Examen Drept international public

TEST 1 Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaional

Public
1.1 Definii noiunea de principiu fundamental pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop
reglementarearelatiilor internationale contemporane si protectia
valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umae la oanumita etapa
de dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un
inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduitasubiectilo DIP. La
ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati
politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a
societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o
valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez
o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.
1.2Analizai istoricul formrii i codificrii principiilor
fundamentaleIstoricul formarii si codificarii principiilor fundamentale
DIP.Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din
perioada antica.Chiar daca unele principiiconsiderate astayi fundamentale
pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare
alor incepe abia dupa 2 razboi mondial.Astfel principiul respectarii cu
buna credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund
servanda,constituie unadintre pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii
dreptului international contemporan.Prin urmare
principiilefundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa
impus in conditiile intensificarii luptei pentruindependenta impotriva
auoritarismului.Printre primele principii care stau la baza relatiilor dintre
state,sunt:egalitatea suverana a statelor,neinterventia in afacerile interne
ale statului.Aceste principii au stat la bazaformarii regulilor de comportare
in domeniul relatiilor internationale dintre state.Principiul
egalitatii indrepturi a statelor,se afirma pu prima dat la
terminarea razboiului de 30 ani adica pacea de la WestphaliaUn moment
important in vederea dezvoltarii mai ample a DI,l-au avut Carta ONU si
declaratia adunariigenerale a ONU privind principiile de drept
international ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre
state,inconformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data Carta ONU
enunta 7 principii DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea
cu forta in relatiile internationale sau principiul neagresiuniiPr
reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale.Pr
neamestecului in treburile interne ale altui stat.Obligatia statelor dea
coopera unele

cu altele.Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele

insele.Pr egalitatii suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna credinta de
catre state a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU.Alta
codificare o consta si carta drepturilor si indatorririlor economice a statelor
1974,care consacra un nr de15 pr destinate reglementarii raporturilor
economice dintre state.Pe linga pr din Carta ONU aici se mai intil careva
pr:ex dr suveran al statelor de a aleg sistemuleconomic,politic.Actul Finan
a Conferintei pentru securitate si coperare in Europ 1975mai consacra
inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea
teritoriala,respectarea drepturilor omului silibertatile fundamentale.Astfel
putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea principiilor
fundamentale ale DIP,ca pe masuracresterii complexitatii societatii
internationale si a dezvoltarii DIP,se contureaza noi principii,care la rindul
lor pot deveni fundamentale.
1.3. Evaluai natura juridic a principiilor fundamentale
Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un
grad maxim de abstractizare si generalizare cu aplicareuniversala si avnd
valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor dintre
subiectele DIP.Caracterele jur:Universalitate-se aplica tuturor domeniilor
de cooperare dintre state.Maxima generalitate-se adreseaza tuturor
raporturilor de DIP.Gradul mare de abstractizare si generalizare Nu sunt
ierarhizate- Au valoare juridica egalaApara valorile fundamentale avind o
importanta deosebita pentru omenire.Au caracter dinamic- datorita
evolutiei permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea
siaplicarea unor noi norme internationale care pot deveni principii
DIP.Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar conflictelor
dintre state.Fac parte din categoria normelor jus cogens-de la care nu se
poate face abatere.
Subiectul II: Teritoriul n Dreptul Internaional.
2.1. Definii noiunea teritoriului n DIP
Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in ale carui limite statul isi
exercita suveranitatea deplina siexlusiva si este alcatuit din suprafete
terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian
Prin teritoriu in DI subintelegem suprafata
terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a
pamantului.
2.2.Clasificai teritoriul i comparai regimul juridic al fiecrei categorii.
In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in :
1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si exclusiva
a unui anumit stat,se afla in limitelefrontierelor fiecarui stat in parte,asupra
lui este exercitata suveranitatea deplina si exclusiva a

statelor respective.2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii nu se

exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.De ex:zona internationala a

spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra
ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste
zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei
internationale.Larindul lor aceste spatii se clasifica in:spatii ce fac parte
din teritoriul unui anumit stat(fluviile internationaleDunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimptorile int-Bosfor
si Dardanele)*Spatii ce nu sunt parte componentaa teritoriului unui
anumit stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul continental).4)terit
cu regim international special-zone
demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.
2.3 Formulai modaliti de modificare a teritoriului n Dreptul
Internaional Public
Modificarea teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in baza
respectarii principiului dreptului popoarelor dea dispune de ele insele si
numai prin mijloace panice.Conform Actului Final CSCE de
laHelsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi
modificate in conformitate cu dreptulinternational,prin mijloace panice si
prin acord.Modalitati de modificare:Ocupatia originara-care se refera la
teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care
teritori dinAmerica,Africa etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste
teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei
autohtone.Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care
fusesera sub suveranitatea unui stat sicare,kipurile,odata parasite,puteau fi
ocupate de alte state.Cesiunea de teritoriu-desemneaza actiunea de trecere
a unuo teritoriu aflat sub suveranitatea statului care ilcedeaza sub
suveranitatea statului care il primeste.Astfel modificarile teritoriale pot
avea loc prin desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s formarea
unuinou stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin fuziune prin
absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 saum m state si transferul
de teritoriu de la un stat la altul.Consimtamintul populatie de pe teritoriu
ce urmeaza sa fie modificat se poate exprima:prin hotarire a
organuluilegislativ;prin consultarea populatiei(referendum).
Test 2
Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu fora i neameninrii cu ea
1.1Definii noiunea principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora.
principiului nerecurgerii la for i ameninare cu fora- regelementeaza
relatiile interstatale,legate denerespecatrea pacii,nerespecatarea dreptului la
viata al tituror membrilor societatii internationale si alindividului aparte in
lumea neviolenta,interzice

solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor internationale.Principiu

fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc de reglementare a
diferendelor internationale sirenuntare la razboi ca instrument de politica
nationala in relatiile reciproce dintre state.Principiu care
limiteazarecurgerea la forta in relatiile internationale dintre state.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Astfel primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile
internationale si de reglementare pasnica adiferendelor internationale au
aparut in sec 19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra
statelor.Uneleactiuni de scoatere a razboiului in afara legii au avut loc
abia in per interbelica sub egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii
natiunilor instituia obligatia de neagresiune,insa in acelai timp,lasa la
dispozitiastatelor dreptul dea incepe razboi dupa epuizarea mijloacelor
pasnice de reglementare a diferendelor.Dupa pactul Briand Kellog,si
tratatul de neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel
condamnaagresiunea.Carta Onu prevede ca toti membrii ONU se vor
abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cuforta sau
folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod
incompatibil cu scopurile ONU.La fel si Actul
Final de la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui principiu si prevede
o serie de garantii juridice pentru realizarea in practica a acestui principiu.
1.3 Evaluai coninutul Juridic
Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in prezent
razboiul este considerat cea mai gravacrima interantionala
Carta ONU care spune: Toi membrii organizaiei se vor abine n relaiile
lor internaionale de a recurge laameninarea cu fora sau la folosirea ei fie
mpotriva integritiiteritoriale ori independenei politice a vreunui stat fie
n orice alt mod incompatibil cu scopurile Naiunilor Unite.Conform
actelor sus menionate se interzice:1. Orice aciuni ce reprezint o
ameninare cu fora sau aplicareadirect sau indirect a forei mpotriva
altui stat.2. Aplicarea forei sau ameninarea cu fora n scopul nclcrii
frontierelor internaionale ale altui stat sauin scopul soluionrii
diferendelor internaionale.3. Represaliile cu aplicarea forei armate.4.
Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a forelor
neregulate sau a altor bande armate.5. Organizarea, instigarea acordarea de
asisten sau participarea la aciunile de rzboi civil sau teroriste
peteritoriul altui stat.6. Ocuparea militar a teritoriului altui stat
prin aplicarea forei cu nclcarea prevederilor Cartei ONU.7. Achiziiile
teritoriale strine obinute ca rezultat al ameninrii cu fora sau aplicrii
ei.8. Aciunile forate ce au drept scop privarea popoarelor dedreptul

la autodeterminare. Noiunea de ameninare cu fora presupune intimidarea

cu folosirea forei armate, ntreruperealegturilor de
comunicaii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat,
demonstraii defor sau manevre militare n vecintatea frontierelor unui
stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de
rzboi. In cazul acestui principiu dreptul internaional admite 3 excepii
cnd se poaterecurge la for inn relaiile internaionale
Subiectul II: Canalele Internaionale
2.1 Definii noiunea de canal internaional
Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care
leaga 2 mari libere.Mai sunt denumite si canaleinternationale.Canalul-cale
artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii exclusive a
aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2
mari sau oceane in scopul surtarii rutelor denavigatie
2.2 Analizai regimul de navigaie prin canale inernaionale.
Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a
comunicarilor internationale.Internationalizarea canalului depinde numai
de consimtamintul statului pe teritoriul caruia se gasete,caretrebuie
exprimat printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea
regimul juridic de navigatie prin canalele internationale nu este
reglementat
de Conventia asupra dreptului marii1982.Astfel se bucura in prezent de
regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul
Panama,canalulKiel.Fiecare dintre canalele respective au un regim diferit
reglementat de diferite conventii.Daca e sa privim prin prisma teritoriului
in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt
undeactioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.
2.3Evaluai regimul juridic al canalului Suez i de Panama.
Canalul Suez- Canalul suez a fost internationalizat prin conventia de la
constantinopol
1888,semnata de 9state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez
trebuie sa fie intotdeauna liber si de comert sau derazboi,fara deosebire de
pavilion.Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie
princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in
canal si neutralizarea canalului.Conform rezolutiei 1956a consiliului de
securitate ONU,este interzisa orce interventie politica
in gestiuneacanalului.In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se
permite debarcarea in cadrul canalului,fie atrupelor,fie a munitiilor
sau materialelor de razboi.Canalul permite trecere navelo cu deplasament
de pina la150.000 tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se

efectueaz cu 8 noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval

prin canal si in porturilesale este fixat de Autoritatea Navala a canalului

Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele derazboi cit si cele

comerciale si civile.Zona canalului este port liber.Canalul Panama-regimul
juridic al canalului este reglementat de tratatul Hay-BunauVarilla1903.Acest tratatatribuie pe linga toate,drepturi specifice in
favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de10 mile
dea lungul istmului Panamez,cu excluderea jurisictiei panamei,dreptul de
monopol asupra constructieisi gestiunii canalului si a oricaror altor cai
de comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara acanalului.In
1977 se inkee un nou tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu
prvire la neutralitatea permanenta acanalului Panama.Primul tratat
a desfiintat zona canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a
asigurattransferul gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului
autoritatilor panameze.Dupa ce tratatul a ajunsla scandenta,Panama a
reluat integral administrarea canalului.
Al 2 tratat e inca in vigoarea,prin tratatul dat,statul panamez se obliga sa
respecte libertatea de trecere in oricetimp.Potrivit tratatului SUA
beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul
dea recurgela forta inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj
sau securitatea canalului.
Test nr.3
Subiectul I: Principiul neintervenei n afacerile interne
1.1 Definii principiul nenterveniei n afacerile interne
Principiul presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din
suveranitatea interna in conformitate cudreptul international,fara
impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international.
Principiufundamental care constitue o garantie a suveranitatii si
independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de limitare siconsacrare in DI si
in relatiile interantionale,a suveranitatii
si independentei participantilor la relatiileinternationale. Acest principiu
semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne
si externeale statelor.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius De
iure belli ac pacis.Revolutiafranceza ,aflinduse in fata unei amenintari
cu interventia armata contra recolutionare din partea
statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale
statelor-natiuni.Astfel constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza
nu recunoaste interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici
intrun caz nu va indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui
popor.Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte
SUA care a declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne ale unui

stat.O alta doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina

Drago,ministrulafacerilor externe Argentina.La fel si conventia de la
Monte Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are
dreptul deainterveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul
Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea Razboi mondial
acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor
orginternationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta
OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiilediplomatice
1967.Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la
Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie sa seabtina de la spprijinirea
directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului
altui stat.
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului
Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra principiul
dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la Helsinki*75,statele
participante se vor abtine de la orice interventie directa
sauindirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care
intra in copetenta nationala a
altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se vor abtine
in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice act de
constringere militara sau politica,economica ori de alta natura ,tinzind sa
subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat participant
a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina un avantaj
oarecare.In consecinta ele se vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa
sau indirecta,a activitatilor teroriste sau aactivitatilor subversive,sau altele
indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui
stat participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu
se amesteca in afacerile interne si externe ale unustat,de a nu le impune
regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau poate
fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principii
fundamentale DIP,principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la
care nu se poate face nici o abatere.
Subiectul II: Populaia n Dreptul Internaional
2.1. Definii noiunea populaiei
populatie reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat
si supuse jurisdictiei acestuia.a)in sens larg populatia unui stat cuprinde toti
locuitorii care traiesc si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de element
constituitiv al statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de
indivizi legati inmod stail de stat printr-o legatura juridika de cetatenie,ea
reprezinta ansamblul nationalitatilor.c)prin populatie se desemneaza adesea

colectivitatea resortisantilor sai.Populatia la rindul ei este constituita

din:Cetateni-persoanele care au o legatura juridica cu statul in care se

afla,si care dispun de plenitudinea dedrepturi oferite de acel stat.Strainiipersoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui
stat.Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau mai multe
state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui stat.Refugiatipersoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si care
sunt cetatenii cetatenii statuluirespectiv,dar care se bucura de o protectie
internationala.
2.2 Analizai aspectele legate de apatridie
Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a
drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei umane
constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in lume.Conf art 15
DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar
de cetatenia lui sau i seva refuza dreptul de asi schimba
cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care
reglementeaza problemele in domeniul apatridiei.Pactul international
privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea
faradiscriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le cere statutul
sau de minor din parteafamiliei,societatii, si statului.Fiecare copil
are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti
vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina
skimbe,sau sa pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra
cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele
mai recente progrese cu privire la aspecte legate de cetatenie si evitarea
apatridiei au fost reflectate inConventia Europeana 2006 cu privire la
prevenirea apatridiei in legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste
norme mai detaliate ce ar putea fi aplicate de catre state in contextul
succesiunii statale cu privire la prevenirea sau reducerea cazurilor de
apatridie.Cadrul juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce
sustine printre altele ca drepturile si libertatilefiintei umane reprezinta
valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei RM,se bazeaza
pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3Formulai soluii privind evitarea apatridiei
1) Necesitatea ratidicrii Conveniei privind statul apatridului 1954 i
Conveniei privind reducerea cazurilor de Apatridie 19612) Informarea n
mas a persoanelor ce nu dein nici o cetenie privind dobndirea ei3)
Colaborarea autoritailor cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei.
TEST nr.4
Subiectul I: Principiul soluionrii panice a difirendelor internaionale
1.1Definii principiul soluionrii panice a difirendelor

internaionalePrincipiul solutionarii panice a diferendelor internationalepresupune un sistem de metode si mecanisme careasigura cooperarea
pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile relatiilor
internationale ,care permit alegerea mecanismelor concrete de acest fel pt
ca partile in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente
de solutionare a diferendului.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
In evul mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si
concilierea.Reguli de drept international stabilite prin
tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur conferintelor
de pace de la Haga din 1899 si1907.Insa atita timp cit dreptul international
nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta
era permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un caracter
subsidiar si sporandic.Dupa infiintarea ligii natiunilor sau reglementat o
serie de instrumente juridice internationale,care au consacrat principiul
nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta,acesta avind caracter de
norma imperativa.Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in Carta
ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre scopurile
ONU,adica infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformiutate cu
principiile justitiei sidreptului international.Cu prilejul codificarii
DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale,cunoaste
importantedezvoltari.De ex urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU
asupra principiilor de drept international,ActulFinal de la Helsinki
1975,Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale 1982.Astazi principiul dat,are o importanta
deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor internationale
fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea
internationala si nicinatiunea.
1.3 Evaluai coninutul juridic
al principiuluiConform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor reglementa
diferendele internationale dintre ele prin mijloace pasnice,astfel incit sa nu
fie puse in peicol pacea si securitatea internationala si justitia.Ele se vor
stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de cooperare sa ajunga la o solutie
rapida si echitabila pe baza dreptului international.In acest scop ele vor
recurge la mijloace ca negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea
,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la alegerea
lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil
diferendelor la care sunt parti.In cazul in care nu se ajunge la o solutie
prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus,partile indifered vor
continua sa caute un mijloc reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic
diferednul.Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si

celelalte participante,se vor abtine de la orce actiunecare au putea agrava

situatia astfel incit sa puzna in pericol mentinerea pacii si securitatii
internationale si prinaceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a
diferendulu
Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale,prevede obligatiastatelor dea actiona cu
buna credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de diferente,urmind
sa traiascain pace.Subiectul II: Regimul juridic al strinilor 2.1 Definii
regimul juridic al strinilor Strainul conform legilatiei internationale si
conform doctrinei de specialitate reprezinta persoanele care aucetatenia
altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu
o are.Conform legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si
al apatrizilor RM-se considera cetatean strain persoana care nu are
cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat.2.2
Analizai principiile regimului juridic al strinilor.In practica si
teoria dreptului international se intilnesc 4 forme principale ale conditiei
juridice a strainului:A)regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in
conditiile legii dispun de drepturi civile sifundamentale,extrem de rar si de
drepturi politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara
noastra,art19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi
drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM,cu exceptii prevazute de lege.In
columbia de ex cetatenii spanioli au dreptul dea participa la alegeri insa nu
dea candida.B)Regimul special-prin care strainilor li se acorda numai acele
drepturiu prevazute in mod expres de legiinterne si tratate internationale,de
ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara pasaport.C)Regimul
clauzei natiunii celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele
bilaterale.In acest regimstatul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau
drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat.D)Regimul
reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite
drepturi sub conditia caaceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii
in tarile carora apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poatefi
legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si regimul
capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri
erauscosi de sub jurisdictia statului in care se aflau.Astfel de regim
sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia sec19.F)Un regim special
il reprezinta regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim
reglementeazaintrarea sederea si iesirea strainului,membru al personalului
diplomatic si consular,a familiilor etc.2.3 Estimai clauza naiunii celei mai
favorizateDupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai

favorizate este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest regim statul

acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui
stattert,considerat favorizat.Domeniile care pot face obiectul clauzei
sunt:tarife vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice
si juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare
etc.Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate
prevede ca orce facilitare acordata de unstat membru al Organizatiei
mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu
asupratuturor statelor membre-acesta fiind principiul nediscriminarii in
comertul international.De ex UE a incheiat cu tarile terte acorduri
comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei
maifavorizate.Astfel de acorduri au fost semnate cu tarile arabe
exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin1984,Cu statele ASEAN
1980 s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord de
parteneriat si cooperare cu UE la 28 noiemrie1994,care pina la incheierea
unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor RM/UE.
est nr.5
Subiectul I: Principiul integrit
est nr.5
Subiectul I: Principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor
de stat
1.1Definii principiul integritii teritoriale i inviolabilitii frontierilor de
stat.
Principiul integritii teritoriale implica protectia drepturilor statelor
la integritate si inviolabilitateateritoriului,pt ca acest scop putand fi folosite
mijloacele juridice prezente in dreptul international si altemijloace,inclusiv
remediile nationale.Principiul presupune dreptul statului de a exercita
supremaia sa deplin pe teritoriul su, delimitat prin frontiere de stat,
supremaie ce-i gsete expresie n organizarea politico-administrativ a
teritoriului, n stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afl
pe teritoriul su, n folosirealiber a resurselor sale naturale.Principiul
inviolabilitii frontierilor de stat reglementeaza metodele si formele de
cooperare a statelor inscopul asigurarii protectiei frontierelor,inclusiv
inchierea tratatelor despre delimitarea si demarcarea,apararelegitima
colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea mecanismelor
respective.
1.2Analizai evoluia istorici codificarea principiilor.Dreptul la
integritate teritorialai inviolabilitatea frontierilor de stat este o consecin
juridic a suveranitiinaionale. Ini
ial aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestttoare ale

