1.

Noţiunea, obiectul şi metoda dreptului financiar

2. Principiile dreptului financiar
3. Izvoarele dreptului financiar
4. Noţiunea şi felurile normelor dreptului financiar
5. Raporturile juridice financiare
6. Locul şi rolul dreptului financiar în sistemul dreptului
Mijloacele prin care statul își procură resursele bănești necesare
satisfacerii necesităților publice se fundamentează pe
reglementarea lor juridică

Normele referitoare la impozite, contribuții, taxe, cheltuieli,

modul de percepere a veniturilor publice și efectuarea
cheltuielilor publice, bugetul de stat, BASS, etc.
Dreptul financiar este o ramură a dreptului public, similar
oricărei ramuri de drept reprezintă ansamblu de norme
juridice ce reglementează constituirea, administrarea,
repartizarea și utilizarea fondurilor publice într-un stat în
vederea satisfacerii nevoilor societății (sarcinilor social-
economice ale societății)

Fondurile publice = bani publici = venituri publice

Ansamblul fondurilor bănești aflate în patrimoniul statului, al

UAT și al persoanelor juridice de drept public
DREPTUL FINANCIAR reprezintă ansamblu normelor
juridice instituite conform conceptului modern al finanțelor
publice din statele contemporane care reglementează în regim
de drept public, constituirea și întrebuintarea fondurilor
banești ale statului și celorlalte colectivități publice, precum și
controlul financiar de interes public.
Ioan Gliga

DREPTUL FINANCIAR reprezintă ansamblul de norme juridice

care reglementează relațiile sociale care apar în procesul de
constituire, repartizare și utilizare a fondurilor banești
(centrale și descentralizate) destinate pentru realizarea
sarcinilor sale.
(doctrina rusă)
 Dreptul financiar este acea ramură a dreptului public formată din
totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale care apar
în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale
statului şi ale instituţiilor publice, pentru
îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor sale şi pentru satisfacerea nevoilor
generale ale societăţii.
(Petică Roman Doina)
Deptul financiar este ansamblul sistematic al ideilor, teoriilor
şi celorlalte cunoştinţe despre reglementările juridice
referitoare la componentele structurale ale finanţelor publice:
sistemul bugetar, bugetul de stat, BASS, bugetele locale,
venituri publice, cheltuieli publice, creditul public, controlul
financiar, etc.
 Determinarea manierei în care statul, UAT și persoanele juridice de
drept public asigură:
- constituirea, administrarea, repartizarea și utilizarea fondurilor
bugetare de stat;
- Constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor bănești proprii
ale instituțiilor publice;
- constituirea, administrarea, repartizarea și utilizarea fondurilor
BASS;
- Emisiunea monetară;
- circulația monetară cu numerar și fără numerar;
- Regimul juridic al valutelor;
- Politica financiară a statului;
- Controlul financiar;
- Organizarea și funcționarea aparatului financiar, bancar și de credit,
etc.
 relaţiile financiare clasice - relaţiile care exprimă un transfer
de resurse băneşti fărăechivalent şi cu titlu nerambursabil (ex.
instituţia bugetului de stat);

 relaţiile de credit - relaţiile care exprimă un împrumut de

resurse băneşti pe o perioadăde timp determinată, pentru care
se percepe dobândă.

 relaţiile care vizează constituirea şi utilizarea mijloacelor

băneşti specifice asigurărilor sociale de stat şi asigurărilor
de stat de bunuri, persoane şi răspundere civilă.
 Reglementarea relaţiilor financiare, potrivit necesităţilor,
conţinutului şi cuprinsului finanţelor publice, include:
 constituirea şi utilizarea fondului bugetar al statului;
 constituirea şi utilizarea fondului de asigurări sociale de stat;
 constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti proprii ale UAT şi ale
instituţiilor publice;
 emisiunea monetară;
 circulaţia monetară cu numerar şi fără numerar;
 regimul juridic al valutei;
 politica fiscală a statului;
 controlul financiar;
 organizarea și funcţionarea aparatului financiar, bancar şi de credit.
În indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementează toate aceste
relaţii financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.
 Metoda imperativă (obligatorie),

 Metoda de recomandare,

 Metoda de coordonare (tine de activitatea

bugetara a statului).
Activitatea financiară a statului, autorităților publice locale,
instituțiilor publice este bazata pe anumite principii- adica
reguli și cerinte fundamantale care exprimă cele mai esențiale
trăsături și scopuri ale acestei activități.

