Examen Drept international public TEST 1 Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaţional

Public 1.1 Definiţi noţiunea de principiu fundamental pr fund-norme de drept

fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop reglementarearelatiilor internationale
contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la oanumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce
guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la
modaliati politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei
ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.
1.2Analizaţi istoricul formării şi codificării principiilor fundamentaleIstoricul formarii si codificarii
principiilor fundamentale DIP.Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din
perioada antica.Chiar daca unele principiiconsiderate astayi fundamentale pentru DIP au aparut de
foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare alor incepe abia dupa 2 razboi mondial.Astfel
principiul respectarii cu buna credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund servanda,constituie
unadintre pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dreptului international contemporan.Prin
urmare principiilefundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa impus in conditiile
intensificarii luptei pentruindependenta impotriva auoritarismului.Printre primele principii care stau la
baza relatiilor dintre state,sunt:egalitatea suverana a statelor,neinterventia in afacerile interne ale
statului.Aceste principii au stat la bazaformarii regulilor de comportare in domeniul relatiilor
internationale dintre state.Principiul egalitatii indrepturi a statelor,se afirma pu prima dat la terminarea
razboiului de 30 ani adica pacea de la WestphaliaUn moment important in vederea dezvoltarii mai
ample a DI,l-au avut Carta ONU si declaratia adunariigenerale a ONU privind principiile de drept
international ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre state,inconformitate cu Carta ONU
1970.Pentru prima data Carta ONU enunta 7 principii DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la
amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul neagresiuniiPr reglementarii pe cale
pasnica a diferendelor interantionale.Pr neamestecului in treburile interne ale altui stat.Obligatia
statelor dea coopera unele cu altele.Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele
insele.Pr egalitatii suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiilor
asumate in conformitate cu CartaONU.Alta codificare o consta si carta drepturilor si indatorririlor
economice a statelor 1974,care consacra un nr de15 pr destinate reglementarii raporturilor economice
dintre state.Pe linga pr din Carta ONU aici se mai intil careva pr:ex dr suveran al statelor de a aleg
sistemuleconomic,politic.Actul Finan a Conferintei pentru securitate si coperare in Europ 1975mai
consacra inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea teritoriala,respectarea drepturilor
omului silibertatile fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea principiilor
fundamentale ale DIP,ca pe masuracresterii complexitatii societatii internationale si a dezvoltarii DIP,se
contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni fundamentale. 1.3. Evaluaţi natura juridică a
principiilor fundamentale Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de
abstractizare si generalizare cu aplicareuniversala si avnd valoare imperativa ele apara valorile
fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP.Caracterele jur:Universalitate-se aplica tuturor
domeniilor de cooperare dintre state.Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de
DIP.Gradul mare de abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au valoare juridica egalaApara
valorile fundamentale avind o importanta deosebita pentru omenire.Au caracter dinamic- datorita
evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea siaplicarea unor noi norme
internationale care pot deveni principii DIP.Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar
conflictelor dintre state.Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere.
Subiectul II: Teritoriul în Dreptul Internaţional. 2.1. Definiţi noţiunea teritoriului în DIP Teritoriul de stat
reprezinta spatiul geografic in ale carui limite statul isi exercita suveranitatea deplina siexlusiva si este
alcatuit din suprafete terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian Prin teritoriu in DI
subintelegem suprafata terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a
pamantului. 2.2.Clasificaţi teritoriul şi comparaţi regimul juridic al fiecărei categorii. In dependenta de
regimul juridic teritoriul se clasifica in : 1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si
exclusiva a unui anumit stat,se afla in limitelefrontierelor fiecarui stat in parte,asupra lui este exercitata
suveranitatea deplina si exclusiva a statelor respective.2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii
nu se exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.De ex:zona internationala a spatiilor
submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.3)Teritoriu cu
regim mixt-in aceste zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.Larindul lor
aceste spatii se clasifica in:spatii ce fac parte din teritoriul unui anumit stat(fluviile
internationaleDunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimptorile int-Bosfor si Dardanele)*Spatii ce nu sunt
parte componentaa teritoriului unui anumit stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul
continental).4)terit cu regim international special-zone demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone
de pace. 2.3 Formulaţi modalităţi de modificare a teritoriului în Dreptul Internaţional Public Modificarea
teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza respectarii principiului dreptului popoarelor
dea dispune de ele insele si numai prin mijloace paşnice.Conform Actului Final CSCE de
laHelsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu
dreptulinternational,prin mijloace paşnice si prin acord.Modalitati de modificare:Ocupatia originara-care
se refera la teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori dinAmerica,Africa
etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile
populatiei autohtone.Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care fusesera sub
suveranitatea unui stat sicare,kipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de alte state.Cesiunea de
teritoriu-desemneaza actiunea de trecere a unuo teritoriu aflat sub suveranitatea statului care ilcedeaza
sub suveranitatea statului care il primeste.Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin desprinderea
unei parti de teritoriu de la un stat s formarea unuinou stat,reuniunea mai multor state in unul
singur,prin fuziune prin absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 saum m state si transferul de teritoriu de
la un stat la altul.Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa fie modificat se poate
exprima:prin hotarire a organuluilegislativ;prin consultarea populatiei(referendum). Test 2 Subiectul I:
Principiul nerecurgeii cu forţa şi neameninţării cu ea 1.1Definiţi noţiunea principiului nerecurgerii la
forţă şi ameninţare cu forţa. principiului nerecurgerii la forţă şi ameninţare cu forţa- regelementeaza
relatiile interstatale,legate denerespecatrea pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror membrilor
societatii internationale si alindividului aparte in lumea neviolenta,interzice solutionarea cu aplicarea
fortei a diferendelor internationale.Principiu fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc de
reglementare a diferendelor internationale sirenuntare la razboi ca instrument de politica nationala in
relatiile reciproce dintre state.Principiu care limiteazarecurgerea la forta in relatiile internationale dintre
state. 1.2Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului Astfel primele incercari de limitare a
recurgerii la forta in relatiile internationale si de reglementare pasnica adiferendelor internationale au
aparut in sec 19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra statelor.Uneleactiuni de scoatere a
razboiului in afara legii au avut loc abia in per interbelica sub egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii
natiunilor instituia obligatia de neagresiune,insa in acelaşi timp,lasa la dispozitiastatelor dreptul dea
incepe razboi dupa epuizarea mijloacelor pasnice de reglementare a diferendelor.Dupa pactul Briand
Kellog,si tratatul de neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel condamnaagresiunea.Carta Onu
prevede ca toti membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cuforta
sau folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil cu scopurile ONU.La fel si
Actul Final de la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui principiu si prevede o serie de garantii
juridice pentru realizarea in practica a acestui principiu. 1.3 Evaluaţi conţinutul Juridic Astfel dupa cum
am mentionat conform acestui principiu in prezent razboiul este considerat cea mai gravacrima
interantionala Carta ONU care spune: Toţi membrii organizaţiei se vor abţine оn relaţiile lor
internaţionale de a recurge laameninţarea cu forţa sau la folosirea ei fie оmpotriva integrităţiiteritoriale
ori independenţei politice a vreunui stat fie оn orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor
Unite.Conform actelor sus menţionate se interzice:1. Orice acţiuni ce reprezintă o ameninţare cu forţa
sau aplicareadirectă sau indirectă a forţei оmpotriva altui stat.2. Aplicarea forţei sau ameninţarea cu
forţa оn scopul оncălcării frontierelor internaţionale ale altui stat sauin scopul soluţionării diferendelor
internaţionale.3. Represaliile cu aplicarea forţei armate.4. Organizarea sau sprijinirea organizării pe
teritoriul unui stat a forţelor neregulate sau a altor bande armate.5. Organizarea, instigarea acordarea
de asistenţă sau participarea la acţiunile de război civil sau teroriste peteritoriul altui stat.6. Ocuparea
militară a teritoriului altui stat prin aplicarea forţei cu оncălcarea prevederilor Cartei ONU.7. Achiziţiile
teritoriale străine obţinute ca rezultat al ameninţării cu forţa sau aplicării ei.8. Acţiunile forţate ce au
drept scop privarea popoarelor dedreptul la autodeterminare. Noţiunea de ameninţare cu forţa
presupune intimidarea cu folosirea forţei armate, оntreruperealegăturilor de comunicaţii,comerciale sau
concentrarea de trupe la frontierele unui stat, demonstraţii deforţă sau manevre militare оn vecinătatea
frontierelor unui stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de război. In cazul acestui
principiu dreptul internaţional admite 3 excepţii cвnd se poaterecurge la forţă inn relaţiile internaţionale
Subiectul II: Canalele Internaţionale 2.1 Definiţi noţiunea de canal internaţional Canalele-cai de
comunicatie maritima si internationala care leaga 2 mari libere.Mai sunt denumite si
canaleinternationale.Canalul-cale artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii exclusive a
aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2 mari sau oceane in scopul
surtarii rutelor denavigatie 2.2 Analizaţi regimul de navigaţie prin canale inernaţionale. Asupra canalului
nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor internationale.Internationalizarea
canalului depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul caruia se gaseşte,caretrebuie exprimat
printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul juridic de navigatie prin
canalele internationale nu este reglementat de Conventia asupra dreptului marii1982.Astfel se bucura in
prezent de regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul Panama,canalulKiel.Fiecare
dintre canalele respective au un regim diferit reglementat de diferite conventii.Daca e sa privim prin
prisma teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt undeactioneaza
prevederile legislatiei nationale si a celei internationale. 2.3Evaluaţi regimul juridic al canalului Suez şi de
Panama. Canalul Suez- Canalul suez a fost internationalizat prin conventia de la constantinopol
1888,semnata de 9state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez trebuie sa fie intotdeauna liber si
de comert sau derazboi,fara deosebire de pavilion.Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de
navigatie princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in canal si neutralizarea
canalului.Conform rezolutiei 1956a consiliului de securitate ONU,este interzisa orce interventie politica
in gestiuneacanalului.In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se permite debarcarea in cadrul
canalului,fie atrupelor,fie a munitiilor sau materialelor de razboi.Canalul permite trecere navelo cu
deplasament de pina la150.000 tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se efectueaz cu 8
noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval prin canal si in porturilesale este fixat de
Autoritatea Navala a canalului Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele derazboi cit si cele
comerciale si civile.Zona canalului este port liber.Canalul Panama-regimul juridic al canalului este
reglementat de tratatul Hay-BunauVarilla1903.Acest tratatatribuie pe linga toate,drepturi specifice in
favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de10 mile dea lungul istmului
Panamez,cu excluderea jurisictiei panamei,dreptul de monopol asupra constructieisi gestiunii canalului
si a oricaror altor cai de comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara acanalului.In 1977 se
inkee un nou tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu prvire la neutralitatea permanenta
acanalului Panama.Primul tratat a desfiintat zona canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a
asigurattransferul gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor panameze.Dupa ce
tratatul a ajunsla scandenta,Panama a reluat integral administrarea canalului. Al 2 tratat e inca in
vigoarea,prin tratatul dat,statul panamez se obliga sa respecte libertatea de trecere in oricetimp.Potrivit
tratatului SUA beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul dea recurgela forta
inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau securitatea canalului. Test nr.3 Subiectul I:
Principiul neintervenţei în afacerile interne 1.1 Definiţi principiul neîntervenţiei în afacerile interne
Principiul presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din suveranitatea interna in conformitate
cudreptul international,fara impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international.
Principiufundamental care constitue o garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in
parte.Mijloc de limitare siconsacrare in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si independentei
participantilor la relatiileinternationale. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca
in afacerile interne si externeale statelor. 1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului In
doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De iure belli ac pacis.Revolutiafranceza
,aflinduse in fata unei amenintari cu interventia armata contra recolutionare din partea statelor
europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale statelor-natiuni.Astfel constitutia
1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si
nici intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui popor.Acest principiu a fost
sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte SUA care a declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne
ale unui stat.O alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina Drago,ministrulafacerilor
externe Argentina.La fel si conventia de la Monte Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco
in stat nu are dreptul deainterveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul Ligii Natiunilor,la
fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea Razboi mondial acest principiu este consacrat in Carta
ONU.,precum si in statutele altor orginternationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta
OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiilediplomatice 1967.Declaratia Adunarii generale a ONU
din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie sa seabtina de la spprijinirea directa
sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului altui stat. 1.3 Evaluaţi conţinutul
juridic al principiului Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra principiul dat.Astfel
conform prevederilor Actului Final de la Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice
interventie directa sauindirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care intra in
copetenta nationala a altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se vor abtine in
consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de constringere militara sau
politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt
stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare.In
consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor teroriste sau
aactivitatilor subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat
participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne
si externe ale unustat,de a nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau
poate fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principii fundamentale
DIP,principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere. Subiectul II:
Populaţia în Dreptul Internaţional 2.1. Definiţi noţiunea populaţiei populatie reprezinta totalitatea
persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat si supuse jurisdictiei acestuia.a)in sens larg populatia unui
stat cuprinde toti locuitorii care traiesc si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de element constituitiv
al statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi legati inmod stail de stat printr-o
legatura juridika de cetatenie,ea reprezinta ansamblul nationalitatilor.c)prin populatie se desemneaza
adesea colectivitatea resortisantilor sai.Populatia la rindul ei este constituita din:Cetateni-persoanele
care au o legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de plenitudinea dedrepturi oferite de
acel stat.Strainiipersoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui stat.Bipatrizii sau
pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia
nici unui stat.Refugiatipersoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii
cetatenii statuluirespectiv,dar care se bucura de o protectie internationala. 2.2 Analizaţi aspectele legate
de apatridie Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a drepturilor egale si
inalienabile a tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in
lume.Conf art 15 DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia
lui sau i seva refuza dreptul de asi schimba cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele
specializate care reglementeaza problemele in domeniul apatridiei.Pactul international privind
Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea faradiscriminare,dreptul la acele masuri
de protectie pe care le cere statutul sau de minor din parteafamiliei,societatii, si statului.Fiecare copil
are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa
obtina skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra cetateniei 1997,
reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele mai recente progrese cu privire la aspecte
legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate inConventia Europeana 2006 cu privire la
prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste norme mai detaliate ce ar
putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea
cazurilor de apatridie.Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele
ca drepturile si libertatilefiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea
cetateniei RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3Formulaţi soluţii privind evitarea apatridiei 1) Necesitatea ratidicării Convenţiei privind statul
apatridului 1954 şi Convenţiei privind reducerea cazurilor de Apatridie 19612) Informarea în masă a
persoanelor ce nu deţin nici o cetăţenie privind dobîndirea ei3) Colaborarea autoritaţilor cu UNHCR
pentru prevenirea apatridiei. TEST nr.4 Subiectul I: Principiul soluţionării paşnice a difirendelor
internaţionale 1.1Definiţi principiul soluţionării paşnice a difirendelor internaţionalePrincipiul
solutionarii paşnice a diferendelor internationalepresupune un sistem de metode si mecanisme
careasigura cooperarea pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor
internationale ,care permit alegerea mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile in diferend sa nu
inceteze sa caute mijloacele pertinente de solutionare a diferendului. 1.2Analizaţi evoluţia istorică şi
codificarea principiului In evul mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si concilierea.Reguli de
drept international stabilite prin tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur
conferintelor de pace de la Haga din 1899 si1907.Insa atita timp cit dreptul international nu interzicea
razboiul si cit timp recurgerea la forta era permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un
caracter subsidiar si sporandic.Dupa infiintarea ligii natiunilor sau reglementat o serie de instrumente
juridice internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta,acesta
avind caracter de norma imperativa.Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in Carta ONU
1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre scopurile ONU,adica infaptuirea prin mijloace
pasnice si in conformiutate cu principiile justitiei sidreptului international.Cu prilejul codificarii
DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale,cunoaste importantedezvoltari.De ex
urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor de drept international,ActulFinal de la
Helsinki 1975,Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor internationale
1982.Astazi principiul dat,are o importanta deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor
internationale fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea internationala si
nicinatiunea. 1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiuluiConform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor
reglementa diferendele internationale dintre ele prin mijloace pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol
pacea si securitatea internationala si justitia.Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de
cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului international.In acest scop ele vor
recurge la mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea ,arbitrajul,reglementarea judiciara sau
la alte mijloace pasnice la alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil
diferendelor la care sunt parti.In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele
pasnice de mai sus,partile indifered vor continua sa caute un mijloc reciproc ,acceptabil pentru a
reglementa pasnic diferednul.Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si celelalte
participante,se vor abtine de la orce actiunecare au putea agrava situatia astfel incit sa puzna in pericol
mentinerea pacii si securitatii internationale si prinaceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a
diferendulu Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor
internationale,prevede obligatiastatelor dea actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pentru a
evita ivirea de diferente,urmind sa traiascain pace.Subiectul II: Regimul juridic al străinilor 2.1 Definiţi
regimul juridic al străinilor Strainul conform legilatiei internationale si conform doctrinei de specialitate
reprezinta persoanele care aucetatenia altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o
are.Conform legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor RM-se considera
cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt
stat.2.2 Analizaţi principiile regimului juridic al străinilor.In practica si teoria dreptului international se
intilnesc 4 forme principale ale conditiei juridice a strainului:A)regimul national-potrivit acestui
principiu,strainii,in conditiile legii dispun de drepturi civile sifundamentale,extrem de rar si de drepturi
politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara noastra,art19Constituie,care spune ca strainii
si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM,cu exceptii prevazute de lege.In columbia
de ex cetatenii spanioli au dreptul dea participa la alegeri insa nu dea candida.B)Regimul special-prin
care strainilor li se acorda numai acele drepturiu prevazute in mod expres de legiinterne si tratate
internationale,de ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara pasaport.C)Regimul clauzei natiunii
celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele bilaterale.In acest regimstatul acorda strainilor
aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat.D)Regimul
reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia
caaceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in
cauza.Reciprocitatea poatefi legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si regimul
capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri erauscosi de sub jurisdictia statului
in care se aflau.Astfel de regim sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia sec19.F)Un regim special il
reprezinta regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim reglementeazaintrarea sederea si
iesirea strainului,membru al personalului diplomatic si consular,a familiilor etc.2.3 Estimaţi clauza
naţiunii celei mai favorizateDupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai favorizate
este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul
sau drepturi conferite cetatenilor unui stattert,considerat favorizat.Domeniile care pot face obiectul
clauzei sunt:tarife vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice si juridice,drepturi de
autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare etc.Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei
mai favorizate prevede ca orce facilitare acordata de unstat membru al Organizatiei mondiale a
comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu asupratuturor statelor membre-acesta
fiind principiul nediscriminarii in comertul international.De ex UE a incheiat cu tarile terte acorduri
comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei maifavorizate.Astfel de acorduri au fost
semnate cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin1984,Cu statele ASEAN 1980
s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord de parteneriat si cooperare cu UE la 28
noiemrie1994,care pina la incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor
RM/UE. est nr.5 Subiectul I: Principiul integrită est nr.5 Subiectul I: Principiul integrității teritoriale și
inviolabilității frontierilor de stat 1.1Definiți principiul integrității teritoriale și inviolabilității frontierilor
de stat. Principiul integrității teritoriale –implica protectia drepturilor statelor la integritate si
inviolabilitateateritoriului,pt ca acest scop putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul
international si altemijloace,inclusiv remediile nationale.Principiul presupune dreptul statului de a
exercita supremația sa deplină pe teritoriul său, delimitat prin frontiere de stat, supremație ce-și găsește
expresie în organizarea politico-administrativă a teritoriului, în stabilirea regimului juridic al persoanelor
ce se află pe teritoriul său, în folosirealiberă a resurselor sale naturale.Principiul inviolabilității
frontierilor de stat –reglementeaza metodele si formele de cooperare a statelor inscopul asigurarii
protectiei frontierelor,inclusiv inchierea tratatelor despre delimitarea si demarcarea,apararelegitima
colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea mecanismelor respective. 1.2Analizați
evoluția istoricăși codificarea principiilor.Dreptul la integritate teritorialași inviolabilitatea frontierilor de
stat este o consecință juridică a suveranitățiinaționale. Iniț ial aceste drepturi nu au fost statutate ca
principii desinestătătoare ale Dreptului Internațional, cidoar ca drepturi și îndatoriri ale statelor stipulate
în tratatele de pace de după primul război mondial. Prinadoptarea Cartei ONU, de si principiul
integrității teritoriale nu a fost stipulat într-un mod distinct, fiind inclusîn art.2, a fost statuat cu o sferă
de aplicare universalăși obligația respectării lui de state în ansamblul relațiilor internaționale. Pentru
prima dată aceste principii au fost enunțate și dezvoltate separat de către ActulFinal de la Helsinki din
1975. Ulterior, împreună cu cel al ”respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului” aceste
2 princincipii au devenit alături de cele șapte enumerate în Carta ONU, principiifundamentale ale
dreptului Internațional. 1.3 Evaluați conținutul juridic al principiilor. Principiul integrității teritoriale mai
presupune interzicerea oricăror tentative de a urmări ruperea par țială sautotală a unității naționale,
manifestările de for ță îndreptate împotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel,statelor le revine
obligația de a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for ța teritoriul altu stat, precumșide anu
exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.O consecinț ă a acestui principiu este
inadmisibilitatearecunoașterii ca legale a oricărei achiziții teritoriale efectuate prin for ță. În acest sens,
Dreptul Internaț ionalinterzice mișcările secesioniste care au ca scop încălcarea acestui principiu.