Dreptului Internaional, cidoar ca drepturi i ndatoriri ale statelor stipulate

n tratatele de pace de dup primul rzboi mondial. Prinadoptarea Cartei
ONU, de si principiul integritii teritoriale nu a fost stipulat ntr-un mod
distinct, fiind inclusn art.2, a fost statuat cu o sfer de aplicare
universali obligaia respectrii lui de state n ansamblul relaiilor
internaionale. Pentru prima dat aceste principii au fost enunate i
dezvoltate separat de ctre ActulFinal de la Helsinki din 1975. Ulterior,
mpreun cu cel al respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale
omului aceste 2 princincipii au devenit alturi de cele apte enumerate n
Carta ONU, principiifundamentale ale dreptului Internaional.
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiilor.
Principiul integritii teritoriale mai presupune interzicerea oricror
tentative de a urmri ruperea par ial sautotal a unitii naionale,
manifestrile de for
ndreptate mpotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel,statelor le revine
obligaia de a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for a teritoriul
altu stat, precumide anu exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.O
consecin
a acestui principiu este inadmisibilitatearecunoaterii ca legale a oricrei
achiziii teritoriale efectuate prin for . n acest sens, Dreptul Interna
ionalinterzice micrile secesioniste care au ca scop nclcarea acestui
principiu. Recunoaterea integrit iiteritoriale presupune ns i
acceptarea dreptului de pasaj inofensiv, dreptul de tranzit aerian,
feroviar,maritim dar numai n virtutea i limitele stabilite de convenii i
tratatele internaionale.Principiul inviolabilitii frontierilor de stat
presupune c modificarea frontierelor de stat se face doar prinmijloace
panice, pe baza unui acord intervenit ntre statele interesate i pe baz de
plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele fiecrui stat vor trebui s fie
respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterulilicit al
oricror manifestri sau sau demonstrate ii de for n aproprierea acestor
frontiere. Modificrile teritoriale i implicit a frontierelor se face n baza
eprimrii voinei libere a poporului prin intermediul plebiscitului.
Subiectul II: Zona Economic Exclusiv
2.1Definii noiunea de zon economic exclusivzon
economic exclusiv este o zona situata dincolo de marea teritoriala si
adiacenta acestia,supusaregimului juridic special in virtutea caruia
drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatilecelorkate
state sunt guvernate de dispozitiile pertinente ale conv ONU asu[pra drept
marii ,1982
.2.2Determinai drepturile i obligaiile tuturor statelor n z.e.e.
n z.e.e. statele se bucur de libertile de navigaie i

de survoli de a pune cabluri i conducte submarine ct i de libertatea de

a folosi marea n alte scopuri licite pe plan internaionalStatele

deasemenea vor avea obligaia de a ine seama n mod corespunztor de
drepturile i obligaiile statuluiriveran i vor respecta legile i
reglementrile adoptate de acesta n conformitate cu dispoziiile
Conveniei cu privire la
dreptul mrii din 1982 i, n msura n care ele nu sunt incompatibile cu
prezenta parte, celelaltereguli de drept internaional. Printre asemenea
obligaiuni se numr:1) Interdicia transportului de sclavi2) Obligaia de a
coopera la reprimarea pirateriei3) Obligaia de cooperarpentru reprimarea
reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrope
practicat de nave4) Obligaia de cooperare pentru reprimarea emisiunilor
neautorizate (radio)
2.3Evaluai drepturile exlcusive i obligaiile statelor riverane n zonele
lor e.e.
n z.e.e. statul riveran drepturi suverane n scopul explorrii i
exploatrii, conservrii i gestiunii resurselor naturale, biologice sau
nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale apelor de
deasupra, ca icu privire la celelalte activiti de explorare i exploatare a
zonei n scopuri economice, cum ar fi producereade energie cu ajutorul
apei, al curenilor i al vntului. Statul riveran mai are dreptul
la:Amplasarea i folosirea de insule artificiale, instalaii i
lucrri.Cercetarea tiinific marina protectia i conservarea spaiului
marin.Statul riveran are obligaiunea de a ine seama n mod
corespunztor de drepturile i de obligaiile celorlaltestate i va aciona
ntr-un mod compatibil cu Conven
ia cu privire la dreptul mrii din 1982.
TEST nr.6
Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare
1.1.Definii principiul autodeterminrii popoarelor i dreptul lor de a
dispune de ele nsele.
-reglementeazzaasigurarea drepturilor acestei categorii a subiectilor de
drept international in vederea alegerii formelor simetodelor de realizare a
statutului politic,dezvoltarii economice libere,identitatii
culturale,participarii inrelatii;e internationale.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.Principiul
autodeterminrii a fost fundamentat pentru prima dat n declaraia
preedintelui W.Wilson, din 22ianuarie 1917, n care se meniona c
o
pace trainic nu se poate edifica dect prin consimmntul
popoarelor.Ceva mai trziu, tot el avea s menioneze c autodeterminarea
nu este un simplu fapt, ci un principiuimperativ.Pentru prima dat

principiul autodeterminrii este consacrat n Carta ONU, ulterior acesta

fiind reglementat in
Rezoluia Adunrii Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea
independenei rilor i popoarelor dincolonii, n Actul Final de la Halsinki

1975 precum i n Pactul internaional privind drepturile civile i politic

1.3Evoluai coninutul juridic al principiului.Dreptul popoarelor de a
dispune de ele nsele implic urmtoarele drepturi fundamentale:a)dreptul
popoarelor asuprite de a se constitui ntr-un stat propriu i independent.
b)dreptul popoarelor asuprite de a lupta mpotriva dominaiei strine
i caracterul legal al acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecia
dreptului internaional.d)dreptul de a stabili relaii oficiale cu state i de a
participa la organizaii interna
ionale e)dreptul la libera exploatare a resurselor minerale, biologice
etc.La rndul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate
s acorde ajutor ONU n vedereaachitrii acesteia de rspunderile pe care
i
le confer carta ONU n privina acestui principiu i s se abin dela
orice msur de constrngere care ar priva popoarele de acest drept.Pentru
ca un
popor s ctige dreptul de a se numi Micare de Eliberare Naional i
de a se bucura de aceststatut este nevoie ca s ntruneasc 3 elemente :1)
Poporul s aib la baz un substrat cultural (valori,limb, religie etc.)2)
Trebuie s existe un organ de conducere3) Acest organ de conducere
trebuie s se bucure de autoritate n faa poporuluiTrebuie de menionat
c minoritile naionale nu au dreptul de a lupta pentru autodeterminare.
Minoritile trebuie i sunt protejate prin tratate internaionale prin care
li se garanteaz drepturile i libertile fundamentale (inclusiv cele la
pstrarea identitii).
Subiectul II: Marea liber
2.1 Definii noiunea de mare liber
Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial,situata in afara
limitelor zonei economice exclusive si estedeschisa pt toatele statele
fie ele riverane,fie
fara litoral.Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982 define
te marea liber drept acea parte a mrii care nu estecuprins nici n zona
economic exclusiv, nici n marea teritorial, apele interne sau
arhipelagice unui stat.
2.2 Analizai principiile aplicabile regimului mrii libere
Regimul juridic al mrii libere este guvernat de 3 principii importante ale
dreptului internaional maritim,codificate n Convenia din
1982: principiul libertii mrii, principiul folosirii mrii n scopuri
panice, principiul neapropriaiunii mrii libere.Prin principiul libertii
mrii se subnelege c Marea liber este deschis tuturor statelor, fie ele
riveranesau fr litoral. Aceast libertate presupune:1)libertatea de
survol2)libertatea de navigaie 3)libertatea de a pune cablurii conducte

submarine4)libertatea de a construi insule ialte instalaii autorizare de

dreptul internaional5)libertateapescuitului6)libertatea cercetrilor tiin

ificePrin principiul folosirii mrii n scopuri panice statele riverane sunt

obligate s se abin de la recurgerea lafor sau ameninare cu for a.Prin
principiul neapropria iunii mrii libere statelor li se interzice s pretind
vriun drept de proprietateasupra mrii libere sau s supun o parte din ea
suveranitii sale. Principiul dat nu afecteaz jurisdicia de statla bordul
unei nave aflate sub pavilionul su.
2.3 Estimai modaliti de reprimare a infraciunilor comise n marea
libern scopul reprimrii a infraciunilor comise n marea liber este
necesar s menionm c aici ne vine najutor 2 excepii de la principiul
imunitii de jurisdicie la bordul unei nave,i anume: dreptul de vizit
idreptul de urmrire.Dreptul de vizit este
dreptul de control efectuat de o nav de rzboi sau afectat de serviciul
public asupraunei nave comerciale, atunci cnd exist motive serioase de a
bnui c aceast nav practic: pirateria,transportul de sclavi, nu are
naionalitate.Dreptul de urmrire este dreptul de a urmri nava strina de
ctre o nav de rzboi sau afectat de serviciul public doar dac exist
motive serioase care presupun c nava a nclcat legile unui stat. Dreptul
de urmrirenceteaz atunci cnd nava ptrunde n marea teritorial
a propriului stat.Sunt considerate infraciuni comise n marea liber:
Transportul de sclavi, pirateria, traficul de substab
estupefiantei psihitrope, emisiunile neautorizate emise n marea
liber.Ceine de reprimarea pirateriei, Convenia din 1982 prevede c orice
stat poate s rein o o nav sau oaeronav pirat, s aresteze persoanele i
s sechestreze bunurile care se gsesc la bord. Tribunalele statului care
a efectuat reinerea pot s se pronune asupra pedepselor de aplicat,
precum i asupra msurilor de luat n ceeace privete nava, aeronava sau
bunurile.Deasemenea statelor au dreptul s aresteze orice persoan sau s
imobilizeze orice nav care practictransportul de sclavi, servete unei
emisiuni neautorizate sau practic trafic de substane stupefiante
i psihotrope.
Test nr. 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internaional public
1.1.Definii noiunea de principiu fundamental al DIP.
Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma
juridica de
maxima generalitate, universalvalabile, juridic obligatorii pentru subiectele
de drept internaional care au fost create n baza acordului devoin
al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante care stau la
baza ntregului sistem deDrept Inernaional. pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept
scopreglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia

valorilor fundamentale caracteristicecivilizatiei umae la o anumita etapa

de dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un
inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza conduitasubiectilo DIP. La
ele putem evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati
politice de solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a
societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o
valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez
o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor
dintre state.
1.2Analizai natura juridic a principiilor fundamentale ale DIP.Principiile
fundamentale au un caracter de maxim generalitate, acoperind toate
domeniile pe care raporturilede DIP le reglementeaz. Caracterul universal
reiese din faptul c se aplic tuturor relaiilor dintre state.Principiile
fundamentale au i un caracter juridic, iar faptul c au fost consfinite n
cele mai importantedocumente internaionale confirm acest fapt. n
literatura de specialitate se insist asupra fatpului statele suntdeseori
tentate s recurg exlcusiv la mijloace poltice de soluionare a conflictelor,
astfel principiilefundamentale capt
i un caracter politic. Ele apr cele mai importante valori ale societii
internaionale, pentru subiecii DIP i n general pentru toat omenirea.
Principiile DIP au o valoare juridic egal, nefiindsupuse unei ierarhizri.
Aceste principii reprezint ni te norme ius cogens, adic sunt
normeimperative,obligatorii. O alt caracteristic a principiilor de DIP este
interdependen
a principiilor, aceastarezultnd din faptul c fiecare principiu se afirm
prin celelalte principii.
1.3Evaluai principiile n procesul de formare
a Dreptului Internaional PublicReie
ind din natura i coninutul juridic al principiilor fundamentale ale
dreptului internaional trebuie demenionat c aceste principiii se
detaeaz din totalitatea normelor dreptului internatiional, ele
reprezentndnucleul de baz al Dreptului internalional public, ntruct
celelalte norme adoptate ulterior fie pe calecutumiar, fie pe cale
convenional s-au conformat acestor principii.Trebuie de
menionat deasemeneai faptul c unele din principiile internaionale au
nceput s influenezeDreptul Internaional i relaiile dintre state, nc
din antichitate. Astfel principiul ndeplinirii cu bun-credin a
obligaiilor asumate (pacta sunt servanda) aprut n Roma Antic este i
acum piatra de temelie arelaiilor dintre statele contemporane.Prin
urmare principiile

internaionale, au contribuit la marile victorii revoluionare i democratice

asupra autoritarismului i dominaiei statelor mai puternice asupra

relaiilor internaionale. Momentul crucial nevoluia Dreptului

Internaional a fost adoptarea Cartei ONU n 1945 i codificarea
principiilor fundamentalechiar n art.2 al acestui document. Ulterior pentru
a spori eficien
a principiilor fundamentale, societateainternaional le- mai codificat ntr-o
serie de tratate cum snt:1)Declaraia Adunrii Generale a ONU privind
principiile de drept interna
ionale2)Actul final de la Helsinki 19753) Carta de la Paris pentru o nou
Europ 1990
Subiectul II: Valabilitatea tratatelor internaionale
2.1 Definii noiunea de validitate a tratatului internaional.
Validitatea tratatului internaional reprezint corespunderea sa cu normele
legale ce
ine de regulile sale dencheiere, coninutul, obiectul i scopul sau.un tratat
international se considera valabil atat timp cat nu estedovedit contrariul.
2.2Constatai viciile de consimmnt prezente la ncheierea tratatului
internaional.
Viciile de consimmnt care duc la nulitatea relativ a tratatului sunt:a)
violarea vdit a unei norme de importan fundamental a dreptului intern
privind compentena de ancheia tratate.(de ex: norma constituional
privind ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dac
constituie o baz esenial a consim
mntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dac statulcare invoc
eroarea nu a contribuit prin conduita sa la producerea ei c) dolul care
const n conduita frauduloas a unei pr i contractante, prin care se
urmrete determinarea altei pri contractante s-i dea consim
mntul pentru ncheierea tratatului.Dolul poate mbrca forma unor
declaraii false, a reprezentrii false sau alte procedee de neltorie d)
coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea ncheierii
tratatului.Actele de corupere trebie s fie evidente
i n msur s exercite o influen considerabil asupra voinei lui.Viciile
de consimmnt care duc la nulitatea absolut a tratatului
sunt:a)constrngerea exercitat asupra reprezentan
ilor unui stat, prin acte sau ameninri ndreptate mpotrivalibertii sau
integritii fizice a acestuia, reputaiei lui, persoanelor dragi
ei. b)constrngerea exercitat asupra unui stat participant, prin ameninarea
cu for a sau prin violarea altor principii fundamentale ale DIP.
2.3Evaluai efectele nulitii tratatelor internaionale.
n dependen de viicile consimmnt prezente la ncheirea tratatului, el
poate fi lovit fie n nulitate relativfie n nulitate absolut.a) Nulitatea
relativ de obicei duce la

suspendarea tratatului. Ea poate fi invocat doar de partea care a

fost prejudiciat de ncheierea tratatului. b) Nulitatea absolut poate fi
invocat att de partea prejudiciat ct de orice alt membru al
societiiinternaionale, precum
i din oficiu de ctre o instan internaional jurisdicional. Nulitatea
absolut are ca efect declararea tratatului ca fiind nevalabili repunerea
pr ilor n stituaia care aexistat pn la ncheierea tratatului(erga
omnes) .
Deasemenea pr ile trebuie s se strduie s elimineconsecinele oricrui
act ndeplinit pe baza acelui tratat.
Test nr.8
Subiectul I: Principiul cooperrii internaionale
1.1.Definii principiul cooperrii internaionale.
Principiul cooperrii internationale confirma modul cardial de
realizare de catre state a intereselor lor indomeniul international,la
fel si in
sfera dreptului intern.Principiul cooperrii internaionale prevede
dreptulsubiecilor DIP de a stabili raporturi de colaborare cu ceilali
subieci, de a participa la proiecte, iniiative decooperare pe plan
regionali mondial. Principiul cooperrii mai prevedei obligaia
subiecilor DIP de acontribui la dezvoltarea armonioas a comer ului
internaional fr bariere sau discriminri , de a contribui la paceai
securitatea omenirii, de a preveni crizelei de a participa la combaterea
infracionalitii
internaionale, terorismului etc.
1.2.Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Acest principiu a fost nscris printre principiile de baz ale
Cartei ONU, n care se precizeaz c trebuiecooperarea internaional n
rezolvarea problemelor internaionale cu caracte economic, social,
cultural precum i n ncurajarea i respectarea drepturilor omului.
Formularea cooperrii ca scop al O.N.U a fcut caunii autori s nu
considere cooperarea internaional un principiu findamental. ns
Declaraia AdunriiGenerale a O.N.U. din 1970 prevede c Statele,
oricare ar fi deosebirile existente ntre sistemele lor politice,economicei
sociale au obligaia de a coopera ntre ele n diverse domenii ale relaiilor
internaionale. Actulfinal de la Helsinki 1975 precum i Carta pentru o
nou Europa de la Parsi 1990 la fel consacr acest principiu,iar carta
enumer express domeniilei aciunile care rezult din obligaia cooperrii
internaionale.
1.3Evaluai coninutul juridic al principiului
Autorii contemporani ajung la concluzia c cooperarea este de natur
dispozitiv cu unele excepii. Ideia estec astzi cooperarea internaional

este unicul instrument prin care statele i pot realiza interesele ori
ncondiiile conteporane nici un stat nu va putea purta o politic autarhic
(de izolare).

Prin urmare obligaia decooperare pentru state se ntlnete n urmtoarele

situaii:Carta ONU stipuleaz obligaia tuturor statelor membre de a
participa la sanciunile decise de consiliul desecuritate contra statelor care
atenteaz la paceai securitatea internaional.n dreptul cosmis se
ntlnete situaia cnd un obiect cosmic este nevoit s aterizeze for at pe
teritoriul unui altstat, atunci statul pe teritoriul cruia obiectul este depistat
va ntreprinde toate msurile pentru restituireaobiectului statului de
lansare, repatrierea echipajului i se va abine de la orice investigaii
asupra obiectuluicosmic.La fel n dreptul cosmic, dac un stat este mai
bine echipat
i posed satelii care urmresc starea vremii,atunci el va informa de
urgen statele mai puin echipate despre calamitile naturale care le
amenin.Cooperarea internaional n calitate de principiul fundamental
impliec subiecte activei cu drepturi egale.Aciunile lor deasemenea
trebuie s se afle sub imperiul bunei-credine.
Subiectul II: Zona internaional a teritoriilor submarine
1.1Definii noiunea de zon internaional a teritoriilor submarine.
Zona internaional a teritoriilor subarine reprezint fundurile mrilor i
ale oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale.zona si resursele
sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate sarevendie
sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti
oarecare a zonei sau aresureselor sale.
1.2Identificai principiile aplicabile regimului zonei submarine.
Regimul juridic aplicabil zonelor internaionale a teritoriilor submarine
este guvernat de urmtoarele
principii:1)Principiul inadmisibilitii revendicrilor de suveranitatei
apropria
iunii zonei. Potrivit acestui principiunici un stat nu poate s revendice sau
s exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei pr i oarecarea
zonei sau asupra resurselor sale. Nici un stati nici o persoan fizic sau
juridic nu poate s-i nsueascvreo parte oarecare a zonei sau a
resurselor sale.2)Principiul exploatriii explorrii zonei n interesul
ntregii umanit
i. Zona i resursele sale suntconsiderate patrimoniul comun al ntregii
omeniri. n consecin, activitile din zon vor fi desfurate ninteresul
ntregii omeniri, idependent de situa
ia geografic a statelor, fie c e vorba de statele riverane saustate fr
litoral.3)Principiul utilizrii zonei n scopuri exclusiv panice.4)Principiul
rspunderii internaionale pentru daunele rezultate n urma nerespectrii
statutului juridic al zonei.Un stat sau organizaie internaional poart

rspundere pentru daunele provocate zonei internaionale ateritoriilor

submarine, rezultate n urma nerespectrii obligaiilor care le revin n
conformitate cu clauzeleconven ionale. 5)Principiul proteciei mediului
marin. Pentru desfurarea tuturor activitilor din zon, trebuie luate
msurinecesare n scopul asigurprii proteciei eficace a mediului marin
mpotriva efectelor duntoare care potrezulta din aceste activiti.
1.3Estimai rolul Autoritii Internaionale a spaiilor submarine.
Autoritatea Internaional a spaiilor submarine a fost creat prin
Convenia din 1982 i reprezint oorganizaie internaional care are ca
scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor internaionale
alespaiilor submarine. Toate statele pr i sunt n mod automati pr
i ale acestei Autoriti. Numai Autoritatea poate elibera autorizaii statelor
membre pentru desf
urearea activitilor n aceste zone(fie cercetri tiinifice, fie explorare
sau exploatare). Tot Autoritatea urmeaz s duc evidenai
ssupravegheze aceste lucrri.Din 1966 Autoritatea a obinut statut de
observator pe lng ONU. Dac iniial cheltuielile erau suportate deONU,
ulteior Autoritatea
a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de impartialitate si
independentain luarea deciziilor.Rolul principal pe care il are autoritatea
const n faptul c ea mparte beneficiile financiare sau
alte avantajeeconomice provenite din activitile din zon. Tot Autoritii
i revine rolul principal n vederea garantrii, protecieii conservrii
mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovai ncuraja
cercetrile tiinifice marine
Test nr.9
Subiectul 1: Principiul proteciei drepturilor si libertilor fundamentale ale
omului
1.1 Definii principiul proteciei universale a drepturilor omului
Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului
reglementeaza asigurarea de catre stata inviolabilitatii drepturilor omului
pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.
Principiul respectrii drepturilor omului este relativ nou, cptand valene
deosebite dupadoptarea Declaraiei universale a drepturilor omului. Prima
consacrare oficial a
drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in Declaraia
drepturilor, care consfinea dreptul omuluila via i la libertate. Carta
ONU conine i ea unele dispoziii care denot preocuparea
societiiinternaionale in respectarea i garantarea drepturilor omului.
Reafirmind in preambulul su credina indrepturile fundamentale ale

