba acest effect. Rtificarea- exprimarea consimtamitului unui stat prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat international care este semnat de reprezentantii sai. Aprobarea (acceptarea) reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi parte la acele tratate care nu necesita sa fie ratificate dar care prevad aprobarea lor. Subiectul II: Marea teritorial i apele interioare maritime 2.1 Definii noiunea de mare teritorial i ape interioare maritime. Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 mile marine asupra careia statul riveran isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.la limita exterioara a marii teritoriale se instituie frontiera statului riveran. Apele interioare marine sunt suprafete acvatice maritime sau oceanice situate intre tarmul ununi stat si linia de baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale. 2.2 Analizai regimul juridic al apelor teritoriale. Marea teritorial este partea de mare adiacent rmului, pn la o anumit distan n larg, considerat ca fcnd parte din teritoriul de stat i supus deci suveranitii statului riveran, suveranitate care se extinde i asupra spaiului aerian de deasupra mrii teritoriale, precum i asupra solului i subsolului acesteia Regimul juridic al mrii teritoriale este stabilit prin legislaia intern a statului riveran,inndu-se cont de prevederile dreptului internaional Reglementarea navigaiei n marea teritorial de ctre statul riveran are ca scop asigurarea securitatii traficului, separarea cailor de navigatie, pilotajul, prevenirea abordajelor etc.Celebra formul a lui Bynkershoek potrivit creia puterea unui stat se termin acolo unde se termin fora armelor sale, a condus la fixarea limii mrii teritoriale pan la o distan echivalent unei impucturi de tun Compromisul acceptat a fost formulat de Convenia din 1982 la art. 3 care prevede o delimitare unilateral a mrii teritoriale.

In acest sens, Convenia autorizeaz limita maxim de 12 mile marine, statelor revenindu-le dou metode alternative de delimitare, utilizand linia de baz normal sau linia de baz dreapt. 2.3 Evaluai condiiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al navelor strine n apele teritoriale. Recunoscut la nceputurile sale ca o regul de drept cutumiar, consacrat apoi prin prima conferin asupra dreptului mrii, trecerea inofensiv, aa cum a fost reglementat n art.14-23 dinConvenia de Montego-Bay, reprezint un progres, prin prevederea unor reglementri mai detaliatei mai clare n comparaie cu Convenia din 1958 n sensul Conveniei din 1982 trecerea este inofensiv att timp ct nu aduce atingere pcii,ordinii de drept, linitii publice sau securitii statului riveran. Trecerea trebuie s se efectueze nconformitate cu prevederile Conveniei i alte reguli ale dreptului internaional. Art. 18 dispune cprin trecere se nelege faptul de a naviga n marea teritorial n scopul:a)de a traversa fr a intra n apele interioare ori a face escal ntr-o rad sau instalaie portuar situat n afara apelor interioare;b)de a intra n apele teritoriale sau a le prsi, sau de a face escal ntr-o asemenea rad sau instalaie portuar, sau de a o prsi O precizare ce se impune n legtur cu dreptul de trecere inofensiv, se refer la locul ncare trebuie s se afle nava n momentul cnd s-ar angaja n una dintre activitile nepermise ianume n marea teritorial, deoarece numai n aceast zon beneficiaz de dreptul de trecereinofensiv, n apele interioare neexistnd un astfel de drept pentru navele strine. Testul 19 Subiectul I: Efectele tratatului inernaional 1.1 Definii noiunea de tratat internaional. Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena (1969), care prin aceast noiune inelege un acord internaional incheiat in scris intre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat intr-un singur instrument unic, fie in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa particular (art. 2 pct. 1 lit. a). 1.2 Analizai efectele tratatelor n timp, spaiu i asupra cercurilor de subieci. Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state sun obligatorii pentru acestea si se aplica pe intreg teritoriu fata de toata populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect de reglementare raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui stat aparte ex: conv. Dela Constantinopol cu privire la libertatea de navigatie pe Canalul Suez. Efectele asupra subiectilor desi sunt obligatorii pentru toti sbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate participa un numar restrins de subiecti iar ca regula tratatele creaza efecte juridice doar pentru statele care au participat la procesul de incheere sau de aderare ulterior.Efectele tratatelor in timp incepe sa produce efecte juridice:a) la data expresa indicate in text, b)la survenirea evenimentelor cum ar fi declansarea unui conflict armat, c)respectarea anumitor conditii legate de intrarea in vigoare. Tratatele inceteaza efectele juridice: a) expirarea termenului pentru care a incheeat daca partile nu au solicitat din timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor evenimente pentru care era preconizat, d) daca apare un nou trata cu acelasi obiect dar ci dipozitii contrare. 1.3 Temeiurile de incetare a tratatului: Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi expresa si tacita. Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la un tratat incheiat de acesta. Denunarea n cazul tratatului bilateral denunarea pune capt unui tratat. n cazul unui tratat multilateral denunarea poart caracterul unei retrageri. La fel reprezint temeiuri de ncetare i: Disparitia unei parti contractante ale tratatului-ca subiect de drept international Expirarea termenului de valabilitatea a tratatului Executarea complete a tratatului Survenirea unei conditii rezolutorii expres prevazuta n tratat Drept urmare a constatarii nulitatii tratatului international Reducerea numarului de participanti la tratatul multilateral sub numar necesar pentru intrarea in vigoare a acestuia Drept urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din partea anumitor organizatii international. Subiectul II: Metode i mijloace de purtare a rzboiului 2.1 Definii metodele i mijloacele de purtare a rzboiului. Metodele de razboi - acele modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor de lupta pentru atingerea scopuluifinal al razboiului. Mijloc de razboi -acele instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final al razboiului. 2.2 Formulai metodele i mijloacele de purtare a rzboiului. Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868 prevedea ca violent armata nu trebuie folosita decit impotriva celui care o foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia civila este alcatuita din persoane care nu participa direct la ostilitati militare si implicit impotriva sa nu este ingradit nici un atac de razboi.Astfel statele implicate in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor militare a inamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi trebuie sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe

care doreste sa le atinga si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru distrugerea obiectivelor militare alese. 2.3 Evaluai metodele i mijloacele interzise de purtare a rzboiului Mijloacele de razboi interzise sunt: 1. Arma chimica, 2. arma biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta, 5.minele antipersonal, 6.minele capcana, 7.gloantele dium. Metodele de razboi interzise sunt:-otravirea apei surselor alimentare, -folosirea semnelor distinctive al inamicului, comitetului international, a comitetului si semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide. In toate conflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode de purtare a razboiului nu este nelimitat. Este interzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce priveste persoanele si bunurile civile: capturarea de ostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata in cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea si transferul fortat de populatie. Testul 20 Subiectul I: Mecanisme Universale Internaionale de protecie a drepturilor omului 1.1 Definii Dreptul Internaional al Drepturilor omului ca ramura de Drept Internainal Public Dreptul internaional al drepturilor omului (DIDO) constituie un ansamblu de norme i principii de natur convenional i/sau cutumiar care reglementeaz conduita statelor pentru asigurarea respectrii i proteciei drepturilor i libertilor fundamentale fr discriminare att pe timp de pace, ct i pe timp de rzboi, precum i care stabilesc rspunderea pentru nclcarea acestora. 