Recunoașterea integrităț iiteritoriale presupune însă și acceptarea dreptului de ”pasaj inofensiv”,
dreptul de tranzit aerian, feroviar,maritim dar numai în virtutea și limitele stabilite de convenții și
tratatele internaționale.Principiul inviolabilității frontierilor de stat presupune că modificarea
frontierelor de stat se face doar prinmijloace pașnice, pe baza unui acord intervenit între statele
interesate și pe bază de plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele fiecărui stat vor trebui să fie
respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterulilicit al oricăror manifestări sau sau
demonstrate ii de forță în aproprierea acestor frontiere. Modificările teritoriale și implicit a frontierelor
se face în baza eprimării voinței libere a poporului prin intermediul plebiscitului. Subiectul II: Zona
Economică Exclusivă 2.1Definiți noțiunea de zonă economică exclusivăzonă economică exclusivă –este o
zona situata dincolo de marea teritoriala si adiacenta acestia,supusaregimului juridic special in virtutea
caruia drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatilecelorkate state sunt guvernate de
dispozitiile pertinente ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982 .2.2Determinați drepturile și obligațiile
tuturor statelor în z.e.e. În z.e.e. statele se bucură de libertățile de navigație și de survolși de a pune
cabluri și conducte submarine cît și de libertatea de a folosi marea în alte scopuri licite pe plan
internaționalStatele deasemenea vor avea obligația de a ţine seama în mod corespunzător de drepturile
şi obligaţiile statuluiriveran şi vor respecta legile şi reglementările adoptate de acesta în conformitate cu
dispoziţiile Convenţiei cu privire la dreptul mării din 1982 şi, în măsura în care ele nu sunt incompatibile
cu prezenta parte, celelaltereguli de drept internaţional. Printre asemenea obligațiuni se numără:1)
Interdicția transportului de sclavi2) Obligația de a coopera la reprimarea pirateriei3) Obligația de
cooperarpentru reprimarea reprimarea traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope
practicat de nave4) Obligația de cooperare pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio)
2.3Evaluați drepturile exlcusive și obligațiile statelor riverane în zonele lor e.e. În z.e.e. statul riveran
drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării, conservării şi gestiunii resurselor naturale, biologice
sau nebiologice, ale fundului mării, ale subsolului acestuia şi ale apelor de deasupra, ca şicu privire la
celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi producereade
energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vântului. Statul riveran mai are dreptul la:Amplasarea și
folosirea de insule artificiale, instalații și lucrări.Cercetarea științifică marina protectia și conservarea
spațiului marin.Statul riveran are obligațiunea de a ţine seama în mod corespunzător de drepturile şi de
obligaţiile celorlaltestate şi va acţiona într-un mod compatibil cu Convenț ia cu privire la dreptul mării
din 1982. TEST nr.6 Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare 1.1.Definiți principiul
autodeterminării popoarelor și dreptul lor de a dispune de ele însele. -reglementeazzaasigurarea
drepturilor acestei categorii a subiectilor de drept international in vederea alegerii formelor simetodelor
de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii culturale,participarii inrelatii;e
internationale. 1.2Analizați evoluția istorică și codificarea principiului.Principiul autodeterminării a fost
fundamentat pentru prima dată în declarația președintelui W.Wilson, din 22ianuarie 1917, în care se
menționa că o pace trainică nu se poate edifica decît prin consimțămîntul popoarelor.Ceva mai tîrziu, tot
el avea să menționeze că autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un principiuimperativ.Pentru
prima dată principiul autodeterminării este consacrat în Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat șiîn
Rezoluția Adunării Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea independenței țărilor și popoarelor
dincolonii, în Actul Final de la Halsinki 1975 precum și în Pactul internațional privind drepturile civile și
politic 1.3Evoluați conținutul juridic al principiului.Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele implică
următoarele drepturi fundamentale:a)dreptul popoarelor asuprite de a se constitui într-un stat propriu
și independent. b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta împotriva dominației străine și caracterul legal
al acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecția dreptului internațional.d)dreptul de a stabili relații
oficiale cu state ș i de a participa la organizații internaț ionale e)dreptul la libera exploatare a resurselor
minerale, biologice etc.La rîndul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate să acorde
ajutor ONU în vedereaachitării acesteia de răspunderile pe care i le conferă carta ONU în privința acestui
principiu și să se abțină dela orice măsură de constrîngere care ar priva popoarele de acest drept.Pentru
ca un popor să cîștige dreptul de a se numi Mișcare de Eliberare Națională și de a se bucura de
aceststatut este nevoie ca să întrunească 3 elemente :1) Poporul să aibă la bază un substrat cultural
(valori,limbă, religie etc.)2) Trebuie să existe un organ de conducere3) Acest organ de conducere trebuie
să se bucure de autoritate în fața poporuluiTrebuie de menționat că minoritățile naționale nu au dreptul
de a lupta pentru autodeterminare. Minoritățile trebuie și sunt protejate prin tratate internaționale prin
care li se garantează drepturile și libertățile fundamentale (inclusiv cele la păstrarea identității).
Subiectul II: Marea liberă 2.1 Definiți noțiunea de mare liberă Marea libera este acea parte a Oceanului
Mondial,situata in afara limitelor zonei economice exclusive si estedeschisa pt toatele statele fie ele
riverane,fie fara litoral.Convenția cu privire la dreptul mării din 1982 define ște marea liberă drept acea
parte a mării care nu estecuprinsă nici în zona economică exclusivă, nici în marea teritorială, apele
interne sau arhipelagice unui stat. 2.2 Analizați principiile aplicabile regimului mării libere Regimul juridic
al mării libere este guvernat de 3 principii importante ale dreptului internațional maritim,codificate în
Convenția din 1982: principiul libertății mării, principiul folosirii mării în scopuri pașnice, principiul
neapropriațiunii mării libere.Prin principiul libertății mării se subînțelege că Marea liberă este deschisă
tuturor statelor, fie ele riveranesau fără litoral. Această libertate presupune:1)libertatea de
survol2)libertatea de navigație 3)libertatea de a pune cabluriși conducte submarine4)libertatea de a
construi insule șialte instalații autorizare de dreptul internațional5)libertateapescuitului6)libertatea
cercetărilor științ ificePrin principiul folosirii mării în scopuri pașnice statele riverane sunt obligate să se
abțină de la recurgerea lafor ță sau amenințare cu for ța.Prin principiul neapropriaț iunii mării libere
statelor li se interzice să pretindă vriun drept de proprietateasupra mării libere sau să supună o parte din
ea suveranității sale. Principiul dat nu afectează jurisdicția de statla bordul unei nave aflate sub
pavilionul său. 2.3 Estimați modalități de reprimare a infracțiunilor comise în marea liberăÎn scopul
reprimării a infracțiunilor comise în marea liberă este necesar să menționăm că aici ne vine înajutor 2
excepții de la principiul imunității de jurisdicție la bordul unei nave,și anume: dreptul de vizită șidreptul
de urmărire.Dreptul de vizită este dreptul de control efectuat de o navă de război sau afectată de
serviciul public asupraunei nave comerciale, atunci cînd există motive serioase de a bănui că această
navă practică: pirateria,transportul de sclavi, nu are naționalitate.Dreptul de urmărire este dreptul de a
urmări nava străina de către o navă de război sau afectată de serviciul public doar dacă există motive
serioase care presupun că nava a încălcat legile unui stat. Dreptul de urmărireîncetează atunci cînd nava
pătrunde în marea teritorială a propriului stat.Sunt considerate infracțiuni comise în marea liberă:
Transportul de sclavi, pirateria, traficul de substab țestupefianteși psihitrope, emisiunile neautorizate
emise în marea liberă.Ceține de reprimarea pirateriei, Convenția din 1982 prevede că orice stat poate să
rețină o o navă sau oaeronavă pirat, să aresteze persoanele şi să sechestreze bunurile care se găsesc la
bord. Tribunalele statului care a efectuat reţinerea pot să se pronunţe asupra pedepselor de aplicat,
precum şi asupra măsurilor de luat în ceeace priveşte nava, aeronava sau bunurile.Deasemenea statelor
au dreptul să aresteze orice persoană sau să imobilizeze orice navă care practicătransportul de sclavi,
servește unei emisiuni neautorizate sau practică trafic de substanțe stupefiante și psihotrope. Test nr. 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internațional public 1.1.Definiți noțiunea de principiu
fundamental al DIP. Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma juridica de
maxima generalitate, universalvalabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internațional care
au fost create în baza acordului devoinț ă al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante
care stau la baza întregului sistem deDrept Inernațional. pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scopreglementarea relatiilor internationale
contemporane si protectia valorilor fundamentale caracteristicecivilizatiei umae la o anumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce
guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la
modaliati politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei
ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.
1.2Analizați natura juridică a principiilor fundamentale ale DIP.Principiile fundamentale au un caracter
de maximă generalitate, acoperind toate domeniile pe care raporturilede DIP le reglementează.
Caracterul universal reiese din faptul că se aplică tuturor relațiilor dintre state.Principiile fundamentale
au și un caracter juridic, iar faptul că au fost consfințite în cele mai importantedocumente internaționale
confirmă acest fapt. În literatura de specialitate se insistă asupra fatpului statele suntdeseori tentate să
recurgă exlcusiv la mijloace poltice de soluționare a conflictelor, astfel principiilefundamentale capătă și
un caracter politic. Ele apără cele mai importante valori ale societății internaționale, pentru subiecții DIP
și în general pentru toată omenirea. Principiile DIP au o valoare juridică egală, nefiindsupuse unei
ierarhizări. Aceste principii reprezintă ni ște norme ius cogens, adică sunt normeimperative,obligatorii. O
altă caracteristică a principiilor de DIP este interdependenț a principiilor, aceastarezultînd din faptul că
fiecare principiu se afirmă prin celelalte principii. 1.3Evaluați principiile în procesul de formare a
Dreptului Internațional PublicReie șind din natura și conținutul juridic al principiilor fundamentale ale
dreptului internațional trebuie demenționat că aceste principiii se detașează din totalitatea normelor
dreptului internatiional, ele reprezentîndnucleul de bază al Dreptului internalional public, întrucît
celelalte norme adoptate ulterior fie pe calecutumiară, fie pe cale convențională s-au conformat acestor
principii.Trebuie de menționat deasemeneași faptul că unele din principiile internaționale au început să
influențezeDreptul Internațional și relațiile dintre state, încă din antichitate. Astfel principiul îndeplinirii
cu bună-credință a obligațiilor asumate (pacta sunt servanda) apărut în Roma Antică este și acum piatra
de temelie arelațiilor dintre statele contemporane.Prin urmare principiile internaționale, au contribuit la
marile victorii revoluționare și democratice asupra autoritarismului și dominației statelor mai puternice
asupra relațiilor internaționale. Momentul crucial înevoluția Dreptului Internațional a fost adoptarea
Cartei ONU în 1945 și codificarea principiilor fundamentalechiar în art.2 al acestui document. Ulterior
pentru a spori eficienț a principiilor fundamentale, societateainternațională le- mai codificat într-o serie
de tratate cum sînt:1)Declarația Adunării Generale a ONU privind principiile de drept internaț
ionale2)Actul final de la Helsinki 19753) Carta de la Paris pentru o nouă Europă 1990 Subiectul II:
Valabilitatea tratatelor internaționale 2.1 Definiți noțiunea de validitate a tratatului internațional.
Validitatea tratatului internațional reprezintă corespunderea sa cu normele legale ce ține de regulile sale
deîncheiere, conținutul, obiectul și scopul sau.un tratat international se considera valabil atat timp cat
nu estedovedit contrariul. 2.2Constatați viciile de consimțămînt prezente la încheierea tratatului
internațional. Viciile de consimțămînt care duc la nulitatea relativă a tratatului sunt:a) violarea vădită a
unei norme de importanță fundamentală a dreptului intern privind compentența de aîncheia tratate.(de
ex: norma constituțională privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dacă
constituie o bază esențială a consimț ămîntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dacă statulcare
invocă eroarea nu a contribuit prin conduita sa la producerea ei c) dolul care constă în conduita
frauduloasă a unei păr ți contractante, prin care se urmărește determinarea altei părți contractante să-și
dea consimț ămîntul pentru încheierea tratatului.Dolul poate îmbrăca forma unor declarații false, a
reprezentării false sau alte procedee de înșelătorie d) coruperea reprezentantului unui stat participant la
negocierea încheierii tratatului.Actele de corupere trebie să fie evidente ș i în măsură să exercite o
influență considerabilă asupra voinței lui.Viciile de consimțămînt care duc la nulitatea absolută a
tratatului sunt:a)constrîngerea exercitată asupra reprezentanț ilor unui stat, prin acte sau amenințări
îndreptate împotrivalibertății sau integrității fizice a acestuia, reputației lui, persoanelor dragi ei.
b)constrîngerea exercitată asupra unui stat participant, prin amenințarea cu for ța sau prin violarea altor
principii fundamentale ale DIP. 2.3Evaluați efectele nulității tratatelor internaționale. În dependență de
viicile consimțămînt prezente la încheirea tratatului, el poate fi lovit fie în nulitate relativăfie în nulitate
absolută.a) Nulitatea relativă de obicei duce la suspendarea tratatului. Ea poate fi invocată doar de
partea care a fost prejudiciată de încheierea tratatului. b) Nulitatea absolută poate fi invocată atît de
partea prejudiciată cît de orice alt membru al societățiiinternaționale, precum și din oficiu de către o
instanță internațională jurisdicțională. Nulitatea absolută are ca efect declararea tratatului ca fiind
nevalabilși repunerea păr ților în stituația care aexistat pînă la încheierea tratatului(erga omnes) .
Deasemenea păr țile trebuie să se străduie să elimineconsecințele oricărui act îndeplinit pe baza acelui
tratat. Test nr.8 Subiectul I: Principiul cooperării internaționale 1.1.Definiți principiul cooperării
internaționale. Principiul cooperării internationale confirma modul cardial de realizare de catre state a
intereselor lor indomeniul international,la fel si in sfera dreptului intern.Principiul cooperării
internaționale prevede dreptulsubiecților DIP de a stabili raporturi de colaborare cu ceilalți subiecți, de a
participa la proiecte, inițiative decooperare pe plan regionalși mondial. Principiul cooperării mai
prevedeși obligația subiecților DIP de acontribui la dezvoltarea armonioasă a comer țului internațional
fără bariere sau discriminări , de a contribui la paceași securitatea omenirii, de a preveni crizeleși de a
participa la combaterea infracționalității internaționale, terorismului etc. 1.2.Analizați evoluția istorică și
codificarea principiului Acest principiu a fost înscris printre principiile de bază ale Cartei ONU, în care se
precizează că trebuiecooperarea internațională în rezolvarea problemelor internaționale cu caracte
economic, social, cultural precum și în încurajarea și respectarea drepturilor omului. Formularea
cooperării ca scop al O.N.U a făcut caunii autori să nu considere cooperarea internațională un principiu
findamental. Însă Declarația AdunăriiGenerale a O.N.U. din 1970 prevede că ”Statele, oricare ar fi
deosebirile existente între sistemele lor politice,economiceși sociale au obligația de a coopera între ele
în diverse domenii ale relațiilor internaționale”. Actulfinal de la Helsinki 1975 precum și Carta pentru o
nouă Europa de la Parsi 1990 la fel consacră acest principiu,iar carta enumeră express domeniileși
acțiunile care rezultă din obligația cooperării internaționale. 1.3Evaluați conținutul juridic al principiului
Autorii contemporani ajung la concluzia că cooperarea este de natură dispozitivă cu unele excepții. Ideia
estecă astăzi cooperarea internațională este unicul instrument prin care statele își pot realiza interesele
ori încondițiile conteporane nici un stat nu va putea purta o politică autarhică (de izolare). Prin urmare
obligația decooperare pentru state se întîlnește în următoarele situații:Carta ONU stipulează obligația
tuturor statelor membre de a participa la sancțiunile decise de consiliul desecuritate contra statelor care
atentează la paceași securitatea internațională.În dreptul cosmis se întîlnește situația cînd un obiect
cosmic este nevoit să aterizeze for țat pe teritoriul unui altstat, atunci statul pe teritoriul căruia obiectul
este depistat va întreprinde toate măsurile pentru restituireaobiectului statului de lansare, repatrierea
echipajului și se va abține de la orice investigații asupra obiectuluicosmic.La fel în dreptul cosmic, dacă
un stat este mai bine echipat și posedă sateliți care urmăresc starea vremii,atunci el va informa de
urgență statele mai puțin echipate despre calamitățile naturale care le amenință.Cooperarea
internațională în calitate de principiul fundamental impliecă subiecte activeși cu drepturi egale.Acțiunile
lor deasemenea trebuie să se afle sub imperiul bunei-credințe. Subiectul II: Zona internațională a
teritoriilor submarine 1.1Definiți noțiunea de zonă internațională a teritoriilor submarine. Zona
internațională a teritoriilor subarine reprezintă fundurile mărilor și ale oceanelor dincolo de limitele
jurisdictiei nationale.zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate
sarevendie sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti oarecare a zonei sau
aresureselor sale. 1.2Identificați principiile aplicabile regimului zonei submarine. Regimul juridic aplicabil
zonelor internaționale a teritoriilor submarine este guvernat de următoarele principii:1)Principiul
inadmisibilității revendicărilor de suveranitateși apropriaț iunii zonei. Potrivit acestui principiunici un stat
nu poate să revendice sau să exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei păr ți oarecarea
zonei sau asupra resurselor sale. Nici un statși nici o persoană fizică sau juridică nu poate să-și
însușeascăvreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale.2)Principiul exploatăriiși explorării zonei în
interesul întregii umanită ți. Zona și resursele sale suntconsiderate patrimoniul comun al întregii
omeniri. În consecință, activitățile din zonă vor fi desfășurate îninteresul întregii omeniri, idependent de
situaț ia geografică a statelor, fie că e vorba de statele riverane saustate fără litoral.3)Principiul utilizării
zonei în scopuri exclusiv pașnice.4)Principiul răspunderii internaționale pentru daunele rezultate în urma
nerespectării statutului juridic al zonei.Un stat sau organizație internațională poartă răspundere pentru
daunele provocate zonei internaționale ateritoriilor submarine, rezultate în urma nerespectării
obligațiilor care le revin în conformitate cu clauzeleconvenț ionale. 5)Principiul protecției mediului
marin. Pentru desfășurarea tuturor activităților din zonă, trebuie luate măsurinecesare în scopul
asigurprii protecției eficace a mediului marin împotriva efectelor dăunătoare care potrezulta din aceste
activități. 1.3Estimați rolul Autorității Internaționale a spațiilor submarine. Autoritatea Internațională a
spațiilor submarine a fost creată prin Convenția din 1982 și reprezintă oorganizație internațională care
are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor internaționale alespațiilor submarine.