omului, in demnitatea i valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi

a brbailor i femeilor, Carta ONU consfinete in mod expres la art. 56

obligaiile statelor privind respectareauniversal i efectiv a drepturilor
omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras,
sex,religie, limb etc.In anii care urmeaz de la data intrrii in vigoare a
Cartei ONU, in cadrul Naiunilor Unite au fost elaboratenumeroase
instrumente politico-juridice internaionale, care au dat expresie
preocuprilor pentru atingerea unuistandard minim de protecie
a drepturilor omului, atributelor fundamentale ale personalitii
individului,drepturile i obligaiile care-i revin in raport cu semenii si
i societatea din care fac parte.Dintre documentele cele mai reprezentative
care au fundamentat existena principiului respectrii drepturilor omului ca
principiu de drept internaional este necesar de menionat:
DeclaraiaUniversal a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948
Cele dou Pacte internaionale cu privire la drepturile economice, sociale
i culturale i cu privire la drepturilecivile i politice, adoptate de Adunarea
General a ONU la 16 decembrie 1966;Declaraia american a drepturilor
i indatoririlor omului adoptat la Bogota in 1948;Convenia pentru
protecia drepturilor omului i libertilor fundamentale semnat la Roma
la 4 noiembrie1950 in cadrul Consiliului Europei;Actul final alConferinei
pentru Securitate i Cooperare in Europa, semnat la Helsinki la 1 august
1975Documentele ulterioare adoptate in procesul CSCE la Madrid, Viena,
Copenhaga i ParisConventia privind reprimarea si prevenirea crimei de
genocid din 1948Conventia privind reprimarea si prevenirea apartheidului
din 1973
1.3 Evoluai coninutul juridic al principiuluiDrepturile omului sunt cele
mai codificate la moment.
Persoanele fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este
astazi destinatarul principal a surselor dreptului international.Au fost
create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de
nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc doua
tipuri de asemenea mecanisme: jurisdictionale(CtEDO)
siadministrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului).Pe linga
categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite
categorii de drepturifundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile civile
si politice din 1966).Astazi se cunosc trei generatii ale drepturilor
omului:drepturi civile si politicedrepturi economice,sociale si
culturaledrepturi colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu
inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor naturale,etc)De
fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin i o serie de obligaii de

drept internaionalcum ar fi de pild:- obligaia statelor de a respecta

standardele internaionale privind drepturile omului;- obligaia de a
nu permite nici un fel de inclcare a drepturilor omului, creand mijloace
judiciarela indemana celor ale cror drepturi au fost inclcate;- s se
preocupe de asigurarea pentru toi oamenii a unui nivel de via
corespunztor asigurrii sntii i bunstrii lor, preocupandu-se de
adoptarea msurilor sociale necesare;- s asigure minoritilor naionale
dreptul de a se asocia, de a duce impreun o via spirituali de ai prezerva identitatea etnic, lingvistic i religioas;- obligaia de a
informa cu bun credin forumurile internaionale in legtur cu modul
incare statele respect i aplic conveniile internaionale privind drepturile
omului, manifestando receptivitate fa de sugestiile i propunerile altor
state, fa de recomandrile organizaiilor internaionale.In concluzie, este
necesar de reinut c intre principiul drepturilor omului i
principiileegalitii suverane i neinterveniei nu trebuie s existe raporturi
de incompatibilitate. Msurile prin care sunt traduse in via reglementrile
internaionale privind drepturile omului sunt inesen msuri interne
adoptate de state in virtutea suveranitii lor. Afar de aceasta, este
necesar de menionat c documentele internaionale creeaz doar un
anumit cadru juridic general legatde protecia drepturilor omului, pe cand
concretizarea acestor prevederi se efectueaz in ultiminstan prin actul
suveran al statului, prin reglementri interne, i in general prin
contribuiaorganelor interne ale statului care vegheaz respectarea
necondiionat a drepturilor omului infiecare stat.
Subiectul II:Platoul continental
2.1 Definii noiunea de platou continental
Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor
submarine situate dincolo de mareateritoriala,pe toata intinderea
prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat ,pana la limita
externa amarginii continentale sau pana la o distanta de 200 de mile
marine de la liniile de baza de la care se masoaralatimea marii teritoriale
,atunci cand limita exterioara a marginii continentale se afla la o distanta
inferioara,sau nu mai mult de 350 de mile marine masuarate de la
aceleasi linii de baza ,fie nu mai nu mai mult de 100mile marine de la
izobata de 2500 m.
2.2 Analizai tehnicile de delimitare a platoului continental
Conventia cu privire
la dreptul marii prevede citeva tehnici de delimitare a platoului
continental:1. pan la o distan de 200 mile marine de la liniile de baz de
la care se msoar limeamrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a

marginii continentale este inferioar celor 200 mile marine,2. pan la o

distan de 350 mile marine de la liniile de baz de la care se msoar

limeamrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a marginii

continentale se intinde dincolo de 200 mile marine dela liniile de baz a
mrii teritoriale,
3. in aceleai condiii, pan la o distan de 100 mile marine de la izobata
de 2500 m, care estelinia care leag punctele de 2500 m adancime.(1
strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100 mile
maritime)
2.3 Estimai drepturile exclusive i obligaia statelor n explorarea
platoului continentalDrepturile si obligatiile statului riveran asupra
platoului continental1. Statul riveran exercit drepturi suverane asupra
platoului continental n scopul explorrii lui i exploatriiresurselor sale
naturale.2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, n sensul c
dac statul riveran nu exploreaz platoulcontinental sau nu-i exploateaz
resursele naturale, nimeni nu poate s ntreprind astfel de activiti
frconsimmntul su expres.3. Drepturile statului riveran
asupra platoului continental nu depind de ocupaia acestuia, efectiv sau
fictiv, inici de vreo declaraie expres.4. Resursele naturale vizate de
prezenta parte cuprind resursele minerale i alte resurse nebiologice
alefundului mrii i subsolului acesteia, ca i organismele vii care
aparin speciilor sedentare, adic organismelecare, n stadiul n care pot fi
pescuite, sunt fie imobile pe fundul mrii sau sub acest fund, fie incapabile
de a sedeplasa altfel dect dac rmn n mod constant n contact cu fundul
mrii sau cu subsolul acesteia.Cabluri i conducte submarine pe platoul
continental1. Toate statele au dreptul de a pune cabluri i conducte
submarine pe platoul continental conform dispoziiilor prezentului
articol.Insule artificiale, instalaii i lucrri pe platoul
continentalPrevederile art. 60 se aplic, mutatis mutandis, insulelor
artificiale, instalaiilor i lucrrilor situate pe platoulcontinental.1. n zona
economic exclusiv, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la
construirea i de a autorizai reglementa construirea, exploatarea i
utilizarea de:insule artificiale;instalaii i dispozitive utilizate n scopurile
prevzute de art. 56 sau n alte scopuri economice;instalaii i lucrri care
pot mpiedica exercitarea drepturilor statului riveran n zon.2. Statul
riveran are jurisdicie exclusiv asupra acestor insule artificiale, instalaii i
lucrri, inclusiv n materiede legi i reglementri vamale, fiscale, sanitare,
de securitate i de imigrare.Foraje pe platoul continentalStatul riveran are
dreptul exclusiv de a autoriza i de a reglementa forajele pe platoul
continental, oricare ar fiscopurile acestora.Sparea de galeriiPrezenta parte
nu afecteaz dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgnd

la sparea unor galerii,oricare ar fi adncimea apei n locul respectiv.

Test nr.10
Subiect I: Cutuma Internaional
1.1 Definii noiunea de izvor de Drept Inernaional
Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un
instrument juridic (tratatul sau cutumainternaional), care dau form
exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al
subiectelor dreptului internaional public, in primul rand statele.
1.2Comparai cutuma cu tratatu internaional
Asemanari:Ambele sunt izvoare de DIPAu forta juridica
obbligatorieSunt create prin acordul de vointa a statelor Pentru a
constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite conditiiSfera
lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in
spatiuDeosebiri:Tratatul
CutumaRecunoasterea se face pe cale expresa Recunoasterea se face
tacitReprez inta un acord scris Se incheie in forma verbalaOfera o
regelementare clara si este usor Se face apel la alte surse auxiliarede doved
it acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constantSe adopta prin anumi
te proceduri specifice repetataReglementeaza aproape toate domeniile Reg
lementeaza doar
anumite sfererelatiilor internationale ale relatiiilor internationaleIntruneste
ambele elemente:spiritual si material Lipsa elementului material
1.3Evaluai tehnici de probare a existenei cutumei
Ne putem considera in prezena unei norme cutumiare din momentul din
care fiecare dintre subiectele dedrept internaional poate conta pe faptul c
celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectulrespectivei
reguli.Un fenomen nou in legtur cu formarea cutumei rezid in
participarea organizaiilor internaionale la procesul cutumiar. Aceast
participare se manifest prin acte care dei emande la organele
organizaiilor internaionale, reprezint in ultim instan poziia adoptat
destatele membre. Este vorba deci de o nou cale de manifestare a
consimmantului statelor careimbogete considerabil procesul
cutumiar.Ca exemplu de rezoluii ale Adunrii Generale ale ONU care au
influenat mult procesulcutumiar pot fi enumerate urmtoarele:a.
Declaraia universal a drepturilor omului din 10 decembrie 1948; b.
Declaraia cu privire la declararea independenei rilor i popoarelor
coloniale din 1960;c. Declaraia relativ la eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasial din 1963 etc.Cutuma are un neajuns, ce const in
dificultatea dovedirii existenei acesteia,adic a dovedirii coninutului ei.
Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar putea fi
luatein considerare:actele normative interne ale statelor (legi, hotrari ale

guvernului,acte ale administraiei publice locale etc.); orice acte ale

organelor statului cu puteri in planul relaiilor internaionale (acte ale
unor ministere, note diplomatice, declaraii de politic
extern, corespondenadiplomatic etc.)hotrari ale instanelor de
judecat, cu inciden in materia dreptului internaional;opiniile
exprimate de delegaiile statelor in cadrul unor conferine internaionale
sau in cadrul unor organe aleorganizaiilor internaionale;dispoziiile
unor tratate internaionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu
intre statele pri, ci inraporturile dintre state tere sau intre acestea i
statele pri.In concluzie, putem constata c cutuma internaional ii
menine i in prezent o insemntatenormativ determinat.
Subiectul II: Statutul prizonierilor de rzboi
2.1 Definii noiunea de prizonier de rzboi
Conform articolului 43-44 ale Conveniei de la Geneva din 12 august
1949, conceptul de prizonier de rzboi deriv din acela de combatant, unde
persoanele care fac parte din componenaforelor militare aflate in
conflict se consider combatani (adic au dreptul s participe nemijlocit la
aciunimilitare) i orice combatant, fiind prins in prizonierat de partea
advers, este prizonier de rzboi
.2.2 Stabilii beneficiarii statutului de prizonier de rzboi
Se bucur de protecie umanitar in calitate de prizonier de rzboi
urmtoarelecategorii de combatant
a) membrii forelor armate ale unei pri in conflict ai miliiilor i
corpurilor de voluntarifcand parte din aceste armate; b) membrii altor
miliii i membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din micrile
derezisten organizate aparinand unei pri in conflict, acionand in afara
sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dac acest teritoriu
este ocupat;c) membrii forelor regulate care se pretind ale unui guvern ori
ale unei autoriti nerecunoscute de putereadeintoare;d) Persoanele care
urmeaz forele armate fr a face parte din ele, membrii civili ai
echipajelor unitilor demunc sau ai serviciilor insrcinate cu bunstarea
forelor armate;e) persoanele din randurile populaiei locale care iau
benevol arma in maini pentru a opunerezisten.Beneficiaz de statut de
prizonier de rzboi i rezervitii, membrii micrilor de rezisten, precum
i membrii forelor armate in uniform care acioneaz pe teritoriul inamic
in scopulobinerii de informaii sau distrugerea unor obiective militare. Nu
se bucur de statutul prizonierilor de rzboi spionii, sabotorii, mercenarii i
militarii care au comis crime derzboi, dup ce un tribunal competent a
pronunat o sentin impotriva lor.

2.3 Estimai drepturile i garaniile de

care beneficiaz prizonierii de rzboi

Prizonierii de rzboi ii pstreaz statutul lor juridic din momentul
capturrii lor pan larepatriere.Drepturi:Orice act de agresiune sau
omisiune ilicit care ar pune in pericol viaa sau sntatea unui prizonier
de rzboi de sub puterea sa va fi considerat ca o grav inclcare a
Conveniei, ei nu vor putea fisupui unei mutilri fizice sau experiene
medicale de orice natur care nu ar fi justificat de starea
sntiilor1.Protecia prizonierilor de rzboi trebuie s aib un caracter
permanent, mai ales impotrivaoricrui act de intimidare, contra insultelor
sau curiozitii publice982.Orice inclcare a acestor reguli va antrena
rspunderea statului respectiv i a celor care auefectuat-o, orice act ilicit
din partea puterii deintoare, antrenand moartea sau punand in pericol
grav sntatea prizonierilor vor fi considerate infraciuni grave i
echivaleaz cu crime de rzboi.Toate bunurile i obiectele prizonierului de
rzboi vor rmane in posesia lui,984
iar bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in libertate sau
repatrierii lui.Prizonierii de rzboi vor putea fi pui in libertate total sau
parial, pe cuvant sau pe angajament in msura incare legile naionale
ale statelor beligerante accept aceast posibilitate.Prizonierii de rzboi
vor fi grupai in lagre dup naionalitate, sex, limba pe car
o cunosc,obiceiurile lor.In ce privete cantitatea, calitatea i varietatea
hranei, aceasta trebuie s fi satisfctoare pentru a meninesntatea
prizonierilor, se va ine seama i de regimul obinuit al prizonierilor.Vor fi
afiate in fiecare lagr, textul prezentei Convenii cu anexele sale,
prevzute in art. 6, in limba cunoscut prizonierilor, iar la cerere ele vor fi
comunicate prizonierilor aflai in imposibilitatea de a lua cunotin
detextul afiat. Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de
rzboi, cu excepia cazurilor incare legislaia Puterii deintoare
autorizeaz un tribunal civil in mod expres s judece un membru al
forelor armate.In toate cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea
nu se pronun asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum i
asupra prizonierilor de rzboi care n-au implinit optsprezece ani.In cazul in
care prizonierii de rzboi au evadat i cad din nou in prizonierat, nu vor fi
pasibili de nici o pedeaps.Prizonierilor de rzboi li se recunoate dreptul
de a dispune de unele resurse bneti care provin: dintr-un avans din solda
lunar vrsat de puterea deintoare n funcie de gradul prizonierului;
din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor n momentul lurii n
prizonierat; din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de
rzboi; din indemnizaiile de munc pltite de autoritile statului
deintor; din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau

colectiv, de la rude sau de la diverse societi decaritate.Prizonierii au

dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul Conveniei prevede c
testamentul prizonierilor de rzboi trebuie s fie intocmit conform
legislaiei rii lor de origine, care va lua msurilenecesare pentru a aduce
aceste condiii la cunotina Puterii deintoare.Obligatii Cu excepia
ofierilor lor, toi prizonierii de rzboi sunt obligai la salut i la semnele
exterioare de respect, prevzute de regulamentele propriei lor armate fa
de toi ofierii Puterii dei n toare, in acest sens, fiindautorizat portul
semnelor gradului i naionalitii, precum i al decoraiilor
Test nr.11
Codificarea Dreptului Internaional
Prin codificarea dreptului internaional se inelege
operaiunea prin care
se realizeazsistematizarea normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi
dreptul diplomatic, dreptul mrii,dreptul tratatelor etc.
1.2 Analizai formele i tipurile codificrii
Activitatea de codificare a dreptului internaional se desfoar in dou
forme principale:codificarea neoficial i oficial.Codificarea neoficial
se realizeaz sub
forma numeroaselor proiecte individuale elaborate deunii doctrinari,
specialiti in domeniul dreptului internaional public, sau de ctre unele
instituii i organizaiitiinifice interne sau internaionale cum ar
fi Institutul de drept internaional,Asociaia de drept internaional,
Institutul american de drept internaional .a.Codificarea neoficial
a dreptului internaional nu are o for obligatorie pentru subiectelesale,
ins cu toate acestea ea poate fi luat in consideraie atat in cadrul
codificrilor oficiale, cat i in practicastatelor precum i in jurisprudena
internaional.Codificarea oficial este realizat de ctre state, avand o
for obligatorie pentru subiecteledreptului internaional, in msura in
care acestea recunosc i accept caracterul obligatoriu alactelor de
codificare, devenind pri contractante la tratatele de codificare.
Codificarea oficial a dreptuluiinternaional a fost realizat pan
in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui general. In acelai
timp,exist o codificare a normelor sale cu caracter de universalitate i o
codificare a normelor regionale.Codificarea exista de 2 tipuri:de
lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele deja existente si de
legeferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute pina
la acel moment.
1.3 Estimai principale codificri eseniale ale Dreptului
InternaionalActivitatea de codificare a dreptului internaional se
intensific dup cel de-al doilea rzboi mondialsub egida ONU.
Adunarea General a ONU creaz in anul 1947 Comisia de drept

internaionalin calitate de organ subsidiar al su, cu misiunea de

a pregti actele internaionale de codificare a dreptuluiinternaional, de a
formula cu precizie i sistematic regulile dreptului internaional, in
domeniile in care existo practic juridic considerabil, precedente
sau opinii doctrinare.Ca urmare a acestei activiti, Comisia de drept
internaional a elaborat proiecte a mai multor convenii de codificare a
dreptului internaional, care ulterior au fost semnate i ratificate de ctre
state.Acestea sunt patru convenii de la Geneva asupra dreptului mrii
din anul 1958, Conveia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice
din anul 1961, Convenia de la Viena cu privire la relaiile consulare din
1963,Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul
1969,Conveia de la Viena cu privire la misiunile speciale din anul
1969,Conveia de la Viena cu privire la reprezentarea statelor in relaiile
lor cu organizaiile internaionale cucaracter de universalitate
din 1975,Conveia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in
materie de tratate din1978,Conveia de la Viena cu privire la
succesiunea statelor in materie de bunuri, arhive datoriide stat din
1983,Convenia de la Montego-Bay cu privire la dreptul mrii din
1982,Conveia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre
state i organizaii internaionale sau intreorganizaii internaionale din
1986 etc.In prezent, Comisia de drept internaional se preocup de
codificarea unor aa domenii cumar fi: rspunderea internaional a
statelor, imunitatea de jurisdicie a statelor i a bunurilor acestora,
statutulcurierului diplomatic i a valizei diplomatice, reglementarea
relaiilor dintre state i organizaiileinternaionale, codificarea crimelor
impotriva pcii i securitii omenirii.
Subiectul II: Soluionarea Diferendelor maritime
2.1 Definii noiunea de difirend maritime
Prin diferend maritim internaional se inelege acea confrontare
obiectiv
de interese intre subiecii dreptuluiinternaional in legtur cu folosirea
Oceanului Planetar, care opune contestaii de ordin juridic
intre prileimplicate.
2.2 Analizai modalitile diplomatice de reglemtare a
difirendelor maritime
Dintre mijloacele politico- diplomatice convenia recomand
negocierea
i concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand
apare un diferend intre statele pri in legtur cuinterpretarea sau
aplicarea conveniei, prile in litigiu vor proceda imediat la un schimb
de preri privind

rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita
cealalt sau celelalte pri s supundiferendul unei concilieri dup