Conținutul acestor principii este determinat de Constituția

RM.
 Principiul legalității - orice activitate în stat, inclusiv cea financiara se
desfășoara în baza legii.
 Principiul egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice -
politica fiscală, politica monetară, de creditare este unica indiferent de rasa,
sex... (art. 16)
 Principiul publicității – intrarea în vigoare a legii publicate în MO RM
(art. 23);
 Principiul repartizării funcțiilor în domeniul activității financiare/
separarii puterilor în stat (art. 6);
 Principiul participării cetațenilor la administrarea treburilor publice,
inclusiv și celor financiare.
 Principiul autonomiei locale (autonomia financiară) (art.109);
 Principiul planificării activității financiare a statului la constituirea,
repartizarea și utilizarea resurselor financiare. Această planificare se
realizează în conformitate cu activitatea organelor statale atît centrale cît și
locale, ale institutiilor publice, agenților economici, etc.
 Principiul caracterului social al activității financiare a statului (art.
47).
 Principiul determinării juste a sarcinilor fiscale (cetățenii sunt obligați
să constribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice) (art. 58)
 În sens juridic prin izvor de drept se întelege forma specifică de
exprimare a normelor juridice care se înfațișeaza într-o diversitate
de forme și care poarta denumirea de acte normative.
 Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor
normative care reglementeaza raporturile juridice financiare.
În raport de gradul de generalitate sau specificitate distingem izvoare
comune și izvoare specifice.
Izvoare Comune:
- Constitutia RM( Art 58 , art 66 lit h, art 95, Titlul IV!!!! Art 130-133);
- L RM cu privire la Guvern .
- L RM privind administratia publica locala (cap 10 „Administrarea
finanțelor publice”).
- Codul penal (Cap 10).
Izvoare Specifice: Lista bibliografica
 Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997// Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 25.03.2005.
 Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014 finanţelor publice şi
responsabilităţii bugetar-fiscale // Monitorul oficial al Republicii Moldova
din 08.08.2014, nr. 223-230.
 Legea Republicii Moldova nr. 279 din 16.12.2016 bugetului de stat pentru
anul 2017 // Monitorul Oficial Nr. 472-477 din 27.12.2016
 Legea Republicii Moldova nr.1232 din 15.12.1992 cu privire la bani //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 1993 nr.3.
 Legea Republicii Moldova nr. 548 din 12 iulie 1995 Cu privire la Banca
Naţională a Moldovei // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
12.10.1995, nr. 56-57.
 Legea Republicii Moldova nr. 550 din 21 iulie 1995 privind Instituţiile
financiare// Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 01.01.1996, nr.1.
 Legea Republicii Moldova nr.419-XVI din 22.12.2006 cu privire la datoria
publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova din 09.03.2007, nr.32-35/114.
 Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.189 din 19 iulie 1994
privind aprobarea concepţiei controlului de stat in Republica Moldova//
Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 22.09.1994.
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25 .12.1992 privind
aprobarea Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă in economia
naţională a Republicii Moldova // Monitorul Oficial al Republicii Moldova
din 30.11.1992, nr.11/ 351.
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea
activităţii Ministerului Finanţelor Nr. 1265. din 14.11.2008 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 21.11.2008, nr. 208-209/1278.
 Hotărârea B.N.M. nr. 231 din 27.10.2011 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor
condiţionale // Monitorul Oficial din 09.12.2011 nr. 216-221.
 Norma de drept financiar este acea categorie a normelor
juridice ce au un obiect de reglementare specific care se referă
la drepturile și obligațiile participanților la raporturile de
drept financiar, care prescriu conduita acestora în procesul
de formare, repartizare, utilizare și control asupra banului
public. Respectarea lor fiind garantata prin forta de
constringere a statului
Normele dreptului financiar au un caracter general,
impersonal deoarece privesc un număr nedeterminat de
subiecte.
Ca exceptie unele norme de drept financiar au caracter
individual, în virtutea anumitor necesități financiare concrete
(ex: Leg bugetara, unde gasim norme individuale pentru ;
Codul Fiscal avem si art 49 indicele 1, 50).
După conținutul lor normele dreptului financiar pot fi:
 - Materiale, acele care stabilesc drepturile și
obligațiile participanților la aceste raporturi (ex:
structura sistemului bugetar al RM, continutul
obligațiilor persoanelor fizice și juridice față de stat).
 - Procesuale, stabilesc forma și modalitatea de
acțiune a normelor materiale (Ex: procesul bugetar).
 Din punct de vedere logico-jur normele cuprind cele 3 elemente:
 - IPOTEZA, prevad imprejurarile în care urmeaza sa se aplice
dispozițiile cuprinse în aceste norme (ex: art, 58 Constituția RM)
 - DISPOZITIA, prevede conduita subiectilor vizate de aceste
norme.
Dupa felul de comportament al subietilor dispozitiile cuprinse în
aceste norme pot fi onerative, permisive, prohibitive.
Majoritatea normelor DF conțin norme onerative. (Ex: BNM-
unicul organ de emisiune monetara)