1.2 Analizai apariia, evoluia i codificarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi este una di cele mai codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta ramura de drept international dreptul international al dretorilor omului are propiiile izvoare si principii care sunt codificate in legislatia a mai multor state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a drepturilor omuluidin 1948,Pactul international cu privire la drepturile civile si politice1966, declaratia islamica universala1981, Carta ONU din 1945 etc.In DIP sun 2 ramuri care la prima vedere se asemana foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar. DI al drepturilor omului reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele sunt obligate sa le respecte pe intreg teritoriu in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept scop protectia persoanei fizice doar in perioada conflictelor armate. 1.3 Evaluai instrumentele universale pentru protecia drepturilor omului n perioada imediat postbelica eforturile comunitatii internationale au fost orientate spre crearea unui cadru normativ si institutional universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale susceptibile sa previna orice prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele au fost create n mare parte n cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor sale specializate. Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document, semnat n 1945 este inedit dupa natura sa juridica: pe de o parte este actul constitutiv al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor internationale, iar, pe de alta parte, este un tratat international care se supune dreptului comun al tratatelor internationale, astfel cum a fost codificat prin Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor. Carta Internationala a Drepturilor Omului. Din punct de vedere formal nu exista un astfel de document. Ceea ce numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor Omului este un ansamblu format din trei instrumente distincte: Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile civile si politice si Pactul cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ambele din 1966. Subiectul II: Strmtorile Internaionale 2.1 Definii noiunea de strmtoare internaional Stramtorile internaionale. Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaional este definit ca o poriune de mare strans intre dou spaii terestre care pune in comunicare dou alte mri. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in consideraie de dreptul internaional decat dac ele servesc navigaiei internaionale. 2.2 Analizai dreptul de trecere n tranzit i dreptul de pasaj inofensiv prin strmtorile internaionale. Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin strimtorile international: dreptul de trecere in transit si pasajul inofensiv. Prin trecere n tranzit se nelege exercitarea libertii de navigaie i de survol numai n scopul unui tranzit continuu i rapid prin strmtoare, ntre o parte a mrii libere sau o zona economic exclusiv i o alt parte a mrii libere sau zon economic exclusiv. Dreptul de trecere n tranzit este recunoscut navelor i aeronavelor tuturor statelor fr piedici, cu restricia c acest drept nu se extinde asupra strmtorilor formate ntre teritoriul continental al unui stat i o insul aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marea liber sau o zon economic exclusiv de comoditate comparabil. n acest caz, cerina continuitii i a rapiditii tranzitului, totui, nu interzice trecerea prin strmtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran, a-l prsi sau a iei de acolo, sub rezerva condiiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul inofensiv se

aplic strmtorilor folosite pentru navigaia internaional, dar care leag marea teritorial a unui stat i o parte a mrii libere sau o zon economic exclusiv a altui stat sau care sunt formate ntre teritoriul continental al unui stat i o insul aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin marea liber sau o zon economic exclusiv de comoditate comparabil. Exercitarea dreptului de trecere inofensiv prin aceste strmtori nu poate fi suspendat. n cazul strmtorilor internaionale dreptul de trecere n tranzit se deosebete de pasajul inofensiv n principal prin recunoaterea libertii de survol i facultatea pentru submarine de a trece sub ap, ceea ce-l aseamn mult cu dreptul de trecere prin apele arhipelagice. 2.3 Evaluai regimul juridic al strmtorilor Mrii Negre. Strmtoarea Bosfor leag Marea Neagr de Marea Marmara, care la rndul ei comunic cu Marea Egee prin strmtoarea Dardanele, astfel cele dou strmtori punnd n comunicare Marea Neagr i Marea Mediteran. Ambele strmtori se afl sub jurisdicia Turciei.. n timp de pace, navele comerciale se bucur de o libertate deplin de trecere prin strmtori, ziua i noaptea, oricare ar fi pavilionul i ncrctura lor, fr nici o formalitate, cu excepia controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceti la intrare n strmtori. Regimul juridic de trecere a navelor de rzboi depinde de categoria i tonajul lor. Navele uoare de suprafa, navele mici i cele auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucur de dreptul de trecere prin strmtori, dar numai ziua i cu un preaviz dat guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile nainte, dac e vorba de navele statelor riverane, i cu 15 zile nainte pentru navele statelor ne-riverane. n preaviz trebuie s fie specificate denumirea, tipul, numrul navelor, destinaia, data trecerii i ntoarcerii, dac e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forelor navale strine, aflate n trecere prin strmtori, nu trebuie s depeasc, cu unele excepii, 15.000 tone, cuprinse n cel mult dou nave. Aceast restricie nu se rsfrnge asupra navelor militare aflate n avariere n timpul trecerii, care se supun, n asemenea circumstane, msurilor speciale de siguran dictate de guvernul turc. Navele militare de linie cu un tonaj superior al statelor riverane au accesul prin strmtori cu condiia trecerii unul cte unul, nsoite de cel mult dou torpiloare. n nici un caz, navele de rzboi nu vor putea folosi, pe durata tranzitului strmtorilor, aeronavele pe care le au la bord. Submarinele militare pot trece prin strmtori doar ziua, n mod izolat i s navigheze la suprafa. n timp de rzboi, n situaia cnd Turcia nu este parte beligerant, navele comerciale beneficiaz de dreptul de trecere n aceleai condiii ca i n timp de pace, iar navelor militare ale statelor beligerante, cu unele excepii, le este nchis accesul n strmtori. Celelalte nave militare se bucur de libertatea de trecere n condiiile similare strii de pace. n cazul n care Turcia devine beligerant, trecerea navelor militare este lsat total la discreia guvernului acestei ri, iar navele comerciale ale statelor care nu sunt n rzboi contra Turciei se vor bucura de libertatea de trecere i navigaie prin strmtori, cu condiia c nu vor ajuta n nici un mod inamicul i vor naviga doar ziua pe enalul indicat de autoritile turceti. Acelai regim de trecere se menine atunci cnd Turcia se consider ameninat de un pericol iminent de rzboi. Test 21 Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP 1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP 1.act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupra drepturilor si obligatiilorsale sau asupra intereselor sale politice, si declara espres sau admite implicit ca acestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sau situatie 2. procedeu prin care un subiect de drept internaional, in mod special un stat, care nu a participat la naterea unei situaii sau la adoptarea unui act, accept ca acea situaie sau act s-i fie opozabile; adic admite ca efectele juridice ale acestora s i se aplice 3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata existenta unui Stat care exista ca effect al crearii nu ca rezultat al actului de recunoastere 1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele recunoasterii Subiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar situatiile cind e necesara recunoasterea sunt: crearea unui nou stat, instalarea unui nou govern, statutul de neutralitate. Recunoaterea poate imbrca dou forme, i anume: - recunoaterea expres -se face printr-un act special al organului de stat competent, act unilateral declaraie sau notificare formal adresat noului stat, prin care se exprim in mod cert intenia de a-l recunoate ; - recunoaterea tacit- este cea care se poate deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilirea de relaii diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementeaz problema general, fr a enuna rezerve in privina recunoaterii, i este practicat de statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste. In privinta formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii: teoria lui Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscute teoria lui Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie recunoscute tacit.