o procedur special. Aceast procedur este prevzut la anexa V

la convenie.Concilierea. Dac invitaia unei pri de a supune diferendul
maritim unei proceduri de concilierea fost acceptat de cealalt parte,
procedura de conciliere se declaneaz printr-o notificare scris. Comisia
deconciliere se compune din cinci conciliatori desemnai de pe o list
intocmit de Secretarul General alONU,pentru intocmirea creia fiecare
stat-parte la convenie este abilitat s desemneze patru conciliatori, carese
bucur de cea mai inalt reputaie de imparialitate, de competen i
de integritate. Numele unui conciliator va rmane pe list pan cand acesta
esteretras de ctre statul-parte care l-a desemnat.Partea care declaneaz
procedura concilierii numete doi conciliatori, care se aleg de pe lista
enunat din careunul poate s fie dintre cetenii si. Aceste numiri trebuie
s fie menionate in notificare. Cealalt parte ladiferend va numi in acelai
mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificrii.
Dacnumirile nu sunt fcute in termenul prevzut, partea care a declanat
procedura poate, in sptmana careurmeaz dup expirarea acestui termen,
fie s pun capt procedurii printr-o notificare adresat celeilalte pri,fie
s cear Secretarului General al ONU s efectueze aceste numiri.
Secretarul General al ONU va efectuanumirile necesare, alegand, cu
consultarea prilor la diferend, persoane care figureaz pe lista
conciliatorilor,in termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de
cerere.Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei patru
conciliatori desemnai vor numi un al cincileade pe lista de conciliatori,
care va fi preedinte. Dac numirea nu este fcut in termenul prevzut,
fiecare parte poate, in sptmana care urmeaz dup expirarea acestui
termen, s cear Secretarului General al ONU sefectueze aceast numire
conform aceleiai procedurii. Dac prile nu convin altfel, comisia
de conciliere iistabilete singur procedura.In termen de 12 luni de la
constituirea sa comisia trebuie s prezinte raportul su. Pentru intocmirea
lui, ea poate, cu consimmantul prilor la diferend, s invite orice stat
parte s-i prezinte punctul de vedere, verbalsau scris. Hotrarile
de procedur, recomandrile i raportul comisiei vor fi adoptate cu
majoritatea membrilor si. Comisia poate supune ateniei prilor
orice msur susceptibil de a facilita rezolvarea pe cale amiabil
adiferendului. Comisia ascult prile, examineaz preteniile i obieciile
lor i le face propuneri in scopul de ale ajuta s ajung la o rezolvare a
diferendului pe cale amiabil. Raportul va conine eventualul acord
intervenitsau, in lipsa acestuia, concluziile sale asupra tuturor problemelor
de fapt sau de drept referitoare la obiectuldiferendului, precum i

recomandrile pe care le consider potrivite in scopul unei rezolvri

amiabile. Raportulse depune la Secretarul General al ONU i se transmite
prilor in diferend. Acest raport, inclusiv toateconcluziile sau
recomandrile coninute, nu este obligatoriu pentru prile
in diferend.Procedura de conciliere este incheiat in urmtoarele cazuri:1.
atunci cand diferendul a fost rezolvat,2. cand prile au acceptat sau o parte
a respins recomandrile din raport printr-o notificarescris adresat
Secretarului General al ONU,3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la
data comunicrii raportului prilor.Onorariile i cheltuielile comisiei vor fi
suportate de ctre prile la diferend. Printr-un acord aplicabil
numaidiferendului respectiv, prile la diferend pot conveni s deroge de la
acesta procedur.
2.3 Evaluai Eficiena Tribunalului Internaional pentru Dreptul mrii n
soluionarea difirendelor maritime.
Ratione materiae competena Tribunalului se intinde asupra tuturor
diferendelor i cererilor care ii sunt supuse potrivit conveniei, precum i
asupra tuturor
chestiunilor prevzute in mod special in orice alt acord, careconfer
competen Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in
faa Tribunalului statele- pri la convenie, precum i entitile, altele
decat statelepri, in toate cazurile prevzute in partea a XI(Zona) a
conveniei sau pentru orice deferendo supus in conformitate cu orice alt
acord care confercompeten Tribunalului i este acceptat de toate prile
la diferend.La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica
dispoziiile conveniei i celelalte reguli de dreptinternaional care nu sunt
incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultii pe care
o areTribunalul de a statua ex aequo et bono dac prile in diferend sunt
de acord.Atunci cand una dintre pri la diferend nu se prezint in faa
Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe carele are la dispoziie,
cealalt parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii i luarea unei
hotrari.Absena uneia din pri sau faptul c una dintre pri nu face uz
de mijloacele pe care le are la dispoziie, nu pot constitui un obstacol
pentru desfurarea procedurii.Atunci cand intr-un diferend un stat-parte
consider c are un interes de ordin juridic, acesta se poate
adresaTribunalului cu o cerere pentru intervenie in proces.
Dac Tribunalul admite cererea de intervenie, hotrareasa privind
diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit,dar numai in
msura in care se refer laaspectele care au fcut obiectul interveniei.
Tribunalul, inainte de a lua hotrarea, trebuie s se asigure nunumai c are
competena de a soluiona diferendul, ci i c cererea este intemeiat in
fapt i in drept.Hotrarea Tribunalului este definitiv i toate prile trebuie

s i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru prile in litigiu i

numai pentru cauza rezolvat. La cererea oricrei dintre pri, in caz de
contestaie privind sensul i cuprinsul hotrarii, Tribunalul este competent
s o interpreteze.
Test nr.12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaional
1.1 Definii noiunea de sistem a dreptului internaional
Sistemul dreptului internaional reprezint o totalitate de elemente
interdependente, obiectiv existente ianume: principii de drept
fundamentale i speciale, norme convenionale i
cutumiare,instituii i ramuri dedrept internaional.
1.3 Analizai elementele sistemului dreptului internaional
In calitate de element al sistemului dreptului internaional, norma de drept
internaional poate fi definit ca oregul de conduit, creat i recunoscut
de subiecii dreptului International ca fiind obligatorie.Principiul
fundamental de
drept internaional este acea regul de conduit general, abstract,
impersonal, posedind cel mai inalt grad de imperativitate, care apr
valorile vitale caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare
a civilizaiei umane.Instituia dreptului internaional poate fi definit drept
un ansamblu de norme juridice internaionale, cereglementeaz un
domeniu restrans al relaiilor internaionale, i anume, determin regimul
juridicinternaional al unui anumit spaiu (de exemplu instituia dreptului
de trecere inofensiv prin marea teritorial)sau se refer la un obiect
determinat de reglementare juridic (de exemplu instituia privilegiilor i
imunitilor consulare, instituia drepturilor minoritilor, instituia
recunoaterii statelor etc.).Instituiile, la rindul lor se impart in instituii
ramurale i instituii interramurale. Sunt considerate instituiiinterramurale
acele instituii compuse din norme juridice care intr in componena a
dou sau mai multe ramuri(de exemplu instituia rspunderii juridice
internaionale, instituia succesiunii). Normele instituiei juridiceramurale
se creeaz in cadrul unei ramuri concrete i cuprind anumite
compartimente ale lor (de exemplu indreptul internaional maritim pot
fi evideniate grupe de norme care reglementeaz regimul juridic
al mriteritoriale, a zonei economice exclusive, platoului continental,
regimul juridic al mrii libere etc.)Ramura dreptului internaional
reprezint o totalitate de norme juridice convenionale i cutumiare,
cereglementeaz raporturile de un anumit tip aprute intre subiecii
dreptului international in cadrul unuidomeniu mai larg de cooperare
internaional, ce constituie obiect de reglementare a dreptului

internaional public i are un grad inalt de codificare universal,

caracterizat prin existena principiilor aplicabile acestuidomeniu concret
al relaiilor internaionale. Sunt considerate ramuri de drept internaional
public dreptulsecuritii internaionale, dreptul cosmic,dreptul
organizaiilor internaionale, dreptul tratatelor, dreptul mrii,dreptul aerian,
dreptul diplomatic i consular etc.
1.3 Evaluai sistemul dreptului internaional
Sistemul dreptului internaional public la etapa de azi s-a modificat
considerabil i continu s-i schimbeconinutul datorit apariiei i
dezvoltrii noilor domenii ale relaiilor internazionale (sfera
investiional,informaional etc.), precum i datorit diversitii opiniilor
despre sistemul dreptului internaional, intilnite inliteratura de specialitat,
precum i datorit aspiraiilor multor savani de a recunoate noi domenii
ale relaiilor internaionale drept obiect de reglementare a dreptului
internaional.Lista instituiilor i ramurilor de drept internaional nu este
exhaustiv, ele aflinduse in permanent dezvoltarei completare. Totodat
coninutul i denumire anumitor ramuri i instituii pot varia de la un stat la
altul.Unele ramuri i instituii de drept internaional au aprut multe secole
in urm (de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un
numr considerabil de instituii ale dreptului diplomatic, dreptului mrii
etc.).41Alte instituii i ramuri au aprut in secolul XX (de exemplu
dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul securitiiinternaionale,
dreptul internaional ecologic, instituia platoului continental, instituia
zonei economiceexclusive,instituia asigurrii securitii navigaiei aeriene,
instituia repatrierii astronauilor). Al treilea grup deinstituii i ramuri sunt
astzi in proces de devenire (de exemplu dreptul International nuclear,
dreptulinternaional ecologic etc.) Or, in opinia profesorului Kohen o nou
ramur de drept internaional apare atuncicind sunt intrunite urmtoarele
criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum
sunt interzicerea utilizriiforei, dreptul popoarelor de a dispune de ele
insele, egalitatea suveran a statelor, neintervenia in afacerileinterne ale
unui stat;criteriul instituional: modalitatea in care sunt exercitate pe
plan internaional funciilelegislativ,executiv
i reglementarea diferendelor;criteriul subiectiv: determinarea creatorilor
i destinatarilor regulilor e conduit.
Subiectul II: Funciile consulare
2.1Definii noiunea funciilor consulare
Funciile consulare-reprezint totalitatea activitilor oficiilor consulare
i ale personaluluiacestora.
2.2Clasificai funciile consulare.

Dup obiectul lor sau dup domeniul pe care l abordeaz, funciile

consulare pot fi: funcii cu caracter politic,
altele dect funciile diplomatice;

- funcii economice importante: promovarea schimburilor economice

dintre statul trimitor i statul primitor pe teritoriul cruia i desfoar
consulatul activitatea; funcii culturale; foarte multe consulate romneti
nglobeaz minicentre culturale, avnd o activitatecultural intens
(Consulatele de la Veneia, Canal Grande, etc.) i unde funcia consular
de promovare aculturii este de fapt una dintre cele mai importante;- funcii
care se refer la protecia cetenilor; spre deosebire de ambasade, care se
concentreaz n principal pe promovarea intereselor statelor, a autoritilor
de stat, consulatele se preocup de problemele cetenilor. Eleinclud de
asemenea, funcii administrative, funcii de stare civil, notariale,
jurisdicionale i funcii care serefer la marina comercial, nave
i aeronave i la obligaii militare.Din punct de vedere al coninutului
acestor funcii, ele pot fi mprite n dou categorii:a) funcii care sunt
conferite de ctre statul trimitor oficiului consular respectiv;b) funcii
care sunt recunoscute de ctre statul primitor ,cel pe teritoriulcruia i
desfoar activitatea.Ca regul general, coninutul acestor funcii
consulare este negociat i inclus n conveniile bilaterale pe probleme
consulare pe care statul le ncheie, o parteimportant a acestor convenii
consulare se concentreaztocmai pe funciileasupra crora cele dou state
i dau acordul s fie ndeplinite de ctre oficiile consulare.
2.3 Formulai specificul fiecrei funcii consulare n parte
Funciile consulare sunt exercitate de ctre posturile consulare i, de
asemenea, de ctre misiunile diplomaticei constau in:a) a proteja in
statul de reedin interesele statului trimitor i ale cetenilor si,
persoane fizice sau juridice,in
limitele admise de dreptul internaional; b) a favoriza dezvoltarea relaiilor
comerciale, economice, culturale i tiinifice intre statul trimitor i
statulde reedin i a promova in orice alt mod relaii amicale intre ele in
cadrul dispoziiilor prezentei Convenii;c) a se informa, prin toate
mijloacele licite, despre condiiile i evoluia vieii comerciale,economice,
culturale i tiinifice a statului de reedin, a face rapoarte in aceast
privin ctre guvernulstatului trimitor i a da informaii persoanelor
interesate;d) a elibera paapoarte i documente de cltorie cetenilor
statului trimitor, precum i vize i altedocumente corespunztoare
persoanelor care doresc s mearg in statul trimitor;e) a acorda ajutor i
asisten cetenilor, persoane fizice i juridice, ai statului trimitor;f) a
aciona in calitate de notar i de ofier de stare civil i a exercita funcii
similare, ca i unele funcii deordin administrativ, in msura in care legile
i regulamentele statului nu se opun la aceasta;g) a apra interesele

cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau juridice, in succesiunile

de pe teritoriulstatului de reedin, in conformitate cu legile i
regulamentele statului de reedin;h) a apra, in limitele fixate de legile i
regulamentele statului de reedin, interesele minorilor iincapabililor,
ceteni ai statului trimitor, mai ales atunci cand este cerut instituirea
unei tutele sau curatelecu privire la ei;i) sub rezerva practicilor i
procedurilor in vigoare in statul de reedin, a reprezenta pecetenii
statului trimitor sau a lua msuri in scopul asigurrii reprezentrii
lor adecvate in faa tribunalelor sau a altor autoriti ale statului de
reedin pentru a cere, in conformitate cu legile i regulamentele statului
dereedin. adoptare de msuri provizorii in vederea aprrii drepturilor i
intereselor acestor ceteni atuncicind, datorit absenei lor sau din orice
alte cauze, ei nu-i pot apra in timp util drepturile i interesele; j) a
transmite acte judiciare i extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii in
conformitatecu acordurile internaionale in vigoare sau, in lipsa unor
asemenea acorduri, in orice mod compatibil cu legilei regulamentele
statului de reedin; k) a exercita drepturile de control i de inspecie
prevzute de legile iregulamentele statului trimitor asupra navelor
maritime i a navelor f1uviale avand naionalitatea statuluitrimitor i
asupra aeronavelor inmatriculate in acest stat, ca i asupra echipajelor
lor;1) a acorda asisten navelor i aeronavelor menionate in alineatul
k din prezentul articol, precum i echipajelor lor, a primi declaraiile
asupra curselor acestor nave, a examina i a vizadocumentele de bord
i. fr a prejudicia prerogativele autoritilor statului de reedin, a face
anchete privindincidentele survenite in cursul cltoriei i a reglementa, in
msura in care legile i regulamentele statuluitrimitor autoriz aceasta,
divergenele de orice natur intre cpitan, ofieri i marinari;m) a exercita
orice alte funcii incredinate unui post consular de ctre statul trimitor,
carenu sint interzise de legile i regulamentele statului de reedin sau la
care statul de reedin nu se opune, saucare sunt menionate in acordurile
internaionale in vigoare intre statul trimitor i statul de reedin.
TESTUL13
Subiectul I: Subiecii Dreptului Internaional Public
1.1)DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT DE DREPT
INTERNATIONAL
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la
raporturile internaionale reglementate dedreptul internaional public, care,
prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii
internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere
internaional.reprezinta particularitati esentiale incomparatie cu dreptul

intern
1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANIIn DIP
contemporan avem urm sub. :*Statul :o colectivitate umana cu toate
trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita
din teritoriu si populatie.* Entitatile statale contestate : - Vaticanul-Orasele
libere*Alti actori ai rel. internat. :-org.intern. reprezint forme de
coordonare a colaborrii internaionale n diferite domenii, pentru care
stateleau creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui
statut, elaborat de comun acord, n care se prevd obiectul i
scopurile organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii
obiectivelor pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare
nationala;-pers. Fizica- Insa pentru comiterea crimelor de razboi sau
a crimelor impotriva pacii si umanitatii, careconstituie infractiuni cu
caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan
international, infata instantelor jurisdictionale-corporatiile transnationale o
entitate economic format dintr-o companie-mam i filialele ei din
strintate.-companiile publice internationale-umanitatea
1.3)Evaluai statutul RM ca subiect de Drept Internaional Publicluind in
consideratie legea cu privire la tratalele internationale si la reglementarea
sa plus faptul ca RM face parte la conventia cu privire la dr marii ne
putem da seama
ca din punc de vedere formel ea reprezinta unsubiec activ pe cind
practic mai avem multe pina la perfectiune.ideea principala mai departe
improvizati
Subiectul II : Organele jurisdicionale internaionale
2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale
internationaleOrganele jurisdictiei internationale totalitatea
organelor internationale competente sa solutioneze litigiileaparute intre
sub. pe plan international.Din punct de vedere tipologic i conceptual
jurisdiciile internaionale se impart in dou mari categorii:1. Jurisdicia
internaional ad-hoc i2. Jurisdicia internaional permanentJurisdicia
internaional ad-hoc. In dreptul internaional public prin jurisdicia ad-hoc
se subinelege arbitrajulinternaional. Marian Niciu il definete ca fiind
judecata pe plan internaional a unui diferend de ctre oinstan de
judecat ad-hoc, constituit de prile in diferend La randul su, din punct
de vedere organizaional,arbitrajul internaional se poate constitui in
urmtoarele forme1184:- arbitrul unic,- comisia mixt,- tribunalul arbitral,tribunalul arbitral mixt,- arbitrajul specialarbitrajul instituionalizatArbitrul unic trebuie, de obicei sa nu aib
cetenia prilor in conflict pentru a se asigura i pe aceast
cale,imparialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe o baz

paritar i era format numai din ceteni ai parilor in conflict.Tribunalul

arbitral. El se constituie de obicei dintr-un numr impar de arbitri: 3, 5 etc.,
din care 1 sau 2 pot ficeteni ai statelor in conflict, iar ceilali sau cellalt
ceteni ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. Dup primul Rzboi
Mondial tribunalele arbitrale mixte au avut ca sarcin soluionarea
diferendele nscute dinrzboi. Aceste tribunale aveau o permanen
relativ, fiind destinate s soluioneze anumite categorii dediferende.
Tribunalul arbitral mixt era compus din trei membri cate un cetean
al unui stat neutru in timpulrzboiului.Arbitrajul special. Un astfel de
organ se constituie pentru soluionarea unor categorii aparte
dediferende ce vor aprea eventual.Jurisdicia internaional permanent.
Instanele jurisdicionale internaionale cu caracter permanent suntcreaia
secolului XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanent de
Justiie Internaional (CPJI), infiinatdup primul Rzboi Mondial prin
Pactul Ligii Naiunilor. Prima edin de inaugurare a avut loc
in 1922,Curtea activand pan in 1946, cand cedeaz misiunea juris
dicional in favoarea succesoarei sale CurteaInternaional de Justiie
(CIJ) La randul su, instanele internaionale de judecat pot fi clasificate
dup difersecriterii:1. Dup ntinderea competenei distingem:- de
competen general CPJI, CIJ, Curtea de Justiie a Uniunii Europene
(CJUE);- de competen special Curtea European a Drepturilor
Omului (CEDO), TribunalulInternaional pentru Dreptul Mrii (TIM),
Tribunalul Administrativ al Naiunilor Unite (TANU ,Curtea
Internaional Penal (CIP).2. Dup obiectul diferendelor:- teritoriale
CIJ;- in materia dreptulor omului CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infraciunilor internaionale CIP, Tribunalul internaional pentru exIugoslavia,Tribunalul internaional pentru Rwanda;- maritime TIM,
CIJ.3. Dup calitatea justiiabililor:- intre state CPJI, CIJ, TIM, CJUE,
CEDO;- intre state i persoane fizice sau persoane juridice CEDO,
CJUE, TIM;- intre state i organizaii internaionale CJUE, TIM;- intre
organizaii i persoane fizice TIM, TANU.
2.2)COMPARATI COMPETENTA JURIZDICTIEI
INTERNATIONALEDreptul internaional actual recunoate existena
unei puteri inerente jurisdiciilor internaionale, atat judiciarecat i
arbitrale, de a soluiona litigiile cu privire la propria com peten.
Competena jurisdiciei de a decideasupra propriei competene se
stabilete in momentul examinrii admisibilitii cererii introductive i
constituie baza unei puteri bine delimitate. Identificarea competenei
unei juriddicii internaionale depinde demodalitatea de atribuire a ei.
Dreptul contentiosului internaional

cunoate 3 modaliti de atribuire acompetenei:1.

