Sinteza Drept Financiar

SINTEZA DREPT FINANCIAR
INTRODUCERE IN DREPT FINANCIAR
DEFINITIA :Dreptul financiar este format din totalitatea actelor normative care regelemteaza relatiile de
constituire, administrare, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor
publice, destinate satisfacerii sarcinilor socio-economice ale societatii (tarii).
1. Regementarea relatiilor financiare include:
- constituirea, administrarea, repartizarea si utilizarea fondului bugetar al statului;

- constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor banesti proprii ale institutuiilor publice;
- constituirea, administrarea, repartizarea si utlizarea fondurilor de asigurari sociale de stat si a
fondurilor de ajutor de somaj;
- emisiunea monetara;
- circulatia monetara cu numerar si fara numerar;
- regimul juridic al valutelor;
- politica financiara a statului;
- controlul financiar privind modul de utilizare, administrare si utilizare a banului public si a patrimoniului
institutiilor publice si societatii la care statul este actionar majoritar sau unic.
2. Reglementarea relatiilor financiare include:
- finantele publice participa in mod direct la dezvoltarea socio-economica a societatii;

- finantele publice asigura constituirea , repartizarea si utilizarea cu eficienta a banului public.
LOCUL SI IMPORTANTA DREPTULUI FINANCIAR IN DREPTUL PUBLIC
1. Este o ramura a dreptului public care are in centrul sau finantele publice si care are in
reglementarea primara si secundara a tot ceea ce tine de administrarea banului public, evidenta
patrimoniului tarii si a institutiilor publice.
2. Diferenta intre drept financiar si alte ramuri de drept public este data de caracterul practic si
implicatiile sociale imediate deosebit de grave care pot aparea in cazul unei dis functionalitati ale
sistemului reglementat de normele juridice financiare.
RELATIA DINTRE DREPTUL FINANCIAR SI DREPTUL FISCAL
1. Este o relatie de parte intreg, astfel incat dreptul fiscal este parte integrata din dreptul financiar.
2. Dreptul fiscal trateaza aspecte legate de veniturile publice reprezentate de impozite in relatia directa
cu platitorii acestora in procesul privind declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor.
PRINCIPIILE DREPTULUI FINANCIAR
1. LEGALITATEA - art 137 CR - reprezinta obligativitatea reglementarii prin legea tuturor aspectelor
care vizeaza banul public si care exclude posibilitatea reglementarii primare a unor institutii
fundamentale pentru mersul societatii prin acte normative ale executivului (banul public face
obiectul de reglementare al legii ordinare)
2. PLANIFICAREA FINANCIARA - principiu de logica juridica, nefiind posibila administrarea
finantelor publice ale statului in afara unei planificari financiare deoarece constituirea,
administrarea si utilizarea banului public are impact asupra tuturor institutiillor statului care nu
pot functiona decat in baza unor sarcini precise stabilite pe intervale de timp clar definite.
- Art 138 CR - prevede bugetul public national este format din bugetul de stat , bugetul
asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, cuprinde previziuni clare privind volumul
veniturilor si necesarul cheltuielilor pentru anul financiar urmator.
- Bugetul public national se aproba in anul anterior exercitiului financiar, planificarea
financiara este stricta, supla si predictibila:
- stricta - planificarea financiara se face prin legea bugetara anuala
- supla – legea bugetara anuala poate fi modificata pe parcurusul exercitiului
financiar
- predictibila- la baza planificarii financiare sunt rapoarte de specialitate privind
evolutia economica si financiara.
3. VERIFICAREA LEGALITATII MODULUI DE UTILIZARE A BANULUI PUBLIC
In CR exista specificata necesitatea verificarii legalitatii modului de utilizare a banului public de catre
insitutiile publice chemate sa administreze avutia nationala.
Curtea de Conturi este organul specializat de control care prezinta annual Parlamentului un raport
asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national.
IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR
In raport cu gradul de generalitate , specificitate se disting :