Toate statele păr ți sunt în mod automatși păr ți ale acestei Autorități. Numai Autoritatea poate elibera
autorizații statelor membre pentru desfă șurearea activităților în aceste zone(fie cercetări științifice, fie
explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmează să ducă evidențași săsupravegheze aceste lucrări.Din
1966 Autoritatea a obținut statut de observator pe lîngă ONU. Dacă inițial cheltuielile erau suportate
deONU, ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de impartialitate si
independentain luarea deciziilor.Rolul principal pe care il are autoritatea constă în faptul că ea împarte
beneficiile financiare sau alte avantajeeconomice provenite din activitățile din zonă. Tot Autorității îi
revine rolul principal în vederea garantării, protecțieiși conservării mediului marin. La fel Autoritatea are
menirea de a promovași încuraja cercetările științifice marine Test nr.9 Subiectul 1: Principiul protecţiei
drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului 1.1 Definiţi principiul protecţiei universale a
drepturilor omului Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului –
reglementeaza asigurarea de catre stata inviolabilitatii drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara
frontierelor de stat. 1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului. Principiul respectării
drepturilor omului este relativ nou, căpătand valenţe deosebite dupăadoptarea Declaraţiei universale a
drepturilor omului. Prima consacrare oficială a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in
Declaraţia drepturilor, care consfinţea dreptul omuluila viaţă şi la libertate. Carta ONU conţine şi ea
unele dispoziţii care denotă preocuparea societăţiiinternaţionale in respectarea şi garantarea drepturilor
omului. Reafirmind in preambulul său „credinţa indrepturile fundamentale ale omului, in demnitatea şi
valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a bărbaţilor şi femeilor”, Carta ONU consfinţeşte in
mod expres la art. 56 obligaţiile statelor privind respectareauniversală şi efectivă a drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex,religie, limbă etc.In anii care urmează
de la data intrării in vigoare a Cartei ONU, in cadrul Naţiunilor Unite au fost elaboratenumeroase
instrumente politico-juridice internaţionale, care au dat expresie preocupărilor pentru atingerea
unuistandard minim de protecţie a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale personalităţii
individului,drepturile şi obligaţiile care-i revin in raport cu semenii săi şi societatea din care fac
parte.Dintre documentele cele mai reprezentative care au fundamentat existenţa principiului respectării
drepturilor omului ca principiu de drept internaţional este necesar de menţionat: DeclaraţiaUniversală a
Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 Cele două Pacte internaţionale cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale şi cu privire la drepturilecivile şi politice, adoptate de Adunarea Generală
a ONU la 16 decembrie 1966;Declaraţia americană a drepturilor şi indatoririlor omului adoptată la
Bogota in 1948;Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale semnată la
Roma la 4 noiembrie1950 in cadrul Consiliului Europei;Actul final alConferinţei pentru Securitate şi
Cooperare in Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975Documentele ulterioare adoptate in procesul
CSCE la Madrid, Viena, Copenhaga şi ParisConventia privind reprimarea si prevenirea crimei de genocid
din 1948Conventia privind reprimarea si prevenirea apartheidului din 1973 1.3 Evoluaţi conţinutul
juridic al principiuluiDrepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este astazi destinatarul principal a
surselor dreptului international.Au fost create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de
nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc doua tipuri de asemenea
mecanisme: jurisdictionale(CtEDO) siadministrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului).Pe
linga categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite categorii de
drepturifundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile civile si politice din 1966).Astazi se cunosc trei
generatii ale drepturilor omului:drepturi civile si politicedrepturi economice,sociale si culturaledrepturi
colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor
naturale,etc)De fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin şi o serie de obligaţii de drept
internaţionalcum ar fi de pildă:- obligaţia statelor de a respecta standardele internaţionale privind
drepturile omului;- obligaţia de a nu permite nici un fel de incălcare a drepturilor omului, creand
mijloace judiciarela indemana celor ale căror drepturi au fost incălcate;- să se preocupe de asigurarea
pentru toţi oamenii a unui nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii şi bunăstării lor,
preocupandu-se de adoptarea măsurilor sociale necesare;- să asigure minorităţilor naţionale dreptul de
a se asocia, de a duce impreună o viaţă spiritualăşi de aşi prezerva identitatea etnică, lingvistică şi
religioasă;- obligaţia de a informa cu bună credinţă forumurile internaţionale in legătură cu modul incare
statele respectă şi aplică convenţiile internaţionale privind drepturile omului, manifestando receptivitate
faţă de sugestiile şi propunerile altor state, faţă de recomandările organizaţiilor internaţionale.In
concluzie, este necesar de reţinut că intre principiul drepturilor omului şi principiileegalităţii suverane şi
neintervenţiei nu trebuie să existe raporturi de incompatibilitate. Măsurile prin care sunt traduse in
viaţă reglementările internaţionale privind drepturile omului sunt inesenţă măsuri interne adoptate de
state in virtutea suveranităţii lor. Afară de aceasta, este necesar de menţionat că documentele
internaţionale creează doar un anumit cadru juridic general legatde protecţia drepturilor omului, pe
cand concretizarea acestor prevederi se efectuează in ultimăinstanţă prin actul suveran al statului, prin
reglementări interne, şi in general prin contribuţiaorganelor interne ale statului care veghează
respectarea necondiţionată a drepturilor omului infiecare stat. Subiectul II:Platoul continental 2.1
Definiţi noţiunea de platou continental Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor
submarine situate dincolo de mareateritoriala,pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului
terestru al acestui stat ,pana la limita externa amarginii continentale sau pana la o distanta de 200 de
mile marine de la liniile de baza de la care se masoaralatimea marii teritoriale ,atunci cand limita
exterioara a marginii continentale se afla la o distanta inferioara,sau nu mai mult de 350 de mile marine
masuarate de la aceleasi linii de baza ,fie nu mai nu mai mult de 100mile marine de la izobata de 2500
m. 2.2 Analizaţi tehnicile de delimitare a platoului continental Conventia cu privire la dreptul marii
prevede citeva tehnici de delimitare a platoului continental:1. pană la o distanţă de 200 mile marine de
la liniile de bază de la care se măsoară lăţimeamării teritoriale, atunci cand limita exterioară a marginii
continentale este inferioară celor 200 mile marine,2. pană la o distanţă de 350 mile marine de la liniile
de bază de la care se măsoară lăţimeamării teritoriale, atunci cand limita exterioară a marginii
continentale se intinde dincolo de 200 mile marine dela liniile de bază a mării teritoriale, 3. in aceleaşi
condiţii, pană la o distanţă de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care estelinia care leagă
punctele de 2500 m adancime.(1 strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100
mile maritime) 2.3 Estimaţi drepturile exclusive şi obligaţia statelor în explorarea platoului
continentalDrepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului continental1. Statul riveran exercită
drepturi suverane asupra platoului continental în scopul explorării lui şi exploatăriiresurselor sale
naturale.2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, în sensul că dacă statul riveran nu explorează
platoulcontinental sau nu-i exploatează resursele naturale, nimeni nu poate să întreprindă astfel de
activităţi fărăconsimţământul său expres.3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu
depind de ocupaţia acestuia, efectivă sau fictivă, şinici de vreo declaraţie expresă.4. Resursele naturale
vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale şi alte resurse nebiologice alefundului mării şi
subsolului acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adică organismelecare, în
stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie imobile pe fundul mării sau sub acest fund, fie incapabile de a
sedeplasa altfel decât dacă rămân în mod constant în contact cu fundul mării sau cu subsolul
acesteia.Cabluri şi conducte submarine pe platoul continental1. Toate statele au dreptul de a pune
cabluri şi conducte submarine pe platoul continental conform dispoziţiilor prezentului articol.Insule
artificiale, instalaţii şi lucrări pe platoul continentalPrevederile art. 60 se aplică, mutatis mutandis,
insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor situate pe platoulcontinental.1. În zona economică exclusivă,
statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea şi de a autorizaşi reglementa construirea,
exploatarea şi utilizarea de:insule artificiale;instalaţii şi dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art.
56 sau în alte scopuri economice;instalaţii şi lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor statului
riveran în zonă.2. Statul riveran are jurisdicţie exclusivă asupra acestor insule artificiale, instalaţii şi
lucrări, inclusiv în materiede legi şi reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de
imigrare.Foraje pe platoul continentalStatul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza şi de a reglementa
forajele pe platoul continental, oricare ar fiscopurile acestora.Săparea de galeriiPrezenta parte nu
afectează dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgând la săparea unor galerii,oricare ar fi
adâncimea apei în locul respectiv. Test nr.10 Subiect I: Cutuma Internaţională 1.1 Definiţi noţiunea de
izvor de Drept Inernaţional Izvorul de drept internaţional public poate fi definit ca fiind un instrument
juridic (tratatul sau cutumainternaţională), care dau formă exterioară normelor juridice internaţionale,
prin acordul de voinţă al subiectelor dreptului internaţional public, in primul rand statele. 1.2Comparaţi
cutuma cu tratatu internaţional Asemanari:Ambele sunt izvoare de DIPAu forta juridica obbligatorieSunt
create prin acordul de vointa a statelor Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca
anumite conditiiSfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in spatiuDeosebiri:Tratatul
CutumaRecunoasterea se face pe cale expresa Recunoasterea se face tacitReprez inta un acord scris Se
incheie in forma verbalaOfera o regelementare clara si este usor Se face apel la alte surse auxiliarede
doved it acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constantSe adopta prin anumi te proceduri specifice
repetataReglementeaza aproape toate domeniile Reg lementeaza doar anumite sfererelatiilor
internationale ale relatiiilor internationaleIntruneste ambele elemente:spiritual si material Lipsa
elementului material 1.3Evaluaţi tehnici de probare a existenţei cutumei Ne putem considera in
prezenţa unei norme cutumiare – din momentul din care fiecare dintre subiectele dedrept internaţional
poate conta pe faptul că celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectulrespectivei
reguli.Un fenomen nou in legătură cu formarea cutumei rezidă in participarea organizaţiilor
internaţionale la procesul cutumiar. Această participare se manifestă prin acte care deşi emanăde la
organele organizaţiilor internaţionale, reprezintă in ultimă instanţă poziţia adoptată destatele membre.
Este vorba deci de o nouă cale de manifestare a consimţămantului statelor careimbogăţeşte
considerabil procesul cutumiar.Ca exemplu de rezoluţii ale Adunării Generale ale ONU care au influenţat
mult procesulcutumiar pot fi enumerate următoarele:a. Declaraţia universală a drepturilor omului din
10 decembrie 1948; b. Declaraţia cu privire la declararea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale
din 1960;c. Declaraţia relativă la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 1963
etc.Cutuma are un neajuns, ce constă in dificultatea dovedirii existenţei acesteia,adică a dovedirii
conţinutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar putea fi luatein
considerare:actele normative interne ale statelor (legi, hotărari ale guvernului,acte ale administraţiei
publice locale etc.); orice acte ale organelor statului cu puteri in planul relaţiilor internaţionale (acte ale
unor ministere, note diplomatice, declaraţii de politică externă, corespondenţadiplomatică etc.)hotărari
ale instanţelor de judecată, cu incidenţă in materia dreptului internaţional;opiniile exprimate de
delegaţiile statelor in cadrul unor conferinţe internaţionale sau in cadrul unor organe aleorganizaţiilor
internaţionale;dispoziţiile unor tratate internaţionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu intre
statele părţi, ci inraporturile dintre state terţe sau intre acestea şi statele părţi.In concluzie, putem
constata că cutuma internaţională işi menţine şi in prezent o insemnătatenormativă determinată.
Subiectul II: Statutul prizonierilor de război 2.1 Definiţi noţiunea de prizonier de război Conform
articolului 43-44 ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, conceptul de prizonier de război derivă
din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din componenţaforţelor militare aflate in
conflict se consideră combatanţi (adică au dreptul să participe nemijlocit la acţiunimilitare) şi orice
combatant, fiind prins in prizonierat de partea adversă, este prizonier de război .2.2 Stabiliţi beneficiarii
statutului de prizonier de război Se bucură de protecţie umanitară in calitate de prizonier de război
următoarelecategorii de combatant a) membrii forţelor armate ale unei părţi in conflict ai miliţiilor şi
corpurilor de voluntarifăcand parte din aceste armate; b) membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de
voluntari, inclusiv cei din mişcările derezistenţă organizate aparţinand unei părţi in conflict, acţionand in
afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat;c) membrii forţelor
regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autorităţi nerecunoscute de putereadeţinătoare;d)
Persoanele care urmează forţele armate fără a face parte din ele, membrii civili ai echipajelor unităţilor
demuncă sau ai serviciilor insărcinate cu bunăstarea forţelor armate;e) persoanele din randurile
populaţiei locale care iau benevol arma in maini pentru a opunerezistenţă.Beneficiază de statut de
prizonier de război şi rezerviştii, membrii mişcărilor de rezistenţă, precum şi membrii forţelor armate in
uniformă care acţionează pe teritoriul inamic in scopulobţinerii de informaţii sau distrugerea unor
obiective militare. Nu se bucură de statutul prizonierilor de război spionii, sabotorii, mercenarii şi
militarii care au comis crime derăzboi, după ce un tribunal competent a pronunţat o sentinţă impotriva
lor. 2.3 Estimaţi drepturile şi garanţiile de care beneficiază prizonierii de război Prizonierii de război işi
păstrează statutul lor juridic din momentul capturării lor pană larepatriere.Drepturi:Orice act de
agresiune sau omisiune ilicită care ar pune in pericol viaţa sau sănătatea unui prizonier de război de sub
puterea sa va fi considerat ca o gravă incălcare a Convenţiei, ei nu vor putea fisupuşi unei mutilări fizice
sau experienţe medicale de orice natură care nu ar fi justificată de starea sănătăţiilor1.Protecţia
prizonierilor de război trebuie să aibă un caracter permanent, mai ales impotrivaoricărui act de
intimidare, contra insultelor sau curiozităţii publice982.Orice incălcare a acestor reguli va antrena
răspunderea statului respectiv şi a celor care auefectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deţinătoare,
antrenand moartea sau punand in pericol grav sănătatea prizonierilor vor fi considerate infracţiuni grave
şi echivalează cu crime de război.Toate bunurile şi obiectele prizonierului de război vor rămane in
posesia lui,984 iar bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau repatrierii
lui.Prizonierii de război vor putea fi puşi in libertate total sau parţial, pe cuvant sau pe angajament in
măsura incare legile naţionale ale statelor beligerante acceptă această posibilitate.Prizonierii de război
vor fi grupaţi in lagăre după naţionalitate, sex, limba pe car o cunosc,obiceiurile lor.In ce priveşte
cantitatea, calitatea şi varietatea hranei, aceasta trebuie să fi satisfăcătoare pentru a menţinesănătatea
prizonierilor, se va ţine seama şi de regimul obişnuit al prizonierilor.Vor fi afişate in fiecare lagăr, textul
prezentei Convenţii cu anexele sale, prevăzute in art. 6, in limba cunoscută prizonierilor, iar la cerere ele
vor fi comunicate prizonierilor aflaţi in imposibilitatea de a lua cunoştinţă detextul afişat. Numai
tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de război, cu excepţia cazurilor incare legislaţia Puterii
deţinătoare autorizează un tribunal civil in mod expres să judece un membru al forţelor armate.In toate
cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronunţă asupra femeilor gravide sau cu copii
minori, precum şi asupra prizonierilor de război care n-au implinit optsprezece ani.In cazul in care
prizonierii de război au evadat şi cad din nou in prizonierat, nu vor fi pasibili de nici o
pedeapsă.Prizonierilor de război li se recunoaşte dreptul de a dispune de unele resurse băneşti care
provin:• dintr-un avans din solda lunară vărsată de puterea deţinătoare în funcţie de gradul
prizonierului;• din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor în momentul luării în prizonierat;• din
suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de război;• din indemnizaţiile de muncă plătite de
autorităţile statului deţinător;• din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la
rude sau de la diverse societăţi decaritate.Prizonierii au dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul
Convenţiei prevede că testamentul prizonierilor de război trebuie să fie intocmit conform legislaţiei ţării
lor de origine, care va lua măsurilenecesare pentru a aduce aceste condiţii la cunoştinţa Puterii
deţinătoare.Obligatii Cu excepţia ofiţerilor lor, toţi prizonierii de război sunt obligaţi la salut şi la semnele
exterioare de respect, prevăzute de regulamentele propriei lor armate faţă de toţi ofiţerii Puterii deţi nă
toare, in acest sens, fiindautorizat portul semnelor gradului şi naţionalităţii, precum şi al decoraţiilor
Test nr.11 Codificarea Dreptului Internaţional Prin codificarea dreptului internaţional se inţelege
operaţiunea prin care se realizeazăsistematizarea normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul
diplomatic, dreptul mării,dreptul tratatelor etc. 1.2 Analizaţi formele şi tipurile codificării Activitatea de
codificare a dreptului internaţional se desfăşoară in două forme principale:codificarea neoficială şi
oficială.Codificarea neoficială se realizează sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate
deunii doctrinari, specialişti in domeniul dreptului internaţional public, sau de către unele instituţii şi
organizaţiiştiinţifice interne sau internaţionale cum ar fi Institutul de drept internaţional,Asociaţia de
drept internaţional, Institutul american de drept internaţional ş.a.Codificarea neoficială a dreptului
internaţional nu are o forţă obligatorie pentru subiectelesale, insă cu toate acestea ea poate fi luată in
consideraţie atat in cadrul codificărilor oficiale, cat şi in practicastatelor precum şi in jurisprudenţa
internaţională.Codificarea oficială este realizată de către state, avand o forţă obligatorie pentru
subiecteledreptului internaţional, in măsura in care acestea recunosc şi acceptă caracterul obligatoriu
alactelor de codificare, devenind părţi contractante la tratatele de codificare. Codificarea oficială a
dreptuluiinternaţional a fost realizată pană in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui generală.
In acelaşi timp,există o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate şi o codificare a normelor
regionale.Codificarea exista de 2 tipuri:de lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele deja
existente si de legeferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina la acel moment. 1.3
Estimaţi principale codificări esenţiale ale Dreptului InternaţionalActivitatea de codificare a dreptului
internaţional se intensifică după cel de-al doilea război mondialsub egida ONU. Adunarea Generală a
ONU crează in anul 1947 Comisia de drept internaţionalin calitate de organ subsidiar al său, cu misiunea
de a pregăti actele internaţionale de codificare a dreptuluiinternaţional, de a formula cu precizie şi
sistematic regulile dreptului internaţional, in domeniile in care existăo practică juridică considerabilă,
precedente sau opinii doctrinare.Ca urmare a acestei activităţi, Comisia de drept internaţional a elaborat
proiecte a mai multor convenţii de codificare a dreptului internaţional, care ulterior au fost semnate şi
ratificate de către state.Acestea sunt patru convenţii de la Geneva asupra dreptului mării din anul 1958,
Conveţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din anul 1961, Convenţia de la Viena cu privire la
relaţiile consulare din 1963,Conveţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969,Conveţia
de la Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969,Conveţia de la Viena cu privire la reprezentarea
statelor in relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cucaracter de universalitate din 1975,Conveţia de la
Viena cu privire la succesiunea statelor in materie de tratate din1978,Conveţia de la Viena cu privire la
succesiunea statelor in materie de bunuri, arhive datoriide stat din 1983,Convenţia de la Montego-Bay
cu privire la dreptul mării din 1982,Conveţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre
state şi organizaţii internaţionale sau intreorganizaţii internaţionale din 1986 etc.In prezent, Comisia de
drept internaţional se preocupă de codificarea unor aşa domenii cumar fi: răspunderea internaţională a
statelor, imunitatea de jurisdicţie a statelor şi a bunurilor acestora, statutulcurierului diplomatic şi a
valizei diplomatice, reglementarea relaţiilor dintre state şi organizaţiileinternaţionale, codificarea
crimelor impotriva păcii şi securităţii omenirii. Subiectul II: Soluţionarea Diferendelor maritime 2.1
Definiţi noţiunea de difirend maritime Prin diferend maritim internaţional se inţelege acea confrontare
obiectivă de interese intre subiecţii dreptuluiinternaţional in legătură cu folosirea Oceanului Planetar,
care opune contestaţii de ordin juridic intre părţileimplicate. 2.2 Analizaţi modalităţile diplomatice de
reglemtare a difirendelor maritime Dintre mijloacele politico- diplomatice convenţia recomandă
negocierea şi concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand apare un diferend intre
statele părţi in legătură cuinterpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile in litigiu vor proceda imediat la
un schimb de păreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita
cealaltă sau celelalte părţi să supunădiferendul unei concilieri după o procedură specială. Această
procedură este prevăzută la anexa V la convenţie.Concilierea. Dacă invitaţia unei părţi de a supune
diferendul maritim unei proceduri de concilierea fost acceptată de cealaltă parte, procedura de
conciliere se declanşează printr-o notificare scrisă. Comisia deconciliere se compune din cinci conciliatori
desemnaţi de pe o listă intocmită de Secretarul General alONU,pentru intocmirea căreia fiecare stat-
parte la convenţie este abilitat să desemneze patru conciliatori, carese bucură de cea mai inaltă
reputaţie de imparţialitate, de competenţă şi de integritate. Numele unui conciliator va rămane pe listă
pană cand acesta esteretras de către statul-parte care l-a desemnat.Partea care declanşează procedura
concilierii numeşte doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunţată din careunul poate să fie dintre
cetăţenii săi. Aceste numiri trebuie să fie menţionate in notificare. Cealaltă parte ladiferend va numi in
acelaşi mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificării. Dacănumirile nu sunt făcute
in termenul prevăzut, partea care a declanşat procedura poate, in săptămana careurmează după
expirarea acestui termen, fie să pună capăt procedurii printr-o notificare adresată celeilalte părţi,fie să
ceară Secretarului General al ONU să efectueze aceste numiri. Secretarul General al ONU va
efectuanumirile necesare, alegand, cu consultarea părţilor la diferend, persoane care figurează pe lista
conciliatorilor,in termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile de
la data ultimei numiri, cei patru conciliatori desemnaţi vor numi un al cincileade pe lista de conciliatori,
care va fi preşedinte. Dacă numirea nu este făcută in termenul prevăzut, fiecare parte poate, in
săptămana care urmează după expirarea acestui termen, să ceară Secretarului General al ONU
săefectueze această numire conform aceleiaşi procedurii. Dacă părţile nu convin altfel, comisia de
conciliere işistabileşte singură procedura.In termen de 12 luni de la constituirea sa comisia trebuie să
prezinte raportul său. Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimţămantul părţilor la diferend, să invite
orice stat parte să-i prezinte punctul de vedere, verbalsau scris. Hotărarile de procedură, recomandările
şi raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor săi. Comisia poate supune atenţiei părţilor
orice măsură susceptibilă de a facilita rezolvarea pe cale amiabilă adiferendului. Comisia ascultă părţile,
examinează pretenţiile şi obiecţiile lor şi le face propuneri in scopul de ale ajuta să ajungă la o rezolvare
a diferendului pe cale amiabilă. Raportul va conţine eventualul acord intervenitsau, in lipsa acestuia,
concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectuldiferendului,
precum şi recomandările pe care le consideră potrivite in scopul unei rezolvări amiabile. Raportulse
depune la Secretarul General al ONU şi se transmite părţilor in diferend. Acest raport, inclusiv
toateconcluziile sau recomandările conţinute, nu este obligatoriu pentru părţile in diferend.Procedura
de conciliere este incheiată in următoarele cazuri:1. atunci cand diferendul a fost rezolvat,2. cand părţile
au acceptat sau o parte a respins recomandările din raport printr-o notificarescrisă adresată Secretarului
General al ONU,3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicării raportului
părţilor.Onorariile şi cheltuielile comisiei vor fi suportate de către părţile la diferend. Printr-un acord
aplicabil numaidiferendului respectiv, părţile la diferend pot conveni să deroge de la acesta procedură.