modaliti convenionale,2. modaliti unilaterale i3. modaliti
autoritare.Modalitile convenionale. Printre aceste modaliti figureaz
compromisul i clauza compromisorie.Compromisul este un acord care are
ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend
sau oserie de diferende actuale. Este de precizat c acest acord fixat in
compromis vizeaz in egal msur acordulin favoarea unui organ
judiciar sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului internaional
compromisul este untratat internaional, incheiat intre prile diferendului
care trebuie s fie subiecte de drept internaional public,respectiv se
supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaionale, reglementat
prin Convenia de laViena asupra tratatelor internaionale din 1969.
Modalitile unilaterale. Aceste modaliti imbrac formadeclaraiilor
unilaterale de recunoatere a jurisdiciei obligatorii a unor instane
internaionale. Cu alte cuvinte,unele tratatele internaionale prin care se
creaz o jurisdicie pot subordona autoritatea puterii jurisdicionaleunei
declaraiei unilaterale, de regul facultativ, din partea statului contractant,
prin care acesta recunoate,obligatoriu in privina sa jurisdicia
internaional.Modaliti autoritare. Aceste modaliti de atribuire a
jurisdiciei unor jurisdicii internaionales-au realizat in practica
internaional prin rezoluiile Adunrii Generale sau Consiliului de
Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu este exclus ca un acord intre
state s abiliteze o organizaie internaional dea crea un tribunal
internaional
2.3)principalele reguli de procedura la examinarea contenciosului
internationalIn mod normal o jurisdicie internaional dispune de o
procedur ordinar a instanei (asupra fondului) i poate recurge la
proceduri incidente. Procedur ordinar presupune cateva etape in mare
parte inspirate din procedura intern:1. Introducerea n instan. In cazul
unei jurisdicii permanente sesizarea instanei are loc printrun actunilateral din partea reclamantului, care imbrac forma unei cerere
contra reclamatului sau prin notificareacompromisului dintre pri. Potrivit
art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate
grefierului,care trebuie s le comunice imediat tuturor interesailor.Cererea
sau notificarea trebuie s indice expresobiectul diferendului i prile.2.
Duelul jurisdicional. Din momentul sesizrii, jurisdicia aplic principiul
contradictorialitii i prilor li seasigur o egalitate procesual. Orice
document adus in fa tribunalului de ctre o parte este transmis
celeilalte pri pentru replic. Prile sunt reprezentate in faa jurisdiciilor
internaionale de ctre agenii lor, care pot fiasistai de consilieri sau

avocai1214. De regul, procedura contencioas cuprinde 2 faze: scris

i oral.3. Adoptarea hotrrii. Deliberrile sunt secrete i supuse unor
reguli specifice fiecrui tribunal, destinate sdegajeze un enun legal.
Scopul lor este de a oferi fiecrui judector posibilitatea s contribuie
direct la procesul adoptrii opiniei colegiale a tribunalului Afar
de procedura ordinar, jurisdicia internaionalrealizeaz aciuni
procesuale in cadrul procedurilor incidente. Acestea sunt complementare
procedurii de bazi de fapt, in mare msur, contribuie fie la buna ei
derulare, fie la meninerea unei ordini juridice provizorii pan la decizia
final. Tribunalul internaional recurge la procedura incident in 3 situaii,
in cazul:1. Interveniei terilor. Dreptul contenciosului internaional
recunoate terilor, care justific un interes de ordin juridic, dreptul de
intervenie in cadrul unui proces jurisdicional care opune dou
alte pri1217. In acest sens,terul adreseaz o cerere tribunalului in care
aduce argumentele ce justific interesul su in cadrul procedurii
declanate. In fine, tribunalul este acela care autorizeaz aceast
intervenie. In caz de acceptare a terului, elnu devine parte la proces, dar
ii prezint observaiile sale i hotrarea tribunalului in partea ce
vizeazinterpretarea unui tratat la care este parte terul, ii va fi
opozabil1218.2. Excepiilor preliminare. O excepie preliminar este
o obiecie in adresa jurisdiciei tribunalului scopulcreia este de a
impiedica examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecvent in
cazul candtribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere3. Msurilor
conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in instana
internaional nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile jurisdicionale
sunt destul de lungi, mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea
excepiilor preliminare, tribunalul poate decide, la cererea unei pri,
ordonarea msurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel
de decizie nu constituie o practic frecvent, pentru c ar insemna
suspendarea aciunii care a condus la apariia diferendului, ceea ce ar
insemna o avantajare provizoriea unei pri in diferend1221.
Test nr. 14
Subiectul I. Normele dreptului internaional
1.1Definii noiunea de norm de Drept InternaIonal
Norma de drept internaional poate fi definit drept o regul de conduit
general, creat de subiecii dreptuluiinternaional,
ce reglementeaz relaiile dintre acetia i este recunoscut ca fiind
obligatorie. Coninutulnormelor dreptului internaional il
formeaz drepturile i obligaiile cu care sunt investite statele i ali
subiecide drept internaional.
1.2 Clasificai normele dreptului

internaionalClasificarea normelor de drept internaional public comport

un interes deosebit teoretic, in doctrin fiind propuse urmtoarele criterii
de clasificare:1. in dependen de aciunea fa de cercul de participani la
raporturile de drept internaional public pot fideosebite:- norme
universale, care reglementeaz raporturile dintre toi subiecii de drept
internaional.Aceste norme, fiind reguli de conduit obligatorii adresate
unui cerc nedeterminat de subieci de dreptinternaional, formeaz dreptul
internaional comun.- norme regionale ce acioneaz doar fa de un numr
limitat de participani. Prin norme regionale suntreglementate raporturile
juridice dintre subiecii aparinind unei anumite regiuni geografice ins
cu referire laun obiect comun de reglementare.- norme locale sunt acele
norme care reglementeaz raporturile juridice dintre doi sau ciiva subieci
de dreptinternaional. Normele locale pot fi atit personificate cit
i nepersonificate.2. in dependen de locul i rolul normelor in sistemul de
drept:- norme materiale conin drepturile i obligaiile subiecilor dreptului
internaional;- norme procesuale pot fi definite in dou accepiuni. Lato
sensu, norme procesuale sunt considerate normelecare reglementeaz
procesul de creare i realizare a dreptului. Stricto sensu,normele
procesuale sunt acelenorme care reglementeaz procesul de realizare a
dreptului. Normele procesuale posed sanciuni specifice.3. in dependen
de metoda de reglementare juridic, normele de drept internaional se
impart in:- norme dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face
abatere de comun acord, dac aceasta nu prejudiciaz interesele legitime
ale altor state.- norme imperative, care prescriu un model concret de
conduit juridic, de la care nu este permis nicioabatere.Printre normele
imperative au inceput s se evidenieze principiile fudamentale de drept
internaional, numitenorme jus cogens. Normele jus cogens se deosebesc
de alte norme imperative ale dreptului internaional prinefectele pe care le
produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la norma jus cogens
provoac nulitateaaciunilor subiecilor de drept internaional.
1.3.Evaluai specificul normelor ius cogens Normele jus cogens apar in
sec. XX si
pt prima data sunt defiinite in Conventia de la Viena, cu privire ladreptul
tratatelor, unde se spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si
recunoscuta de societateainternationala a statelor in ansamblu ei
drept norma de la care nu se permite nici o abatere si care poate
fimodificata doar printr-o norma cu acelasi caracter.Trasaturile normelor
jus cogens sunt urmatoarele:generala;impersonala;universala;de
maxima imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele
10 principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei sineamenintarea cu

aplicarea ei in relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile

interne ale unu stat, solutionarea pe cale pasnica a diferendelor
internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a
obligatiilor internationale, dreptul popoarelor la auto-determinare,
respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a statelor),
care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob.
Subiectul II: Organizaia Naiunilor Unite organizaie cu vocaie
universal
1.1.Definii noiunea de organizaie internaional
Organiza
ia internaional este o asociaie de state fondate n baza principiului
egalitii suverane care are la baz un act constitutiv (tratat internaional),
are o structur proprie, buget
i personalitate distinct de cea afondatorilor.
1.2.Analizai istoria crerii O.N.UONU iniial a existat sub forma altei
organizaiii anume Liga Naiunilor format prin tratatul de laVersailles
1920. Scopul Ligii naiunilor era dezarmarea, prevenirea rzboaielor prin
intermediul securit
iicolective, rezolvarea disputelor inter-naiuni prin negociere, diplomaiei
mbuntirea calit
ii vieii. Liganu dispunea de armat propriei dup o serie e eecuri nu a
putut face fa agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo, declanndu-se al
doilea rzboi mondial.La ncetarea rzboiului n 1945, reprezentani ai 50
deri s-au ntlnit la San Francisco pentru a Semna CartaONUi astfel
Liga a fost nlocuit cu Organizaia Naiunilor Unite motenind numeroase
agenii i organizaii fondate de Lig. Numele de United Nations a
aprut pentru prima dat n Declaraia preedintelui american Roosvelt n
1942cnd 26 derii-au unit for ele pentru a nfrunta Axa.
1.3Evaluai sistemul i funciile organelor principale ale ONUPotrivit
Cartei, ONU are
4 obiective majore:1) sa mentina pacea si securitatea internationala;2) sa
dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;3) sa coopereze in rezolvarea
problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile
omului;4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor
statelor.ONU are 6 organe distincte, fiecare avnd funciile
ei caracteristice:a)Adunarea General este organul principal i
deliberativ care poate examina principiile generale decooperare pentru
mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care
guverneaza dezarmareasi reglementarea narmarilor, si poate face
recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei
Natiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei

si Consiliului deSecuritate. b)Consiliul economic si social poate efectua

sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale ndomeniile

economic, social, cultural, al nvatamntului, al sanatatii si n alte domenii

conexe si poate facerecomandari n privinta tuturor acestor probleme
Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate
interesate. El poate face recomandari n scopul de a promova respectarea
efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru
toti.c)Consiliu de securitate duce rspunderea pentru pacea i securitatea
omenirii. Consiliul de Securitate poateancheta orice diferend sau orice
situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da
nastereunui diferend, n scopul de a stabili daca prelungirea diferendului
sau situatiei ar putea pune n primejdiementinerea pacii si securitatii
internationale.d)Consiliu de tutel examineaz problemele referitoare la
teritoriile ce nu sunt capabile s seautoadministreze.e)Secretariatul
ndeplinete lucrrile de secretariat (arhiv, peti
ii, depozitarea tratatelor)f)Curtea Internationala de justitie - organul
judiciar principal al Natiunilor Unite.
Test nr. 15Subiectul I: Raportul dintre dreptul international i
dreptul intern
1.1Definii ordinea juridic international
Prin ordine juridic internaional subnelegem modul de organizare
i funcionare a societii internaionale, precumi principiile i modul
de interaciune ntre subiec
ii Dreptului Internaional.
1.2.Analizai doctrinele i teoriile ale raportului dintre Dreptul Interna
ional i naionaln literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de
baz:1)Teoria dualist presupune c Dreptul Internaional i cel Intern
sunt 2 sisteme absolut diferite care con
innorme ce reglemeateaz diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evolu
ioneaz dup metoda liniilor paralele,niciodat intersectndu-se.2)Teoria
monismului afirm existena a 2 sisteme de Drept care reglementeaz
raporturi juridice diferite nsse ntlnesc situaie de coeziune a lor. Cele
mai ntlnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim
defrontier, relaii diplomatice. Aceast teorie cunoate 2 accepiun
a) Monismul cu privatul Dreptului Internaional (autor Hans
Kelsen). Asemenea poziie e adoptat deconstituia Franei, Federaiei
Ruse. Aceast teorie prevede c atunci cnd exist conflict ntre
normeleDreptului Internaionali cel Naional se aplic prevederile
Internaionale. b) Monismul cu privatul Dreptului Intern. Aceast teorie
e antagonic celeilalte. Autor (kauffman). Aceast poziie e prevzut de
constituia Nicaragua.
1.3 Formulai particularitile raportului dintre

dreptul constituional al RM i dreptul InternaionalAcest raport poate fi

sesizat din art. 4 si 8 a Constituiei RM care prevede c:1.Dispoziiile
constituionale privind drepturilei libertile omului se interpreteazi
se aplic nconcordan cu Declara
ia Universal a drepturilor omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care
RM este parte.2. Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului la careRM este parte i
legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale (art.4)Citind
articol se creaz impresia c prioritate asupra legilor interne au
doar reglementrile interna
ionale ce inde drepturile omului iar aceast prioritate se rsfrnge asupra
tuturor legilor (inclusiv cele consituionale).Pentru a elucida aceast
neclaritate Curtea Constituional n 1999 s-a pronunat asupra interpretrii
art. 4 i
8din Constituie. Hotrrea Cur ii Constituionale stipuleaz ns
c:Reglementrile internaionale au prioritate asupra tuturor legilor nafar
de cele constituionale.Reglementrile internaionale au prioritate nu doar
dac
in de domeniul drepturilor omului, dar oricarereglementri prevzute n
tratatele interna
ionale la care RM este parte.
Subiectul II: Regimul juridic al zonelor Polare
2.1Definii noiunea de zon polar.
Zona polar reprezint zona geografic situat fie la polul nord
(Arctica) fie la polul sud (Antarctica).
2.2.Analizai instrumentele internaionale ce reglementeaz statutul
Arcticii i Antarcticii.Statutul Arcticii este determinat de reglementrile
internaionale
i legislaia statelor riverane la Oceanulngheat de Nord. O organizaie
internaional care are atribu
ii n acest sens este Consiliul arctic format din 8state care scopul
de a coordonai coopera cu activit
ile statelor n regiunea dat.Referitor la Antarctica, n sec. XX mai multe
state au ncercat si atribuie unele pr i din Antarctica. Pentrua stabili regimul juridic aplicat
acestei zone n 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu privire
laAntarctica. n vederea respectrii lui s-a creat un sistem de control i
inspecie reciproc care se realizeaz prinobservatorii desemna
i de reprezentanii celor 12 pr i la tratat. Pentru a soluiona problemele
referitoare laresursele minerale din zon n 1988 a fost adoptat Convenia
privind reglementarea activitilor asupraresurselor minerale

din Antarctica.
2.3Formulai particularitile regimului juridic al Arcticiii

AntarcticiiRegimul juridic al Arcticii s-a format ntr-o perioad lungi

continu n prezent. O ncercare de a determinaca acest regim a avut loc la
iniiatva savantului rus lakhtin care a naintat teoria sectoarelor. Aceast
teoriefavoriza Federaia Rus i defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost
acceptat unanim. Unica reglementare estecuprins n Convenia cu privire
la Dreptul Mrii din 1982 care recunoa i te dreptul statelor riverane
zonelor cungheuri s ia msuri de protective i control asupra polurii pe
o distan de 200 m.m. n prezent Arcticanecesit o tot mai clar
reglementare internaional.Principiul de baz al regimului internaional al
Antarcticii este folosirea ei numai n scopuri panice. Aceastzon are
un statut de demilitarizare, neutralizare i denuclearizare. Antarctica este
ns liber pentru cercetri tiinifice. Att timp ct tratatul de la
Washington din 1959 este n vigoare nici un stat nu poate nainta pretenii
teritoriale asupra zonei.
Test nr.16
Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor
1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a statelor
Acest principiu permite
consacrarea principalei particularitati a dreptului internationa-prezenta la
subiecti sai acalitatii de suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor
juridica indiferent de momentul aparitiei,factorul
teritorial ,demografic,economic.
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiInc din secolul al
16lea, ca o reacie la inegalitatea practicat i la arbitrariul marilor puteri
s-a artatnecesitatea recunoaterii egalitii in drepturi a statelor. Hugo
Grotius releva c principiul egalitii intreindivizi ii gsete expresie i
relaiile dintre state, iar Pufendorf avea s sublinieze c egalitatea statelor
este oexpresie a suveranitii lor.In ultimele decenii s- a dezvoltat o
literatur bogat despre egalitatea suveran a statelor,98 accentuindusesemnificaia pe care o are acesta in promovarea unor
relaii de inelegere intre state.Dreptul la suveranitate i independen a
fost mult teoretizat de juriti de prestigiu. In opinia profesoruluiGeorge
Plastara dreptul de suveranitate consist in aceea c statul este stpin de
a hotri aa cum crede de
cuviin asupra intereselor sale i de a gsi el insui mijloace pentru a
infptui ceea ce consider c esteconform acelor interese.Principiul
egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele
acte:1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile economice ale

statelor(Montevideo,1933)2.Carta ONU 19453.Declaratia principiilor care

guverneaza relatiile reciproce dintre state 19704.Actul final de la Helsinki

1975
1.3 Evaluati continutul juridic al principiuluiSuveranitatea de stat
reprezint un principiu att al dreptului intern ct si al dreptului
internaional.Suveranitatea reprezint dreptul unui stat de a rezolva liber si
dup propria sa apreciere problemele sale att n plan intern ct si
extern, fr a transgresa n nici un fel drepturile altor state si
nici principiile fundamentale aledreptului internaional. Suveranitatea
statului este unitar si presupune respectarea suveranitii altor
state. nceea ce priveste caracteristicile suveranittii de stat, aceasta
implic independena deplin politic sieconomic a statului, dreptul
acestuia de a fundamenta si a realiza dup cum am menionat propria sa
politicextern si intern. Suveranitatea se caracterizeaz prin
exclusivitate, n sensul c pe teritoriul unui stat nu potcoexista, n principiu
dou suveranitti, ci doar una singur.Una din consecinele principale ale
egalitii suverane o reprezint inalienabilitatea
si indivizibilitateateritoriului de stat.Legtura puternic a suveranitii cu
toate celelalte principii este reliefat de faptul c din suveranitate
decurgdirect o serie de consecine juridice precum: suveranitatea
permanent asupra bogiilor i resurselor naturale,dreptul de liber
alegere a regimului social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul
de a stabili relaiioficiale, de a participa la viaa internaional, de a adopta
orice msuri necesare pentru conducerea vieiiinterne i externe
a poporului respectiv.Coninutul principiului egalitii suverane a statelor
este format din anumite drepturi i obligaii care le revin.Din acest
principiu decurg urmtoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la
personalitate internaional, dreptulstatului de a i se respecta integritatea
teritorial, dreptul inerent la legitim aprare, dreptul de a-i stabili
singur sistemul su economic, cultural i normativ, dreptul de a defini i
conduce in mod liber relaiile sale cu altestate conform dreptului
internaional, dreptul de a aparine sau nu organizaiilor internaionale, de a
fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale, dreptul de participa la
conferine internaionale, dreptul de legaie activ i pasiv etc. Acest
principiu mai prevede ins i unele obligaii pentru state cum ar fi
respectarea suveranitiialtor state, s respecte personalitatea internaional
a celorlalte state i s indeplineasc cu bun credinobligaiile
sale internaionale.Afar de aceasta, acest principiu mai presupune c toate
statele indiferent de factorii geopolitici au aceleaidrepturi i obligaii
fundamentale aa cum rezult din dreptul internaional cum ar fi egalitate
de capacitate juridic a statelor de a dobandi drepturi i de a-i
asuma obligaii pe plan internaional, participarea statelor incondiii de

egalitate la crearea dreptului internaional, la conferine internaionale, la

organizaii internaionale precum i aplicarea in mod egal a dreptului
internaional tuturor statelor. Astfel, este necesar s precizm cegalitatea
in drepturi ca principiu care decurge din cel al suveranitii statelor, nu
presupune egalitatea de factointre state, ci doar capacitatea egal din punct
de vedere juridic de a dobandi drepturi i obligaii in
relaiileinternazionale.La fel ca si in alte principii,aici se cunosc
exceptii:1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de
Securitate a ONU2.votul ponderat din cadrul FMI si ConsiluL
UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda
voturi suplimentare)
Subiectul II: Frontiera de stat n Dreptul Internaional Public
2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat
Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa teritoriul de stat
de teritoriile statelor vecine,iar in planvertical delimiteaza spatiul aerian si
subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor vecine.
2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de statFrontierele de
stat se clasific:A. Dup natura lor, in:a) naturale, care se stabilesc
inandu-se seama de anumite particulariti geografice, cum ar fialbia unor
rauri sau fluvii, muni, vi, litoralul
mrii; b) geometrice sau convenionale, care sunt linii mai mult sau
mai puin drepte, care despartteritoriile statelor;c) astronomice, la stabilirea
crora sunt folosite paralelele sau meridianele.B. Dup elementele
componente ale teritoriului, in:a) terestre, care despart uscatul dintre dou
sau mai multe state. In funcie de particularitileterenului ea poate urma
linia crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit, in linie
dreapt, geometric sau astronomic; b) fluviale, separ in dou pri apele
unui fluviu situat intre teritoriile a dou state. Frontierele fluviale
sestabilesc in funcie de particularitile apelor de frontier. In cazul
fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia median a fluviului.
In cazul fluviilor navigabile, linia de frontier se consider linia
denavigaie (farwatter) sau linia celor mai mari adancimi (thalweg), linii
care de fapt in cele mai multe situaiicoincid. In cazul in care fluviul are
mai multe brae, frontiera se stabilete pe braul principal.In situaia in care
fluviul ii schimb treptat cursul, frontiera se stabilete pe talvegul noului
curs. Dac fluviulii schimb albia, frontiera rmane pe albia veche,
fluviul devenind ap interioar a statului pe teritoriul cruiase gsete noua
albie. Pe podurile care leag dou state frontiera se stabilete pe mijlocul