- Izvoare comune dreptului financiar;
- Izvoare specific dreptului financiar.
1. Izvoare comune: Constitutia Romaniei – art. 56, 137, 138, 139 si 140
2. Izvoare specific dreptului financiar:
a) LG 500/2002: legea finantelor publice :
Defineste sfera de cuprindere a finantelor publice prin eleborarea, aprobarea si executia bugetului
public national, stabilirea si perceperea impozitelor , taxelor si altor venituri ale statului, ultilizarea
mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive dar si controlul modului
de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand institutiilor publice.
Legea finantelor publice reglementeaza principiile si normele de baza ale activitatii financiare a statului,
constituind cadrul legislative general al finantelor publice.
Legea finantelor publice este o lege cadru.
b) LG 273/2006: legea finantelor publice locale :
Stabileste regulile privind modul de constituire, administrare si utilizare a resurselor financiare publice
locale.
Reglementaza autonomia financiara locala, rolul si atributiile organelor administratiei publice locale in
administrarea finantelor locale.
Reglementeaza raporturile administrative intre autoritatile locale si autoritatile centrale si Prefect prin
transferurile de sume de la bugetul central la bugetele locale.
c) OUG 146/2002: formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului:
Stabileste regulile privitoare la circulatia efectiva prin conturi bancare, a resurselor financiare.
Reglementeaza atributiile Trezoreriei statului dar si modul de utilizare a resurselor contului curent
general.
d) LG 94/1992: organizarea si functionarea Curtii de Conturi:
Reglementeaza atributiile de control ale acestui organ in materia moului de constituire, administrare si
utilizare a banului public.
NORMELE DREPTULUI FINANCIAR
Norma de drept financiar = o regula de conduita stabilita prin lege care cuprinde drepturile si obligatiile
subiectelor participante la raportul de drept fianciar si a carei respectare este asigurata de autoritatea
de stat.
- Normele juridice financiare nu fac obiectul de reglementare a legii organice, dar reglementarea
primara in domeniul finantelor publice apartine legii ordinare.
- Continutul normei de drept fianciar are aceeasi structura logico-juridica ( ipoteza, dispozitie,
sanctiune) tinand cont de modul de exprimare a actelor normative, insa elementul specific normei
juridice financiare este sanctiunea, in cadrul careia sunt stabilite sanctiuni caracteristice acestei categorii
de relatii: amenda, contraventie, majorari de intarziere, recuperarea prejudiciului, supravegherea
activitatii economico-financiare, executarea silita.
- Sanctiunile se constata si se aplica de catre organele de control financiar ale statului, subiecte
ale raporturilor juridice financiare care au atributii de verificare a respectarii legalitatii in domeniul
disciplinei financiare si bugetare.
RAPORTURILE DE DREPT FINANCIAR
1. Raporturile juridice reprezinta acea parte a relatiilor sociale care iau forma juridica prin
reglementarea lor expresa si a caror executare este asigurata de forta coercitiva a statului.
2. Intre raporturile juridice, un rol important il ocupa raporturile de drept financiar.
3. Raporturile juridice financiare sunt formate din relatiile sociale care iau nastere si se sting in
procesul constituirii , repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului.
4. Raporturile juridice financiare se disting prin urmatoarele trasaturi specifice:
- Subiectele participante si pozitia pe care o au unele fata de altele;
- Obiectul de reglementare;
- Modalitatile de realizare a formei de activitate in cadrul careia isi are originea.
5. Raporturile de drept financiar se nasc numai in cadrul activitatii financiare infaptuite de stat si
de organelle sale. In cadrul lor, unul din subiecte este statul, celelalte subiecte participante au
pozitie de subordonare.
Exceptie de la aceasta regula avem contractile de imprumut, contractele administrative, etc, in
cadrul carora subiectele participante la raporturile juridice sunt pe picior de egalitate desi unul
din subiecte este statul.
6. Raporturile de drept financiar se nasc , se modifica si se sting pe baza manifestarii unilaterale de
vointa a statului, prin forme specifice, prevazute de normele juridice financiare.
7. In functie de sfera de cuprindere raporturile de drept financiar sunt:
- Bugetare;
- Fiscale;
- De creditare;
- De garantare;
- De organizare a circulatiei monetare;
- Valutare;
- De asigurare prin efectul legii;
- De control financiar.
8. Sfera de cuprindere este sustinuta prin interventia statului in economie si consacrarea doctrinei
interventioniste, potrivit careia statul trebuie sa joace un rol cat mai activ in viata economica si
sa influenteze procesele economice.
9. Elementele constitutive sunt subiectele, obiectul si continutul:

a) Subiectele participante sunt :
- Statul – printr-un organ de specialitate in activitatea financiara;
- PF (persoana fizica) si PJ (persoana juridica)– interactioneaza cu organelle statului;
b) Obiectul – diferit, determinat in primul rand de sfera finantelor publice si de fapte, acte
normative si operatiuni specifice cu privire la activitatea fiscala.
Obiectul raporturilor juriidice financiare il formeaza plata unor sume la care sunt tinute
persoanele fizice sau juridice care realizeaza venituri ori detin bunuri impozabile sau taxabile.
Obiectul este format din actiuni de prognoza si organizare bugetara, de creditare, de control
financiar, de circulatie monetara, etc.
c) Continutul - este dat de drepturile si obligatiile subiectelor participante, se stabileste in
legatura cu necesitatea si importanta constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor
banesti ale statului.
MECANISMUL ECONOMICO-FINANCIAR
DEFINITIE = un ansamblu de norme juridice si morale prin care se reglementeaza viata economica a unei
societati.
Mecanismul economico-financiar are 4 dimensiuni:
- Situatia proprietatii;
- Gradul de libertate decizionala;
- Gradul de dezvoltare a sistemului normativ;
- Rolul statului in cadrul relatiilor economice.
In functie de tipul de organizare a societatii, mecanismul economico-finannciar are urmatoarele etape:

1. Etapa economiei naturale - economie primitiva- intalnita inainte de aparitia statului ca forma de
organizare ( haite, hoarde, cete, ginti)
2. Etapa economiei deschise - apare odata cu apariția statului ca forma de organizare si
corespunde antichitatii si evului mediu. In cadrul acesteia incepe sa se contureze un sistem
normativ in forma rudimentara.
3. Etapa economiei liberale – a aparut odata cu dezvoltarea statala si cu aparitia si dezvoltarea
industriala, a productiei la scara larga facandu-se usor deosebirea intre proprietatea publica si
cea privata. Proprietatea privata ramane cea dominanta, iar sistemul actelor normative a luat
amploare aparand si primele constitutii.
4. Etapa economiei interventioniste- a aparut odata cu constituirea ideii de stat social , un stat cu
numeraose atributii care promoveaza egalitatea intre indivizii în vederea indeplinirii vietii
economice. Sunt create sisteme de solidaritate sub forma sistemului de asigurari sociale de stat ,
ajutor de somaj, etc. Productia, repartitia, schimbul si consumul sunt foarte atent reglementate.
ACUMULAREA DE CAPITAL
Trecerea dintr-o forma de proprietate in alta se face prin acumularea de capital.

Capitalul reprezinta totalitatea bunurilor economice detinute de un individ sau de un grup de indivizi ce
sunt utilizate in vederea producerii de bunuri si servicii destinate vanzarii si obtinerii de profit.
Conform Karl Marx acumularea de capital ar reprezenta trecerea banilor si a marfii din proprietatea
cuiva in proprietatea altcuiva a subiectului care acumuleaza.
1. Acumularea naturala - a existat in cadrul formei de economie naturala cand oamenii primitivi nu
constientizau valoarea bunului din jurul lor.
2. Acumularea salbatica - reprezinta preluarea avutiei comune din cadrul unor rezerve comune
carora toti indivizii grupului le vad potentialul, in detrimentul celorlalti indivizi, prin forta bruta
sau prin nerespectarea cadrului juridic.
3. Acumularea legala – preluarea cu respectarea si in conditiile reglementate de un cadru juridic si
instituțional foarte bine pus la punct.
BANUL PUBLIC
In centrul tuturor institutiilor dreptului financiar se afla banul public. Acesta cuprinde fondurile comune
constituie la nivelul intregii societati pentru a fi administrate de stat, in numele si interesul intregii
societati.
Banul public este al societatii si nu este al statului, care prin sintitutiile lui doar administreaza in folosul
societatii.
Notiunea de bani publici este sinonima notiunii de fonduri publice si venituri publice. Cele 3 notiuni
desemneaza totalitatea resurselor aflate in patrimoniul statului.
Obiectul de studiu al dreptului financiar este reprezentat de proesul de constituire, administrare si
utilizare a banului public.
La formarea banului public contribuie toti indivizii societatii.
Contribuabilul este orice persoana fizica sau juridic ace realizeaza un venit, detine un bun in proprietate
din categoria celor taxabile sau impozabile pe teritoriul fiscal al statului.
Fondurile publice se pot constitui din surse ordinare cum sunt impozitele, taxe, contributii, varsaminte,
revvedente, dar si din surse exraordinare cum sunt imprumuturile.
Odata intrati in bugetul statului banii se depersonalizeaza, urmand apoi sa fie cheltuiti fara se tine cont
de provenienta lor. Este foarte importanta distinctia intre bani publici si bani privati.
Cf LG 500/2002 criteriul in functie de care se caracterizeaza fondurile publice ca fiind publice sau private
este criteriul bugetului din care acesti bani sunt alocati.
FINANTELE PUBLICE SI MONEDA
FINANTE PUBLICE – CATEGORIE ECONOMICO—JURIDICA
1. Notiunea de finante publice:

DEFINITIE= finantele publice sunt caracterizate prin diferite mijloace prin care persoanele publice –
statul, comunele, institutiile, etc- isi procura resursele necesare activitatii lor.
Statul si celelalte organizatii publice desfasoara o activitate de procurare si intrebuintarea
fondurilor banesti pentru acoperirea cheltuielilor collective, acesta activitate formand continutul
conceptului de economie financiara: bugetul, impozitele, imprumutul de stat si cheltuielile.
Finantele publice sunt formate din totalitatea relatiilor sociale de natura economica ce apar in
procesul realizarii si repartizarii in forma baneasca a resurselor necesare statului pentru indeplinirea
functiilor si sarcinilor sale. Toate aceste relatii s-au constituit in toate timpurile in forma baneasca.
Relatiile aparute in procesul de mobilizare al repartizare a resurselor necesare statului, in for a baneasca,
sunt relatii financiare, adica finante publice.
Finantele publiced au ca obiect regulile fundamentale, organele si procedurile care permit
colectivitatiilor publice indeplinirea tuturor atributiilor lor cu ajutorul mijloacelor fianciare.
Conditia esentiala a finantelor publice de a se realiza intr0un regim de drept public a fost
realziata cu scopul de a pune in evidenta faptul ca in statele moderne exista finante private, deoarece
neesitatea fondurilor banesti priveste atat viata privat cat si viata publica cu mentiunea ca motivele ,
mijloacele si efectele finantelor publice sunt cu totul diferite de cele ale finantelor private.
Teoriile finantelor publice sunt:

1. Clasice – fiind specifica perioadei de dezvoltare economico sociala de la sf sec XIX si inceputul
sec XX, statul liberal nu era preocupat de activitatile private si nu intervenea in viata economica,
se limita la activitatile traditionale: aparare nationala, diplomatie, ordine publica, justitie.
2. Moderne- dupa primul razboi Mondial, a aparut statul interventionist avand un rol active in
procesele economice. Finantele publice devin un mijloc de interventie in activitatea socio-
economica, de exercitare a unei influente positive pentru organizarea activitatii. Statul intervine
in viata sociala pentru a situla productia in perioada de criza, pentru a impiedica cresterea
preturilor si a mentine puterea de cumparare a monedei in perioada inflatiei, pentru a asigura si
a mentine o cat mai buna utilizare a bogatiilor tarii si repartizarea venitului national.
3. Contemporane- veniturile si cheltuielile sunt grupate in cadrul bugetului public national care
contribuie la dezvoltarea echilibrata a societatii.
FINANTELE PUBLICE CA STIINTA SI DISCIPLINA JURIDICA
Finantelor publice apartin de stiintele economice insa si de stiintele juridice si stiintele

politice in consecinta si cu dreptul administrativ si constitutional.
Prelevarile de resurse banesti de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice se fac
prin constrangere fara contraprestatie si cu titlu nerambursabil. Intrucat acestea condul la
diminuarea patrimoniului platitorilor, ele trebuie sa fie stabilite de autoritatile publice
competente si imbraca o forma juridica aadecvata- lege, og, oug, etc- opozabila tuturor
membrilor societatii.
In situatia in care fondurile publice se constituie pe seama unui imprumut de stat care
are character rambursabil si este purtator de dobanda, conditiile lansarii si rambursarii acestuia
inscrise in contractual de imprumut, se stabilesc tot dde autoritatile publice printr-un act
corespunzator.
Intrucat intr-un stat de drept fazele procesului bugetar trebuie sa se desfasoare dupa un
anumit graphic, intr-o anumita succesiune, cu respectarea anumitor norme, toate problemele
privind bugetul de stat trebuie sa fie cuprinse intr-o lege speciala- legea bugetara anuala.
Finantele publice ca ramura a dreptului public are drept obiect studiul regulilor si
operatiunilor referitoare la banul public.
CONTINUTUL ECONOMIC, TRASATURILE SI FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE
CONTINUTUL ECONOMIC AL FINANTELOR PUBLICE
Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara constituirea de fonduri banesti
care au un flux de resurse in dublu sens – catre si de la fondurile publice- astfel generand
anumite relatii sociale intre participantii la acest process, asfel :
- Relatii care apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse fianciare
publice pe de o parte si colectivitatea de celalalta parte.
- Relatii ce apar intre colectivitate, reprezentata de stat si beneficiarii fondurilor banesti ce se
constituie in economie.
- Aceste relatii exprimate valoric, apar in procesul repartitiei si circulatiei produsului intern
brut sunt relatii financiare.
- Aparitia relatiior fianciare este determinata de transferal de valoare in forma baneasca de la