De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau tacita ci vizeaza doar guvernele ajunse la putere pe cale neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pe cind recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea guvernului respectiv. Tipuri ale recunoasterii Din punctul de vedere al efectelor pe care le produce, recunoaterea este: - de jure, de facto, ad hoc Atat recunoaterea de jure, cat i recunoaterea de facto, se exprim prin actul oficial al statului de la care eman recunoaterea. Deosebirea dintre aceste forme const, in general, in intinderea efectelor juridice ale recunoaterii. 1. in cazul recunoaterii de facto, relaiile dintre statul care recunoate i cel recunoscut sunt mai restranse ca intindere, avand un caracter nestabil i provizoriu, in sensul c ea opereaz in domeniile consimite de ctre statul care o acord (cooperare economic internaional). *este un mod de recunoastere incomplet, constituind o faz premergtoare pentru recunoaterea de jure, nu e definitiva, poate fi revocat. *e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului stat, ori reinere din partea noului stat de a accepta obligaii in baza dreptului internaional sau refuzul acestuia de a rezolva probleme proeminente. 2. Recunoaterea de jure a unui stat este complet i definitiv, irevocabil, deoarece efectele ei se sting numai odat cu incetarea calitii de subiect de drept al statului recunoscut. *are ca efect recunoaterea deplin a personalitii juridice a noului stat, a tot ceea ce rezult din exercitarea suveranitii acestuia, precum i stabilirea de relaii internaionale in diferite domenii, in mod special a relaiilor diplomatice i consulare, incheierea de tratate bilaterale etc. 3. recunoasterea ad hoc- are loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate in timp. 1.3 Analizai efectele recunoaterii Actul recunoaterii este doar un act de suveranitate prin care un stat constat apariia unui altstat ca subiect de drept internaional, deoarece statul nou aprut este subiect al dreptului internaional public din momentul apariiei sale i nu din cel al recunoaterii sale de ctre celelalte state Efectul recunoaterii este c statul recunoscut devine subiect deplin nraporturile sale cu statele care l-au recunoscut, cu toate consecinele care decurg dinaceast calitate, putnd s-i exercite drepturile i s-i asume obligaiile internaionale specifice statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc relatii diplomatice- efectul normal al recunoasterii. Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaterea este o condiie a stabilirii relaiilor diplomatice,dar nu antreneaz n mod obligatoriu aceste relaii, adica nu este un efect obligatoriu. Subiectul II: Interpretarea tratatelor internationale 2.1 Definiti interpretarea tratatelor internationale Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau al unei expresii, prin care se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii 2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor internationale Distingem 2 moduri de interpretare a tratatelor: internationala si interna interpretarea internationala- in dependenta de autoritatea competenta pt interpretare poate fi autentica- facuta de partile contractante ale tratatului. Poate fi expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului, tacita-decurge din practica concordanta a statelor in aplicarea prevederilor unui tratat international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata internationale (CIJ, CJCE), in cazul in care partile nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta obligatory doar pentru partile aflate in diferend facuta de catre organizatiile internationale nu au character obligatoriu 2. interpretarea interna- se impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la tratat.poate fi o interpretare guvernamentala interna facuta de autoritatile publice guvernamentale, competente in domeniul relatiilor externe, sau poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti 2.3 Formulai principalele reguli de interpretare ale tratatelor internationale: Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969) reguli generale sa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce partile au vrut sa spuna in realitate sens obisnuit al termenilor tratatului- sa se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens special interpretarea termenilor tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din tratat(preambul, anexe) interpretare in lumina obiectului si scopului sau- raportarea interpretarii la sensurile si scopurile pe care partile leau avut in vedere reguli speciale stbilite de practica conventionala internationala

regula sensului clar- se vor interpreta doar acele prevederi care sunt neclare neadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in contradictie cu contextul, obiectul, scopul tratatului regula efectului util- interpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii tratatului, sa nul faca fara effect(nul) Test nr. 22 Subiectul I: Rezerve la tratate internaionale 1.1 Definii noiunea rezervei Potrivit Conveniei de la Viena (1969) rezerva=o declaraie unilateral, fcut de un stat atunci cand semneaz, ratific, accept sau aprob un tratat, ori ader la acesta, prin care urmrete s exclud sau s modifice efectul juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa de statul respectiv. *un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat s devin totui pri la acesta. 1.2 Analizati conditiile n care pot fi formulate rezerve Articolul 23 al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine fa de formularea rezervelor: 1) rezervele trebuie s fie formulate in scris i comunicate statelor contractante i altor state care au calitatea s devin pri la tratat. Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, fcut in scris; 2) rezervele sunt formulate cu ocazia semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau acceptrii sale, ori in momentul aderrii. 3) Statele parti pot accepta(acceptarea poate fi expres sau tacit ) rezerva ce lea fost notificata sau formula obiectii fata de aceste. Neformularea de obiecii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacit. Retragerea obieciei la o rezerv necesit formularea ei in scris. Conditii in care sa fie admisa formularea unei rezerve: 1) rezerva s nu fie interzis de tratat; 2) rezervele s nu se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este exclus posibilitatea formulrii de rezerve; 3) rezervele s se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este prevzut posibilitatea formulrii de rezerve; 4) rezervele s nu fie incompatibile cu obiectul i scopul tratatului. 1.3 Evaluai efectele pe care le produce rezerva Rezervele au drept scop producerea unor modificari in cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcie de atitudinea adoptat fa de statul rezervatar din partea celorlalte state pri ale unui tratat internaional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte putem specifica ca se stabilesc raporturile convenionale intre state: 1) intre statul care a formulat una sau mai multe rezerve i statele care le-au acceptat continu s acioneze tratatul, cu precizarea c in ceea ce privete articolele fa de care au fost formulate rezerve, dispoziiile care leag aceste state sunt cele modificate conform rezervelor; 2) intre statul rezervatar i statele care au formulat obiecii la rezerve, in dependen de atitudinea diferit a acestora din urm, se pot crea dou posibile grupuri de raporturi: a) statele care au formulat obiecii la rezerve pot accepta ca restul dispoziiilor tratatului, neafectate prin rezerve, s se aplice intre ele i statul rezervatar; b) aceleai state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve, s refuze aplicarea in intregime a tratatului in raporturile dintre ele i statul autor al rezervelor. 3)Tratatul internaional, la care s-au fcut rezerve, se aplic in intregime, intre prile contractante care n-au formulat rezerve. Subiectul II: Dreptul Internaional extraatmosferic 2.1 Definii DI extraatmosferic ca ramura DIP Dr extraatmosferic= ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp extraatmosferic, inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si principiile de cooperare ale Statelor in vederea exploatarii si explorarii sp cosmic 2.2 analizati istoricul si codificarea dreptului extraatmosferic Primele explorari si investigatii ale spatiului cosmic sau initiat in 1957 prin lansarea primului satelit artificial al pamintului, si se initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii si norme juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic si activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens la avut ONU prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care elaboreaza o serie de acte