podului, dac intrecele dou state nu exist o alt inelegere.Aceeai regul

se aplic i in cazul unor baraje de ap de frontier.In situaiile in care
intre teritoriile statelor se afl lacuri sau mri inchise, frontiera se fixeaz
pe linia careunete punctele de uscat cele mai avansate ale frontierelor
comune sau pe mijlocul lacurilor sau mrilor.Un regim juridic special il au
mrile interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il servete
astziMarea Caspic, al crei litoral este imprit intre Federaia Rus,
Kazahstan,Iran, Azerbaidjan iTurkmenistan;339c) maritime, reprezint
liniile exterioare ale mrii teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale
sau pe bazaconvenional cu statele vecine;(plus desenul din caiet privitor
la fr. de stat)d) aeriene, separ spaiile aeriene ale statelor prin linii
perpendiculare care pornesc de lafrontierele terestre sau acvatice in
sus pan la limita interioar a spaiului cosmic (aproximativ la distana
de100-110 km deasupra nivelului mrii).e)frontiera in sub sol-linia
perpendiculara proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice
pina undeajung mijloacele tehnice de care dispune statul respective
2.3Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat
In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre
statele vecine. Fixarea frontierelor ins practic se face prin dou
operaiuni distincte: delimitarea i demarcarea. Delimitarea este o
operaiune politici juridic care const in identificarea direciei
principale i descrierea amnunit in cuprinsul tratatuluiincheiat in
scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia.Demarcarea este
operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren
a celor convenite in textul tratatului. Aceastetap se realizeaz de comisii
mixte formate de reprezentanii statelor pri la tratat i au ca atribuii
stabilireatraseului frontierei i fixarea semnelor de demarcare, intocmirea
documentelor ce consemneaz infptuireaacestei operaiuni, rezolvarea
unor probleme legate de intreinerea frontierei, a drumurilor de acces
etc.Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si
redemarcarea.De asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume
precizarea traseului frontierei si corectarea sa in legatura cu
anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei bastinsase,etc)
Regimul de frontier se stabilete prin legiinterne i cuprinde totalitatea de
norme juridice i msuri privind paza i supravegherea frontierei,
controlul pentru trecerea frontierei, activitile desfurate in zona de
frontier, cile i condiiile de acces, intrare, ieire,edere, activitatea intr-o
zon determinat a teritoriului su de la frontier . a. Regimul juridic al
frontierei destat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind
frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptat la 17mai 1994,

care reglementeaz:a) modul de trasare i de marcare a frontierei de stat; b)

paza frontierei de stat;c) zona de frontier (stabilit cu o lime de 2 km);d)
condiiile in care se face trecerea peste frontier a persoanelor, mijloacelor
de transport,mrfurilor i a altor bunuri;e) condiiile in care se pot practica
anumite activiti (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase i accesorii
ale pdurii);f) imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei de
stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin tratate bilaterale incheiate cu
statele vecine urmeaz s fie reglementate problemele comune de
frontier privind intreinerea frontierei, soluionarea litigiilor de
frontier etc.
Testul 17
Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public
1.1Definii noiunea de izvor de DIP
Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument
juridic (tratatul sau cutumainternaional), care dau form exterioar
normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor
dreptului internaional public, in primul rand statele.---mijloace de
determinare a normelor de drept rezultate din acordul de vointa a statelor.
1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional
PublicIncepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea
rzboi mondial, tratatul internaionalreglementeaz majoritatea domeniilor
vieii internaionale.Tratatul internaional reprezint un izvor principal
aldreptului internaional public i, este cel mai important in reglementarea
relaiilor dintre subiectele dreptuluiinternaional. O prim consacrare
juridic a tratatului internaional o putem remarca in Convenia de la
Vienadin anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul
fundamental al tratatelor in istoriarelaiilor internaionale i importana
din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaional ica
modalitate de dezvoltare a cooperrii panice intre naiuni,oricare ar fi
regimurile lor constituionale.Convenia de la Viena (1969) nu exclude
nici posibilitatea incheierii tratatelor in form nescris, adic oral(aanumitele gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de
domeniul trecutului decat de present.
1.3 Argumentai formele i
elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale.
Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominantain practica
internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea
unor indici numerici,formule, harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare

importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cutoate acestea nici

acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor.
Ele erau utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din
legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea
acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri
diferite cu privirela natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu
aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii leneaga acest
caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale si
accesorii. Elementele essential sunt: partilecontractante, acordul de vointa
al partilor, obiectul si scopul tratatului.Partile contractante trebuie sa fie
intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale
sau alteentitati carora le este caracteristica calitatea de subiect de drept
international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si
neviciatObiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin
normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si realizabil.Scopul
reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea
contractului.
Subiectul II: Misiunile diplomatice
2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice
Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu
acre este investita o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a oindeplini.-poate fi i funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific
funciei sau rolului.Misiunilediplomatice sunt ndeplinite de ageni
diplomatici,demnitari i funcionari ai statului.
2.2 Formulai structura
i competena misiunilor diplomaticePe baza practicii internaionale se
poate vorbi de urmtoarea schem a misiunii diplomatice: cancelaria,
secia politic, secia economic i comercial, biroul militar, secia sau
biroul cultural, secia sau biroul de pres,secia consular.Cancelaria ocup
locul principal n misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite i
trimise toatedocumentele care cad n competena efului de misiune, unde
se coordoneaz munca tuturor celorlalte secii.Secia economic i
comercial vizeaz dezvoltarea relaiilor economice, n general, a celor
comerciale nspecial, ntre cele dou state.Secia ataatului cultural este de
dat relativ
mai recent i se ocup de cunoaterea i afirmarea cultural nexterior, dar
i procesul invers.Biroul ataatului militar are att funcii de reprezentare,
dar i de observare, precum i colaborare n acestdomeniu.Competenele
misiunilor diplomatice aa cum reiese din art. 3 al Conveniei de la Viena
constau n special n:A reprezenta statul acreditant n statul acreditar;A
ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si

n limitele administrate de dreptulinternaional;A duce tratative

cu guvernul statului acreditar;A se informa prin toate mijloacele licite

despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i araporta

cu privire la aceasta statului acreditant;A promova relaii de prietenie i a
dezvolta relaii economice culturale i tiinifice ntre cele dou state.
2.3Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente
Cele mai importante funcii ale misiunilor diplomatice sunt:1)Funcia de
negociere ine prin excelen de esena activitii diplomatice. Prin ea se
apr interesele ambelor state ncercnd a se pune de acord, a gsi puncte
de interes comun n probleme bilaterale sau multilaterale. Demulte ori
negocierea este sinonim cu diplomaia.2)Reprezentarea se manifest prin
participarea agenilor diplomatici la evenimentele
vieii publice,simboliznd statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care
acesta o adopt fa de momentele semnificativeale vieii publice din ara
de reedin
3) Funcia de observare i informare. Observarea i permite agentului
diplomatic s se informeze i s trimitguvernului su
rapoarte periodice.4)Funcia de cooperare internaional vizeaz realizarea
de raporturi ct mai bune, meninerea unei atmosferect mai amicale,
contribuia la colaborarea internaional pe toate planurile.5)Funcia de
protejare a intereselor statului acreditant i a cetenilor acestuia, a
persoanelor fizice i juridice.6)Funcia consular. Este o practic de
dat relativ recent, n doctrin interpretndu-se c statul acreditant poate
nfiina n ambasad o secie consular, fr a cere autorizarea statului
acreditar.
Testul 18
Subiectul I: ncheierea tratatelor internaionale
1.1 Definii noiunea de mputerniciri pentru ncheierea tratatelor
internaionale.mputernicirile pentru incheerea tratatelor internationale
sunt niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt
imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere incheerii
unui tratatinternational cu scopul de
a reprezenta interesele statului.
1.2 Analizai stadiile i fazele ncheierii tratatelor internaionale.Fazele
de incheere a unui tratat international sunt:Manifestarea de vointa de a
incheea un tratatPregatirea si adoptarea textului tratatului. Tratatele
bilateral sun pregatite si adoptate prin canale diplomatice pe cind
tratatele multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul a organizatiei
internationale sau de catrecomitetul de lucrul
a conferintei internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula
tratatul multilateralse adopta cu votul majoritatii
calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului tratatului. Auteticitatea

indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate fimodificat. Este o

faza importanta realizata prin urmatoarele instrumente:1) semnarea,
2)semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind reprezentatul nu
are deplinele puteri pentru participare fazelor incheeriitratatului) si este
o semnatura definitive.parafarea- semnarea reprezentatilor pe fiecare
pagina sau la sfirsitul textul tratatului.exprimarea consimtamintului la
obligatiunile tratatului care se face prin ratificare
sau semnare,acceptarea,aprobarea,confirmarea. In practica se mai
intilnesc si subfaze ca: depozitare, inregistrarea, publicarea.
.1.3 Formulai modalitile de exprimare a consimmntului de a se lega
prin tratat.Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin
tratat sunt:Semnarea are de regula ca effect autentificarea tratatului
elaborate prin negocieri.Schimbul instrumentelor care constitue un tratat
la fel reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamintuluistatelor de a
se angaja printrun tratat international atunci cind: a) instrumentele prevad
ca schimbul lor va aveaacest effect, sau b)este stabilita pe alta cale ca
aceste state convin ca schimbul de instrumente sa
aiba acesteffect.Rtificarea- exprimarea consimtamitului unui stat
prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat
international care este semnat de reprezentantii sai.Aprobarea (acceptarea)
reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi
parte la aceletratate care nu necesita sa fie ratificate dar care prevad
aprobarea lor.
Subiectul II: Marea teritorial i apele interioare maritime
2.1Definii noiunea de mare teritorial i ape interioare maritime.
Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime interne,apelor
arhipelagice
cu latimea de pana la 12 milemarine asupra careia statul riveran isi exercita
suveranitatea deplina si exclusiva.la limita exterioara a mariiteritoriale se
instituie frontiera statului riveran.Apele interioare marine sunt suprafete
acvatice maritime sau oceanice situate intre tarmul ununi stat si liniade
baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale.
2.2 Analizai regimul juridic al apelor teritoriale.
Marea teritorial este partea de mare adiacent rmului, pn la o anumit
distan n larg, considerat cafcnd parte din teritoriul de stat i supus
deci suveranitii statului riveran, suveranitate care se extinde iasupra
spaiului aerian de deasupra mrii teritoriale, precum i asupra solului i
subsolului acesteia Regimul juridic al mrii teritoriale este stabilit prin
legislaia intern a statului riveran,inndu-se cont de prevederiledreptului
internaional Reglementarea navigaiei n marea teritorial de ctre statul

riveran are ca scopasigurarea securitatii traficului, separarea cailor de

navigatie, pilotajul, prevenirea abordajelor

etc.Celebraformul a lui Bynkershoek potrivit creia puterea unui stat se

termin acolo unde se termin fora armelor sale,a condus la fixarea limii
mrii teritoriale pan la o distan echivalent unei impucturi de tun
Compromisulacceptat a fost formulat de Convenia din 1982 la art. 3 care
prevede o delimitare unilateral a mrii teritoriale
In acest sens, Convenia autorizeaz limita maxim de 12 mile marine,
statelor revenindu-le dou metodealternative de delimitare, utilizand linia
de baz normal sau linia de baz dreapt.
2.3 Evaluai condiiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al
navelor strine n apele teritoriale.Recunoscut la nceputurile sale ca o
regul de drept cutumiar, consacrat apoi prin prima conferin
asupradreptului mrii, trecerea inofensiv, aa cum a fost reglementat n
art.14-23 dinConvenia de Montego-Bay,reprezint un progres, prin
prevederea unor reglementri mai detaliatei mai clare n comparaie cu
Conveniadin 1958 n sensul Conveniei din 1982 trecerea este inofensiv
att timp ct nu aduce
atingere pcii,ordinii dedrept, linitii publice sau securitii statului
riveran. Trecerea trebuie s se efectueze nconformitate cu prevederile
Conveniei i alte reguli ale dreptului internaional. Art. 18 dispune cprin
trecere se nelegefaptul de a naviga n marea teritorial n scopul:a)de a
traversa fr a intra n apele interioare ori a face escalntr-o rad sau
instalaie portuar situat n afara apelor interioare;b)de a intra n apele
teritoriale sau a le prsi, sau de a face escal ntr-o asemenea rad sau
instalaie portuar, sau de a o prsi O precizare ce seimpune n legtur
cu dreptul de trecere inofensiv, se refer la locul ncare trebuie s se afle
nava nmomentul cnd s-ar angaja n una dintre activitile nepermise
ianume n marea teritorial, deoarece numain aceast zon beneficiaz
de dreptul de trecereinofensiv, n apele interioare neexistnd un astfel de
drept pentru navele strine.
Testul 19
Subiectul I: Efectele tratatului inernaional
1.1 Definii noiunea de tratat internaional.
Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena (1969),
care prin aceast noiune inelegeun acord internaional incheiat in scris
intre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnatintrun singur instrument unic, fie in dou sau mai multe instrumente conexe
i oricare ar fi denumirea sa particular (art. 2 pct. 1 lit. a).
1.2 Analizai efectele tratatelor n timp, spaiu i asupra cercurilor de
subieci.Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state
sun obligatorii pentru acestea si se aplica peintreg teritoriu fata de toata
populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect de reglementare

raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui

stat aparte ex: conv. Dela Constantinopol cu privire la libertatea de
navigatie pe Canalul Suez. Efectele asupra subiectilor desi sunt obligatorii
pentru totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate
participa un numar restrins de subiecti iar ca regulatratatele creaza efecte
juridice doar pentru statele care au participat la procesul de incheere sau de
aderareulterior.Efectele tratatelor in timp incepe sa produce efecte
juridice:a) la data expresa indicate in text, b)lasurvenirea evenimentelor
cum ar fi declansarea unui conflict armat, c)respectarea anumitor conditii
legate deintrarea in vigoare. Tratatele inceteaza efectele juridice: a)
expirarea termenului pentru care a incheeat daca partile nu au solicitat din
timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor
evenimente pentrucare era preconizat, d) daca apare un nou trata cu acelasi
obiect dar ci dipozitii contrare.
1.3 Temeiurile de incetare
a tratatului:Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international
care solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi expresa si
tacita.Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la
un tratat incheiat de acesta.Denunarea n cazul tratatului bilateral
denunarea pune capt unui tratat. n cazul unui tratat
multilateraldenunarea poart caracterul unei retrageri.La fel reprezint
temeiuri de ncetare i:Disparitia unei parti contractante ale tratatului-ca
subiect de drept internationalExpirarea termenului de valabilitatea
a tratatuluiExecutarea complete a tratatuluiSurvenirea unei conditii
rezolutorii expres prevazuta n tratatDrept urmare a constatarii nulitatii
tratatului internationalReducerea numarului de participanti la tratatul
multilateral sub numar necesar pentru intrarea in vigoare aacestuiaDrept
urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din partea anumitor organizatii
international.
Subiectul II: Metode i mijloace de purtare a rzboiului
2.1Definii metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.Metodele de
razboi
- acele modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor de lupta
pentruatingerea scopuluifinal al razboiului.Mijloc de razboi -acele
instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final
al razboiului.
2.2 Formulai metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.
Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868 prevedea ca
violent armata nu trebuie folosita decitimpotriva celui care
o foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia civila este alcatuita
din persoanecare nu participa direct la ostilitati militare si implicit

impotriva sa nu este ingradit nici un atac derazboi.Astfel statele implicate

in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor

militare ainamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi trebuie

sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe
care doreste sa le atinga si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac
strict necesare pentru distrugereaobiectivelor militare alese.
2.3 Evaluai metodele i mijloacele interzise de purtare a
rzboiuluiMijloacele de razboi interzise sunt: 1. Arma chimica, 2. arma
biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta,5.minele antipersonal,
6.minele capcana,
7.gloantele dium.Metodele de razboi interzise sunt:-otravirea apei surselor
alimentare, -folosirea semnelor distinctive alinamicului, comitetului
international, a comitetului si semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide.
In toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode
de purtare a razboiului nu este nelimitat. Esteinterzisa indreptarea
atacurilor intentionate, fara discriminare, de terorizare sau represalii
impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce priveste
persoanele si bunurile civile: capturarea deostatici, folosirea de scuturi
umane, inrolarea fortata in cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea
sitransferul fortat de populatie.
Testul 20
Subiectul I: Mecanisme Universale Internaionale de
protecie a drepturilor omului
1.1 Defnii Dreptul Internaional al Drepturilor
omului ca ramura de Drept Internainal Public
Dreptul internaional al drepturilor omului (DIDO) constituie un ansamblu
de norme i principii
de naturconvenional i/sau cutumiar care reglementeaz conduita
statelor pentru asigurarea respectrii i protecieidrepturilor i libertilor
fundamentale fr discriminare att pe timp de pace, ct i pe timp de
rzboi, precumi care stabilesc rspunderea pentru nclcarea acestora.
1.2Analizai apariia, evoluia i codificarea drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului.
Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative tinara
care a aparut in sec. XIX-lea. Azi esteuna di cele mai codificate ramuri de
DIP. Ca si orice alta ramura de drept international dreptul international
aldretorilor omului are propiiile izvoare si principii care sunt codificate in
legislatia a mai multor state.Principalele izvoare
ar fi:Declaratia universal a drepturilor omuluidin 1948,Pactul international
cu privirela drepturile civile si politice1966, declaratia islamica
universala1981, Carta ONU din 1945 etc.In DIP sun 2ramuri care la prima
vedere se asemana foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar.

DI al drepturilor omului reglementeaza drepturile si libertatile

fundamentale cu character absolute pe care statele sunt obligatesa le
respecte pe intreg teritoriu in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept

scop protectia persoanei fizicedoar in perioada conflictelor armate

.1.3Evaluai instrumentele universale pentru protecia drepturilor omuluin
perioada imediat postbelica eforturile comunitatii internationale au fost
orientate spre crearea unui cadrunormativ si institutional universale de
protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale susceptibile sa
previnaorice prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana a drepturilor
inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele aufost create n mare parte n
cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor sale
specializate.Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document, semnat
n 1945 este inedit dupa natura sa juridica: pe deo parte este actul
constitutiv al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor
internationale, iar, pe dealta parte, este un tratat international care se supune
dreptului comun al tratatelor internationale, astfel cum afost codificat prin
Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor.Carta Internationala a
Drepturilor Omului. Din punct de vedere formal nu exista un astfel de
document. Ceeace numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor
Omului este un ansamblu format din trei instrumentedistincte: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire
la drepturile civile si politicesi Pactul cu privire la drepturile economice,
sociale si culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strmtorile Internaionale
2.1 Definii noiunea de strmtoare internaionalStramtorile internaionale.
Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaional estedefinit ca o
poriune de mare strans intre dou spaii terestre care pune in comunicare
doualte mri. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in
consideraie de dreptulinternaional decat dac ele servesc navigaiei
internaionale.
2.2 Analizai dreptul de trecere n tranzit i dreptul de pasaj inofensiv prin
strmtorile internaionale.Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt
stabilite doua moduri distinct de
trecere prin strimtorileinternational: dreptul de trecere in transit si pasajul
inofensiv.Prin trecere n tranzit se nelege exercitarea libertii de
navigaie i de survol numai n scopul unui tranzitcontinuu i rapid prin
strmtoare, ntre o parte a mrii libere sau o zona economic exclusiv i o
alt parte amrii libere sau zon economic exclusiv. Dreptul de trecere n
tranzit este recunoscut navelor i aeronavelor tuturor statelor fr piedici,
cu restricia c acest drept nu se extinde asupra strmtorilor formate ntre
teritoriulcontinental al unui stat i o insul aparinnd acestui stat, dac
exist de-a lungul insulei o rut prin marealiber sau o zon economic
exclusiv de comoditate comparabil. n acest caz, cerina continuitii i
arapiditii tranzitului, totui, nu interzice trecerea prin strmtoare pentru