PJ la PF ( salariati, angajati in agricultura, liber-profesionisti) la fondurile care se cconstituie
in economie sau de la aceste fonduri la dispozitia PJ sau PF beneficiare. Transferul de
valoare are de la bun inceput caracterul unui transfer de putere de cumparare.
- Transferul de valaore la fondurile care se constituie in economie se efectueaza fara
contraprestatie directa.
Notiunea de finante are dublu sens:
- In sens larg- cuprinde relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si
cu titlu nerambursabil; relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada
determinate, pentru care se percepe dobanda si relatiile care exprima, un transfer
obligatoriu sau facultative de resurse banesti, schimbul unei partiale contraprestatii.
- In sens restrans – ccuprinde numai relatiile financiare avand labaza principiile prelevarii fara
contraprestatie la fondurile banesti ale statului si ale alocarii acesteia cu titlu nerabursabil
catre diversi beneficiari.
TRASATURILE FINANTELOR PUBLICE
1. Relatiile financiare sunt relatii cu character economic, intrucat apar in procesul

formarii,repartizarii si utilizarii produsului social;
2. Relatiile financiare apar in forma banasca, deoarece in cadrul productiei de marfuri si al
actiunii legii valorii, procesul de productie, reproductive si circulatie a marfurilor, repartitia
produsului social, relatiile de schimb, atribuirea muncii si relatiile dintre agentii economici
sau dintre acestia si persoanele fizice exprimate prin relatiile banesti.
3. Relatiile finaciare- relatii de constituire, repartizare si utilizare a mijloacelor banesti ale
societatii- sunt relatii fara echivalent, nu presupun o contraprestatie directa din partea
subiectului beneficiar al mijloacelor banesti.
FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE
Exista pentru a servi la realizarea unor obiective precis determinate, la indeplinirea anumitor sarcini,
care nu ar pute fi infaptuite pe alta cale sau prin alte mijloace.
Finantele publice isi indeplinesc misiunea sociala prin functiile pe care le exercita, anume functia de
repartitie si functia de control.
1. Functia de repartitie :
– se realizeaza in procesul de formare si repartizare a mijloacelor banesti;
- se realizeaza in 2 momente: formarea resurselor si repartizarea acestora.
- formarea resurselor- se realzieaza prin mobilizarea unei parti sin sumele rezultate in urma repartitiei
primare a venitului national.
- repartizarea mijloacelor banesti – se realizeaza in cadrul repartitiei secundare a venitului national.
Redistribuirea venitului national se realizeaza prin intermediul sistemului de preturi si tarife si prestarile
de servicii cu character indirect productiv.
2. Functia de control:
- necesitatea functiei de control decurge din faptul ca fondurile de resurse financiare constituite la
dispozitia statului apartin intregii societati.
- societatea este interesata in asigurarea resurselor financiare necesare ssatisfacerii nevoilor obstesti,
dirijarea resurselor este stabilita de organelle competente, utilizarea resurselor financiare ale statului in
conditii de maxima eficienta economica, sociala sau alta natura.
-functia de control a finantelor publice este strans legata de functia de repartitie, constituire si utilizare a
resurselor banesti, controlul financiar se efectueaza in mod necesar in procesul repartitiei si vizeaza:
- provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice;
- nivelul la care ele se constituie;
- titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre diversi beneficiary;
- dimensiunile fondului in raport cu PIB;
- gradul de redistribuire a fondurilor intre sferele de activitate, sectoarele sociale si menbrii
societatii;
- modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resuse finaciare si posibilitatile de
procurare.
STRUCTURA FINANTELOR PUBLICE
Componentele structurale ale finantelor publice cf LG 200/2002 sunt:

- Bugetul de stat;
- Bugetul asigurarilor sociale de tat;
- Bugetele fondurilor speciale;
- Bugetul trezoreriei statului;
- Bugetele institutiilor publice autonome;
- Bugetele institutiior publice finantate integral sau partial din bugetul de stat;
- Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri propria;
- Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de statsi ale
caror rabursare, dobanzi sau alte costuri sse asigura din fondurile publice;
- Bugetul fondurilor exxterne nerambursabile;
- Bugetele locale;
- Datoria publica.
MONEDA SI INJSTRUMENTE MONETARE
Definitia monedei:
1. Instrument socio-economic indispensabil economiei , orice bun acceptat ca instrument liberator
de creditori sau vanzatori, un bun utilizat pentru ccumpararea marfurilor.
2. Document de stat, detasat de fluctuatiile vietii socio-economice care emana de la autoritatile
publice.
3. Mijloc de circulatie, de plata , de tezaurizare, instrument etalon legat de plata pentru facilitarea
schimburilor si pentru acumulari, fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii
statului si se bucura de increderea publica.
Functiile monedei:
Initial moneda a servit ca masura a valorii si mijloc de circulatie , apoi a avut rol de mijloc de plata,
ca ulterior sa indeplineaca functia de bani universali, slujind in circulaatia internationala a valorilor
materiale ca mijloc general de schimb.
1. Functia de evaluare a valorilor economice- cu moneda se masoara valori materiale, se exprima
preturile, puterea de cumparare, creditul. Atunci cand moneda este marfa, fiind turnata din
metal pretios are o valoare intrinseca si o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori.
Cu ajutorul monedei se exxprima preturile care sunt expresia monetara a valorii.
2. Functia de mijlocire a scchimburilor de bunuri si servicii- se realizeaza prin intermediul
operatiunilor de vanzare cumparare. Moneda mijloceste circulatia marfurilor ea insasi fiind
marfa intermediara. Moneda a devenit instrument economic etalon , ca mijloc de sschimb fiind
primordiala in raport cu alte functii.
3. Functia de mijlocire a platilor- are calitatea de moneda legala deoarece creditorul este obligat
sa primeasca moneda aflata in circulatie la data lichidarii unei datorii.
4. Functia de mijlocire a creditorului- creditul reprezinta transmiterea temporara a unei puteti de
cumparare , este un imprumut de moneda. Moneda este un document de credit atat pentru cel
care o primeste cat si pentru cel care o livreaza. Moneda serveste ca mijloc de acordare a
creditului.
5. Functia de mijlocire a economiilor- disponibilitatile temporare ale populatiei se pot valorifica
prin intermediul monedei. Monedaa transforma un capital care se poate utiliza eficient in
circulatia monetara.
6. Functia de tezaurizare- cu ajutorul monedei se pot pastra si transferavalorile care se cer
mentionate in timp pe o perioada indelungata. Valorile pot trece de la un detonator la altul, in
cel mai efficient mod, prin intermediul monedei. Tezaurizarea se realizeaza in conditiile
circulatiei banilor cu valoare integrala -aur- cand functia de mijloc de circulatie si de plata este
indeplinita de catre monedele din metal obisnuit sau banknote, acesti bani lipsiti de valaore
intrinseca inlocuiesc pe cei din metal pretios transformati in lingouri, putand fi pastrati sau
vanduti sub aceasta forma dupa greutate ca orice marfa.
7. Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor- produsul social se
distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.
Aceste functii ale monedei nu se cer indeplinite cu necessitate, cumulativ, de catre o marfa, pentru a fi
considerate moneda.
RELATIA BANI- MONEDA
Banul este fenomenul valorii in general, cuprinde totalitatea instrumentelor de schimb ale
circulatiei, banul- desemneaza denumirea generica atat a tipurilor de monede dar si a semnelor de
valoare.
Prin notiunea de bani se intelege orice bun (marfa) destinat a servi schimbului sau lla circulatia
altor bunuri, indifferent daca este recunoscut sau nu de autoritatea statului.
Prin bani se exprima intreaga varietate a instrumentelor care masoara valoarea marfurilor,
mijlcesc circulatia si plata sau constituie activul de rezerva in relatiile economice.
Banul se manifesta in mod concret sub forma monedelor si a celorlalte instrumente monerare- bani
scripturali, bilete de banca, etc.
Moneda spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci reprezinta un anumit tip de bani
concretizati sub forma pieselor metalice cu valoare proprie. Monedei ii este caracgteristica o diversitate
de structure si forme de circulatie, reflectate in multitudinea denumirilor care I se atribuie.
Sistemul monetar – totalitatea dispozitiilor legale a principiilor si reglementarilor privitoare la emisiunea
si circulatia monedei in cadrul economiei unui stat are 2 forme de organizare monometalist sau
bimetallist.
In sistemul monometalist rolul de etalon al monedei il detine un singur metal (aur sau argint).
In sistemul bimetallist rolul etalon in au atat aurul cat si argintul intre care se stabileste un raport de
valoare.
Moneda este expresia suveranitatii, vointei unui stat, o buna politica monetara promovata de acesta
poate propulsa economia statului, initiativele poliiticii monetare fiind purtatoare de progress economic
si social pentru socieetatea respective.
Categorii de monede:
-moneda conventionala- unitate de cont , fara existenta materiala propriu-zisa cu character

international;
-moneda de calcul – moneda-etalon are functia de masurare a drepturilor si obligatiilor reciproce intre
parti;
- moneda de cont sau bancara- moneda scripturala, fara existenta propriu-zisa care permite perceperea
efectelor pe care le produc functiile sale. Temeiul monedei scripturale este depozitul de banca, acessti
bani circula exclusive prin documente bancare – viramente, cecuri, etc- se prezinta sub forma
depozitelor la vedere in unitatile bancare.
- Moneda de credit sau bancnota- folosita in procesul creditarii economiei nationale , este cunoscuta
sub forrma titlurilor de credit, bani de credit, mijlocitor ai schimbului- banknote, cambii, cecuri.
- moneda divizionara – submultiplu al monedei nationale, o fractiune a unitatii monetare de baza. Este
numita “moneda de bilon” datorita aliajului din care este alcatuita, acesta avand o valoafre proprie
redusa.
-moneda fiduciara- sau de incredere, circula numai in virtutea increderii pe care o are detinatorul
inautoritatea emitenta, banii fiduciari neavand o valoare materiala proprie ci una convedntionala,
fictive. Aceastia circula exclusiv pe teritoriul statului care i-a emis.
- moneda universala- are functie de mijlocitor al schimbului de marfuri si de stingere a obligatiilor. Aurul
indeplineste acesta functie, el se materializeaza sub forma de lingouri de o anumita greutate si un
anumit titlu, confectionat din aur fin 24k cu puritate de 99.5%.
Cardurile bancare- cardul este un instrument de plata bazat pe tehnologie ca alternativa a