Unele din normele DF conțin dispozitii permisive (ex: Curtea de

Conturi, BNM pot participa la activitatea organismelor internat;
acoperirea decalajelor temporare aparute in cursul executarii
bugetare locale pe seama resurselor trezorerii statului).

Determinate de interesele finantele publice contin dipoziții

prohibitive (ex: se interzice acoperirea cheltuielilor bugetare prin
recurgerea la o noua emisiune monetară)
Elementul specific al normei de drept financiar este
sancțiunea.
Astfel sunt stabilite sancțiuni specifice caracteristice acestor
norme și anume : amenda, majorari de intirziere, suspendarea
creditarii, suspendarea finantarii, majorarea dobinzilor,
vinzarea silita a garantii gajului, etc.

În dependenta de semnificatia dispciplinara, gradul de pericol

social și urmarile care pot aparea - pot fi aplicate unele
sanctiuni prevazute în codul contraventional si unele pedepse
prevazute de codul penal al RM.
Raporturile juridice reprezintă acea parte a relațiilor sociale care
iau forma juridică prin reglementarea lor expresă de către lege și a
căror executare este asigurată prin aplicarea legii de către autoritatea
de stat.

Raporturile juridice de drept financiar sunt formate din relațiile

sociale care iau naștere și se sting în procesul constituirii,
repartizării și utilizării fondurilor bănești ale statului și care sunt
reglementate de normele juridice financiare.

Raporturile juridice financiare sunt relații sociale care se nasc, se

modifică și se sting în cadrul activității financiare a statului și
organelor sale, realizată în procesul constituirii, repartizării și
întrebuințării fondurilor sale bănești pentru satisfacerea nevoilor
generale ale societății.
 Reieșind din componentele structurale ale finanțelor publice distingem:

 Raporturi juridice bugetare;

 Raporturi juridice de realizare a veniturilor bugetare;
 Raporturi juridice de efectuare a cheltuielilor publice sau de finanțare;
 Raporturi juridice de împrumut public;
 Raporturi juridice de control financiar.

+
 Raporturi juridice fiscale
 Raporturi juridice bancare;
 Raporturi juridice de organizare a circulației monetare;
 Raporturi juridice valutare;
 Raporturi juridice de asigurare.
RJ se particularizează prin următoarele:
 Subiectele participante și poziția pe care o au unele față de altele;
 Obiectul de reglementare;
 Modalitățile de realizare a formei de activitate în cadrul căreia își are
sorgintea.
Respectiv:
- Acestea se nasc numai în cadrul activității financiare realizate de stat
și organele sale;
- unul dintre subiecți este statul reprezentat printr-un organ de
specialitate care intră în RJ de pe poziția de purtător al autorității de stat,
celelalte subiecte fiind în poziție de subordonare (cu excepția situațiilor
cand statul intra în RJ ca persoana juridica, pe principii de egalitate);
- acestea se nasc, se modifică și se sting pe baza manifestării unilaterale
de voință a statului, prin forme specifice, prevăzute de lege, fapt ce nu
trebuie confundat cu abuz din partea statului. Diferența constă în faptul că
actele administrative sunt executorii prin ele însele, persoana ce se simte
lezată de aplicarea actului respectiv are dreptul de a folosi toate mijloacele
puse la dispoziție de legislația procesual-civilă în vederea desființării,
anulării, revocării, modificării sau îndreptării actului administrativ ilegal.
 Nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept financiar
necesită existența următoarelor premise fundamentale:

 Existența normei juridice financiare;

 Existența subiecților de drept financiar

 Faptele juridice – acele împrejurări care, potrivit normelor juridice, atrag

după sine apariția, modificarea sau stingerea de raporturi juridice:
 acte financiare – adoptate în scopul constituirii, repartizării și
întrebuințării fondurilor bănești necesare statului în limitele
competențelor stabilite prin lege;
 fapte materiale producătoare de efecte juridice
(Exemplu: plata în plus a unor sume, ca urmare a unor erori de calcul,
ce generează raportul juridic fiscal de compensare a sumei cu alte
obligații fiscale sau de restituire, după caz).
 RJ financiar constă din: subiecte, obiect, conținut.