normative internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si in legislatiile nationale ale statelor ce participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor ceresti. Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept, in primul rind sunt aceleasi ca si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il ocupa tratatele internationale multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si organizatiilor internationale Principalele tratate internationale ce regl acest drept sunt: Tratatul cu privire la principiile care guverneaz activitatea sta telor in materia de exploatare i utilizare a spaiului cosmic, inclusiv al Lunei i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc tombrie 1967, denumit pe scurt Tratatul cu privire la spaiul cosmic din 1967); Acordul cu privire la salvarea astronauilor, reintoarcerea lor i restituirea obiectelor lansate in spaiul cosmic, din 22 aprilie 1968 (In vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt Acordul cu privire la salvarea astronauilor din 1968); Convenia cu privire la rspunderea internaional pentru dau nele provocate de obiectele spaiale, din 29 martie 1972 (in vigoare din l septembrie 1972, denumit pe scurt Convenia cu privire la rspunderea internaional din 1972);810 Convenia asupra inregistrrii obiectelor lansate in spaiul cosmic, din 14 ianuarie 1975 (in vigoare din 15 septembrie 1975, denumit pe scurt Convenia cu privire la inregistrarea obiectelor cosmice din 1975); Acordul cu privire la guvernarea activitilor statelor pe Lun i celelalte cor puri cereti, din 18 decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt Acordul cu privire la activitatea pe Lun i celelalte corpuri cereti din 1979). Un rol nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa tratate, cit si importanta deosebita mai au si rezolutiile Adunarii Generale ONU Inca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit si celorlalte subiecte ale sale. Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii si colaborarii internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si autonom in cadrul DIP 2.3 evaluati principiile dr extraatmosferic Principiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, stind la baza regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si corpurilor ceresti. Acest tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind continutul si ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin adoptarea de noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate la initiative Adunarii gen a ONU. Pr folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate, stabileste oblige statelor de a desfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr explorarii si folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica oblige statelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr implica colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii de explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg mai multe dr pt state si Organiz Internat,: dr de a desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate, in spatiul cosmic sip e corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a avea acces la rezultatele activitatii stiintifice spatiale pr neadmiterii apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul cosmic si corpurile ceresti nu pot face obiectul apropriatiunii nationale din partea statelor prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau alt mijlok. De aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nusi extinde suveranitatea lor asupra spatiului cosmic si corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt ca S sa eercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrul acelui stat.de aici reiese obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul lor national pr cooperarii internationale in activitatea cosmica-se tine cont de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr interzicerii contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in mediiul terestru-trebuie sa evite contaminarea daunatoare a spatiului cosmic si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru, ca urmare a introducerii substantei extraterestre pr raspunderii internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate statele poarta raspundere internationala pt activitatile nationale in cosmos indifferent daca ele sunt desfasurate de organe guvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principala pt state de a proteja si ajuta astronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au aterizat fortat pe teritoriul altui stat decit cel de lansare sau au aterizat fortat in alta zona a oceanului decit unde erau asteptati

Test nr. 23 Subiectul I: Regimul de navigaie pe Dunre 1.2Definiti notiunea de fluviu international * in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere economic. * cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean 1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe Dunare Dunarea a constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri. La congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu international. Pentru priam data regimul general international de navigatie pe Dunare a fost stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii. A doua etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris 1921 prin care se instituie libertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului de a acorda egalitate de tratament pentru toate navele Regimul actual al Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948, prevederile careia se aplica portiunii navigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin canalul Sulina (Romania) *Navigatia pe dunare e libera pentru cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor statelor in conditii de egalitate *navele au dreptul de stationare, procedure de incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori, sa se aprovizioneze cu combustibil, alimente * navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intre granitele proprii, in afara acestora- doar pe baza de intelegere * navelor miliatare ale statelor neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare *Administratiile fluviale speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea navigabilitatii Dunarii in anumite sectoare * atributiile Comisiei Dunarene sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare 1.3 evaluati structura si functiile Comisiei Dunarii Comisia Dunrii, organ cu competen general asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de la Paris din 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii de elaborare a regulamentului de navigatie fluviala, stabilirea si perceperea taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor savirsite pe dunare Comisia Dunrii, alctuit din reprezentanii statelor riverane, cate unul din partea fiecrui stat, a avut iniial sediul in oraul Galai (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la Budapesta. Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in interesul navigatiei, desfasoara studii de uniformizare a regulilor de navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor si transmite materialul documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat riveran a regulamentului de navigatie, coordoneaza serviciile hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti si atlase Comisia se bucura de personalitate juridical iar membrii ei de imunitate diplomatica, localurile, arhivele si documentele comisiei sunt inviolabile Subiectul II: Crimele de rzboi i contra umanitii 2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatii Crimele de rzboi constituie o categorie important de fapte penale prin care se incalc in mod grav regulile stabilite prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare la modul de desfurare a conflictului armat i la protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia.(asinatele in masa,executarea ostaticilor,jefuirea) *Termenul de crim de rzboi este o expresie care desemneaz inclcarea normelor de purtare a rzboiului de ctre orice persoan sau persoane, militare sau civile crima contra umanitatii-Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime contra umanitii: asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau nu legea intern a rii unde au fost comise. * fapte prin care se aduc importante atingeri vieii, integritii corporale fizice sau mintale valori supreme ale fiinei umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena biologic a mai multor persoane. 2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor internationale

Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele coabitrii naiunilor i statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor obligaii internaionale eseniale. Pentru prima oar termenul de crim internaional a fost utilizat in Statutul Tribunalului militar internaional de la Nurnberg, conform cruia aceste se impreau in trei categorii: Crime de rzboi; Crime impotriva umanitii; Crime contra pcii. Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate din instrumente anterioare privitoare la legile i biceiurile rzboiului, respectiv Conveniile de la Haga din 1907 i Conveniile de la Geneva din 1929 Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in conventiile de la Geneva din 1949 si in Protocolul aditional 1 la aceste conventii de la Geneva care au stabilit obligaia statelor de a adopta legislaia necesar pentru pedepsirea infraciunilor grave pe care le prevd, de a cuta persoanele vinovate i de a le deferi tribunalelor sale indiferent de naionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul Protocolului 1 din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul represiv al conventiilor din 1949 Crimele contra umanitatii sunt definite pentru prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care atribuie la categora crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat, exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea la munc forat, deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv curirea sau epurarea etnic, orice alte acte inumane comise impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate. Adunarea General a ONU prin Rezoluia nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare i termonucleare, considerandu-le crime contra umanitii.. 2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra umanitatii Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele coabitrii naiunilor i statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor obligaii internaionale eseniale. datorit gradului uria de pericol pentru existena statelor i a populaiilor, au fost scoase in afara legii i, pentru a impiedica i descuraja comiterea lor, a fost creat o instituie juridic nou rspunderea internaional a statelor i persoanelor vinovate de comitere a astfel de crime, prin care se incalc in mod grav regulile stabilite prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare la modul de desfurare a conflictului armat i la protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia. sunt condamnabile pe temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele constituie inclcri ale normelor legale, au drept rezultat lezarea celor nevinovai i neprotejai, duc la degradarea scopurilor i principiilor beligeranilor, sunt cauz a slbirii disciplinei propriilor fore militare, afecteaz relaiile cu alte state i pot cauza represalii din partea oponenilor. cuprind, fr a fi limitate, asasinatul, relele tratamente sau deportrile de civili pentru munci forate, sau in orice alt scop, a populaiei civile in teritoriile ocupate, asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de rzboi sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea de ostatici, jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fr motiv a oraelor i satelor sau devastarea care nu este justificat de necesitile militare. Conform articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanitii: asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau nu legea intern a rii unde au fost comise. Crimele contra umanitii, asemenea celorlalte crime internaionale pot fi comise de organele unui stat sau de persoane particulare, in timp de pace sau de rzboi. rezult c fac parte din categoria crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat, exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea la munc forat,deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea pe motivepolitice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv curirea sau epurarea etnic, orice alte acte inumane comise impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate. Sa incriminat folosirea armelor nucleare i termonucleare, considerandu-le crime contra umanitii. Unele dintre faptele care se incadreaz in categoria crimelor contra umanitii figureaz i printre infraciunile clasice de drept comun (omorul, tortura, violul, prostituia, lipsirea ilegal de libertate, obligarea la munc forat etc.) Gravitatea deosebit a crimelor contra umanitii este exprimat de imprejurarea, c in aceast categorie se incadreaz fapte prin care se aduc importante atingeri vieii, integritii corporale fizice sau mintale valori supreme ale fiinei umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena biologic a mai multor natura crimelor contra umanitii se comit in baza unor planuri concrete, ele constituind aciuni premeditate. Caracterul de mas al crimelor contra umanitii se manifest prin numrul mare de victime pe care le produc, asemenea crime fiind indreptate impotriva populaiei civile ca atare, nu a unor indivizi izolai, fie c lezarea