instrumentelor clasice de plata- numerar, cec- iar detinatorul lui are drept de acces la o procedura de
autorizare si plata cu card.
Cardul are inregistrat in banda magnetica si cip informatii standardizate, securizate si individualizate
care prin decodificare cu ajutorul unor dispositive speciale permit accesul titularului la contul sau
bancar, autorizarea platii, efectuarea platii sau obtinerea numerarului.
Emitentul instrumentului de plata ( in Romania institutia emitenta este ROMCARD, emitentul nu este
banca unde detinatorul are cardul ) are anumite responsabilitati privind confectionarea materiala si
informatiile minime pe care trebuie sa le posede un card.
Monedele internationale DST si ECU

DST- reprezinta etalonul monetar cu character international alaturi de coare functioneaza in present
valute precum dolarul SUA.
DST= Drepturile Speciale de Tragere – reprezinta prima unitate monetara de cont internationala, a
fost create in vederea sporirii de lichiditati international prin decizia FMI.
Este o moneda de cont neconvetibila in aur, repreinta un mijloc de plata conventional si constituie
etalonul actual si de perspectiva al sistemtului monetar international
Valoarea DST a fost stabilita in baza unui cos valutar compus din monedele tarilor cu o pozitie
consolidate in exporturile mondiale, numarul valutelor variind in timp in functie de ponderea detinuta.
DST circula in sistemul platilor international numai la nivelul FMI, al bancilor centrale ale statelor
membre si al altor detinatori oficiali special autorizati.
ECU- European Currency Unit- reprezinta unitatea monetara de cont a Sistemului Monetar European,
ca unitate de fond a tarilor din Uniunea Europeana.
Functia ECU era de a constitui un mijloc de referinta pentru valutele statelor menbre ale UE, in vederea
asigurarii stabilitatii lor in perspectiva realizarii integrarii europene, aceasta unitate de cont era
prevazuta sa devina o moneda efectiva, comuna tuturor tarilor membre.
Valoarea ECU se stabilea pe baza unui cos valutar format din valorile tarilor membre ale UE.
ECU era un instrument de rezerva cat si o unitate de evidenta a operatiunilor SME si institutiilor
comunitare.
Moneda unică europeană