2.3 Evaluaţi Eficienţa Tribunalului Internaţional pentru Dreptul mării în soluţionarea difirendelor
maritime. Ratione materiae competenţa Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor şi cererilor
care ii sunt supuse potrivit convenţiei, precum şi asupra tuturor chestiunilor prevăzute in mod special in
orice alt acord, careconferă competenţă Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in
faţa Tribunalului statele- părţi la convenţie, precum şi entităţile, altele decat statelepărţi, in toate
cazurile prevăzute in partea a XI(„Zona”) a convenţiei sau pentru orice deferendo supus in conformitate
cu orice alt acord care conferăcompetenţă Tribunalului şi este acceptat de toate părţile la diferend.La
examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica dispoziţiile convenţiei şi celelalte reguli de
dreptinternaţional care nu sunt incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultăţii pe care o
areTribunalul de a statua ex aequo et bono dacă părţile in diferend sunt de acord.Atunci cand una dintre
părţi la diferend nu se prezintă in faţa Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe carele are la
dispoziţie, cealaltă parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii şi luarea unei hotărari.Absenţa
uneia din părţi sau faptul că una dintre părţi nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, nu pot
constitui un obstacol pentru desfăşurarea procedurii.Atunci cand intr-un diferend un stat-parte
consideră că are un interes de ordin juridic, acesta se poate adresaTribunalului cu o cerere pentru
intervenţie in proces. Dacă Tribunalul admite cererea de intervenţie, hotărareasa privind diferendul va fi
obligatorie pentru statul care a intervenit,dar numai in măsura in care se referă laaspectele care au făcut
obiectul intervenţiei. Tribunalul, inainte de a lua hotărarea, trebuie să se asigure nunumai că are
competenţa de a soluţiona diferendul, ci şi că cererea este intemeiată in fapt şi in drept.Hotărarea
Tribunalului este definitivă şi toate părţile trebuie să i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat
pentru părţile in litigiu şi numai pentru cauza rezolvată. La cererea oricărei dintre părţi, in caz de
contestaţie privind sensul şi cuprinsul hotărarii, Tribunalul este competent să o interpreteze. Test nr.12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaţional 1.1 Definiţi noţiunea de sistem a dreptului internaţional
Sistemul dreptului internaţional reprezintă o totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente
şianume: principii de drept fundamentale şi speciale, norme convenţionale şi cutumiare,instituţii şi
ramuri dedrept internaţional. 1.3 Analizaţi elementele sistemului dreptului internaţional In calitate de
element al sistemului dreptului internaţional, norma de drept internaţional poate fi definită ca oregulă
de conduită, creată şi recunoscută de subiecţii dreptului International ca fiind obligatorie.Principiul
fundamental de drept internaţional este acea regulă de conduită generală, abstractă, impersonală,
posedind cel mai inalt grad de imperativitate, care apără valorile vitale caracteristice unei anumite
etapeistorice de dezvoltare a civilizaţiei umane.Instituţia dreptului internaţional poate fi definită drept
un ansamblu de norme juridice internaţionale, cereglementează un domeniu restrans al relaţiilor
internaţionale, şi anume, determină regimul juridicinternaţional al unui anumit spaţiu (de exemplu
instituţia dreptului de trecere inofensivă prin marea teritorială)sau se referă la un obiect determinat de
reglementare juridică (de exemplu instituţia privilegiilor şi imunităţilor consulare, instituţia drepturilor
minorităţilor, instituţia recunoaşterii statelor etc.).Instituţiile, la rindul lor se impart in instituţii ramurale
şi instituţii interramurale. Sunt considerate instituţiiinterramurale acele instituţii compuse din norme
juridice care intră in componenţa a două sau mai multe ramuri(de exemplu instituţia răspunderii juridice
internaţionale, instituţia succesiunii). Normele instituţiei juridiceramurale se creează in cadrul unei
ramuri concrete şi cuprind anumite compartimente ale lor (de exemplu indreptul internaţional maritim
pot fi evidenţiate grupe de norme care reglementează regimul juridic al măriteritoriale, a zonei
economice exclusive, platoului continental, regimul juridic al mării libere etc.)Ramura dreptului
internaţional reprezintă o totalitate de norme juridice convenţionale şi cutumiare, cereglementează
raporturile de un anumit tip apărute intre subiecţii dreptului international in cadrul unuidomeniu mai
larg de cooperare internaţională, ce constituie obiect de reglementare a dreptului internaţional public şi
are un grad inalt de codificare universală, caracterizată prin existenţa principiilor aplicabile
acestuidomeniu concret al relaţiilor internaţionale. Sunt considerate ramuri de drept internaţional
public dreptulsecurităţii internaţionale, dreptul cosmic,dreptul organizaţiilor internaţionale, dreptul
tratatelor, dreptul mării,dreptul aerian, dreptul diplomatic şi consular etc. 1.3 Evaluaţi sistemul dreptului
internaţional Sistemul dreptului internaţional public la etapa de azi s-a modificat considerabil şi continuă
să-şi schimbeconţinutul datorită apariţiei şi dezvoltării noilor domenii ale relaţiilor internazionale (sfera
investiţională,informaţională etc.), precum şi datorită diversităţii opiniilor despre sistemul dreptului
internaţional, intilnite inliteratura de specialitatе, precum şi datorită aspiraţiilor multor savanţi de a
recunoaşte noi domenii ale relaţiilor internaţionale drept obiect de reglementare a dreptului
internaţional.Lista instituţiilor şi ramurilor de drept internaţional nu este exhaustivă, ele aflinduse in
permanentă dezvoltareşi completare. Totodată conţinutul şi denumire anumitor ramuri şi instituţii pot
varia de la un stat la altul.Unele ramuri şi instituţii de drept internaţional au apărut multe secole in urmă
(de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un număr considerabil de instituţii ale
dreptului diplomatic, dreptului mării etc.).41Alte instituţii şi ramuri au apărut in secolul XX (de exemplu
dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securităţiiinternaţionale, dreptul internaţional ecologic, instituţia
platoului continental, instituţia zonei economiceexclusive,instituţia asigurării securităţii navigaţiei
aeriene, instituţia repatrierii astronauţilor). Al treilea grup deinstituţii şi ramuri sunt astăzi in proces de
devenire (de exemplu dreptul International nuclear, dreptulinternaţional ecologic etc.) Or, in opinia
profesorului Kohen o nouă ramură de drept internaţional apare atuncicind sunt intrunite următoarele
criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt interzicerea utilizăriiforţei,
dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, egalitatea suverană a statelor, neintervenţia in
afacerileinterne ale unui stat;criteriul instituţional: modalitatea in care sunt exercitate pe plan
internaţional funcţiilelegislativă,executivă şi reglementarea diferendelor;criteriul subiectiv:
determinarea creatorilor şi destinatarilor regulilor e conduită. Subiectul II: Funcţiile consulare 2.1Definiţi
noţiunea funcţiilor consulare Funcţiile consulare-reprezintă totalitatea activităţilor oficiilor consulare şi
ale personaluluiacestora. 2.2Clasificaţi funcţiile consulare. După obiectul lor sau după domeniul pe care
îl abordează, funcţiile consulare pot fi: – funcţii cu caracter politic, altele decât funcţiile diplomatice; -
funcţii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimiţător şi statul
primitor pe teritoriul căruia îşi desfăşoară consulatul activitatea; – funcţii culturale; foarte multe
consulate româneşti înglobează minicentre culturale, având o activitateculturală intensă (Consulatele de
la Veneţia, Canal Grande, etc.) şi unde funcţia consulară de promovare aculturii este de fapt una dintre
cele mai importante;- funcţii care se referă la protecţia cetăţenilor; spre deosebire de ambasade, care se
concentrează în principal pe promovarea intereselor statelor, a autorităţilor de stat, consulatele se
preocupă de problemele cetăţenilor. Eleinclud de asemenea, funcţii administrative, funcţii de stare
civilă, notariale, jurisdicţionale şi funcţii care sereferă la marina comercială, nave şi aeronave şi la
obligaţii militare.Din punct de vedere al conţinutului acestor funcţii, ele pot fi împărţite în două
categorii:a) funcţii care sunt conferite de către statul trimiţător oficiului consular respectiv;b) funcţii care
sunt recunoscute de către statul primitor ,cel pe teritoriulcăruia îşi desfăşoară activitatea.Ca regulă
generală, conţinutul acestor funcţii consulare este negociat şi inclus în convenţiile bilaterale pe
probleme consulare pe care statul le încheie, o parteimportantă a acestor convenţii consulare se
concentreazătocmai pe funcţiileasupra cărora cele două state îşi dau acordul să fie îndeplinite de către
oficiile consulare. 2.3 Formulaţi specificul fiecărei funcţii consulare în parte Funcţiile consulare sunt
exercitate de către posturile consulare şi, de asemenea, de către misiunile diplomaticeşi constau in:a) a
proteja in statul de reşedinţă interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi, persoane fizice sau
juridice,in limitele admise de dreptul internaţional; b) a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale,
economice, culturale şi ştiinţifice intre statul trimiţător şi statulde reşedinţă şi a promova in orice alt
mod relaţii amicale intre ele in cadrul dispoziţiilor prezentei Convenţii;c) a se informa, prin toate
mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale,economice, culturale şi ştiinţifice a statului
de reşedinţă, a face rapoarte in această privinţă către guvernulstatului trimiţător şi a da informaţii
persoanelor interesate;d) a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător,
precum şi vize şi altedocumente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă in statul
trimiţător;e) a acorda ajutor şi asistenţă cetăţenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiţător;f) a
acţiona in calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii similare, ca şi unele funcţii
deordin administrativ, in măsura in care legile şi regulamentele statului nu se opun la aceasta;g) a apăra
interesele cetăţenilor statului trimiţător, persoane fizice sau juridice, in succesiunile de pe
teritoriulstatului de reşedinţă, in conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;h) a apăra,
in limitele fixate de legile şi regulamentele statului de reşedinţă, interesele minorilor şiincapabililor,
cetăţeni ai statului trimiţător, mai ales atunci cand este cerută instituirea unei tutele sau curatelecu
privire la ei;i) sub rezerva practicilor şi procedurilor in vigoare in statul de reşedinţă, a reprezenta
pecetăţenii statului trimiţător sau a lua măsuri in scopul asigurării reprezentării lor adecvate in faţa
tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă pentru a cere, in conformitate cu legile şi
regulamentele statului dereşedinţă. adoptare de măsuri provizorii in vederea apărării drepturilor şi
intereselor acestor cetăţeni atuncicind, datorită absenţei lor sau din orice alte cauze, ei nu-şi pot apăra
in timp util drepturile şi interesele; j) a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii
rogatorii in conformitatecu acordurile internaţionale in vigoare sau, in lipsa unor asemenea acorduri, in
orice mod compatibil cu legileşi regulamentele statului de reşedinţă; k) a exercita drepturile de control şi
de inspecţie prevăzute de legile şiregulamentele statului trimiţător asupra navelor maritime şi a navelor
f1uviale avand naţionalitatea statuluitrimiţător şi asupra aeronavelor inmatriculate in acest stat, ca şi
asupra echipajelor lor;1) a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate in alineatul k din
prezentul articol, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra curselor acestor nave, a examina
şi a vizadocumentele de bord şi. fără a prejudicia prerogativele autorităţilor statului de reşedinţă, a face
anchete privindincidentele survenite in cursul călătoriei şi a reglementa, in măsura in care legile şi
regulamentele statuluitrimiţător autoriză aceasta, divergenţele de orice natură intre căpitan, ofiţeri şi
marinari;m) a exercita orice alte funcţii incredinţate unui post consular de către statul trimiţător, carenu
sint interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se opune,
saucare sunt menţionate in acordurile internaţionale in vigoare intre statul trimiţător şi statul de
reşedinţă. TESTUL13 Subiectul I: Subiecții Dreptului Internațional Public 1.1)DEFINITI NOTIUNEA DE
SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL Subiect international public--sunt entităţile care participă direct la
raporturile internaţionale reglementate dedreptul internaţional public, care, prin acţiunile lor volitive,
obţin drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar in cazul incălcării acestora poartă răspundere
internaţională.—reprezinta particularitati esentiale incomparatie cu dreptul intern 1.2)CLASIFICATI
SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANIIn DIP contemporan avem urm sub. :*Statul :o colectivitate umana cu
toate trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita din teritoriu si
populatie.* Entitatile statale contestate : - Vaticanul-Orasele libere*Alti actori ai rel. internat.
:-org.intern. reprezintă forme de coordonare a colaborării internaţionale în diferite domenii, pentru care
stateleau creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut, elaborat de comun
acord, în care se prevăd obiectul şi scopurile organizaţiei, organele şi atribuţiile lor, necesare realizării
obiectivelor pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare nationala;-pers. Fizica- Insa pentru
comiterea crimelor de razboi sau a crimelor impotriva pacii si umanitatii, careconstituie infractiuni cu
caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan international, infata instantelor
jurisdictionale-corporatiile transnationale o entitate economică formată dintr-o companie-mamă şi
filialele ei din străinătate.-companiile publice internationale-umanitatea 1.3)Evaluați statutul RM ca
subiect de Drept Internațional Publicluind in consideratie legea cu privire la tratalele internationale si la
reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la conventia cu privire la dr marii ne putem da seama ca
din punc de vedere formel ea reprezinta unsubiec activ pe cind practic mai avem multe pina la
perfectiune.ideea principala mai departe improvizati Subiectul II : Organele jurisdicționale internaționale
2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale internationaleOrganele jurisdictiei
internationale –totalitatea organelor internationale competente sa solutioneze litigiileaparute intre sub.
pe plan international.Din punct de vedere tipologic şi conceptual jurisdicţiile internaţionale se impart in
două mari categorii:1. Jurisdicţia internaţională ad-hoc şi2. Jurisdicţia internaţională
permanentăJurisdicţia internaţională ad-hoc. In dreptul internaţional public prin jurisdicţia ad-hoc se
subinţelege arbitrajulinternaţional. Marţian Niciu il defineşte ca fiind judecata pe plan internaţional a
unui diferend de către oinstanţă de judecată ad-hoc, constituită de părţile in diferend La randul său, din
punct de vedere organizaţional,arbitrajul internaţional se poate constitui in următoarele forme1184:-
arbitrul unic,- comisia mixtă,- tribunalul arbitral,- tribunalul arbitral mixt,- arbitrajul specialarbitrajul
instituţionalizatArbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aibă cetăţenia părţilor in conflict pentru a se asigura
şi pe această cale,imparţialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe o bază paritară şi era formată
numai din cetăţeni ai parţilor in conflict.Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei dintr-un număr
impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot ficetăţeni ai statelor in conflict, iar ceilalţi sau celălalt –
cetăţeni ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. După primul Război Mondial tribunalele arbitrale mixte
au avut ca sarcină soluţionarea diferendele născute dinrăzboi. Aceste tribunale aveau o permanenţă
relativă, fiind destinate să soluţioneze anumite categorii dediferende. Tribunalul arbitral mixt era
compus din trei membri – cate un cetăţean al unui stat neutru in timpulrăzboiului.Arbitrajul special. Un
astfel de organ se constituie pentru soluţionarea unor categorii aparte dediferende ce vor apărea
eventual.Jurisdicţia internaţională permanentă. Instanţele jurisdicţionale internaţionale cu caracter
permanent suntcreaţia secolului XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanentă de Justiţie
Internaţională (CPJI), infiinţatădupă primul Război Mondial prin Pactul Ligii Naţiunilor. Prima şedinţă de
inaugurare a avut loc in 1922,Curtea activand pană in 1946, cand cedează misiunea juris dicţională in
favoarea succesoarei sale – CurteaInternaţională de Justiţie (CIJ) La randul său, instanţele internaţionale
de judecată pot fi clasificate după difersecriterii:1. După întinderea competenţei distingem:- de
competenţă generală – CPJI, CIJ, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE);- de competenţă specială –
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), TribunalulInternaţional pentru Dreptul Mării (TIM),
Tribunalul Administrativ al Naţiunilor Unite (TANU ,Curtea Internaţională Penală (CIP).2. După obiectul
diferendelor:- teritoriale – CIJ;- in materia dreptulor omului – CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infracţiunilor internaţionale – CIP, Tribunalul internaţional pentru exIugoslavia,Tribunalul internaţional
pentru Rwanda;- maritime – TIM, CIJ.3. După calitatea justiţiabililor:- intre state – CPJI, CIJ, TIM, CJUE,
CEDO;- intre state şi persoane fizice sau persoane juridice – CEDO, CJUE, TIM;- intre state şi organizaţii
internaţionale – CJUE, TIM;- intre organizaţii şi persoane fizice – TIM, TANU. 2.2)COMPARATI
COMPETENTA JURIZDICTIEI INTERNATIONALEDreptul internaţional actual recunoaşte existenţa unei
puteri inerente jurisdicţiilor internaţionale, atat judiciarecat şi arbitrale, de a soluţiona litigiile cu privire
la propria com petenţă. Competenţa jurisdicţiei de a decideasupra propriei competenţe se stabileşte in
momentul examinării admisibilităţii cererii introductive şi constituie baza unei puteri bine delimitate.
Identificarea competenţei unei juriddicţii internaţionale depinde demodalitatea de atribuire a ei. Dreptul
contentiosului internaţional cunoaşte 3 modalităţi de atribuire acompetenţei:1. modalităţi
convenţionale,2. modalităţi unilaterale şi3. modalităţi autoritare.Modalităţile convenţionale. Printre
aceste modalităţi figurează compromisul şi clauza compromisorie.Compromisul este un acord care are
ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau oserie de diferende actuale.
Este de precizat că acest acord fixat in compromis vizează in egală măsură acordulin favoarea unui organ
judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului internaţional compromisul este untratat
internaţional, incheiat intre părţile diferendului care trebuie să fie subiecte de drept internaţional
public,respectiv se supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaţionale, reglementat prin
Convenţia de laViena asupra tratatelor internaţionale din 1969. Modalităţile unilaterale. Aceste
modalităţi imbracă formadeclaraţiilor unilaterale de recunoaştere a jurisdicţiei obligatorii a unor
instanţe internaţionale. Cu alte cuvinte,unele tratatele internaţionale prin care se crează o jurisdicţie pot
subordona autoritatea puterii jurisdicţionaleunei declaraţiei unilaterale, de regulă facultativă, din partea
statului contractant, prin care acesta recunoaşte,obligatoriu in privinţa sa jurisdicţia
internaţională.Modalităţi autoritare. Aceste modalităţi de atribuire a jurisdicţiei unor jurisdicţii
internaţionales-au realizat in practica internaţională prin rezoluţiile Adunării Generale sau Consiliului de
Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu este exclus ca un acord intre state să abiliteze o organizaţie
internaţională dea crea un tribunal internaţional 2.3)principalele reguli de procedura la examinarea
contenciosului internationalIn mod normal o jurisdicţie internaţională dispune de o procedură ordinară
a instanţei (asupra fondului) şi poate recurge la proceduri incidente. Procedură ordinară presupune
cateva etape in mare parte inspirate din procedura internă:1. Introducerea оn instanţă. In cazul unei
jurisdicţii permanente sesizarea instanţei are loc printrun actunilateral din partea reclamantului, care
imbracă forma unei cerere contra reclamatului sau prin notificareacompromisului dintre părţi. Potrivit
art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate grefierului,care trebuie să le comunice
imediat tuturor interesaţilor.Cererea sau notificarea trebuie să indice expresobiectul diferendului şi
părţile.2. Duelul jurisdicţional. Din momentul sesizării, jurisdicţia aplică principiul contradictorialităţii şi
părţilor li seasigură o egalitate procesuală. Orice document adus in faţă tribunalului de către o parte este
transmis celeilalte părţi pentru replică. Părţile sunt reprezentate in faţa jurisdicţiilor internaţionale de
către agenţii lor, care pot fiasistaţi de consilieri sau avocaţi1214. De regulă, procedura contencioasă
cuprinde 2 faze: scrisă şi orală.3. Adoptarea hotărвrii. Deliberările sunt secrete şi supuse unor reguli
specifice fiecărui tribunal, destinate sădegajeze un enunţ legal. Scopul lor este de a oferi fiecărui
judecător posibilitatea să contribuie direct la procesul adoptării opiniei colegiale a tribunalului Afară de
procedura ordinară, jurisdicţia internaţionalărealizează acţiuni procesuale in cadrul procedurilor
incidente. Acestea sunt complementare procedurii de bazăşi de fapt, in mare măsură, contribuie fie la
buna ei derulare, fie la menţinerea unei ordini juridice provizorii pană la decizia finală. Tribunalul
internaţional recurge la procedura incidentă in 3 situaţii, in cazul:1. Intervenţiei terţilor. Dreptul
contenciosului internaţional recunoaşte terţilor, care justifică un interes de ordin juridic, dreptul de
intervenţie in cadrul unui proces jurisdicţional care opune două alte părţi1217. In acest sens,terţul
adresează o cerere tribunalului in care aduce argumentele ce justifică interesul său in cadrul procedurii
declanşate. In fine, tribunalul este acela care autorizează această intervenţie. In caz de acceptare a
terţului, elnu devine parte la proces, dar işi prezintă observaţiile sale şi hotărarea tribunalului in partea
ce vizeazăinterpretarea unui tratat la care este parte terţul, ii va fi opozabilă1218.2. Excepţiilor
preliminare. O excepţie preliminară este o obiecţie in adresa jurisdicţiei tribunalului scopulcăreia este de
a impiedica examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecventă in cazul candtribunalul este
sesizat unilateral printr-o cerere3. Măsurilor conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in
instanţa internaţională nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile jurisdicţionale sunt destul de lungi,
mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea excepţiilor preliminare, tribunalul poate decide, la
cererea unei părţi, ordonarea măsurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel de
decizie nu constituie o practică frecventă, pentru că ar insemna suspendarea acţiunii care a condus la
apariţia diferendului, ceea ce ar insemna o avantajare provizoriea unei părţi in diferend1221. Test nr. 14
Subiectul I. Normele dreptului internațional 1.1Definiți noțiunea de normă de Drept InternațIonal
Norma de drept internaţional poate fi definită drept o regulă de conduită generală, creată de subiecţii
dreptuluiinternaţional, ce reglementează relaţiile dintre aceştia şi este recunoscută ca fiind obligatorie.