privete o mas amorf de indivizi, fie c se refer la anumite grupuri in baza unor criterii precise care le delimiteaz de populaia civil in general. Dintre crimele contra umanitii, cea mai grav este crima de genocid. Ca urmare a gravitii pe care o prezint aceast este reglementat distinct de celelalte crime contra umanitii. Termenul genocid provine din grecescul genos care inseamn ras i latinescul cide care inseamn a ucide, distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice Test 24 Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem 1.1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide Acest principiu presupune executarea cu bun credin a inelegerilor internaionale, o atitudine constructiv in indeplinirea angajamentelor internaionale care au fost asumate de ctre state. *pacta sunt servanda,exprim in planul dreptului, regula moral general care impune respectarea cuvintului dat. Principiul bunei credine conine regula pacta sunt servanda, ins, nu coincide integral cu ea, in sensul c aceast regul poate fi privit ca o aplicare a principiului. 1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea principiului acest principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre cele mai veki el totusi este consacrat intro multitudine de acte, in acest sens stabilinduse importanta si rolul deosebit pe care il are acesta. Este prevazut in preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor membre de a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena 1969 are o importante deosebita in reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile si trebuie executat de ele cu buna credinta. Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se conformeze obligatiilor jur ce le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un poate invoca prevederile legislatiei sale interne ca justificare a neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de evidentiat este ca trebuie respectate doar tratatele legale, licite si juste din punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu nrmele jus cogens 1.3Evaluati continutul jur al principiului acest principiu e cunoscut inca din antichitate fiind unul din elemntele principale ce se stabilesc in reltiile intre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si pe deplin tratatele internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie s astea mereu la baza relatiilor dintre state, la baza interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initial respectarea angajamentelor avea carcter mai mult religios, fiind insotite de diferite ritualuri religioase, mai tirziu acestea luind forma bunei credinte ca obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse prin forta. Prin intermediul acestui principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor nationale ale tuturor statelor, deci, prin coninutul i finalitatea sa, principiul pacta sunt servanda prezint o importan deosebit, in special in contextul relaiilor internaionale actuale, pentru realizarea i dezvoltarea unor raporturi normale intre toate statele, membre ale comunitii internaionale Subiectul II: Imunitile i privilegiile diplomatice i consulare 2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si consulare imunitate diplomatic-tratamentul pe care, in baza dreptului internaional, statele sint obligate s-l acorde organelor diplomatice strine acreditate in aceste state sau, prin aceast expresie este desemnat intregul complex de garanii de care se bucur o misiune diplomatic i personalul acesteia din partea statului acreditar. 2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulare In cadrul procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si multitudinea de conventii care stabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora in raporturile stabilite intre ele, fiind principalul izvor de dret. Tratatul internaional este un izvor important al dreptului diplomatic. Prima convenie internaionala care a reglementat aspecte ale activitii diplomatice a fost Regulamentul de la Viena din 1815 cu privire la agenii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost adoptata Convenia de laViena cu privire la relaiile diplomatice, RM aderind in 1993. n 1963 a fost adoptat Convenia cu privirela relaiile consulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969 Adunarea General a O.N.U. a adoptat Convenia cu privire la misiunile speciale. Mai sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza dreptul consular si care sar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este

cointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state in diferite domenii, inclusiv in mentinerea relatilor diplomatice. Pe parcursul a mai muli ani au fost adoptate mai multe convenii internaionale carereglementeaz activitatea organizaiilor internaionale si, n special, privilegiile i imunitile acestor organizaii. Astfel, la 13 februarie 1946 a fost adoptat Convenia cu privire la privilegiilei imunitile Naiunilor Unite, RMa aderat la ea n 1995. 2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si consulare Analiza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu prevederile conventiilor care le stabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca conventia internationala ar contribui la favorizarearelaiilor de prietenie dintre ri, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituionale isociale i ar mai trebui de evidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor indivizi, ci in a asigura ndeplinirea eficace a funciilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor. 1.imunitile diplomatice snt o excepie care se aduce principiului general, potrivit cruia orice persoan este supus jurisdiciei locale. Imunitile pot fi absolute, funcionale sau relative, n funcie de termenul i caracterul activitii beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventiei de la viena din 1961, in imunitatea de jurisdicie penal, civil i administrativ, imunitatea de a depune mrturie. 2.Privilegiile diplomatice snt acele nlesniri, sau avantaje juridice acordate de ctre statul acreditarmisiunii diplomatice sau personalului acesteia. Misiunea diplomatic se bucur de urmtoareleprivilegii: scutirea de impozite i taxe, scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al misiunii, scutirea de orice impozite i taxe pentru drepturile i taxele percepute de misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie de mentionat ca si ageniidiplomatici se bucur de careva privilegii, printre care enumeram:scutirea de impozite i taxe,scutirea de prestaii personale, scutirea de plata asigurrilor sociale, scutirea de taxe i control vamal. Convenia de la Viena (1961) cu privire la relaiile diplomatice, mai stabileste ca orice persoan care are drept la privilegii i imuniti beneficiaz de acestea din momentul aflarii pe teritoriul statului acreditar,sau de la data notificrii misiuniisale la M.A.E. al statului acreditar, si le pierde din momentul ce paraseste teritoriul acestui stat TESTUL25 Subiectul I: Organizaiile internaionale ca subiect DIP 1.1 DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLIC Subiect international public--sunt entitile care particip direct la raporturile internaionale reglementate de dreptul internaional public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii internaionale, iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere internaional. 