1. Subiectele raportului juridic financiar:

- I – statul reprezentat printr-un organ de specialitate, investit cu

atribuții în procesul de formare, repartizare, și întrebuințare
conformă a fondurilor bănești bugetare.

- II – persoane juridice (UAT, instituții și întreprinderi publice,

organizații publice, agenți economici, etc) sau fizice care
interacționează cu organele statului în procesul administrării
finanțelor publice.
2. Obiectul raportului juridic financiar este determinat de:
a) sfera deosebit de largă și complexă a finanțelor publice;
ex: acțiuni de prognoză și organizare bugetară, de
creditare, de control financiar, de circulație monetară,
etc.

b) fapte, acte normative și operațiuni specifice cu privire la

activitatea financiară.
ex: plata unor sume de bani la care sunt ținute
persoanele fizice sau juridice care realizează
venituri ori dețin bunuri impozabile sau
taxabile.
Obiect material – sumele de bani gestionate în timpul
realizării activității financiare.
3. Conținutul raportului juridic financiar este format din
drepturile și obligațiile subiectelor participante, ce se
stabilesc în legătură cu necesitatea și importanța constituirii,
repartizării și utilizării fondurilor bănești ale statului.
 Dreptul Financiar este o ramură a sistemului de drept,
avînd ca trăsături:

- Este o ramură de sine stătătoare – are un obiect propriu de

reglementare, specific financiar, principii care conferă unitate
normelor sale juridice și metode specifice de reglementare;

- Face parte din dreptul public, fiind poziționat după dreptul

constituțional și dreptul administrativ, cu care are relații de
interferență, reglementările sale fiind destinate satisfacerii
intereselor generale sau publice.
 Dreptul Constituțional statuează conceptele fundamentale pentru
dreptul financiar:
- BPN;
- competențele generale ale AP în procesul bugetar (Parlamentul RM,
Guvernul RM, Consiliile Locale);
- Curtea de Conturi - aprobarea, respectiv elaborarea și controlul financiar;
- contribuțiile financiare – obligativitatea cetățenilor de a contribui prin
impozite și taxe la cheltuielile publice.

! Aceste norme sunt de maximă generalitate, relațiile sociale fiind

reglementate de legile financiare, în majoritate.
 Dreptul Financiar și Dreptul Administrativ păstrează puternice puncte de
legătură, ce rezultă din:
 DF s-a desprins din dreptul administrativ, ca ramură de sine stătătoare,
preluînd de la acesta principiile și metodele de reglementare, avînd însă un
obiect de reglementare specific financiar.
 Aparatul Financiar face parte din categoria organelor administrației de stat
(organizarea și funcționarea acestuia sunt reglementate de normele
dreptului administrativ), păstrîndu-se inclusiv principiul subordonării
participanților la raportul juridic, specific dreptului public.
 Activitatea financiară impune completarea normelor dreptului financiar cu
normele dreptului administrativ, ca drept comun;
 Ambele domenii reglementează proceduri asemănătoare.
 Conținutul economic sau patrimonial al finanțelor publice fundamentează
posibilitate comparării acestor ramuri de drept. Diferențele constau în:
 Prevalarea normelor dreptului financiar asupra normelor dreptului civil;
 Principiile generale stabilite de normele dreptului financiar se impun în toate
domeniile, inclusiv raporturilor juridice civile:
Ex: încheiere unui contract de locațiune naște obligația
locatorului de a înregistra contractul la organul fiscal abilitat,
de a declara veniturile obținute cu titlu de chirie și de a plăti
impozitul pe venit.
 Metoda de reglementare: în dreptul financiar este specifică subordonarea, în
dreptul civil și comercial – egalitatea juridică a părților;
 Prevalența normelor cu caracter onerativ, prohibitiv în dreptul financiar, iar în
civil și comercial majoritatea normelor sunt permisive;
 Relațiile bănești reglementate de dreptul financiar vizează interesele generale,
ale statului (raporturi de constituire, administrare și repartizare a resurselor
bănești publice), în timp ce raporturile civile vizează interesele particulare, ale
persoanelor fizice și juridice.
 Subiectele raporturilor financiare nu pot fi decît cei cărora le revin prin lege
drepturi sau obligații (statul fiind subiect obligatoriu), în reptul civil poate fi
oricine, inclusiv statul.