Conţinutulnormelor dreptului internaţional il formează drepturile şi obligaţiile cu care sunt investite
statele şi alţi subiecţide drept internaţional. 1.2 Clasificați normele dreptului internaționalClasificarea
normelor de drept internaţional public comportă un interes deosebit teoretic, in doctrină fiind propuse
următoarele criterii de clasificare:1. in dependenţă de acţiunea faţă de cercul de participanţi la
raporturile de drept internaţional public pot fideosebite:- norme universale, care reglementează
raporturile dintre toţi subiecţii de drept internaţional.Aceste norme, fiind reguli de conduită obligatorii
adresate unui cerc nedeterminat de subiecţi de dreptinternaţional, formează dreptul internaţional
comun.- norme regionale ce acţionează doar faţă de un număr limitat de participanţi. Prin norme
regionale suntreglementate raporturile juridice dintre subiecţii aparţinind unei anumite regiuni
geografice insă cu referire laun obiect comun de reglementare.- norme locale sunt acele norme care
reglementează raporturile juridice dintre doi sau ciţiva subiecţi de dreptinternaţional. Normele locale
pot fi atit personificate cit şi nepersonificate.2. in dependenţă de locul şi rolul normelor in sistemul de
drept:- norme materiale conţin drepturile şi obligaţiile subiecţilor dreptului internaţional;- norme
procesuale pot fi definite in două accepţiuni. Lato sensu, norme procesuale sunt considerate
normelecare reglementează procesul de creare şi realizare a dreptului. Stricto sensu,normele procesuale
sunt acelenorme care reglementează procesul de realizare a dreptului. Normele procesuale posedă
sancţiuni specifice.3. in dependenţă de metoda de reglementare juridică, normele de drept
internaţional se impart in:- norme dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face abatere de
comun acord, dacă aceasta nu prejudiciază interesele legitime ale altor state.- norme imperative, care
prescriu un model concret de conduită juridică, de la care nu este permisă nicioabatere.Printre normele
imperative au inceput să se evidenţieze principiile fudamentale de drept internaţional, numitenorme jus
cogens. Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale dreptului internaţional
prinefectele pe care le produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la norma jus cogens
provoacă nulitateaacţiunilor subiecţilor de drept internaţional. 1.3.Evaluați specificul normelor ius
cogens Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite in Conventia de la Viena, cu
privire ladreptul tratatelor, unde se spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si recunoscuta
de societateainternationala a statelor in ansamblu ei drept norma de la care nu se permite nici o abatere
si care poate fimodificata doar printr-o norma cu acelasi caracter.Trasaturile normelor jus cogens sunt
urmatoarele:generala;impersonala;universala;de maxima imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se
subintelege acele 10 principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei sineamenintarea cu aplicarea ei in
relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile interne ale unu stat, solutionarea pe cale
pasnica a diferendelor internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor
internationale, dreptul popoarelor la auto-determinare, respectarea universala adrepturilor omului,
egalitatea suverana a statelor), care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob. Subiectul II:
Organizația Națiunilor Unite – organizație cu vocație universal 1.1.Definiți noțiunea de organizație
internațională Organiza ția internațională este o asociație de state fondate în baza principiului egalitîții
suverane care are la bază un act constitutiv (tratat internațional), are o structură proprie, bugetș i
personalitate distinctă de cea afondatorilor. 1.2.Analizați istoria creării O.N.UONU inițial a existat sub
forma altei organizațiiși anume – Liga Națiunilor formată prin tratatul de laVersailles 1920. Scopul Ligii
națiunilor era dezarmarea, prevenirea războaielor prin intermediul securită țiicolective, rezolvarea
disputelor inter-națiuni prin negociere, diplomațieși îmbunătățirea calită ții vieții. Liganu dispunea de
armată proprieși după o serie e eșecuri nu a putut face față agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo,
declanșîndu-se al doilea război mondial.La încetarea războiului în 1945, reprezentanți ai 50 dețări s-au
întîlnit la San Francisco pentru a Semna CartaONUși astfel Liga a fost înlocuită cu Organizația Națiunilor
Unite moștenind numeroase agenții și organizații fondate de Ligă. Numele de ”United Nations” a apărut
pentru prima dată în Declarația președintelui american Roosvelt în 1942cînd 26 dețăriși-au unit for țele
pentru a înfrunta Axa. 1.3Evaluați sistemul și funcțiile organelor principale ale ONUPotrivit Cartei, ONU
are 4 obiective majore:1) sa mentina pacea si securitatea internationala;2) sa dezvolte relatii de
prietenie intre natiuni;3) sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea
respectului pentru drepturile omului;4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor
statelor.ONU are 6 organe distincte, fiecare avînd funcțiile ei caracteristice:a)Adunarea Generală – este
organul principal și deliberativ care poate examina principiile generale decooperare pentru mentinerea
pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmareasi reglementarea
înarmarilor, si poate face recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei
Natiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului deSecuritate.
b)Consiliul economic si social – poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme
internationale îndomeniile economic, social, cultural, al învatamântului, al sanatatii si în alte domenii
conexe si poate facerecomandari în privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale, Membrilor
Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate face recomandari în scopul de a promova
respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti.c)Consiliu de securitate
– duce răspunderea pentru pacea și securitatea omenirii. Consiliul de Securitate poateancheta orice
diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastereunui
diferend, în scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune în
primejdiementinerea pacii si securitatii internationale.d)Consiliu de tutelă – examinează problemele
referitoare la teritoriile ce nu sunt capabile să seautoadministreze.e)Secretariatul – îndeplinește lucrările
de secretariat (arhivă, petiț ii, depozitarea tratatelor)f)Curtea Internationala de justitie - organul judiciar
principal al Natiunilor Unite. Test nr. 15Subiectul I: Raportul dintre dreptul international și dreptul intern
1.1Definiți ordinea juridică international Prin ordine juridică internațională subînțelegem modul de
organizare și funcționare a societății internaționale, precumși principiile și modul de interacțiune între
subiec ții Dreptului Internațional. 1.2.Analizați doctrinele și teoriile ale raportului dintre Dreptul Interna
țional și naționalÎn literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de bază:1)Teoria dualistă – presupune
că Dreptul Internațional și cel Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care conț innorme ce reglemeatează
diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evoluț ionează după metoda liniilor paralele,niciodată
intersectîndu-se.2)Teoria monismului – afirmă existența a 2 sisteme de Drept care reglementează
raporturi juridice diferite însăse întîlnesc situație de coeziune a lor. Cele mai întîlnite domenii de
coeziune sunt: drepturile omului, regim defrontieră, relații diplomatice. Această teorie cunoaște 2
accepțiun a) Monismul cu privatul Dreptului Internațional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziție e
adoptată deconstituția Franței, Federației Ruse. Această teorie prevede că atunci cînd există conflict
între normeleDreptului Internaționalși cel Național se aplică prevederile Internaționale. b) Monismul cu
privatul Dreptului Intern. Această teorie e antagonică celeilalte. Autor (kauffman). Această poziție e
prevăzută de constituția Nicaragua. 1.3 Formulați particularitățile raportului dintre dreptul
constituțional al RM și dreptul InternaționalAcest raport poate fi sesizat din art. 4 si 8 a Constituției RM
care prevede că:”1.Dispozițiile constituționale privind drepturileși libertățile omului se interpreteazăși se
aplică înconcordanță cu Declaraț ia Universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la
care RM este parte.2. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la careRM este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările
internaționale ” (art.4)Citind articol se crează impresia că prioritate asupra legilor interne au doar
reglementările interna ționale ce ținde drepturile omului iar această prioritate se răsfrînge asupra
tuturor legilor (inclusiv cele consituționale).Pentru a elucida această neclaritate Curtea Constituțională
în 1999 s-a pronunțat asupra interpretării art. 4 și 8din Constituție. Hotărîrea Cur ții Constituționale
stipulează însă că:Reglementările internaționale au prioritate asupra tuturor legilor înafară de cele
constituționale.Reglementările internaționale au prioritate nu doar dacăț in de domeniul drepturilor
omului, dar oricarereglementări prevăzute în tratatele internaț ionale la care RM este parte. Subiectul II:
Regimul juridic al zonelor Polare 2.1Definiți noțiunea de zonă polară. Zona polară reprezintă zona
geografică situată fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud (Antarctica). 2.2.Analizați instrumentele
internaționale ce reglementează statutul Arcticii și Antarcticii.Statutul Arcticii este determinat de
reglementările internaționale și legislația statelor riverane la OceanulÎnghețat de Nord. O organizație
internațională care are atribu ții în acest sens este Consiliul arctic format din 8state care scopul de a
coordonași coopera cu activită țile statelor în regiunea dată.Referitor la Antarctica, în sec. XX mai multe
state au încercat săși atribuie unele păr ți din Antarctica. Pentrua stabili regimul juridic aplicat acestei
zone în 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire laAntarctica. În vederea respectării lui s-a
creat un sistem de control și inspecție reciprocă care se realizează prinobservatorii desemnaț i de
reprezentanții celor 12 păr ți la tratat. Pentru a soluționa problemele referitoare laresursele minerale
din zonă în 1988 a fost adoptată Convenția privind reglementarea activităților asupraresurselor minerale
din Antarctica. 2.3Formulați particularitățile regimului juridic al Arcticiiși AntarcticiiRegimul juridic al
Arcticii s-a format într-o perioadă lungăși continuă în prezent. O încercare de a determinaca acest regim
a avut loc la inițiatva savantului rus lakhtin care a înaintat teoria sectoarelor. Această teoriefavoriza
Federația Rusă și defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost acceptată unanim. Unica reglementare estecuprinsă
în Convenția cu privire la Dreptul Mării din 1982 care recunoa și te dreptul statelor riverane zonelor
cuînghețuri să ia măsuri de protective și control asupra poluării pe o distanță de 200 m.m. În prezent
Arcticanecesită o tot mai clară reglementare internațională.Principiul de bază al regimului internațional
al Antarcticii este – folosirea ei numai în scopuri pașnice. Aceastăzonă are un statut de – demilitarizare,
neutralizare și denuclearizare. Antarctica este însă liberă pentru cercetări științifice. Atît timp cît tratatul
de la Washington din 1959 este în vigoare nici un stat nu poate înainta pretenții teritoriale asupra zonei.
Test nr.16 Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor 1,1.Definiti notiunea de principiu a
egalitatii suverane a statelor Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a dreptului
internationa-prezenta la subiecti sai acalitatii de suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor
juridica indiferent de momentul aparitiei,factorul teritorial ,demografic,economic. 1.2Analizati evolutia
istorica si codificarea principiuluiIncă din secolul al 16–lea, ca o reacţie la inegalitatea practicată şi la
arbitrariul marilor puteri s-a arătatnecesitatea recunoaşterii egalităţii in drepturi a statelor. Hugo Grotius
releva că principiul egalităţii intreindivizi işi găseşte expresie şi relaţiile dintre state, iar Pufendorf avea
să sublinieze că egalitatea statelor este oexpresie a suveranităţii lor.In ultimele decenii s- a dezvoltat o
literatură bogată despre egalitatea suverană a statelor,98 accentuindusesemnificaţia pe care o are
acesta in promovarea unor relaţii de inţelegere intre state.Dreptul la suveranitate şi independenţă a fost
mult teoretizat de jurişti de prestigiu. In opinia profesoruluiGeorge Plastara „dreptul de suveranitate
consistă in aceea că statul este stăpin de a hotări aşa cum crede de cuviinţă asupra intereselor sale şi de
a găsi el insuşi mijloace pentru a infăptui ceea ce consideră că esteconform acelor interese.Principiul
egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele acte:1.Conventia cu privire la drepturile si
obligatiile economice ale statelor(Montevideo,1933)2.Carta ONU 19453.Declaratia principiilor care
guverneaza relatiile reciproce dintre state 19704.Actul final de la Helsinki 1975 1.3 Evaluati continutul
juridic al principiuluiSuveranitatea de stat reprezintã un principiu atât al dreptului intern cât si al
dreptului internaþional.Suveranitatea reprezintã dreptul unui stat de a rezolva liber si dupã propria sa
apreciere problemele sale atât în plan intern cât si extern, fãrã a transgresa în nici un fel drepturile altor
state si nici principiile fundamentale aledreptului internaþional. Suveranitatea statului este unitarã si
presupune respectarea suveranitãþii altor state. Înceea ce priveste caracteristicile suveranitãtii de stat,
aceasta implicã independenþa deplinã politicã sieconomicã a statului, dreptul acestuia de a fundamenta
si a realiza dupã cum am menþionat propria sa politicãexternã si internã. Suveranitatea se
caracterizeazã prin exclusivitate, în sensul cã pe teritoriul unui stat nu potcoexista, în principiu douã
suveranitãti, ci doar una singurã.Una din consecinþele principale ale egalitãþii suverane o reprezintã
inalienabilitatea si indivizibilitateateritoriului de stat.Legătura puternică a suveranităţii cu toate celelalte
principii este reliefată de faptul că din suveranitate decurgdirect o serie de consecinţe juridice precum:
suveranitatea permanentă asupra bogăţiilor şi resurselor naturale,dreptul de liberă alegere a regimului
social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul de a stabili relaţiioficiale, de a participa la viaţa
internaţională, de a adopta orice măsuri necesare pentru conducerea vieţiiinterne şi externe a poporului
respectiv.Conţinutul principiului egalităţii suverane a statelor este format din anumite drepturi şi
obligaţii care le revin.Din acest principiu decurg următoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la
personalitate internaţională, dreptulstatului de a i se respecta integritatea teritorială, dreptul inerent la
legitimă apărare, dreptul de a-şi stabili singur sistemul său economic, cultural şi normativ, dreptul de a
defini şi conduce in mod liber relaţiile sale cu altestate conform dreptului internaţional, dreptul de a
aparţine sau nu organizaţiilor internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale, dreptul
de participa la conferinţe internaţionale, dreptul de legaţie activă şi pasivă etc. Acest principiu mai
prevede insă şi unele obligaţii pentru state cum ar fi respectarea suveranităţiialtor state, să respecte
personalitatea internaţională a celorlalte state şi să indeplinească cu bună credinţăobligaţiile sale
internaţionale.Afară de aceasta, acest principiu mai presupune că toate statele indiferent de factorii
geopolitici au aceleaşidrepturi şi obligaţii fundamentale aşa cum rezultă din dreptul internaţional cum ar
fi egalitate de capacitate juridică a statelor de a dobandi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan
internaţional, participarea statelor incondiţii de egalitate la crearea dreptului internaţional, la conferinţe
internaţionale, la organizaţii internaţionale precum şi aplicarea in mod egal a dreptului internaţional
tuturor statelor. Astfel, este necesar să precizăm căegalitatea in drepturi ca principiu care decurge din
cel al suveranităţii statelor, nu presupune egalitatea de factointre state, ci doar capacitatea egală din
punct de vedere juridic de a dobandi drepturi şi obligaţii in relaţiileinternazionale.La fel ca si in alte
principii,aici se cunosc exceptii:1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a
ONU2.votul ponderat din cadrul FMI si ConsiluL UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si
PIB seacorda voturi suplimentare) Subiectul II: Frontiera de stat în Dreptul Internațional Public 2.1
Definiti notiunea de frontiera de stat Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa teritoriul
de stat de teritoriile statelor vecine,iar in planvertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul
aerian si subsolul statelor vecine. 2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de statFrontierele
de stat se clasifică:A. După natura lor, in:a) naturale, care se stabilesc ţinandu-se seama de anumite
particularităţi geografice, cum ar fialbia unor rauri sau fluvii, munţi, văi, litoralul mării; b) geometrice sau
convenţionale, care sunt linii mai mult sau mai puţin drepte, care despartteritoriile statelor;c)
astronomice, la stabilirea cărora sunt folosite paralelele sau meridianele.B. După elementele
componente ale teritoriului, in:a) terestre, care despart uscatul dintre două sau mai multe state. In
funcţie de particularităţileterenului ea poate urma linia crestelor munţilor, mijlocul văilor sau poate fi
stabilită, in linie dreaptă, geometric sau astronomic; b) fluviale, separă in două părţi apele unui fluviu
situat intre teritoriile a două state. Frontierele fluviale sestabilesc in funcţie de particularităţile apelor de
frontieră. In cazul fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia mediană a fluviului. In cazul
fluviilor navigabile, linia de frontieră se consideră linia denavigaţie (farwatter) sau linia celor mai mari
adancimi (thalweg), linii care de fapt in cele mai multe situaţiicoincid. In cazul in care fluviul are mai
multe braţe, frontiera se stabileşte pe braţul principal.In situaţia in care fluviul işi schimbă treptat cursul,
frontiera se stabileşte pe talvegul noului curs. Dacă fluviulişi schimbă albia, frontiera rămane pe albia
veche, fluviul devenind apă interioară a statului pe teritoriul căruiase găseşte noua albie. Pe podurile
care leagă două state frontiera se stabileşte pe mijlocul podului, dacă intrecele două state nu există o
altă inţelegere.Aceeaşi regulă se aplică şi in cazul unor baraje de apă de frontieră.In situaţiile in care
intre teritoriile statelor se află lacuri sau mări inchise, frontiera se fixează pe linia careuneşte punctele
de uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mărilor.Un regim juridic
special il au mările interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il serveşte astăziMarea
Caspică, al cărei litoral este impărţit intre Federaţia Rusă, Kazahstan,Iran, Azerbaidjan
şiTurkmenistan;339c) maritime, reprezintă liniile exterioare ale mării teritoriale, stabilite de state, prin
acte unilaterale sau pe bazaconvenţională cu statele vecine;(plus desenul din caiet privitor la fr. de
stat)d) aeriene, separă spaţiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care pornesc de lafrontierele
terestre sau acvatice in sus pană la limita interioară a spaţiului cosmic (aproximativ la distanţa de100-
110 km deasupra nivelului mării).e)frontiera in sub sol-linia perpendiculara proiectata in jos de pe linia
frontierei terestre si acvatice pina undeajung mijloacele tehnice de care dispune statul respective
2.3Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri
incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor insă practic se face prin două operaţiuni distincte:
delimitarea şi demarcarea. Delimitarea este o operaţiune politicăşi juridică care constă in identificarea
direcţiei principale şi descrierea amănunţită in cuprinsul tratatuluiincheiat in scopul stabilirii frontierei, a
traseului acesteia.Demarcarea este operaţiunea propriu-zisă de stabilire pe teren a celor convenite in
textul tratatului. Aceastăetapă se realizează de comisii mixte formate de reprezentanţii statelor părţi la
tratat şi au ca atribuţii stabilireatraseului frontierei şi fixarea semnelor de demarcare, intocmirea
documentelor ce consemnează infăptuireaacestei operaţiuni, rezolvarea unor probleme legate de
intreţinerea frontierei, a drumurilor de acces etc.Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate
interveni si redemarcarea.De asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume precizarea traseului
frontierei si corectarea sa in legatura cu anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei
bastinsase,etc) Regimul de frontieră se stabileşte prin legiinterne şi cuprinde totalitatea de norme
juridice şi măsuri privind paza şi supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei,
activităţile desfăşurate in zona de frontieră, căile şi condiţiile de acces, intrare, ieşire,şedere, activitatea
intr-o zonă determinată a teritoriului său de la frontieră ş. a. Regimul juridic al frontierei destat a
Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată la
17mai 1994, care reglementează:a) modul de trasare şi de marcare a frontierei de stat; b) paza frontierei
de stat;c) zona de frontieră (stabilită cu o lăţime de 2 km);d) condiţiile in care se face trecerea peste
frontieră a persoanelor, mijloacelor de transport,mărfurilor şi a altor bunuri;e) condiţiile in care se pot
practica anumite activităţi (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase şi accesorii ale pădurii);f)
imputernicirile organelor puterii de stat şi administraţiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin
tratate bilaterale incheiate cu statele vecine urmează să fie reglementate problemele comune de
frontieră privind intreţinerea frontierei, soluţionarea litigiilor de frontieră etc. Testul 17 Subiectul I:
Tratatul internaţional ca izvor de Drept Internaţional Public 1.1Definiţi noţiunea de izvor de DIP Izvorul
de drept internaţional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau
cutumainternaţională), care dau formă exterioară normelor juridice internaţionale, prin acordul de
voinţă al subiectelor dreptului internaţional public, in primul rand statele.---mijloace de determinare a
normelor de drept rezultate din acordul de vointa a statelor. 1.2 Analizaţi tratatul internaţional ca izvor
de Drept Internaţional PublicIncepand cu perioada interbelică şi in special după cel de-al doilea război
mondial, tratatul internaţionalreglementează majoritatea domeniilor vieţii internaţionale.Tratatul
internaţional reprezintă un izvor principal aldreptului internaţional public şi, este cel mai important in
reglementarea relaţiilor dintre subiectele dreptuluiinternaţional. O primă consacrare juridică a tratatului
internaţional o putem remarca in Convenţia de la Vienadin anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor,
care a recunoscut „rolul fundamental al tratatelor in istoriarelaţiilor internaţionale şi … importanţa din
ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şica modalitate de dezvoltare a
cooperării paşnice intre naţiuni,oricare ar fi regimurile lor constituţionale”.Convenţia de la Viena (1969)
nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in “formă nescrisă”, adică orală(aşanumitele
gentlemen’s agreements). Acestea insă ţin mai degrabă de domeniul trecutului decat de present. 1.3
Argumentaţi formele şi elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale.
Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominantain practica internationala. Multe tratate contin
dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici numerici,formule, harti etc.Tratatele scrise au o
foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cutoate acestea nici acordurile
incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele erau utilizate pentru a schimba rangul
unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea
acordurilor orale este gentlemen’s agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu privirela natura juridical
a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii leneaga acest
caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii. Elementele essential sunt:
partilecontractante, acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul tratatului.Partile contractante
trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau alteentitati carora
le este caracteristica calitatea de subiect de drept international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa
fie liber si neviciatObiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele stabilite de
tratat. Obiectul trebuie safie licit si realizabil.Scopul reprezinta obiectivele urmarite de partile
contractante prin incheerea contractului. Subiectul II: Misiunile diplomatice 2.1 Definiţi noţiunea
misiunii diplomatice Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu acre este investita o persoana
,calitatea care i se atribuie pt a oindeplini.-- poate fi şi funcţia, şi rolul, precum şi ansamblul de activităţi
specific funcţiei sau rolului.Misiunilediplomatice sunt îndeplinite de agenţi diplomatici,demnitari şi
funcţionari ai statului. 2.2 Formulaţi structura şi competenţa misiunilor diplomaticePe baza practicii
internaţionale se poate vorbi de următoarea schemă a misiunii diplomatice: cancelaria, secţia politică,
secţia economică şi comercială, biroul militar, secţia sau biroul cultural, secţia sau biroul de presă,secţia
consulară.Cancelaria ocupă locul principal în misiunea diplomatică. Aici se primesc, sunt pregătite şi
trimise toatedocumentele care cad în competenţa şefului de misiune, unde se coordonează munca
tuturor celorlalte secţii.Secţia economică şi comercială vizează dezvoltarea relaţiilor economice, în
general, a celor comerciale înspecial, între cele două state.Secţia ataşatului cultural este de dată relativ
mai recentă şi se ocupă de cunoaşterea şi afirmarea culturală înexterior, dar şi procesul invers.Biroul
ataşatului militar are atât funcţii de reprezentare, dar şi de observare, precum şi colaborare în
acestdomeniu.Competenţele misiunilor diplomatice aşa cum reiese din art. 3 al Convenţiei de la Viena
constau în special în:A reprezenta statul acreditant în statul acreditar;A ocroti în statul acreditar
interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi în limitele administrate de dreptulinternaţional;A duce
tratative cu guvernul statului acreditar;A se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi
evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi araporta cu privire la aceasta statului acreditant;A
promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţii economice culturale şi ştiinţifice între cele două state.
2.3Evaluaţi funcţiile misiunii diplomatice permanente Cele mai importante funcţii ale misiunilor
diplomatice sunt:1)Funcţia de negociere ţine prin excelenţă de esenţa activităţii diplomatice. Prin ea se
apără interesele ambelor state încercând a se pune de acord, a găsi puncte de interes comun în
probleme bilaterale sau multilaterale. Demulte ori negocierea este sinonimă cu
diplomaţia.2)Reprezentarea se manifestă prin participarea agenţilor diplomatici la evenimentele vieţii
publice,simbolizând statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adoptă faţă de
momentele semnificativeale vieţii publice din ţara de reşedinţă 3) Funcţia de observare şi informare.
Observarea îi permite agentului diplomatic să se informeze şi să trimităguvernului său rapoarte
periodice.4)Funcţia de cooperare internaţională vizează realizarea de raporturi cât mai bune,
menţinerea unei atmosferecât mai amicale, contribuţia la colaborarea internaţională pe toate
planurile.5)Funcţia de protejare a intereselor statului acreditant şi a cetăţenilor acestuia, a persoanelor
fizice şi juridice.6)Funcţia consulară. Este o practică de dată relativ recentă, în doctrină interpretându-se
că statul acreditant poate înfiinţa în ambasadă o secţie consulară, fără a cere autorizarea statului
acreditar. Testul 18 Subiectul I: Încheierea tratatelor internaţionale 1.1 Definiţi noţiunea de împuterniciri
pentru încheierea tratatelor internaţionale.Împuternicirile pentru incheerea tratatelor internationale
sunt niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt imputernicite prin constitutie si
alte acte normative in vedere incheerii unui tratatinternational cu scopul de a reprezenta interesele
statului. 1.2 Analizaţi stadiile şi fazele încheierii tratatelor internaţionale.Fazele de incheere a unui tratat
international sunt:Manifestarea de vointa de a incheea un tratatPregatirea si adoptarea textului
tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind tratatele
multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei internationale sau de catrecomitetul de
lucrul a conferintei internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul multilateralse
adopta cu votul majoritatii calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului tratatului. Auteticitatea
indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate fimodificat. Este o faza importanta realizata prin
urmatoarele instrumente:1) semnarea, 2)semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind
reprezentatul nu are deplinele puteri pentru participare fazelor incheeriitratatului) si este o semnatura
definitive.parafarea- semnarea reprezentatilor pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul
tratatului.exprimarea consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin ratificare sau
semnare,acceptarea,aprobarea,confirmarea. In practica se mai intilnesc si subfaze ca: depozitare,
inregistrarea, publicarea. .1.3 Formulaţi modalităţile de exprimare a consimţămîntului de a se lega prin
tratat.Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat sunt:Semnarea are de regula
ca effect autentificarea tratatului elaborate prin negocieri.Schimbul instrumentelor care constitue un
tratat la fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintuluistatelor de a se angaja printrun
tratat international atunci cind: a) instrumentele prevad ca schimbul lor va aveaacest effect, sau b)este
stabilita pe alta cale ca aceste state convin ca schimbul de instrumente sa aiba acesteffect.Rtificarea-
exprimarea consimtamitului unui stat prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-
un tratat international care este semnat de reprezentantii sai.Aprobarea (acceptarea) reprezinta o
modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi parte la aceletratate care nu necesita sa fie
ratificate dar care prevad aprobarea lor. Subiectul II: Marea teritorială şi apele interioare maritime
2.1Definiţi noţiunea de mare teritorială şi ape interioare maritime. Marea teritoriala este fisia adiacenta
apelor maritime interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 milemarine asupra careia statul
riveran isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.la limita exterioara a mariiteritoriale se instituie
frontiera statului riveran.Apele interioare marine –sunt suprafete acvatice maritime sau oceanice situate
intre tarmul ununi stat si liniade baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale. 2.2 Analizaţi
regimul juridic al apelor teritoriale. Marea teritorială este partea de mare adiacentă ţărmului, până la o
anumită distanţă în larg, considerată cafăcând parte din teritoriul de stat şi supusă deci suveranităţii
statului riveran, suveranitate care se extinde şiasupra spaţiului aerian de deasupra mării teritoriale,
precum şi asupra solului şi subsolului acesteia Regimul juridic al mării teritoriale este stabilit prin
legislaţia internă a statului riveran,ţinându-se cont de prevederiledreptului internaţional Reglementarea
navigaţiei în marea teritorială de către statul riveran are ca scopasigurarea securitatii traficului,
separarea cailor de navigatie, pilotajul, prevenirea abordajelor etc.Celebraformulă a lui Bynkershoek
potrivit căreia puterea unui stat se termină acolo unde se termină forţa armelor sale,a condus la fixarea
lăţimii mării teritoriale pană la o distanţă echivalentă unei impuşcături de tun Compromisulacceptat a
fost formulat de Convenţia din 1982 la art. 3 care prevede o delimitare unilaterală a mării teritoriale In
acest sens, Convenţia autorizează limita maximă de 12 mile marine, statelor revenindu-le două
metodealternative de delimitare, utilizand linia de bază normală sau linia de bază dreaptă. 2.3 Evaluaţi
condiţiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al navelor străine în apele teritoriale.Recunoscut la
începuturile sale ca o regulă de drept cutumiar, consacrat apoi prin prima conferinţă asupradreptului
mării, trecerea inofensivă, aşa cum a fost reglementată în art.14-23 dinConvenţia de Montego-
Bay,reprezintă un progres, prin prevederea unor reglementări mai detaliateşi mai clare în comparaţie cu
Convenţiadin 1958 În sensul Convenţiei din 1982 trecerea este inofensivă atât timp cât nu aduce
atingere păcii,ordinii dedrept, liniştii publice sau securităţii statului riveran. Trecerea trebuie să se
efectueze înconformitate cu prevederile Convenţiei şi alte reguli ale dreptului internaţional. Art. 18
dispune că“prin trecere se înţelegefaptul de a naviga în marea teritorială în scopul:a)de a traversa fără a
intra în apele interioare ori a face escalăîntr-o radă sau instalaţie portuară situată în afara apelor
interioare;b)de a intra în apele teritoriale sau a le părăsi, sau de a face escală într-o asemenea radă sau
instalaţie portuară, sau de a o părăsi” O precizare ce seimpune în legătură cu dreptul de trecere
inofensivă, se referă la locul încare trebuie să se afle nava înmomentul când s-ar angaja în una dintre
activităţile nepermise şianume “în marea teritorială”, deoarece numaiîn această zonă beneficiază de
dreptul de trecereinofensivă, în apele interioare neexistând un astfel de drept pentru navele străine.
Testul 19 Subiectul I: Efectele tratatului inernaţional 1.1 Definiţi noţiunea de tratat internaţional.
Definiţia juridică a “tratatului” este dată in Сonvenţia de la Viena (1969), care prin această noţiune
inţelege“un acord internaţional incheiat in scris intre state şi guvernat de dreptul internaţional, fie că
este consemnatintrun singur instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar
fi denumirea sa particulară” (art. 2 pct. 1 lit. a). 1.2 Analizaţi efectele tratatelor în timp, spaţiu şi asupra
cercurilor de subiecţi.Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state sun obligatorii
pentru acestea si se aplica peintreg teritoriu fata de toata populatia. Dar exista si o serie de tratate care
au obiect de reglementare raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui stat
aparte ex: conv. Dela Constantinopol cu privire la libertatea de navigatie pe Canalul Suez. Efectele
asupra subiectilor desi sunt obligatorii pentru totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor
poate participa un numar restrins de subiecti iar ca regulatratatele creaza efecte juridice doar pentru
statele care au participat la procesul de incheere sau de aderareulterior.Efectele tratatelor in timp
incepe sa produce efecte juridice:a) la data expresa indicate in text, b)lasurvenirea evenimentelor cum
ar fi declansarea unui conflict armat, c)respectarea anumitor conditii legate deintrarea in vigoare.
Tratatele inceteaza efectele juridice: a) expirarea termenului pentru care a incheeat daca partile nu au
solicitat din timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor evenimente pentrucare
era preconizat, d) daca apare un nou trata cu acelasi obiect dar ci dipozitii contrare. 1.3 Temeiurile de
incetare a tratatului:Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care solicita vointa
unanima a partilor. Abrogarea poate fi expresa si tacita.Anularea este modalitate de renuntare
unilaterala a unui stat la un tratat incheiat de acesta.Denunţarea – în cazul tratatului bilateral
denunţarea pune capăt unui tratat. În cazul unui tratat multilateraldenunţarea poartă caracterul unei
retrageri.La fel reprezintă temeiuri de încetare şi:Disparitia unei parti contractante ale tratatului-ca
subiect de drept internationalExpirarea termenului de valabilitatea a tratatuluiExecutarea complete a
tratatuluiSurvenirea unei conditii rezolutorii expres prevazuta în tratatDrept urmare a constatarii
nulitatii tratatului internationalReducerea numarului de participanti la tratatul multilateral sub numar
necesar pentru intrarea in vigoare aacestuiaDrept urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din partea
anumitor organizatii international. Subiectul II: Metode şi mijloace de purtare a războiului 2.1Definiţi
metodele şi mijloacele de purtare a războiului.Metodele de razboi - acele modalitati folosite de parti cu
sau fara folosirea mijloacelor de lupta pentruatingerea scopuluifinal al razboiului.Mijloc de razboi -acele
instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final al razboiului. 2.2 Formulaţi metodele şi
mijloacele de purtare a războiului. Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868 prevedea ca
violent armata nu trebuie folosita decitimpotriva celui care o foloseste, fiind unu din principiile de baza.
Populatia civila este alcatuita din persoanecare nu participa direct la ostilitati militare si implicit
impotriva sa nu este ingradit nici un atac derazboi.Astfel statele implicate in razboi trebuie sa aiba un
singur scop legitim de slabire a fortelor militare ainamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi
trebuie sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe care doreste sa le atinga si sa foloseasca
numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru distrugereaobiectivelor militare alese. 2.3
Evaluaţi metodele şi mijloacele interzise de purtare a războiuluiMijloacele de razboi interzise sunt: 1.
Arma chimica, 2. arma biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta,5.minele antipersonal, 6.minele
capcana, 7.gloantele dium.Metodele de razboi interzise sunt:-otravirea apei surselor alimentare,
-folosirea semnelor distinctive alinamicului, comitetului international, a comitetului si semilunii rosii,
-folosirea metodelor perfide. In toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode de
purtare a razboiului nu este nelimitat. Esteinterzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara
discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce
priveste persoanele si bunurile civile: capturarea deostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata
in cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea sitransferul fortat de populatie. Testul 20 Subiectul I:
Mecanisme Universale Internaţionale de protecţie a drepturilor omului 1.1 Defniţi Dreptul Internaţional
al Drepturilor omului – ca ramura de Drept Internaţinal Public Dreptul internaţional al drepturilor omului
(DIDO) constituie un ansamblu de norme şi principii de naturăconvenţională şi/sau cutumiară care
reglementează conduita statelor pentru asigurarea respectării şi protecţieidrepturilor şi libertăţilor
fundamentale fără discriminare atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, precumşi care stabilesc
răspunderea pentru încălcarea acestora. 1.2Analizaţi apariţia, evoluţia şi codificarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative
tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi esteuna di cele mai codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta
ramura de drept international dreptul international aldretorilor omului are propiiile izvoare si principii
care sunt codificate in legislatia a mai multor state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a
drepturilor omuluidin 1948,Pactul international cu privirela drepturile civile si politice1966, declaratia
islamica universala1981, Carta ONU din 1945 etc.In DIP sun 2ramuri care la prima vedere se asemana
foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar. DI al drepturilor omului reglementeaza drepturile si
libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele sunt obligatesa le respecte pe intreg
teritoriu in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept scop protectia persoanei fizicedoar in perioada
conflictelor armate .1.3Evaluaţi instrumentele universale pentru protecţia drepturilor omuluiÎn perioada
imediat postbelica eforturile comunitatii internationale au fost orientate spre crearea unui
cadrunormativ si institutional universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale
susceptibile sa previnaorice prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor inerente
conditiei si dezvoltarii sale. Ele aufost create în mare parte în cadrul sau sub egida Organizatiei
Natiunilor Unite si institutiilor sale specializate.Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document,
semnat în 1945 este inedit dupa natura sa juridica: pe deo parte este actul constitutiv al ONU si se
supune normelor dreptului organizatiilor internationale, iar, pe dealta parte, este un tratat international
care se supune dreptului comun al tratatelor internationale, astfel cum afost codificat prin Conventia de
la Viena asupra dreptului tratatelor.Carta Internationala a Drepturilor Omului. Din punct de vedere
formal nu exista un astfel de document. Ceeace numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor
Omului este un ansamblu format din trei instrumentedistincte: Declaratia Universala a Drepturilor
Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile civile si politicesi Pactul cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale, ambele din 1966. Subiectul II: Strîmtorile Internaţionale 2.1 Definiţi
noţiunea de strîmtoare internaţionalăStramtorile internaţionale. Din punct de vedere geografic,
stramtoarea internaţională estedefinită ca o porţiune de mare stransă intre două spaţii terestre care
pune in comunicare douăalte mări. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in consideraţie
de dreptulinternaţional decat dacă ele „servesc navigaţiei internaţionale”. 2.2 Analizaţi dreptul de
trecere în tranzit şi dreptul de pasaj inofensiv prin strîmtorile internaţionale.Conform Conventiei de la
Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin strimtorileinternational: dreptul de
trecere in transit si pasajul inofensiv.Prin trecere în tranzit se înţelege exercitarea libertăţii de navigaţie
şi de survol numai în scopul unui tranzitcontinuu şi rapid prin strâmtoare, între o parte a mării libere sau
o zona economică exclusivă şi o altă parte amării libere sau zonă economică exclusivă. Dreptul de
trecere în tranzit este recunoscut navelor şi aeronavelor tuturor statelor fără piedici, cu restricţia că
acest drept nu se extinde asupra strâmtorilor formate între teritoriulcontinental al unui stat şi o insulă
aparţinând acestui stat, dacă există de-a lungul insulei o rută prin marealiberă sau o zonă economică
exclusivă de comoditate comparabilă. În acest caz, cerinţa continuităţii şi arapidităţii tranzitului, totuşi,
nu interzice trecerea prin strâmtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran,a-l părăsi sau a ieşi de
acolo, sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul inofensiv s aplică strâmtorilor
folosite pentru navigaţia internaţională, dar care leagă marea teritorială a unui stat şi o partea mării
libere sau o zonă economică exclusivă a altui stat sau care sunt formate între teritoriul continental
alunui stat şi o insulă aparţinând acestui stat, dacă există de-a lungul insulei o rută prin marea liberă sau
o zonăeconomică exclusivă de comoditate comparabilă. Exercitarea dreptului de trecere inofensivă prin
acestestrâmtori nu poate fi suspendată. În cazul strâmtorilor internaţionale dreptul de trecere în tranzit
se deosebeştede pasajul inofensiv în principal prin recunoaşterea libertăţii de survol şi facultatea pentru
submarine de a trecesub apă, ceea ce-l aseamănă mult cu dreptul de trecere prin apele arhipelagice. 2.3
Evaluaţi regimul juridic al strîmtorilor Mării Negre.Strâmtoarea Bosfor leagă Marea Neagră de Marea
Marmara, care la rândul ei comunică cu Marea Egee prinstrâmtoarea Dardanele, astfel cele două
strâmtori punând în comunicare Marea Neagră şi Marea Mediterană.Ambele strâmtori se află sub
jurisdicţia Turciei.. În timp de pace, navele comerciale se bucură de o libertatedeplină de trecere prin
strâmtori, ziua şi noaptea, oricare ar fi pavilionul şi încărcătura lor, fără nici oformalitate, cu excepţia
controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceşti la intrare în strâmtori. Regimul juridic de trecere
a navelor de război depinde de categoria şi tonajul lor. Navele uşoare de suprafaţă, navelemici şi cele
auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucură de dreptul de trecere prin strâmtori, dar numai ziuaşi cu
un preaviz dat guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile înainte, dacă e vorba de navele statelor
riverane, şi cu 15 zile înainte pentru navele statelor ne-riverane. În preaviz trebuie să fie specificate
denumirea,tipul, numărul navelor, destinaţia, data trecerii şi întoarcerii, dacă e cazul. Tonajul global
maxim al tuturor forţelor navale străine, aflate în trecere prin strâmtori, nu trebuie să depăşească, cu
unele excepţii, 15.000 tone,cuprinse în cel mult două nave. Această restricţie nu se răsfrânge asupra
navelor militare aflate în avariere întimpul trecerii, care se supun, în asemenea circumstanţe, măsurilor
speciale de siguranţă dictate de guvernulturc. Navele militare de linie cu un tonaj superior al statelor
riverane au accesul prin strâmtori cu condiţiatrecerii unul câte unul, însoţite de cel mult două torpiloare.