a ajunge la teritoriul unui stat riveran,a-l prsi sau a iei de acolo, sub
rezerva condiiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul inofensiv s
aplic strmtorilor folosite pentru navigaia internaional, dar care leag
marea teritorial a unui stat i o partea mrii libere sau o zon economic
exclusiv a altui stat sau care sunt formate ntre teritoriul continental
alunui stat i o insul aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul
insulei o rut prin marea liber sau o zoneconomic exclusiv de
comoditate comparabil. Exercitarea dreptului de trecere inofensiv
prin acestestrmtori nu poate fi suspendat. n cazul
strmtorilor internaionale dreptul de trecere n tranzit se deosebetede
pasajul inofensiv n principal prin recunoaterea libertii de survol i
facultatea pentru submarine de a trecesub ap, ceea ce-l aseamn mult cu
dreptul de trecere prin apele arhipelagice.
2.3 Evaluai regimul juridic al strmtorilor Mrii Negre.Strmtoarea
Bosfor leag Marea Neagr de
Marea Marmara, care la rndul ei comunic cu Marea Egee
prinstrmtoarea Dardanele, astfel cele dou strmtori punnd
n comunicare Marea Neagr i Marea Mediteran.Ambele strmtori se
afl sub jurisdicia Turciei.. n timp de pace, navele comerciale se bucur
de o libertatedeplin de trecere prin strmtori, ziua i noaptea, oricare ar fi
pavilionul i ncrctura lor, fr nici oformalitate, cu excepia controlului
sanitar, stabilit prin regulamentele turceti la intrare n strmtori.
Regimul juridic de trecere a navelor de rzboi depinde de categoria i
tonajul lor. Navele uoare de suprafa, navelemici i cele auxiliare, oricare
ar fi pavilionul lor se bucur de dreptul de trecere prin strmtori, dar numai
ziuai cu un preaviz dat guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile
nainte, dac e vorba de navele statelor riverane, i cu 15 zile nainte
pentru navele statelor ne-riverane. n preaviz trebuie s fie specificate
denumirea,tipul, numrul navelor, destinaia, data trecerii i ntoarcerii,
dac e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forelor navale strine, aflate
n trecere prin strmtori, nu trebuie s depeasc, cu unele excepii,
15.000 tone,cuprinse n cel mult dou nave. Aceast restricie nu se
rsfrnge asupra navelor militare aflate n avariere ntimpul trecerii, care se
supun, n asemenea circumstane, msurilor speciale de siguran dictate
de guvernulturc. Navele militare de linie cu un tonaj superior al statelor
riverane au accesul prin strmtori cu condiiatrecerii unul cte unul,
nsoite de cel mult dou torpiloare. n nici un caz, navele de rzboi nu
vor putea folosi, pe durata tranzitului strmtorilor, aeronavele pe care le au

la bord. Submarinele militare pot trece prin strmtoridoar ziua, n mod

izolat i s navigheze la suprafa. n timp de rzboi, n situaia cnd
Turcia nu este parte beligerant, navele comerciale beneficiaz de dreptul
de trecere n aceleai condiii ca i n timp de pace, iar navelor militare ale
statelor beligerante, cu unele excepii, le este nchis accesul n strmtori.
Celelalte navemilitare se bucur de libertatea de trecere n condiiile
similare strii de pace. n cazul n care Turcia devine beligerant, trecerea
navelor militare este lsat total la discreia guvernului acestei ri, iar
navele comercialeale statelor care nu sunt n rzboi contra Turciei se vor
bucura de libertatea de trecere i navigaie prinstrmtori, cu condiia c nu
vor ajuta n nici un mod inamicul i vor naviga doar ziua pe enalul indicat
deautoritile turceti. Acelai regim de trecere se menine atunci cnd
Turcia se consider ameninat de un pericol iminent de rzboi.
Test 21
Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP
1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP1.
act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta anumitor fapte sau acte,
care pot avea consecinte asupradrepturilor si obligatiilorsale sau asupra
intereselor sale politice, si declara espres sau admite implicit caacestea
constituie elemente pe care se vor baza relatiile sale juridice viitoare in
raport cu noua entitate sausituatie2. procedeu
prin care un subiect de drept internaional, in mod special un stat, care nu a
participat la natereaunei situaii sau la adoptarea unui act, accept ca acea
situaie sau act s-i fie opozabile; adic admite caefectele juridice ale
acestora s i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv,
constata existenta unui Stat care exista ca effect al crearii nu carezultat al
actului de recunoastere
1.2 Analizati subiectii, tipurile si
formele recunoasteriiSubiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar
situatiile cind e necesara recunoasterea sunt: crearea unui noustat,
instalarea unui nou govern, statutul de neutralitate.Recunoaterea poate
imbrca dou forme, i anume:- recunoaterea expres -se face printr-un
act special al organului de stat competent, act unilateral declaraiesau
notificare formal adresat noului stat, prin care se exprim in mod cert
intenia de a-l recunoate ;- recunoaterea tacit- este cea care se poate
deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaii
diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementeaz problema
general, fr a enunarezerve in privina recunoaterii, i este practicat de
statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin
atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In privinta
formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii:teoria lui Tobar guvernele

ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscuteteoria lui

Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie
recunoscute tacit
De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau
tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la putere pe cale neconstitutionala.
Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pecind
recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea
guvernului respectiv.Tipuri ale recunoasteriiDin punctul de vedere al
efectelor pe care le produce, recunoaterea este:- de jure, de facto, ad
hocAtat recunoaterea de jure, cat i recunoaterea de facto, se exprim
prin actul oficial al statuluide la care eman recunoaterea. Deosebirea
dintre aceste forme const, in general, in intindereaefectelor juridice
ale recunoaterii.1. in cazul recunoaterii de facto, relaiile dintre statul
care recunoate i cel recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand un
caracter nestabil i provizoriu, in sensul c ea opereaz indomeniile
consimite de ctre statul care o acord (cooperare economic
internaional).*este un mod de recunoastere incomplet, constituind o faz
premergtoare pentru recunoatereade jure, nu e definitiva, poate
fi revocat.*e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea
noului stat, ori reinere din partea noului stat de aaccepta obligaii in baza
dreptului internaional sau refuzul acestuia de a rezolva probleme
proeminente.2. Recunoaterea de jure a unui stat este complet
i definitiv, irevocabil, deoareceefectele ei se sting numai odat cu
incetarea calitii de subiect de drept al statului recunoscut.*are ca efect
recunoaterea deplin a personalitii juridice a noului stat, a tot ceea ce
rezult din exercitareasuveranitii acestuia, precum i stabilirea de relaii
internaionale in diferite domenii, in mod special arelaiilor diplomatice i
consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3. recunoasterea ad hoc- are
loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate
in timp.
1.3 Analizai efectele recunoateriiActul recunoaterii este doar un act de
suveranitate prin care un stat constat apariia unui altstat ca subiect
dedrept internaional, deoarece statul nou aprut este subiect al dreptului
internaional public din momentulapariiei sale i nu din cel
al recunoaterii sale de ctre celelalte stateEfectul recunoaterii este c
statul recunoscut devine subiect deplin nraporturile sale cu statele care laurecunoscut, cu toate consecinele care decurg dinaceast calitate, putnd
s-i exercite drepturile i s-i asumeobligaiile internaionale specifice
statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc
relatiidiplomatice- efectul normal al recunoasterii. Totusi ar trebui

de remarcat ca recunoaterea este o condiie astabilirii relaiilor

diplomatice,dar nu antreneaz n mod obligatoriu aceste relaii, adica
nu este un efectobligatoriu.
Subiectul II: Interpretarea tratatelor international
2.1 Definiti interpretarea tratatelor international
Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se
determina sensul unui cuvint sau alunei expresii, prin care se lamuresc
exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii2.2 Analizati metodele
si formele
de interpretare a tratatelor internationaleDistingem 2 moduri
de interpretare a tratatelor: internationala si internainterpretarea
internationala- in dependenta de autoritatea competenta pt interpretare
poate fiautentica- facuta de partile contractante ale tratatului. Poate fi
expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin
clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului, tacita-decurge din
practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui
tratat international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale
sau instante de judecata internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare partile
nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta
obligatory doar pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile
internationale nu au character obligatoriu2. interpretarea interna- se
impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la
tratat.poate fi ointerpretare guvernamentala interna facuta de autoritatile
publice guvernamentale, competente in domeniulrelatiilor externe, sau
poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti2.3
Formulai principalele reguli de interpretare ale tratatelor
internationale:Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969)
reguli generalesa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce
partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al termenilor tratatuluisa se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia cazurilor
cind sunt utilizate in sens specialinterpretarea termenilor tratatului sa se
faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din tratat(preambul,
anexe)interpretare in lumina obiectului si scopului sau- raportarea
interpretarii la sensurile si scopurile pe care partileleau avut in
vederereguli speciale stbilite de practica conventionala international
regula sensului clar- se vor interpreta doar acele prevederi care sunt
neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in
contradictie cu contextul, obiectul, scopultratatuluiregula efectului utilinterpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii tratatului, sa nul
faca faraeffect(nul)
Test nr. 22

Subiectul I: Rezerve la tratate internaionale

1.1 Defnii noiunea rezervei
Potrivit Conveniei de la Viena (1969) rezerva=o declaraie unilateral,
fcut de un stat atunci cand semneaz,ratific, accept sau aprob un
tratat, ori ader la acesta, prin care urmrete s exclud sau s modifice
efectul juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa
de statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt
de acord cu toate prevederile unui tratat s devintotui pri la acesta.
1.2Analizati conditiile n care pot fi formulate rezerveArticolul 23
al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine fa de formularea
rezervelor:1) rezervele trebuie s fie formulate in scris i comunicate
statelor contractante i altor state careau calitatea s devin pri la tratat.
Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, fcut in scris;2) rezervele
sunt formulate cu ocazia semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau
acceptriisale, ori in momentul aderrii.3) Statele parti pot
accepta(acceptarea poate fi expres sau tacit ) rezerva ce lea fost
notificata sau formulaobiectii fata de aceste. Neformularea de obiecii
timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacit.Retragerea
obieciei la o rezerv necesit formularea ei in scris.Conditii in care sa fie
admisa formularea unei rezerve:1) rezerva s nu fie interzis de tratat;2)
rezervele s nu se refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod
expres este exclus posibilitatea formulrii de rezerve;3) rezervele s se
refere la acele dispoziii ale tratatului, la care in mod expres este
prevzut posibilitatea formulrii de rezerve;4) rezervele s nu fie
incompatibile cu obiectul i scopul tratatului.
1.3 Evaluai efectele pe care le produce rezervaRezervele au drept scop
producerea unor modificari in
cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcie deatitudinea adoptat fa
de statul rezervatar din partea celorlalte state pri aleunui tratat
internaional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte putem specifica
ca se stabilesc raporturileconvenionale intre state:1) intre statul care a
formulat una sau mai multe rezerve i statele care le-au acceptat
continus acioneze tratatul, cu precizarea c in ceea ce privete articolele
fa de care au fost formulaterezerve, dispoziiile care leag aceste state
sunt cele modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar i statele
care au formulat obiecii la rezerve, in dependen de atitudineadiferit a
acestora din urm, se pot crea dou posibile grupuri de raporturi:a) statele
care au formulat obiecii la rezerve pot accepta ca restul dispoziiilor
tratatului,neafectate prin rezerve, s se aplice intre ele i statul
rezervatar; b) aceleai state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve, s
refuze aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele i statul

autor al rezervelor.3)Tratatul internaional, la care s-au fcut rezerve, se

aplic in intregime, intre prile contractante care n-auformulat rezerve.
Subiectul II: Dreptul Internaional extraatmosferic
2.1 Definii DI extraatmosferic ca ramura DIPDr extraatmosferic=
ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp
extraatmosferic,inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al
obiectelor cosmice precum si principiile de cooperare aleStatelor in
vederea exploatarii si explorarii
sp cosmic
2.2 analizati istoricul si codificarea dreptului
extraatmosfericPrimele explorari si investigatii ale spatiului cosmic
sau initiat in 1957 prin lansarea primului satelit artificialal pamintului, si
se initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii si norme
juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic si
activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens laavut ONU
prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care
elaboreaza o serie de acte
normative internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului
cosmic, activitate reglementata si inlegislatiile nationale ale statelor
ce participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor
ceresti.Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa
evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind sunt aceleasi ca
si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il
ocupatratatele internationale multilaterale care consacra normele de baza
ale DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si organizatiilor
internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept sunt:
Tratatul cu privire la principiile care guverneaz activitatea sta telor in
materia de exploatare i utilizare aspaiului cosmic, inclusiv al Lunei i
altor corpuri cereti, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc
tombrie1967, denumit pe scurt Tratatul cu privire la spaiul cosmic din
1967); Acordul cu privire la salvarea astronauilor, reintoarcerea lor i
restituirea obiectelor lansate in spaiulcosmic, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt Acordul cu privire
lasalvarea astronauilor din 1968); Convenia cu privire
la rspunderea internaional pentru dau nele provocate
de obiectelespaiale, din 29 martie 1972 (in vigoare din l septembrie
1972, denumit pe scurt Convenia cu privire la rspunderea
internaional din 1972);810 Convenia asupra inregistrrii obiectelor
lansate in spaiul cosmic, din 14 ianuarie 1975(in vigoare din 15
septembrie 1975, denumit pe scurt Convenia cu privire la
inregistrarea obiectelor cosmice din 1975); Acordul cu privire la

guvernarea activitilor statelor pe Lun i celelalte cor puri cereti,din 18

decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt Acordul
cu privire la activitatea pe Lun i celelalte corpuri cereti din 1979).Un
rol nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second
dupa tratate, cit si importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii
Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de
universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale.
Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii
sicolaborarii internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si
autonom in cadrul DIP
2.3 evaluati principiile dr extraatmosfericPrincipiile acestui dr au fost
consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967, stind la baza
regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si organizatiilor
internationale, a spatiului cosmic si corpurilor ceresti.Acest tratat totusi se
limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind continutul si
ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa
aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin
adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate
la initiative Adunarii gen a ONU.Pr folosirii cosmosului exclusive
in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate, stabileste oblige statelor de
adesfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr explorarii
si folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii
omeniri- specifica obligestatelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii
cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr implica
colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii
de explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg
mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr de a desfasura acitivitati
pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate, in spatiulcosmic sip
e corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a
avea acces la rezultateleactivitatii stiintifice spatialepr neadmiterii
apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul cosmic si
corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din partea
statelor prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau altmijlok. De
aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nusi extinde suveranitatea
lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si
proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt
ca S saeercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect spatial e
necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici reiese
obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul lor
national pr cooperarii internationale in activitatea cosmica-se tine cont

de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr

interzicerii contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in
mediiul terestru-trebuie sa evitecontaminarea daunatoare a spatiului
cosmic si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru,
caurmare a introducerii substantei extraterestre pr raspunderii
internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate statele poarta
raspundereinternationala pt activitatile nationale in cosmos indifferent daca
ele sunt desfasurate de organeguvernamentale sau neguvernamentale pr
considerarii astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principala
pt state de a proteja si ajutaastronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au
aterizat fortat pe teritoriul altui stat decit cel de lansare sau auaterizat fortat
in alta zona a oceanului decit unde erau asteptati

Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigaie pe Dunre
1.1Definiti notiunea de fluviu international*
in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce strabate teritoriul
a doua sau mai multe state din punct de vedere economic.* cursuri de apa
ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor state, care sunt navigabile
pina la varsarea lor in mare sau ocean
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe
DunareDunarea a constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea
marilor puteri.La congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu
international. Pentru priam data regimul generalinternational de navigatie
pe Dunare a fost stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se
instituie principiul libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii.A
doua etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la
Paris 1921 prin care se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu
obligatia Statului de a acorda egalitate de tratament pentru
toatenaveleRegimul actual al Dunarii e reglementat de Conventia de la
Belgrad 1948, prevederile careia se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de
la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin canalul Sulina
(Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru cetatenii, navele
comerciale, marfurile tuturor statelor in conditii deegalitate*navele au
dreptul de stationare, procedure de incarcare+descarcare, sa
imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu combustibil, alimente*
navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de
a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in
afara acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor

neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale

speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene
sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare
1.3 evaluati structura si functiile Comisiei DunariiComisia Dunrii, organ
cu competen general asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul
de la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii
de elaborare a regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea
taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor
savirsite pedunareComisia Dunrii, alctuit din reprezentanii statelor
riverane, cate unul din partea fiecrui stat, a avut iniialsediul in oraul
Galai (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la
Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si
proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in
interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a regulilor de
navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite
materialul documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat
riveran a regulamentului denavigatie, coordoneaza serviciile
hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti
siatlaseComisia se bucura de personalitate juridical iar membrii ei de
imunitate diplomatica, localurile, arhivele sidocumentele comisiei sunt
inviolabile
Subiectul II: Crimele de rzboi i contra umanitIi
2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatiiCrimele de
rzboi constituie o categorie important de fapte penale prin care se
incalc in mod grav regulilestabilite prin tratatele internaionale sau cu
caracter cutumiar referitoare la modul de desfurare a conflictuluiarmat i
la protecia anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia.
(asinatele inmasa,executarea ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crim
de rzboi este o expresie care desemneaz inclcarea normelor de purtare a
rzboiului dectre orice persoan sau persoane, militare sau civilecrima
contra umanitatii-Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la
Nurnberg constituie crime contraumanitii: asasinatul, exterminarea,
sclavia, deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei
civileinainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive
politice, rasiale sau religioase, indiferent dacincalc sau nu legea intern a
rii unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieii, integritii corporale fizice sau mintale valori supreme alefiinei
umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena biologic a mai

multor persoane.
2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor international
rimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin gravitatea lor un
grav pericol social pentru bazelecoabitrii naiunilor i statelor, sunt fapte
ce aduc atingere unor obligaii internaionale eseniale.Pentru prima oar
termenul de crim internaional a fost utilizat in Statutul Tribunalului
militar internaionalde la Nurnberg, conform cruia aceste se impreau in
trei categorii: Crime de rzboi; Crime impotriva umanitii; Crime
contra pcii.Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate
din instrumente anterioare privitoare la legile i biceiurilerzboiului,
respectiv Conveniile de la Haga din 1907 i Conveniile de la Geneva din
1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in conventiile
de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la
Geneva care au stabilit obligaia statelor de a adopta legislaia
necesar pentru pedepsirea infraciunilor grave pe care le prevd, de a
cuta persoanele vinovate i de a le deferitribunalelor sale indiferent de
naionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul
Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul represiv al
conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite pentru
prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care
atribuie la categora crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul
intenionat,exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea la munc
forat, deportrile sau transferurile forate ale populaiei civile,
expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase i etnice,
deportarea, inclusivcurirea sau epurarea etnic, orice alte acte inumane
comise impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia
forat, lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica
sistematic a dispariiilor forate.Adunarea General a ONU prin Rezoluia
nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare
itermonucleare, considerandu-le crime contra umanitii.
.2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si contra
umanitatiiCrimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin
gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele coabitrii naiunilor i
statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor obligaii
internaionaleeseniale. datorit gradului uria de pericol pentru existena
statelor i a populaiilor, au fost scoase in afaralegii i, pentru a impiedica
i descuraja comiterea lor, a fost creat o instituie juridic nou
rspundereainternaional a statelor i persoanelor vinovate de comitere a
astfel de crime, prin care se incalc in mod

gravregulile stabilite prin tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar

referitoare lamodul de desfurare a conflictului armat i la protecia
anumitor categorii de persoane i de bunuri in cadrulacestuia. sunt
condamnabile pe temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele
constituie inclcri alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor
nevinovai i neprotejai, duc la degradarea scopurilor i principiilor
beligeranilor, sunt cauz a slbirii disciplinei propriilor fore militare,
afecteaz relaiile cu altestate i pot cauza represalii din partea oponenilor.
cuprind, fr a fi limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportrile de
civili pentru munci forate, sau in orice alt scop, a populaiei civile in
teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de
rzboi sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea
bunurilor publice sau private, distrugerea fr motiv a oraelor i satelor
sau devastarea carenu este justificat de necesitile militare.Conform
articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanitii: asasinatul,
exterminarea, sclavia,deportarea i orice act inuman comis impotriva
populaiei civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe
motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau nu legea
intern a rii undeau fost comise. Crimele contra umanitii, asemenea
celorlalte crime internaionale pot fi comise de organeleunui stat sau de
persoane particulare, in timp de pace sau de rzboi. rezult c fac parte din
categoria crimelor contra umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat,
exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea lamunc forat,deportrile
sau transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea
pemotivepolitice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv curirea
sau epurarea etnic, orice alte acteinumane comise impotriva oricrei
populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de libertate
etc),genocidul, apartheidul, practica sistematic a dispariiilor forate.Sa
incriminat folosirea armelor nucleare i termonucleare, considerandu-le
crime contra umanitii.Unele dintre faptele care se incadreaz in categoria
crimelor contra umanitii figureaz i printre infraciunileclasice de drept
comun (omorul, tortura, violul, prostituia, lipsirea ilegal de libertate,
obligarea la muncforat etc.)Gravitatea deosebit a crimelor contra
umanitii este exprimat de imprejurarea, c in aceast categorie
seincadreaz fapte prin care se aduc importante atingeri vieii, integritii
corporale fizice sau mintale valorisupreme ale fiinei umane, intr-un mod
care poate pune in pericol existena biologic a mai multor naturacrimelor
contra umanitii se comit in baza unor planuri concrete, ele constituind
aciuni premeditate.Caracterul de mas al crimelor contra umanitii se