1.2 ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR INTERNATIONALE CA SUDIECTE DE DREPT INTERNATIONAL In epoca contemporan, organizaiile internaionale reprezint o form de armonizare a eforturilor statelor in direcia unei colaborri internaionale, pentru realizarea creia statele au creat un cadru juridico-organizatoric (instituional) o organizare cu caracter permanent. Organizaiile internaionale reprezint un fenomen caracteristic al relaiilor mondiale actuale, fiind chemate s contribuie la dezvoltarea inelegerii i colaborrii dintre state, la asigurarea pcii i securitii in lume.251 Calitatea de subiect de drept al organizaiilor internaionale guvernamentale este exprimat prin posesia de drepturi i aptitudinea de a dobandi i indeplini atribuiile in baza statutului sau altor acte constitutive. Astfel, statele nu pot renuna la aceste instrumente de securitate colectiv, de cooperare economic i tehnic, de unificare a eforturilor colective pentru soluionarea unor probleme actuale i acute de interes comun, care sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile in condiiile globalizrii. Unele organizaii internaionale guvernamentale particip la relaiile internaionale in nume propriu, ca subieci derivai i limitai ai dreptului internaional public. Eficiena activitii organizaiilor internaionale guvernamentale depinde de modul in care particip la ea statele membre. Examinarea sub raport static i dinamic a acestei instituii, pornind de la cauzele politice, economice i sociale care au stat la baza infiinrii ei, permite desprinderea caracteristicilor definitorii ale organizaiilor internaionale. O prim caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la faptul c membrii acestora sunt statele suverane. Organizaiile internaionale guvernamentale, au la baza crerii lor un tratat incheiat intre dou sau mai multe state. Aceast trstur a organizaiilor internaionale este una dintre cele eseniale, ea evideniind de la inceput c in cadrul organizaiilor internaionale sunt prezente state suverane i egale in drepturi, care au consimit liber s adere la activitatea organizaiilor respective printr-un act de voin proprie. Pornind de la aceasta, apare cu claritate c organizaiile internaionale au un rol de coordonare a voinei i eforturilor statelor, i nu un rol de subordonare

O a doua caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la modul in care acestea au luat natere. Un element comun tuturor organizaiilor internaionale este faptul c asupra infiinrii lor s-a convenit in cadrul uneia sau mai multor intalniri sau conferine la care au participat un anumit numr de state. La conferinele de constituire sunt stabilite o serie de reguli i norme referitoare la scopurile i obiectivele organizaiei, membrii i competenele acesteia, tipurile iformele de activitate, modul de formare i funcionare a secretariatului i diverselor organe ale organizaiei, incetarea activitii etc. Din aceasta deriv o a treia caracteristic a organizaiei internaionale, i anume, permanena instituiei astfel constituite. Caracterul de permanen se refer, in special, la aspectul continuu, fr intreruperi al activitii organizaiei. Aceast trstur deosebete organizaiile de conferinele internaionale, care sunt entiti distincte, cu caracter temporar.Specific organizaiilor internaionale este i unitatea lor, exprimat prin faptul c ele au voin proprie, care ii gsete expresia in personalitatea juridic a organizaiilor internaionale. In unele situaii, voina proprie a organizaiilor internaionale nu coincide cu voina tuturor membrilor lor, deci, este autonom. O alt caracteristic a organizaiilor internaionale este aceea c ele dispun de organe proprii permanente, care asigur realizarea aciunilor prevzute prin programul stabilit de ctre statele membre i indeplinesc diferite funcii tehnico-administrative. In sfarit o ultim caracteristic este aceea c organizaiile internaionale i funcionarii acestora se bucur pe teritoriul statelor membre de privilegii i imuniti. 1.3 Evaluai capacitatea de exerciiu a organizaiilor internaionale ca subiect DIP In opinia Curii Internaionale de Justiie,263 a existat intenia ca Organizaia s exercite funcii i drepturi care nu pot fi explicate decat pe baza posedrii intr-o larg msur a personalitii juridice internaionale i a capacitii de a aciona pe plan internaional, in calitate de entitate separat de statele fondatoare i ca subiect de drept internaional distinct. S-a ajuns la concluzia c Organizaia este o persoan juridic internaional.264 In afar de ONU, i alte organizaii internaionale in baza actelor lor constitutive, care le confer drepturi i obligaii, au o personalitate juridic internaional, fiind subieci de drept internaional cu caracter derivat, secundar, limitat. In prezent calitatea de subiect de drept internaional public a organizaiilor internaionale guvernamentale este unanim recunoscut i acceptat. Personalitatea juridic internaional a organizaiilor internaionale nu se poate stabili a priori i nu este identic, prin coninutul su pentru toate organizaiile, ci depinde de domeniul de activitate i intinderea competenei fiecrei organizaii internaionale. Pentru ca organizaiile internaionale s-i poat atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea s poat incheia acte juridice spre a dobandi drepturi i a-i asuma obligaii in conformitate cu dreptul internaional, s poat sta in justiie spre a-i valorifica eventualele pretenii i s aib un anumit statut juridic care le subliniaz poziia lor internaional, beneficiind de anumite imuniti i privilegii. Pe lang aceste capaciti fundamentale legate de personalitatea juridic internaional s-a mai adugat i aceea de a intreine relaii diplomatice. Datorit unei stranse legturi intre personalitatea juridic i capacitatea de a-i angaja responsabilitatea, capacitatea organizaiei internaionale corespunde capacitii limitate de a aciona in dreptul internaional. Sintetizand practica internaional actual, reinem c unei organizaii internaionale i se recunoate indeosebi: personalitatea de drept internaional; inviolabilitatea sediului i libertatea de comunicare oficial; imunitatea de jurisdicie local, precum i scutiri fiscale i vamale. Statutul juridic al unei organizaii internaionale nu constituie inc un principiu de drept internaional, ci exist numai ca soluie de spe, fiind conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este atributiv de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea ce cuprinde statutul. Pentru garantarea independenei, fa de statul de origine, funcionarii internaionali beneficiaz de imunitate fiscal i jurisdicional, avand propriul sistem de securitate social i de pensii. Statutul juridic al funcionarilor internaionali este cuprins de regulamentele organiz Subiectul II: Dreptul internaional aerian 2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC Dreptul internaional aerian este o ramur a dreptului internaional public i constituie un ansam blul de norme juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre subiectele sale, relaii care iau natere ca urmare a explorrii i folosirii spaiului aerian de ctre aviaia civil. O alt definiie a acestei ramuri de drept: dreptului internaional aerian cuprinde normele juridice care reglementeaz folosirea de ctre oameni a spaiului aerian, statutul juridic al aeronavelor i regulile referitoare la circulaia aerian.statul este suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale, cuprinzand i spaiul aerian de deasupra mrii teritoriale. 2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN

Dreptul aerian a inceput s se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind, ca urmare progreselor rapide in domeniul aviaiei, a aprut necesitatea reglementrii navigaiei aeriene, a crerii unor norme de drept internaional, care s guverneze activitatea statelor in aer. De menionat, c unele reguli juridice, cu privire la spaiul aerian au fost formulate inaintea apariiei i a dezvoltrii aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaiul aerian (lucru care aparine tuturor). In evul mediu, spaiul aerian era privit ca aparinand proprietarului pmantului. Problema suveranitii asupra spaiului aerian a cptat insemntate practic abia spre sfaritul secolului al XIX-lea i inceputul secolului al XX-lea, dat cu apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a starnit lupt indarjit intre state pentru dominaia aerului. Existau la acea etap dou teorii privind spaiul aerian: libertatea aerului i suveranitatea asupra spaiului aerian. Dup primul rzboi mondial, lupta dintre cele dou principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului suveranitii statului asupra spaiului aerian. Potrivit acestui principiu, statul este suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale, cuprinzand i spaiul aerian de deasupra mrii teritoriale. Principiul suveranitii statului asupra spaiului aerian fost consacrat