În nici un caz, navele de război nu vor putea folosi, pe durata tranzitului strâmtorilor, aeronavele pe care
le au la bord. Submarinele militare pot trece prin strâmtoridoar ziua, în mod izolat şi să navigheze la
suprafaţă. În timp de război, în situaţia când Turcia nu este parte beligerantă, navele comerciale
beneficiază de dreptul de trecere în aceleaşi condiţii ca şi în timp de pace, iar navelor militare ale
statelor beligerante, cu unele excepţii, le este închis accesul în strâmtori. Celelalte navemilitare se
bucură de libertatea de trecere în condiţiile similare stării de pace. În cazul în care Turcia devine
beligerantă, trecerea navelor militare este lăsată total la discreţia guvernului acestei ţări, iar navele
comercialeale statelor care nu sunt în război contra Turciei se vor bucura de libertatea de trecere şi
navigaţie prinstrâmtori, cu condiţia că nu vor ajuta în nici un mod inamicul şi vor naviga doar ziua pe
şenalul indicat deautorităţile turceşti. Acelaşi regim de trecere se menţine atunci când Turcia se
consideră ameninţată de un pericol iminent de război. Test 21 Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP
1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP1. act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta
anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupradrepturilor si obligatiilorsale sau asupra
intereselor sale politice, si declara espres sau admite implicit caacestea constituie elemente pe care se
vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sausituatie2. “procedeu” prin care un
subiect de drept internaţional, in mod special un stat, care nu a participat la naştereaunei situaţii sau la
adoptarea unui act, acceptă ca acea situaţie sau act să-i fie opozabile; adică admite caefectele juridice
ale acestora să i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata existenta unui Stat
care exista ca effect al crearii nu carezultat al actului de recunoastere 1.2 Analizati subiectii, tipurile si
formele recunoasteriiSubiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar situatiile cind e necesara
recunoasterea sunt: crearea unui noustat, instalarea unui nou govern, statutul de
neutralitate.Recunoaşterea poate imbrăca două forme, şi anume:- recunoaşterea expresă -se face
printr-un act special al organului de stat competent, act unilateral – declaraţiesau notificare formală –
adresată noului stat, prin care se exprimă in mod cert intenţia de a-l recunoaşte ;- recunoaşterea tacită-
este cea care se poate deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaţii
diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementează problema generală, fără a
enunţarezerve in privinţa recunoaşterii, şi este practicată de statele latino-americane, mai simplu spus e
manifestata prin atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In privinta formelor
recunoaterii au fost expuse 2 teorii:teoria lui Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere
nu trebuie recunoscuteteoria lui Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie
recunoscute tacit De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau tacita ci
vizeaza doar guverneleajunse la putere pe cale neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage
automat recunoasterea statului, pecind recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu
recunoasterea guvernului respectiv.Tipuri ale recunoasteriiDin punctul de vedere al efectelor pe care le
produce, recunoaşterea este:- de jure, de facto, ad hocAtat recunoaşterea de jure, cat şi recunoaşterea
de facto, se exprimă prin actul oficial al statuluide la care emană recunoaşterea. Deosebirea dintre
aceste forme constă, in general, in intindereaefectelor juridice ale recunoaşterii.1. in cazul recunoaşterii
de facto, relaţiile dintre statul care recunoaşte şi cel recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand
un caracter nestabil şi provizoriu, in sensul că ea operează indomeniile consimţite de către statul care o
acordă (cooperare economică internaţională).*este un mod de recunoastere incomplet, constituind o
fază premergătoare pentru recunoaştereade jure, nu e definitiva, poate fi revocată.*e acordata pt
anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului stat, ori reţinere din partea noului stat de aaccepta
obligaţii in baza dreptului internaţional sau refuzul acestuia de a rezolva probleme proeminente.2.
Recunoaşterea de jure a unui stat este completă şi definitivă, irevocabilă, deoareceefectele ei se sting
numai odată cu incetarea calităţii de subiect de drept al statului recunoscut.*are ca efect recunoaşterea
deplină a personalităţii juridice a noului stat, a tot ceea ce rezultă din exercitareasuveranităţii acestuia,
precum şi stabilirea de relaţii internaţionale in diferite domenii, in mod special arelaţiilor diplomatice şi
consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3. recunoasterea ad hoc- are loc cind se desfasoara un
eveniment international si are efecte jur limitate in timp. 1.3 Analizaţi efectele recunoaşteriiActul
recunoaşterii este doar un act de suveranitate prin care un stat constată apariţia unui altstat ca subiect
dedrept internaţional, deoarece statul nou apărut este subiect al dreptului internaţional public din
momentulapariţiei sale şi nu din cel al recunoaşterii sale de către celelalte stateEfectul recunoaşterii
este că statul recunoscut devine subiect deplin înraporturile sale cu statele care laurecunoscut, cu toate
consecinţele care decurg dinaceastă calitate, putând să-şi exercite drepturile şi să-şi asumeobligaţiile
internaţionale specifice statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc
relatiidiplomatice- efectul normal al recunoasterii. Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaşterea este o
condiţie astabilirii relaţiilor diplomatice,dar nu antrenează în mod obligatoriu aceste relaţii, adica nu
este un efectobligatoriu. Subiectul II: Interpretarea tratatelor international 2.1 Definiti interpretarea
tratatelor international Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se
determina sensul unui cuvint sau alunei expresii, prin care se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure
ale unei dispozitii2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor internationaleDistingem 2
moduri de interpretare a tratatelor: internationala si internainterpretarea internationala- in dependenta
de autoritatea competenta pt interpretare poate fiautentica- facuta de partile contractante ale
tratatului. Poate fi expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin clauze interpretative inscrise in
cuprinsul tratatului, tacita-decurge din practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui
tratat international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata
internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare partile nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii
tratatului.are forta obligatory doar pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile
internationale –nu au character obligatoriu2. interpretarea interna- se impune doar organelor statului in
cauza, nu si altor state parti la tratat.poate fi ointerpretare guvernamentala interna facuta de
autoritatile publice guvernamentale, competente in domeniulrelatiilor externe, sau poate fi efectuata de
catre instantele de judecata ale statelor parti2.3 Formulaţi principalele reguli de interpretare ale
tratatelor internationale:Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969) reguli generalesa fie
de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al
termenilor tratatuluisa se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt
utilizate in sens specialinterpretarea termenilor tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul
partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in lumina obiectului si scopului sau- raportarea
interpretarii la sensurile si scopurile pe care partilele’au avut in vederereguli speciale stbilite de practica
conventionala international regula sensului clar- se vor interpreta doar acele prevederi care sunt
neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in contradictie cu contextul,
obiectul, scopultratatuluiregula efectului utilinterpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii
tratatului, sa nu’l faca faraeffect(nul) Test nr. 22 Subiectul I: Rezerve la tratate internaţionale 1.1 Defniţi
noţiunea rezervei Potrivit Convenţiei de la Viena (1969) rezerva=o declaraţie unilaterală, făcută de un
stat atunci cand semnează,ratifică, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care urmăreşte
să excludă sau să modifice efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor faţă de
statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile unui tratat să
devinătotuşi părţi la acesta. 1.2Analizati conditiile în care pot fi formulate rezerveArticolul 23 al
Convenţiei din 1969 inaintează următoarele cerinţe faţă de formularea rezervelor:1) rezervele trebuie să
fie formulate in scris şi comunicate statelor contractante şi altor state careau calitatea să devină părţi la
tratat. Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, făcută in scris;2) rezervele sunt formulate cu ocazia
semnării tratatului, ratificării, aprobării sau acceptăriisale, ori in momentul aderării.3) Statele parti pot
accepta(acceptarea poate fi expresă sau tacită ) rezerva ce le’a fost notificata sau formulaobiectii fata de
aceste. Neformularea de obiecţii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacită.Retragerea
obiecţiei la o rezervă necesită formularea ei in scris.Conditii in care sa fie admisa formularea unei
rezerve:1) rezerva să nu fie interzisă de tratat;2) rezervele să nu se refere la acele dispoziţii ale
tratatului, la care in mod expres este exclusă posibilitatea formulării de rezerve;3) rezervele să se refere
la acele dispoziţii ale tratatului, la care in mod expres este prevăzută posibilitatea formulării de
rezerve;4) rezervele să nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului. 1.3 Evaluaţi efectele pe care
le produce rezervaRezervele au drept scop producerea unor modificari in cadrul raporturilor stabilite
inttre state. In funcţie deatitudinea adoptată faţă de statul rezervatar din partea celorlalte state părţi
aleunui tratat internaţional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte putem specifica ca se stabilesc
raporturileconvenţionale intre state:1) intre statul care a formulat una sau mai multe rezerve şi statele
care le-au acceptat continuăsă acţioneze tratatul, cu precizarea că in ceea ce priveşte articolele faţă de
care au fost formulaterezerve, dispoziţiile care leagă aceste state sunt cele modificate conform
rezervelor;2) intre statul rezervatar şi statele care au formulat obiecţii la rezerve, in dependenţă de
atitudineadiferită a acestora din urmă, se pot crea două posibile grupuri de raporturi:a) statele care au
formulat obiecţii la rezerve pot accepta ca restul dispoziţiilor tratatului,neafectate prin rezerve, să se
aplice intre ele şi statul rezervatar; b) aceleaşi state pot insă, ca prin obiecţiile lor la rezerve, să refuze
aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele şi statul autor al rezervelor.3)Tratatul
internaţional, la care s-au făcut rezerve, se aplică in intregime, intre părţile contractante care n-
auformulat rezerve. Subiectul II: Dreptul Internaţional extraatmosferic 2.1 Definiţi DI extraatmosferic ca
ramura DIPDr extraatmosferic= ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp
extraatmosferic,inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si
principiile de cooperare aleStatelor in vederea exploatarii si explorarii sp cosmic 2.2 analizati istoricul si
codificarea dreptului extraatmosfericPrimele explorari si investigatii ale spatiului cosmic s’au initiat in
1957 prin lansarea primului satelit artificialal pamintului, si se initiaaza in acest sens necesitatea
elaborarii unor principii si norme juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic si
activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens l’aavut ONU prin infiintarea Comitetului pt utilizarea
pasnica a spatiului cosmic, care elaboreaza o serie de acte normative internationale ce formeaza cadrul
legal al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si inlegislatiile nationale ale statelor ce participa la
explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor ceresti.Pentru a desfasura codificarea dreptului
extraatmosferic trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind sunt aceleasi ca si
ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il ocupatratatele internationale
multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si
organizatiilor internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept sunt: — „Tratatul cu
privire la principiile care guvernează activitatea sta telor in materia de exploatare şi utilizare aspaţiului
cosmic, inclusiv al Lunei şi altor corpuri cereşti”, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc tombrie1967,
denumit pe scurt „Tratatul cu privire la spaţiul cosmic”” din 1967); — „Acordul cu privire la salvarea
astronauţilor, reintoarcerea lor şi restituirea obiectelor lansate in spaţiulcosmic”, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt – „Acordul cu privire lasalvarea astronauţilor din
1968”); — „Convenţia cu privire la răspunderea internaţională pentru dau nele provocate de
obiectelespaţiale”, din 29 martie 1972 (in vigoare din l septembrie 1972, denumită pe scurt – „Convenţia
cu privire la răspunderea internaţională din 1972”);810 — „Convenţia asupra inregistrării obiectelor
lansate in spaţiul cosmic”, din 14 ianuarie 1975(in vigoare din 15 septembrie 1975, denumită pe scurt –
„Convenţia cu privire la inregistrarea obiectelor cosmice din 1975”); — „Acordul cu privire la guvernarea
activităţilor statelor pe Lună şi celelalte cor puri cereşti”,din 18 decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie
1984, denumit pe scurt – „Acordul cu privire la activitatea pe Lună şi celelalte corpuri cereşti din
1979”).Un rol nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa tratate, cit si
importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut
pronuntat character de universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale. Are
character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii sicolaborarii internationale in
folosul intregii omeniri, este un dr originar si autonom in cadrul DIP 2.3 evaluati principiile dr
extraatmosfericPrincipiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, stind
la baza regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului cosmic
si corpurilor ceresti.Acest tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind
continutul si ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar ale prevederilor tratatului
cosmic au fost completate prin adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate
la initiative Adunarii gen a ONU.Pr folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice- prevazut in multe
tratate, stabileste oblige statelor de adesfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr
explorarii si folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica
obligestatelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele,
acest pr implica colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii de explorare si
folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr
de a desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate, in spatiulcosmic sip e
corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a avea acces la
rezultateleactivitatii stiintifice spatiale…pr neadmiterii apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967
prevede ca spatiul cosmic si corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din partea
statelor prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau altmijlok. De aici reiese interdictia si
obligatia statelor de a nu’si extinde suveranitatea lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr
pastrarii jurisdictiei si proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt ca S
saeercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in
registrulacelui stat.de aici reiese obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul
lor national pr cooperarii internationale in activitatea cosmica-se tine cont de interesele
corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr interzicerii contaminarii cosmosului si de a
produce skimbari nocive in mediiul terestru-trebuie sa evitecontaminarea daunatoare a spatiului cosmic
si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru, caurmare a introducerii substantei
extraterestre pr raspunderii internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate statele poarta
raspundereinternationala pt activitatile nationale in cosmos indifferent daca ele sunt desfasurate de
organeguvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta
obligatia principala pt state de a proteja si ajutaastronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au aterizat
fortat pe teritoriul altui stat decit cel de lansare sau auaterizat fortat in alta zona a oceanului decit unde
erau asteptati Test nr. 23 Subiectul I: Regimul de navigație pe Dunăre 1.1Definiti notiunea de fluviu
international* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce strabate teritoriul a doua sau
mai multe state din punct de vedere economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe
mai multor state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean 1.2Analizati evolutia
istorica si codificarea regimului de navigatie pe DunareDunarea a constituit obiect al expansiunii si
dominatiei din partea marilor puteri.La congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu
international. Pentru priam data regimul generalinternational de navigatie pe Dunare a fost stabilit prin
Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul libertatii de navigatie si Comisia Europeana a
Dunarii.A doua etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris 1921 prin care
se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului de a acorda egalitate de
tratament pentru toatenaveleRegimul actual al Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948,
prevederile careia se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin
canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru cetatenii, navele comerciale, marfurile
tuturor statelor in conditii deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de
incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu combustibil, alimente* navele
militare ale statelor rivverane eu dreptul de a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele
proprii, in afara acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor neriverane le e
interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale speciale au misiunea de a executa lucrari
hidrotehnice pt imbunatatirea navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene
sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare 1.3 evaluati structura si functiile Comisiei
DunariiComisia Dunării, organ cu competenţă generală asupra intregului fluviu, a fost create prin
Tratatul de la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii de elaborare a
regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea taxelor de la vasele in trecere pe Dunare,
sanctionarea contraventiilor savirsite pedunareComisia Dunării, alcătuită din reprezentanţii statelor
riverane, cate unul din partea fiecărui stat, a avut iniţialsediul in oraşul Galaţi (Romania), iar din 1957
sediul acesteia a fost stabilit la Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si proiectelor statelor riverane
stabileste planul general al lukrarilor in interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a regulilor
de navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite materialul documentar
necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat riveran a regulamentului denavigatie, coordoneaza
serviciile hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti siatlaseComisia se
bucura de personalitate juridical iar membrii ei de imunitate diplomatica, localurile, arhivele
sidocumentele comisiei sunt inviolabile Subiectul II: Crimele de război și contra umanitățIi 2.1 Definiti
notiunea de crima de razboi si contra umanitatiiCrimele de război constituie o categorie importantă de
fapte penale prin care se incalcă in mod grav regulilestabilite prin tratatele internaţionale sau cu
caracter cutumiar referitoare la modul de desfăşurare a conflictuluiarmat şi la protecţia anumitor
categorii de persoane şi de bunuri in cadrul acestuia. (asinatele inmasa,executarea
ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crimă de război este o expresie care desemnează incălcarea normelor
de purtare a războiului decătre orice persoană sau persoane, militare sau civilecrima contra umanitatii-
Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime contraumanităţii:
asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea şi orice act inuman comis impotriva populaţiei civileinainte
sau in timpul războiului, precum şi persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent
dacăincalcă sau nu legea internă a ţării unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale – valori supreme alefiinţei umane, intr-un mod care poate
pune in pericol existenţa biologică a mai multor persoane. 2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor
international rimele internaţionale sunt infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol
social pentru bazelecoabitării naţiunilor şi statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor obligaţii
internaţionale esenţiale.Pentru prima oară termenul de crimă internaţională a fost utilizat in Statutul
Tribunalului militar internaţionalde la Nurnberg, conform căruia aceste se impărţeau in trei categorii:•
Crime de război;• Crime impotriva umanităţii;• Crime contra păcii.Analiza actelor incriminate in Statut
sunt inspirate din instrumente anterioare privitoare la legile şi biceiurilerăzboiului, respectiv Convenţiile
de la Haga din 1907 şi Convenţiile de la Geneva din 1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost
extinsa si in conventiile de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la Geneva
care au stabilit obligaţia statelor de a adopta legislaţia necesară pentru pedepsirea infracţiunilor grave
pe care le prevăd, de a căuta persoanele vinovate şi de a le deferitribunalelor sale indiferent de
naţionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si
consolida sistemmul represiv al conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite pentru
prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care atribuie la categoría crimelor
contra umanităţii următoarele fapte: omorul intenţionat,exterminările, punerea in sclavie sau obligarea
la muncă forţată, deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile, expulzarea, persecutarea pe
motive politice, rasiale, religioase şi etnice, deportarea, inclusivcurăţirea sau epurarea etnică, orice alte
acte inumane comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul, prostituţia forţată, lipsirea de
libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematică a dispariţiilor forţate.Adunarea Generală a
ONU prin Rezoluţia nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare şitermonucleare,
considerandu-le crime contra umanităţii. .2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra
umanitatiiCrimele internaţionale sunt infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol social
pentru bazele coabitării naţiunilor şi statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor obligaţii
internaţionaleesenţiale. datorită gradului uriaş de pericol pentru existenţa statelor şi a populaţiilor, au
fost scoase in afaralegii şi, pentru a impiedica şi descuraja comiterea lor, a fost creată o instituţie juridică
nouă – răspundereainternaţională a statelor şi persoanelor vinovate de comitere a astfel de crime, prin
care se incalcă in mod gravregulile stabilite prin tratatele internaţionale sau cu caracter cutumiar
referitoare lamodul de desfăşurare a conflictului armat şi la protecţia anumitor categorii de persoane şi
de bunuri in cadrulacestuia. sunt condamnabile pe temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele
constituie incălcări alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor nevinovaţi şi neprotejaţi, duc la
degradarea scopurilor şi principiilor beligeranţilor, sunt cauză a slăbirii disciplinei propriilor forţe
militare, afectează relaţiile cu altestate şi pot cauza represalii din partea oponenţilor. cuprind, fără a fi
limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportările de civili pentru munci forţate, sau in orice alt scop,
a populaţiei civile in teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de război sau
ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea
fără motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea carenu este justificată de necesităţile militare.Conform
articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanităţii: asasinatul, exterminarea, sclavia,deportarea
şi orice act inuman comis impotriva populaţiei civile inainte sau in timpul războiului, precum şi
persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dacă incalcă sau nu legea internă a ţării
undeau fost comise. Crimele contra umanităţii, asemenea celorlalte crime internaţionale pot fi comise
de organeleunui stat sau de persoane particulare, in timp de pace sau de război. rezultă că fac parte din
categoria crimelor contra umanităţii următoarele fapte: omorul intenţionat, exterminările, punerea in
sclavie sau obligarea lamuncă forţată,deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile,
expulzarea, persecutarea pemotivepolitice, rasiale, religioase şi etnice, deportarea, inclusiv curăţirea sau
epurarea etnică, orice alte acteinumane comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul,
prostituţia forţată, lipsirea de libertate etc),genocidul, apartheidul, practica sistematică a dispariţiilor
forţate.S’a incriminat folosirea armelor nucleare şi termonucleare, considerandu-le crime contra
umanităţii.Unele dintre faptele care se incadrează in categoria crimelor contra umanităţii figurează şi
printre infracţiunileclasice de drept comun (omorul, tortura, violul, prostituţia, lipsirea ilegală de
libertate, obligarea la muncăforţată etc.)Gravitatea deosebită a crimelor contra umanităţii este
exprimată de imprejurarea, că in această categorie seincadrează fapte prin care se aduc importante
atingeri vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale – valorisupreme ale fiinţei umane, intr-un mod
care poate pune in pericol existenţa biologică a mai multor naturacrimelor contra umanităţii se comit in
baza unor planuri concrete, ele constituind acţiuni premeditate.Caracterul de masă al crimelor contra
umanităţii se manifestă prin numărul mare de victime pe care le produc,asemenea crime fiind
indreptate impotriva populaţiei civile ca atare, nu a unor indivizi izolaţi, fie că lezarea priveşte o masă
amorfă de indivizi, fie că se referă la anumite grupuri in baza unor criterii precise care ledelimitează de
populaţia civilă in general.Dintre crimele contra umanităţii, cea mai gravă este crima de genocid. Ca
urmare a gravităţii pe care o prezintaceastă este reglementată distinct de celelalte crime contra
umanităţii.Termenul genocid provine din grecescul genos care inseamnă rasă şi latinescul cide care
inseamnă a ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice Test 24 Subiectul I: Principiul pacta
sunt servanta bona fidem 1.1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide Acest principiu presupune
executarea cu bună credinţă a inţelegerilor internaţionale, o atitudine constructivă inindeplinirea
angajamentelor internaţionale care au fost asumate de către state.*pacta sunt servanda,exprimă in
planul dreptului, regula morală generală care impune respectarea cuvintuluidat. Principiul bunei
credinţe conţine regula pacta sunt servanda, insă, nu coincide integral cu ea, in sensul căaceastă regulă
poate fi privită ca o aplicare a principiului. 1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiacest
principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre cele mai veki el totusi este consacrat
intr’omultitudine de acte, in acest sens stabilindu’se importanta si rolul deosebit pe care il are acesta.