manifest prin numrul mare de victime pe care le produc,asemenea crime

fiind indreptate impotriva populaiei civile ca atare, nu a unor indivizi
izolai, fie c lezarea
privete o mas amorf de indivizi, fie c se refer la anumite grupuri in
baza unor criterii precise care ledelimiteaz de populaia civil in
general.Dintre crimele contra umanitii, cea mai grav este crima de
genocid. Ca urmare a gravitii pe care o prezintaceast este
reglementat distinct de celelalte crime contra umanitii.Termenul
genocid provine din grecescul genos care inseamn ras i latinescul
cide care inseamn a ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase,
etnice
Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem
1.1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide
Acest principiu presupune executarea cu bun credin a
inelegerilor internaionale, o atitudine constructiv inindeplinirea
angajamentelor internaionale care au
fost asumate de ctre state.*pacta sunt servanda,exprim in planul
dreptului, regula moral general care impune respectarea cuvintuluidat.
Principiul bunei credine conine regula pacta sunt servanda, ins, nu
coincide integral cu ea, in sensul caceast regul poate fi privit ca o
aplicare a principiului.
1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiacest principiu e
cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre cele mai veki el totusi este
consacrat intromultitudine de acte, in acest sens stabilinduse importanta
si rolul deosebit pe care il are acesta. Este prevazutin preambulul Pactului
Ligii Natiunilor si in preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia
statelor membrede a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate
potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena
1969 are oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu,
stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele
cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in
exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce
le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest
principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un
poate invoca prevederile legislatiei sale interne ca justificare a
neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de
evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din
punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu nrmele juscogens
1.3Evaluati continutul jur al principiuluiacest principiu e cunoscut inca
din antichitate fiind unul din elemntele principale ce se

stabilesc in reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele

sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele

internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului
si echiitatii, si trebuie s asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza
interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea
angajamentelor avea carcter mai mult religios, fiind insotite de diferite
ritualuri religioase, maitirziu acestea luind forma bunei credinte ca
obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii
doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si
nicidecucm cele ilegale impuse prinforta. Prin intermediul acestui
principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor
nationale aletuturor statelor, deci, prin coninutul i finalitatea sa,
principiul pacta suntservanda prezint o importan deosebit, in special
in contextul relaiilor internaionale actuale, pentrurealizarea i dezvoltarea
unor raporturi normale intre toate statele, membre ale comunitii
internaionale
Subiectul II: Imunitile i privilegiile diplomatice i consulare
2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si
consulareimunitate diplomatic-tratamentul pe care, in baza dreptului
internaional, statele sint obligate s-l acordeorganelor diplomatice strine
acreditate in aceste state sau, prin aceast expresie este desemnat
intregulcomplex de garanii de care se bucur o misiune diplomatic i
personalul acesteia din partea statului acreditar
.2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si privilegiilor
diplomatice si consulareIn cadrul procesului de codificare rolul cel mai
important il au tratatele si multitudinea de conventii carestabilesc regimul
juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora
in raporturilestabilite intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul
internaional este un
izvor important al dreptului diplomatic.Prima convenie internaionala care
a reglementat aspecte ale activitii diplomatice a fost Regulamentul de
laViena din 1815 cu privire la agenii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost
adoptata Convenia de laViena cu privire la relaiile diplomatice, RM
aderind in 1993. n 1963 a fost adoptat Convenia cu privirela
relaiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969
Adunarea General a O.N.U. a adoptat Conveniacu privire la misiunile
speciale.Mai sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza dreptul
consular si care sar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna
pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este
ointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state
in diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe
parcursul a mai muli ani au fost adoptate mai multe convenii

internaionale carereglementeaz activitateaorganizaiilor internaionale si,

n special, privilegiile i imunitileacestor organizaii. Astfel, la 13
februarie 1946 a fost adoptat Convenia cu privire la privilegiilei
imunitile Naiunilor Unite, RMa aderat la ea n 1995.
2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si consulareAnaliza
iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu prevederile
conventiilor care lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca
conventia internationala ar contribui la favorizarearelaiilor de prietenie
dintre ri, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituionale
isociale i ar
mai trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor
indivizi, ci in a asigura ndeplinirea eficace afunciilor misiunilor
diplomatice ca organe de reprezentare a statelor.1.imunitile diplomatice
snt o excepie care se aduce principiului general, potrivit cruiaorice
persoan este supus jurisdiciei locale. Imunitile pot fi absolute,
funcionale sau relative,n funcie de termenul i caracterul activitii
beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide la viena
din 1961, in imunitatea de jurisdicie penal, civil i administrativ,
imunitatea de a depunemrturie.2.Privilegiile diplomatice snt acele
nlesniri, sau avantaje juridice acordate de ctre
statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea
diplomatic se bucur de urmtoareleprivilegii: scutirea deimpozite i taxe,
scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al
misiunii, scutirea de oriceimpozite i taxe pentru drepturile i taxele
percepute de misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie
dementionat ca si ageniidiplomatici se bucur de careva privilegii,
printre care enumeram:scutirea de impozite itaxe,scutirea de prestaii
personale, scutirea de plata asigurrilor sociale, scutirea de taxe i control
vamal.Convenia de la Viena (1961) cu privire la relaiile diplomatice, mai
stabileste caorice persoan care are drept la privilegii i imuniti
beneficiaz de acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului
acreditar,sau de la data notificrii misiuniisale la M.A.E. al statului
acreditar, si le pierde din momentulce paraseste teritoriul acestui stat
TESTUL25
Subiectul I: Organizaiile internaionale ca subiect DIP
1.1 DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL
PUBLIC
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la
raporturile internaionale reglementate dedreptul internaional public,
care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum obligaii

internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart rspundere

internaional.
1.2

ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR

INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONALIn
epoca contemporan, organizaiile internaionale reprezint o form de
armonizare a eforturilor statelor indirecia unei colaborri internaionale,
pentru realizarea creia statele au creat un cadru juridicoorganizatoric(instituional) o organizare cu caracter permanent.
Organizaiile internaionale reprezint un fenomencaracteristic al relaiilor
mondiale actuale, fiind chemate s contribuie la dezvoltarea inelegerii i
colaborriidintre state, la asigurarea pcii i securitii in lume.251
Calitatea de subiect de drept al organizaiilor internaionale
guvernamentale este exprimat prin posesia de drepturi i aptitudinea de a
dobandi i indepliniatribuiile in baza statutului sau altor acte constitutive.
Astfel, statele nu pot renuna la aceste instrumente desecuritate colectiv,
de cooperare economic i tehnic, de unificare a eforturilor colective
pentru soluionareaunor probleme actuale i acute de interes comun, care
sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiiile
globalizrii. Unele organizaii internaionale guvernamentale particip
la relaiile internaionale innume propriu, ca subieci derivai i limitai ai
dreptului internaional public.Eficiena activitii organizaiilor
internaionale guvernamentale depinde de modul in care particip la
eastatele membre. Examinarea sub raport static i dinamic a acestei
instituii, pornind de la cauzele politice,economice i sociale care au stat la
baza infiinrii ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale
organizaiilor internaionale.O prim caracteristic a organizaiilor
internaionale se refer la faptul c membrii acestora sunt statelesuverane.
Organizaiile internaionale guvernamentale, au la baza crerii lor un tratat
incheiat intre dou saumai multe state. Aceast trstur a organizaiilor
internaionale este una dintre cele eseniale, ea evideniind dela inceput c
in cadrul organizaiilor internaionale sunt prezente state suverane i egale
in drepturi, care auconsimit liber s adere la activitatea organizaiilor
respective printr-un act de voin proprie. Pornind de laaceasta, apare cu
claritate c organizaiile internaionale au un rol de coordonare a voinei
i eforturilor statelor,i nu un rol de subordonare
O a doua caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la modul in
care acestea au luat natere. Unelement comun tuturor organizaiilor
internaionale este faptul c asupra infiinrii lor s-a convenit in
cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferine la care au participat
un anumit numr de state. La conferinele deconstituire sunt stabilite o
serie de reguli i norme referitoare la scopurile i obiectivele organizaiei,

membrii icompetenele acesteia, tipurile iformele de activitate, modul

de formare i funcionare a secretariatului idiverselor organe
ale organizaiei, incetarea activitii etc.Din aceasta deriv o a treia
caracteristic a organizaiei internaionale, i anume, permanena instituiei
astfelconstituite. Caracterul de permanen se refer, in special, la aspectul
continuu, fr intreruperi al activitiiorganizaiei. Aceast trstur
deosebete organizaiile de conferinele internaionale, care sunt
entitidistincte, cu caracter temporar.Specific organizaiilor
internaionale este i unitatea lor, exprimat prin faptulc ele au voin
proprie, care ii gsete expresia in personalitatea juridic a organizaiilor
internaionale. Inunele situaii, voina proprie a organizaiilor
internaionale nu coincide cu voina tuturor membrilor lor, deci, este
autonom.O alt caracteristic a organizaiilor internaionale este aceea c
ele dispun de organe proprii permanente, careasigur realizarea aciunilor
prevzute prin programul stabilit de ctre statele membre i indeplinesc
diferitefuncii tehnico-administrative. In sfarit o ultim caracteristic este
aceea c organizaiile internaionale ifuncionarii acestora se bucur
pe teritoriul statelor membre de privilegii i imuniti.
1.3 Evaluai capacitatea de exerciiu a organizaiilor internaionale
ca subiect DIPIn
opinia Curii Internaionale de Justiie,263 a existat intenia ca Organizaia
s exercite funcii i drepturi carenu pot fi explicate decat pe baza
posedrii intr-o larg msur a personalitii juridice internaionale i
acapacitii de a aciona pe plan internaional, in calitate de entitate
separat de statele fondatoare i ca subiectde drept internaional distinct. Sa ajuns la concluzia c Organizaia este o persoan juridic
internaional.264In afar de ONU, i alte organizaii internaionale in
baza actelor lor constitutive, care le confer drepturi iobligaii, au
o personalitate juridic internaional, fiind subieci de drept internaional
cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea de subiect de drept
internaional public a organizaiilor internaionale guvernamentale
esteunanim recunoscut i acceptat. Personalitatea juridic internaional
a organizaiilor internaionale nu se poate stabili a priori i nu este identic,
prin coninutul su pentru toate organizaiile, ci depinde de domeniulde
activitate i intinderea competenei fiecrei organizaii internaionale.
Pentru ca organizaiile internaionales-i poat atinge scopurile pentru
care au fost create, trebuie ca acestea s poat incheia acte juridice spre
adobandi drepturi i a-i asuma obligaii in conformitate cu dreptul
internaional, s poat sta in justiie spre a-ivalorifica eventualele pretenii
i s aib un anumit statut juridic care le subliniaz poziia lor

internaional, beneficiind de anumite imuniti i privilegii. Pe

lang aceste capaciti fundamentale legate de personalitatea juridic
internaional s-a mai adugat i aceea de a intreine relaii
diplomatice.Datorit unei stranse legturi intre personalitatea juridic
i capacitatea de a-i angaja responsabilitatea,capacitatea organizaiei
internaionale corespunde capacitii limitate de a aciona in
dreptul internaional.Sintetizand practica internaional actual, reinem c
unei organizaii internaionale i se recunoate indeosebi: personalitatea de
drept internaional; inviolabilitatea sediului i libertatea de comunicare
oficial; imunitatea de jurisdicie local, precum i scutiri fiscale i
vamale.Statutul juridic al unei organizaii internaionale nu constituie inc
un principiu de drept internaional, ci existnumai ca soluie de spe, fiind
conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este
atributiv de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea ce
cuprinde statutul.Pentru garantarea independenei, fa de statul de
origine, funcionarii internaionali beneficiaz de imunitatefiscal i
jurisdicional, avand propriul sistem de securitate social i de pensii.
Statutul juridic alfuncionarilor internaionali este cuprins
de regulamentele organiz
Subiectul II: Dreptul internaional aerian
2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLICDreptul internaional aerian este o
ramur a dreptului internaional public i constituie un ansam blul de
norme juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre
subiectele sale, relaii care iau natere caurmare a explorrii i folosirii
spaiului aerian de ctre aviaia civil.O alt definiie a acestei ramuri de
drept: dreptului internaional aerian cuprinde normele juridice
carereglementeaz folosirea de ctre oameni a spaiului aerian, statutul
juridic al aeronavelor i regulile referitoarela circulaia aerian.statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale,
cuprinzandi spaiul aerian de deasupra mrii
teritoriale.
2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN Dreptul
aerian a inceput s se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind, ca
urmare progreselor rapide indomeniul aviaiei, a aprut necesitatea
reglementrii navigaiei aeriene, a crerii unor norme de dreptinternaional,
care s guverneze activitatea statelor in aer.De menionat, c unele reguli
juridice, cu privire la spaiul aerian au fost formulate inaintea apariiei i
adezvoltrii aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaiul aerian
(lucru care aparine tuturor). In evulmediu, spaiul aerian era privit ca
aparinand proprietarului pmantului.Problema suveranitii asupra

spaiului aerian a cptat insemntate practic abia spre

sfaritul secolului alXIX-lea i inceputul secolului al XX-lea, dat cu
apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a starnit lupt indarjit
intre state pentru dominaia aerului. Existau la acea etap dou
teorii privind spaiul aerian:libertatea aerului i suveranitatea asupra
spaiului aerian. Dup primul rzboi mondial, lupta dintre cele
dou principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului suveranitii
statului asupra spaiului aerian. Potrivitacestui principiu, statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor
sale, cuprinzand ispaiul aerian de deasupra mrii teritoriale.Principiul
suveranitii statului asupra spaiului aerian fost consacrat intr-o serie de
convenii internaionale,cum ar fi Convenia de la Paris din 1919,
Convenia de la Havana din 1928, Convenia de la Chicago din 1944.Prin
Convenia de la Paris din 1919, inaltele pri contractante recunosc c
fiecare putere are suveranitateacomplet i exclusiv asupra spaiului
aerian de deasupra teritoriului su. Spaiul aerian de deasupra
larguluimrii este liber. Statele contractante admit ins, in relaiile dintre
ele, in condiii de egalitate i reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza
creia fiecare stat se oblig s acorde in timp de i fr
autorizaiespecial aeronavelor civile ale celorlalte pri contractante
libertatea de trecere panic pe deasuprateritoriului su, in condiiile
stabilite de convenie.Prima convenie, Convenia cu privire la aviaia
civil intemational, a inlocuit regimul Conveniei din 1919.Aceast
convenie proclam i ea suveranitatea deplin i exclusiv a
statului asupra spaiului aerian dedeasupra teritoriului su. Potrivit
conveniei, aeronavele civile, proprietate par ticular i care nu sint
folosite pentru servicii aeriene internaionale regulate au dreptul de a zbura
peste teritoriul celorlalte pri contractante, precum i dreptul de a face
escale in scopuri necomerciale, fr a avea nevoie de autorizaie
prealabil. Acestdrept este subordonat ins unor restricii legate de
securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea
raiuni, s le cear s urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau s
obin autorizaiespecial.Prin aceast convenie se infiineaz i
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.), instituiespecializata
a O.N.U., care are 3 funcii principale:a) funcia de reglementare i
administrare; b) funcia legislativ, de studiere i pregtire a proiectelor de
convenii internaionale privind aeronavigaiainternaional;c) funcia
jurisdicional i de arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, in
soluionarea diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul

aeronavigaiei, precum i cele refe ritoare la interpretarea

i aplicareaconveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia
internaionalO alt convenie adoptat la Chicago,Convenia cu privire
la tranzitul serviciilor aeriene internaionale (convenia celor dou
liberti) prevede cstatele contractante recunosc dreptul de survol
fr escal, aeronavelor civile folosite in servicii aerieneinternaionale
regulate, precum i escale in scopuri necomerciale (alimentare cu
combustibili, reparaii etc.).Atreia convenie, Convenia cu privire
la transportul aerian internaional (denumit conveniacelor cinci
liberti), prin care se urmrete facilitarea aeronavigaiei internaionale.
Aceste liberti aleaerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor strine
prin spaiul aerian al statelor, ceea ce inseamn trecerea lor inofensiv prin
acest spaiu, fr s aterizeze ;2) dreptul aeronavelor strine de escal
tehnic pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionrii cu carburanisau
pentru reparaii ;3) dreptul aeronavelor strine de a debarca pasageri,
coresponden i mrfuri provenind din statul a cruinaionalitate are
aeronava, pe teritoriul oricrei i contractante la convenie;4) dreptul
unei aeronave strine de a imbarca pasageri, coresponden i mrfuri cu
destinaia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei strine de a
debarca i imbarca pasageri, coresponden i mrfuri pe teritoriul oricrui
stat parte contractant a conveniei.
2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI
INTERNATIONALE AERIENEConvenia de la Paris din 1919 asupra
navigaiei aeriene prevedea n mod expres c fiecare stat are
suveranitatedeplin i exclusiv asupra spaiului atmosferic situat deasupra
teritoriului su. n cuprinsul acestui spaiu, careconstituie spaiul aerian
naional, se recunoate libertatea traficului aerian, implicnd un drept de
trecereinofensiv a aeronavelor civile ale altor state care s
se exercite n condiii stabilite de fiecare statSuveranitatea statului asupra
spaiului su aerian se materializeaz n primul rnd prin dreptul su de a
stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, att pentru
aeronavele naionale, ct i pentru cele strine Fiecare stat reglementeaz
prin legislaia sa intern condiiile de acces i utilizare a spaiului su
aerian i poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile s ptrund
n acest spaiuOrice violare a reglementrilor stabilite potrivit legislaiei
naionale reprezint o nclcare a suveranitiistatului i i d acestuia
dreptul de a riposta, oblignd aeronava infractoare s aterizeze, i de a
lua i altemsuri considerate drept necesare pentru aprarea securitii
saleOrice aeronav are naionalitatea statului n ale cror registre
este nscrisCu prilejul nmatriculrii se face distincia ntre aeronavele de

stat i cele civile; distincia nu are n vederecriteriul proprietii ci funciile

pe care le ndeplinesc aeronaveleCStatele au competena deplin i
exclusiv de a stabili regimul juridic al spaiului lor aerian cu privire
laorice aspect: regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea n scopuri
comerciale, militare, competen jurisdicional etc., cu luarea n
considerare a angajamentelor international Evoluia tehnicilor de navigaie
aeriani intensificarea utilizrii acestui spaiu au determinat o
largacolaborare internaional pentru stabilirea unor reguli juridice
internaionale
profitabile pentru toate statele =>ONFORM CONVENTIEI DE LA
CICAGOPrevederile acesteia se aplic numai aeronavelor civilei nu se va
aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, n care sunt inclusei cele
pentru servicii miltare, vamale sau de poliie, nu pot survola sauateriza pe
teritoriul unui alt stat far s obin autorizaie din partea acestuiaStatele
contractante sunt obligate sin seama de securitatea navigaiei
aeronavelor
civile cnd stabilescreglementri pentru aeronavele de stat.aeronavele fr
pilot pot survola teritoriul altui stat numai n baza unei autorizaii speciale
a acestuia i curespectarea regulilor impuse prin autorizaie, mai cu seam
n ceea ce privete sigurana aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive
de necesitate militar sau n interesul securitii publice, poate s
declare zoneinterzise pentru aeronavele altor state,
darfr discriminare posibilitatea ca, n situaii de criz sau n interesul
securitii publice, s se restrng sau s se interzic provizoriu survolul
ntregului teritoriu sau a unei pr i din acesta, cu aplicaie
nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricrei nave care ptrunde n
zonele interzise s aterizeze de ndat ce-i va fi posibil pe un aeroport
determinatobligaia de a se supune controlului vamal att la aterizare cti
nainte de a prsi aeroportulobligaia de a respecta legilei regulamentele
naionale privind intrarea i ie irea dinar a pasagerilor,echipajelor,
mrfurilor transportate, protecia mpotriva propagrii bolilor
etc.Convenia reglementeaz i aspect privitoare la naionalitatea
aeronavelor, navigaia aerian, condiii pe caretrbuie s le ndeplineasc
aeronavele(documente de bord, aparatur, certificate, autorizaiii brevete
etc.),norme i practici internaionaleConvenia a creat Organizaia
Aviaiei
Civile Internaionale, cu scopul de a dezvolta principiilei tehnicileaviaiei
international i de a favoriza dezvoltarea transporturilor aeriene
internaionaleTot la Chicago, n Acela i an, s-au adoptat dou acorduri
internaionale care stabilesc cele cinci libertai aleaerului (2 de trafic aerian
i 3 comerciale):Dreptul de survol(de tranzit)Dreptul de a ateriza n

scopuri necomerciale(din motive tehnice)Dreptul de a debarca pasagerii

mrfuri

care provin din statul a crui naionalitate o are navaDreptul de a mbarca

pasageri i mrfuri cu destinaia statului a crui naionalitate o are
navaDreptul de a mbarcai debarca pasagerii mrfuri din i pe teritoriul
statelor pri.