intr-o serie de convenii internaionale, cum ar fi Convenia de la Paris din 1919, Convenia de la Havana din 1928, Convenia de la Chicago din 1944. Prin Convenia de la Paris din 1919, inaltele pri contractante recunosc c fiecare putere are suveranitatea complet i exclusiv asupra spaiului aerian de deasupra teritoriului su. Spaiul aerian de deasupra largului mrii este liber. Statele contractante admit ins, in relaiile dintre ele, in condiii de egalitate i reciprocitate, libertatea de trecere, pe baza creia fiecare stat se oblig s acorde in timp de i fr autorizaie special aeronavelor civile ale celorlalte pri contractante libertatea de trecere panic pe deasupra teritoriului su, in condiiile stabilite de convenie. Prima convenie, Convenia cu privire la aviaia civil intemational, a inlocuit regimul Conveniei din 1919. Aceast convenie proclam i ea suveranitatea deplin i exclusiv a statului asupra spaiului aerian de deasupra teritoriului su. Potrivit conveniei, aeronavele civile, proprietate par ticular i care nu sint folosite pentru servicii aeriene internaionale regulate au dreptul de a zbura peste teritoriul celorlalte pri contractante, precum i dreptul de a face escale in scopuri necomerciale, fr a avea nevoie de autorizaie prealabil. Acest drept este subordonat ins unor restricii legate de securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea raiuni, s le cear s urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau s obin autorizaie special. Prin aceast convenie se infiineaz i Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.), instituie specializata a O.N.U., care are 3 funcii principale: a) funcia de reglementare i administrare; b) funcia legislativ, de studiere i pregtire a proiectelor de convenii internaionale privind aeronavigaia internaional; c) funcia jurisdicional i de arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, in soluionarea diferendelor ivite in activitatea statelor membre in domeniul aeronavigaiei, precum i cele refe ritoare la interpretarea i aplicarea conveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia internaionalO alt convenie adoptat la Chicago, Convenia cu privire la tranzitul serviciilor aeriene internaionale (convenia celor dou liberti) prevede c statele contractante recunosc dreptul de survol fr escal, aeronavelor civile folosite in servicii aeriene internaionale regulate, precum i escale in scopuri necomerciale (alimentare cu combustibili, reparaii etc.).A treia convenie, Convenia cu privire la transportul aerian internaional (denumit convenia celor cinci liberti), prin care se urmrete facilitarea aeronavigaiei internaionale. Aceste liberti ale aerului sint: 1) dreptul de survol al aeronavelor strine prin spaiul aerian al statelor, ceea ce inseamn trecerea lor inofensiv prin acest spaiu, fr s aterizeze ; 2) dreptul aeronavelor strine de escal tehnic pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionrii cu carburani sau pentru reparaii ; 3) dreptul aeronavelor strine de a debarca pasageri, coresponden i mrfuri provenind din statul a crui naionalitate are aeronava, pe teritoriul oricrei i contractante la convenie; 4) dreptul unei aeronave strine de a imbarca pasageri, coresponden i mrfuri cu destinaia statului ei de inmatriculare ; 5) dreptul aeronavei strine de a debarca i imbarca pasageri, coresponden i mrfuri pe teritoriul oricrui stat parte contractant a conveniei. 2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENE Convenia de la Paris din 1919 asupra navigaiei aeriene prevedea n mod expres c fiecare stat are suveranitate deplin i exclusiv asupra spaiului atmosferic situat deasupra teritoriului su. n cuprinsul acestui spaiu, care constituie spaiul aerian naional, se recunoate libertatea traficului aerian, implicnd un drept de trecere inofensiv a aeronavelor civile ale altor state care s se exercite n condiii stabilite de fiecare stat Suveranitatea statului asupra spaiului su aerian se materializeaz n primul rnd prin dreptul su de a stabili regimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, att pentru aeronavele naionale, ct i pentru cele strine

Fiecare stat reglementeaz prin legislaia sa intern condiiile de acces i utilizare a spaiului su aerian i poate interzice ca anumite aeronave militare sau civile s ptrund n acest spaiu Orice violare a reglementrilor stabilite potrivit legislaiei naionale reprezint o nclcare a suveranitii statului i i d acestuia dreptul de a riposta, oblignd aeronava infractoare s aterizeze, i de a lua i alte msuri considerate drept necesare pentru aprarea securitii sale Orice aeronav are naionalitatea statului n ale cror registre este nscris Cu prilejul nmatriculrii se face distinc ia ntre aeronavele de stat i cele civile; distincia nu are n vedere criteriul proprietii ci funciile pe care le ndeplinesc aeronavele CStatele au competena deplin i exclusiv de a stabili regimul juridic al spaiului lor aerian cu privire la orice aspect: regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea n scopuri comerciale, militare, competen jurisdicional etc., cu luarea n considerare a angajamentelor internaionale Evoluia tehnicilor de navigaie aerian i intensificarea utilizrii acestui spaiu au determinat o larga colaborare internaional pentru stabilirea unor reguli juridice internaionale profitabile pentru toate statele => ONFORM CONVENTIEI DE LA CICAGO Prevederile acesteia se aplic numai aeronavelor civile i nu se va aplica aeronavelor de stat Aeronavele de stat, n care sunt incluse i cele pentru servicii miltare, vamale sau de poliie, nu pot survola sau ateriza pe teritoriul unui alt stat far s obin autorizaie din partea acestuia Statele contractante sunt obligate s in seama de securitatea navigaiei aeronavelor civile cnd stabilesc reglementri pentru aeronavele de stat. aeronavele fr pilot pot survola teritoriul altui stat numai n baza unei autorizaii speciale a acestuia i cu respectarea regulilor impuse prin autorizaie, mai cu seam n ceea ce privete sigurana aeronavelor civile fiecare stat, pentru motive de necesitate militar sau n interesul securit ii publice, poate s declare zone interzise pentru aeronavele altor state, dar fr discriminare posibilitatea ca, n situaii de criz sau n interesul securitii publice, s se restrng sau s se interzic provizoriu survolul ntregului teritoriu sau a unei pri din acesta, cu aplicaie nediscriminatorie dreptul statului de a cere oricrei nave care ptrunde n zonele interzise s aterizeze de ndat ce-i va fi posibil pe un aeroport determinat obligaia de a se supune controlului vamal att la aterizare ct i nainte de a prsi aeroportul obligaia de a respecta legile i regulamentele naionale privind intrarea i ieirea din ar a pasagerilor, echipajelor, mrfurilor transportate, protecia mpotriva propagrii bolilor etc. Convenia reglementeaz i aspecte privitoare la naionalitatea aeronavelor, navigaia aerian, condiii pe care trbuie s le ndeplineasc aeronavele(documente de bord, aparatur, certificate, autoriza ii i brevete etc.), norme i practici internaionale Convenia a creat Organizaia Aviaiei Civile Internaionale, cu scopul de a dezvolta principiile i tehnicile aviaiei internaionale i de a favoriza dezvoltarea transporturilor aeriene internaionale Tot la Chicago, n acelai an, s-au adoptat dou acorduri internaionale care stabilesc cele cinci libertai ale aerului (2 de trafic aerian i 3 comerciale): Dreptul de survol(de tranzit) Dreptul de a ateriza n scopuri necomerciale(din motive tehnice) Dreptul de a debarca pasageri i mrfuri care provin din statul a crui naionalitate o are nava Dreptul de a mbarca pasageri i mrfuri cu destinaia statului a crui naionalitate o are nava Dreptul de a mbarca i debarca pasageri i mrfuri din i pe teritoriul statelor pri