Este prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia
statelor membrede a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la
Viena 1969 are oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice tratat in
vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca
statele in exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce le revin in virtutea
DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest principiu in Legea privind tratatele internationaleal
RM, astfel RM un poate invoca prevederile legislatiei sale interne ca justificare a neexecutarii unui tratat
la care e parte. Un lucru important ce trebuie de evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele
legale, licite si juste din punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu nórmele juscogens 1.3Evaluati
continutul jur al principiuluiacest principiu e cunoscut inca din antichitate fiind unul din eleméntele
principale ce se stabilesc in reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig
sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele internationale, buna credinta fiind cerinta
elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie s asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza
interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea angajamentelor avea carácter mai
mult religios, fiind insotite de diferite ritualuri religioase, maitirziu acestea luind forma bunei credinte ca
obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii doar respectarea tratatelor licite, care
sunt in conformitate cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse prinforta. Prin intermediul acestui
principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor nationale aletuturor statelor, deci,
prin conţinutul şi finalitatea sa, principiul pacta suntservanda prezintă o importanţă deosebită, in special
in contextul relaţiilor internaţionale actuale, pentrurealizarea şi dezvoltarea unor raporturi normale
intre toate statele, membre ale comunităţii internaţionale Subiectul II: Imunitățile și privilegiile
diplomatice și consulare 2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si consulareimunitate
diplomatică-tratamentul pe care, in baza dreptului internaţional, statele sint obligate să-l
acordeorganelor diplomatice străine acreditate in aceste state sau, prin această expresie este desemnat
intregulcomplex de garanţii de care se bucură o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea
statului acreditar .2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si
consulareIn cadrul procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si multitudinea de
conventii carestabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora
in raporturilestabilite intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul internaţional este un izvor
important al dreptului diplomatic.Prima convenţie internaţionala care a reglementat aspecte ale
activităţii diplomatice a fost Regulamentul de laViena din 1815 cu privire la agenţii diplomatici. La 18
aprilie 1961 a fost adoptata Convenţia de laViena cu privire la relaţiile diplomatice, RM aderind in 1993.
În 1963 a fost adoptată Convenţia cu privirela relaţiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10
decembrie 1969 Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat Convenţiacu privire la misiunile speciale.Mai
sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza dreptul consular si care s’ar referi la imunitati si
privilegii diplomatice. La o buna pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru
este ointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state in diferite domenii, inclusiv
inmentinerea relatilor diplomatice.Pe parcursul a mai mulţi ani au fost adoptate mai multe convenţii
internaţionale carereglementează activitateaorganizaţiilor internaţionale si, în special, privilegiile şi
imunităţileacestor organizaţii. Astfel, la 13 februarie 1946 a fost adoptată Convenţia cu privire la
privilegiileşi imunităţile Naţiunilor Unite, RMa aderat la ea în 1995. 2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile
diplomatice si consulareAnaliza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu
prevederile conventiilor care lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca conventia internationala
ar contribui la favorizarearelaţiilor de prietenie dintre ţări, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor
constituţionale şisociale” şi ar mai trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor
indivizi, ci in a asigura îndeplinirea eficace afuncţiilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a
statelor”.1.imunităţile diplomatice sînt o excepţie care se aduce principiului general, potrivit căruiaorice
persoană este supusă jurisdicţiei locale. Imunităţile pot fi absolute, funcţionale sau relative,în funcţie de
termenul şi caracterul activităţii beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide la
viena din 1961, in imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă, imunitatea de a
depunemărturie.2.Privilegiile diplomatice sînt acele înlesniri, sau avantaje juridice acordate de către
statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea diplomatică se bucură de
următoareleprivilegii: scutirea deimpozite şi taxe, scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate
uzului oficial al misiunii, scutirea de oriceimpozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de
misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie dementionat ca si agenţiidiplomatici se bucură de
careva privilegii, printre care enumeram:scutirea de impozite şitaxe,scutirea de prestaţii personale,
scutirea de plata asigurărilor sociale, scutirea de taxe şi control vamal.Convenţia de la Viena (1961) cu
privire la relaţiile diplomatice, mai stabileste caorice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi
beneficiază de acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului acreditar,sau de la data notificării
misiuniisale la M.A.E. al statului acreditar, si le pierde din momentulce paraseste teritoriul acestui stat
TESTUL25 Subiectul I: Organizațiile internaționale – ca subiect DIP 1.1 DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT
INTERNATIONAL PUBLIC Subiect international public--sunt entităţile care participă direct la raporturile
internaţionale reglementate dedreptul internaţional public, care, prin acţiunile lor volitive, obţin
drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar in cazul incălcării acestora poartă răspundere
internaţională. 1.2 ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR INTERNATIONALE CA SUDIECTE
DEDREPT INTERNATIONALIn epoca contemporană, organizaţiile internaţionale reprezintă o formă de
armonizare a eforturilor statelor indirecţia unei colaborări internaţionale, pentru realizarea căreia
statele au creat un cadru juridicoorganizatoric(instituţional) – o organizare cu caracter permanent.
Organizaţiile internaţionale reprezintă un fenomencaracteristic al relaţiilor mondiale actuale, fiind
chemate să contribuie la dezvoltarea inţelegerii şi colaborăriidintre state, la asigurarea păcii şi securităţii
in lume.251 Calitatea de subiect de drept al organizaţiilor internaţionale guvernamentale este exprimată
prin posesia de drepturi şi aptitudinea de a dobandi şi indepliniatribuţiile in baza statutului sau altor acte
constitutive. Astfel, statele nu pot renunţa la aceste instrumente desecuritate colectivă, de cooperare
economică şi tehnică, de unificare a eforturilor colective pentru soluţionareaunor probleme actuale şi
acute de interes comun, care sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiţiile
globalizării. Unele organizaţii internaţionale guvernamentale participă la relaţiile internaţionale innume
propriu, ca subiecţi derivaţi şi limitaţi ai dreptului internaţional public.Eficienţa activităţii organizaţiilor
internaţionale guvernamentale depinde de modul in care participă la eastatele membre. Examinarea
sub raport static şi dinamic a acestei instituţii, pornind de la cauzele politice,economice şi sociale care au
stat la baza infiinţării ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale organizaţiilor
internaţionale.O primă caracteristică a organizaţiilor internaţionale se referă la faptul că membrii
acestora sunt statelesuverane. Organizaţiile internaţionale guvernamentale, au la baza creării lor un
tratat incheiat intre două saumai multe state. Această trăsătură a organizaţiilor internaţionale este una
dintre cele esenţiale, ea evidenţiind dela inceput că in cadrul organizaţiilor internaţionale sunt prezente
state suverane şi egale in drepturi, care auconsimţit liber să adere la activitatea organizaţiilor respective
printr-un act de voinţă proprie. Pornind de laaceasta, apare cu claritate că organizaţiile internaţionale au
un rol de coordonare a voinţei şi eforturilor statelor,şi nu un rol de subordonare O a doua caracteristică
a organizaţiilor internaţionale se referă la modul in care acestea au luat naştere. Unelement comun
tuturor organizaţiilor internaţionale este faptul că asupra infiinţării lor s-a convenit in cadruluneia sau
mai multor intalniri sau conferinţe la care au participat un anumit număr de state. La conferinţele
deconstituire sunt stabilite o serie de reguli şi norme referitoare la scopurile şi obiectivele organizaţiei,
membrii şicompetenţele acesteia, tipurile şiformele de activitate, modul de formare şi funcţionare a
secretariatului şidiverselor organe ale organizaţiei, incetarea activităţii etc.Din aceasta derivă o a treia
caracteristică a organizaţiei internaţionale, şi anume, permanenţa instituţiei astfelconstituite. Caracterul
de permanenţă se referă, in special, la aspectul continuu, fără intreruperi al activităţiiorganizaţiei.
Această trăsătură deosebeşte organizaţiile de conferinţele internaţionale, care sunt entităţidistincte, cu
caracter temporar.Specifică organizaţiilor internaţionale este şi unitatea lor, exprimată prin faptulcă ele
au voinţă proprie, care işi găseşte expresia in personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale.
Inunele situaţii, voinţa proprie a organizaţiilor internaţionale nu coincide cu voinţa tuturor membrilor
lor, deci, este autonomă.O altă caracteristică a organizaţiilor internaţionale este aceea că ele dispun de
organe proprii permanente, careasigură realizarea acţiunilor prevăzute prin programul stabilit de către
statele membre şi indeplinesc diferitefuncţii tehnico-administrative. In sfarşit o ultimă caracteristică este
aceea că organizaţiile internaţionale şifuncţionarii acestora se bucură pe teritoriul statelor membre de
privilegii şi imunităţi. 1.3 Evaluați capacitatea de exercițiu a organizațiilor internaționale ca subiect DIPIn
opinia Curţii Internaţionale de Justiţie,263 a existat intenţia ca Organizaţia să exercite funcţii şi drepturi
carenu pot fi explicate decat pe baza posedării intr-o largă măsură a personalităţii juridice internaţionale
şi acapacităţii de a acţiona pe plan internaţional, in calitate de entitate separată de statele fondatoare şi
ca subiectde drept internaţional distinct. Sa ajuns la concluzia că Organizaţia este o persoană juridică
internaţională.264In afară de ONU, şi alte organizaţii internaţionale in baza actelor lor constitutive, care
le conferă drepturi şiobligaţii, au o personalitate juridică internaţională, fiind subiecţi de drept
internaţional cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea de subiect de drept internaţional
public a organizaţiilor internaţionale guvernamentale esteunanim recunoscută şi acceptată.
Personalitatea juridică internaţională a organizaţiilor internaţionale nu se poate stabili a priori şi nu este
identică, prin conţinutul său pentru toate organizaţiile, ci depinde de domeniulde activitate şi intinderea
competenţei fiecărei organizaţii internaţionale. Pentru ca organizaţiile internaţionalesă-şi poată atinge
scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea să poată incheia acte juridice spre adobandi
drepturi şi a-şi asuma obligaţii in conformitate cu dreptul internaţional, să poată sta in justiţie spre a-
şivalorifica eventualele pretenţii şi să aibă un anumit statut juridic care le subliniază poziţia lor
internaţională, beneficiind de anumite imunităţi şi privilegii. Pe langă aceste capacităţi fundamentale
legate de personalitatea juridică internaţională s-a mai adăugat şi aceea de a intreţine relaţii
diplomatice.Datorită unei stranse legături intre personalitatea juridică şi capacitatea de a-şi angaja
responsabilitatea,capacitatea organizaţiei internaţionale corespunde capacităţii limitate de a acţiona in
dreptul internaţional.Sintetizand practica internaţională actuală, reţinem că unei organizaţii
internaţionale i se recunoaşte indeosebi:• personalitatea de drept internaţional;• inviolabilitatea
sediului şi libertatea de comunicare oficială;• imunitatea de jurisdicţie locală, precum şi scutiri fiscale şi
vamale.Statutul juridic al unei organizaţii internaţionale nu constituie incă un principiu de drept
internaţional, ci existănumai ca soluţie de speţă, fiind conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de
constituire, care este atributiv de personalitate juridică internaţională, inclusiv de tot ceea ce cuprinde
statutul.Pentru garantarea independenţei, faţă de statul de origine, funcţionarii internaţionali
beneficiază de imunitatefiscală şi jurisdicţională, avand propriul sistem de securitate socială şi de pensii.
Statutul juridic alfuncţionarilor internaţionali este cuprins de regulamentele organiz Subiectul II: Dreptul
internațional aerian 2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE DREPT INTERNATIONAL
PUBLICDreptul internaţional aerian este o ramură a dreptului internaţional public şi constituie un ansam
blul de norme juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre subiectele sale, relaţii
care iau naştere caurmare a explorării şi folosirii spaţiului aerian de către aviaţia civilă.O altă definiţie a
acestei ramuri de drept: dreptului internaţional aerian cuprinde normele juridice carereglementează
folosirea de către oameni a spaţiului aerian, statutul juridic al aeronavelor şi regulile referitoarela
circulaţia aeriană.statul este suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale,
cuprinzandşi spaţiul aerian de deasupra mării teritoriale. 2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR
AERIAN Dreptul aerian a inceput să se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind, ca urmare а
progreselor rapide indomeniul aviaţiei, a apărut necesitatea reglementării navigaţiei aeriene, a creării
unor norme de dreptinternaţional, care să guverneze activitatea statelor in aer.De menţionat, că unele
reguli juridice, cu privire la spaţiul aerian au fost formulate inaintea apariţiei şi adezvoltării aviaţiei.
Dreptul roman, spre exemplu, privea spaţiul aerian (lucru care aparţine tuturor). In evulmediu, spaţiul
aerian era privit ca aparţinand proprietarului pămantului.Problema suveranităţii asupra spaţiului aerian
a căpătat о insemnătate practică abia spre sfarşitul secolului alXIX-lea şi inceputul secolului al XX-lea, о
dată cu apariţia şl dezvoltarea navigaţiei aeriene, care a starnit оluptă indarjită intre state pentru
dominaţia aerului. Existau la acea etapă două teorii privind spaţiul aerian:libertatea aerului şi
suveranitatea asupra spaţiului aerian. După primul război mondial, lupta dintre cele două principii s-a
terminat cu triumful definitiv al principiului suveranităţii statului asupra spaţiului aerian. Potrivitacestui
principiu, statul este suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale, cuprinzand
şispaţiul aerian de deasupra mării teritoriale.Principiul suveranităţii statului asupra spaţiului aerian а fost
consacrat intr-o serie de convenţii internaţionale,cum ar fi Convenţia de la Paris din 1919, Convenţia de
la Havana din 1928, Convenţia de la Chicago din 1944.Prin Convenţia de la Paris din 1919, „inaltele părţi
contractante recunosc că fiecare putere are suveranitateacompletă şi exclusivă asupra spaţiului aerian
de deasupra teritoriului său”. Spaţiul aerian de deasupra larguluimării este liber. Statele contractante
admit insă, in relaţiile dintre ele, in condiţii de egalitate şi reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza
căreia fiecare stat se obligă să acorde in timp de расе — şi fără о autorizaţiespecială — aeronavelor
civile ale celorlalte părţi contractante libertatea de trecere paşnică pe deasuprateritoriului său, in
condiţiile stabilite de convenţie.Prima convenţie, Convenţia cu privire la aviaţia civilă intematională, a
inlocuit regimul Convenţiei din 1919.Această convenţie proclamă şi ea suveranitatea deplină şi exclusivă
a statului asupra spaţiului aerian dedeasupra teritoriului său. Potrivit convenţiei, aeronavele civile,
proprietate par ticulară şi care nu sint folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate au dreptul
de a zbura peste teritoriul celorlalte părţi contractante, precum şi dreptul de a face escale in scopuri
necomerciale, fără a avea nevoie de о autorizaţie prealabilă. Acestdrept este subordonat insă unor
restricţii legate de securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea raţiuni, să
le ceară să urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau să obţină о autorizaţiespecială.Prin această
convenţie se infiinţează şi Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (I.C.A.O.), instituţiespecializata a
O.N.U., care are 3 funcţii principale:a) funcţia de reglementare şi administrare; b) funcţia legislativă, de
studiere şi pregătire a proiectelor de convenţii internaţionale privind aeronavigaţiainternaţională;c)
funcţia jurisdicţională şi de arbitraj, care revine Consiliului organizaţiei, in soluţionarea diferendelor ivite
inactivitatea statelor membre in domeniul aeronavigaţiei, precum şi cele refe ritoare la interpretarea şi
aplicareaconvenţiei şi a altor acorduri privind aeronavigaţia internaţionalăO altă convenţie adoptată la
Chicago,Convenţia cu privire la tranzitul serviciilor aeriene internaţionale (convenţia celor ”două
libertăţi”) prevede căstatele contractante recunosc dreptul de survol fără escală, aeronavelor civile
folosite in servicii aerieneinternaţionale regulate, precum şi escale in scopuri necomerciale (alimentare
cu combustibili, reparaţii etc.).Atreia convenţie, Convenţia cu privire la transportul aerian internaţional
(denumită convenţiacelor “cinci libertăţi”), prin care se urmăreşte facilitarea aeronavigaţiei
internaţionale. Aceste libertăţi aleaerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor străine prin spaţiul
aerian al statelor, ceea ce inseamnă trecerea lor inofensivă prin acest spaţiu, fără să aterizeze ;2) dreptul
aeronavelor străine de escală tehnică pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionării cu carburanţisau
pentru reparaţii ;3) dreptul aeronavelor străine de a debarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri
provenind din statul a căruinaţionalitate о are aeronava, pe teritoriul oricărei рăгţi contractante la
convenţie;4) dreptul unei aeronave străine de a imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri cu
destinaţia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei străine de a debarca şi imbarca pasageri,
corespondenţă şi mărfuri pe teritoriul oricărui stat parte contractantă a convenţiei. 2.3)EVALUATI
REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENEConvenţia de la Paris din 1919 asupra
navigaţiei aeriene prevedea în mod expres că fiecare stat are suveranitatedeplină şi exclusivă asupra
spaţiului atmosferic situat deasupra teritoriului său. În cuprinsul acestui spaţiu, careconstituie spaţiul
aerian naţional, se recunoaşte libertatea traficului aerian, implicând un drept de trecereinofensivă a
aeronavelor civile ale altor state care să se exercite în condiţii stabilite de fiecare statSuveranitatea
statului asupra spaţiului său aerian se materializează în primul rând prin dreptul său de a stabiliregimul
juridic de survol asupra teritoriului propriu, atât pentru aeronavele naţionale, cât şi pentru cele străine
Fiecare stat reglementează prin legislaţia sa internă condiţiile de acces şi utilizare a spaţiului său aerian
şi poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile să pătrundă în acest spaţiuOrice violare a
reglementărilor stabilite potrivit legislaţiei naţionale reprezintă o încălcare a suveranităţiistatului şi îi dă
acestuia dreptul de a riposta, obligând aeronava infractoare să aterizeze, şi de a lua şi altemăsuri
considerate drept necesare pentru apărarea securităţii saleOrice aeronavă are naționalitatea statului în
ale căror registre este înscrisăCu prilejul înmatriculării se face distincția între aeronavele de stat și cele
civile; distincţia nu are în vederecriteriul proprietăţii ci funcţiile pe care le îndeplinesc
aeronaveleCStatele au competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic al spațiului lor aerian
cu privire laorice aspect: regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea în scopuri comerciale, militare,
competență jurisdicțională etc., cu luarea în considerare a angajamentelor international Evoluția
tehnicilor de navigație aerianăși intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat o largacolaborare
internațională pentru stabilirea unor reguli juridice internaționale profitabile pentru toate statele
=>ONFORM CONVENTIEI DE LA CICAGOPrevederile acesteia se aplică numai aeronavelor civileși nu se va
aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, în care sunt incluseși cele pentru servicii miltare, vamale
sau de poliție, nu pot survola sauateriza pe teritoriul unui alt stat fară să obțină autorizație din partea
acestuiaStatele contractante sunt obligate sățină seama de securitatea navigației aeronavelor civile când
stabilescreglementări pentru aeronavele de stat.aeronavele fără pilot pot survola teritoriul altui stat
numai în baza unei autorizații speciale a acestuia și curespectarea regulilor impuse prin autorizație, mai
cu seamă în ceea ce privește siguranța aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive de necesitate
militară sau în interesul securității publice, poate să declare zoneinterzise pentru aeronavele altor state,
darfără discriminare posibilitatea ca, în situații de criză sau în interesul securității publice, să se
restrângă sau să se interzică provizoriu survolul întregului teritoriu sau a unei păr ți din acesta, cu
aplicație nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricărei nave care pătrunde în zonele interzise să
aterizeze de îndată ce-i va fi posibil pe un aeroport determinatobligația de a se supune controlului vamal
atât la aterizare câtși înainte de a părăsi aeroportulobligația de a respecta legileși regulamentele
naționale privind intrarea și ie șirea dințară a pasagerilor,echipajelor, mărfurilor transportate, protecția
împotriva propagării bolilor etc.Convenția reglementează și aspect privitoare la naționalitatea
aeronavelor, navigația aeriană, condiții pe caretrbuie să le îndeplinească aeronavele(documente de
bord, aparatură, certificate, autorizațiiși brevete etc.),norme și practici internaționaleConvenția a creat
Organizația Aviației Civile Internaționale, cu scopul de a dezvolta principiileși tehnicileaviației
international și de a favoriza dezvoltarea transporturilor aeriene internaționaleTot la Chicago, în Acela și
an, s-au adoptat două acorduri internaționale care stabilesc cele cinci libertați aleaerului (2 de trafic
aerian şi 3 comerciale):Dreptul de survol(de tranzit)Dreptul de a ateriza în scopuri necomerciale(din
motive tehnice)Dreptul de a debarca pasageriși mărfuri care provin din statul a cărui naționalitate o are
navaDreptul de a îmbarca pasageri și mărfuri cu destinația statului a cărui naționalitate o are
navaDreptul de a îmbarcași debarca pasageriși mărfuri din și pe teritoriul statelor părți.