Prin procesul constituirii sale, prin conţinutul obiectivelor ei, prin specificul mecanismelor
utilizate şi prin efectele obţinute până acum, Uniunea Europeană se dovedeşte a fi o formă avansată de
integrare economică internaţională, care cuprinde 27 de state membre.
Adoptarea monedei unice europenene - euro a necesitat şi impune în continuare cetăţenilor nu
numai eforturi financiare (reducerea deficitelor bugetare), ci şi o încredere fără precedent, având în
vedere renunţarea la moneda naţională în favoarea celei unice europene.
Uniunea Economică şi Monetară constituie o adevărată revoluţie economică şi de mentalitate.
In sens restrans, Uniunea Economică şi Monetară se reduce la înfiinţarea şi utilizarea de către membrii
săi a unei monede unice, care să înlocuiască nomedele internaţionale.
Realizarea Uniunii Economice şi Monetare nu reprezintă un scop în sine, ci doar mijlocul de generare a
unor efecte benefice pe plan economic şi nu numai.
Euro şi zona euro
Euro (moneda unică europenă) este moneda nou-creată a Uniunii Europene şi a devenit monedă
oficială la 1 ianuarie 1999. Introducerea monedei euro s-a făcut treptat, iar statele care au adoptat-o
alcătuiesc “zona Euro” sau spaţiul Euro. Moneda unică Euro a fost pusă în circulaţie în 2002 sub forma sa
fiduciară, dar în funcţiune din 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, ea succede lui European Currency Unit
(ECU), respectiv “unitatea de cont europeană”, pus în funcţiune în 1979.
Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime. Emisiunea sa este gestionată de Banca Centrală
Europeană.
Euro este moneda comună a 27 de state membre a Uniunii europene şi moneda unică a 17
dintre acestea. Cele 17 ţări membre sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia,
Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Cipru, Malta, Estonia. Pe lângă
acestea, 4 “micro-state”, prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, sunt şi ele ataşate la zona
euro: Andorra, Monaco, San Marino şi Vatican.
Zona Euro este o etapă a Sistemului Monetar European. ZONA EURO reprezintă o zonă
monetară care are o monedă comună, o politică monetară unică şi o politică unică în privinţa ratei de
schimb, iar vechile monede naţionale sunt eliminate.
Sistemul euro
Sistemul euro este constituit din Bancile Centrale ale Zonei euro si BCE (Banca Centrala
Europeana). Consiliul Guvernatorilor al BCE a ales acest termen pt a desemna dispozitivul care permite
sistemului european al bancilor centrale sa-si indeplineasca misiunile in cadrul Zonei euro, dorindu-se
mentinerea unei distinctii intre Sistemul euro si Sistemul European al Bancilor Centrale atata timp cat
exista state membre ale UE care n-au adoptat euro.
Obiectivul principal al Sistemului euro este mentinerea stabilitatii euro, ceea ce reprezintă
stabilitatea preturilor in Zona euro. Sistemul euro va sustine si politicile generale economice din cadrul
Uniunii. Sistemul European al Bancilor Centrale reprezintă BCE şi BC nationale ale tuturor statelor
membre UE.
Criteriile de convergenţă :
Orice ţară membră a Uniunii Europene care îndeplineşte criteriile de convergenţă poate adera la
zona Euro şi nu există o limită prestabilită în ceea ce priveşte numărul de ţări care pot fi integrate în
acestă zonă.
Criteriile de convergenta trebuie indeplinite pentru a putea adopta Euro. Acestea au fost
stabilite prin Tratatul de la Maastrich si reprezinta testul economic de evaluare a statului, de pregatire a
unei economii pentru a participa la Uniunea Economica si se refera la obiectivele care trebuie mentinute
in domeniile inflatiei, finantelor publice, ratelor dobanzii si a cursurilor de schimb:
I. Inflatia → mentinerea stabilitatii preturilor
Rata medie a inflatiei din ultimele 12 luni trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 procente rata
inflatiei din primele 3 state cu cele mai reduse rate ale inflatiei.
II. Finantele publice
a.deficitul bugetar consolidat al statului respectiv < 3% din PIB.
b.datoria publica < 60% din PIB.
III. Rata dobanzii
Randamentul mediu al titlurilor de stat pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2
pct. procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele 3 state cu cele mai reduse niveluri ale
inflatiei.
IV. Cursurile de schimb
Trebuie sa se mentina in anumite marje de fluctuatie (+ - 15%) convenite prin mecanismele ratelor de
schimb europene pt cel putin 2 ani fara a se proceda din proprie initiativa la deprecierea monedei fata
de celelalte monede ale statelor membre.
Definitie: Mecanismul Cursului de Schimb =Aranjment pentru cursul de schimb in care o moneda are o
paritate centrala fata de euro, iar cursul de schimb nu poate fluctua fata de aceasta paritate cu mai mult
de 15%, in sus sau in jos.
Participarea la acest mecanism pentru o perioada minima de doi ani este unul din criteriile ce trebuie
indeplinite pentru a putea intra in zona euro.
CIRCULATIA MONETARA
process al schimbului de marfuri care prin mijlocirea banilor, determina transformarea marfurilor in
bani si apoi a banilor in marfuri si cuprinde 2 momente distincte vanzarea si cumpararea.
Corculatia monetara este determinata de totalitatea operatiunilor effectuate cu masa monetara,
concretizate in incasarile si platile banesti, determinate de circulatia marfurilor, prestarea de servicii si
executarea de lucrari in cadrul unui stat.
Operatiunile cu masa monetara se deruleaza intre pers. fiz si juridice. In functie de posibilitatile bancii
centrale de a supraveghea circulatia monetara se disting 2 forme de manifestare a acesta:
➢ circulatia monetara legala (se deruleaza prin conturi)
➢ circulatia monetara paralele (in numerar)
STABILITATEA SI ECHILIBRUL MONETAR
1. Puterea de cumparare:
- Banii reprezinta un ansamblu de mijloace sub forma monetara si a semneleor de valoare
care prin decizia statului circula ca purtatoare a unei anumite puteri de cumparare.
- Puterea de cumparare a banilor face distinctia intre puterea de cumparare interna a unei
entitati monetare, puterea de cumparare a populatiei si puterea de cumparare a monedei
nationale fata de alte monede.
2. Stabilitatea monetara:
- Stabilitatea monetara= posibilitatea mentinerii unei monede la intervale diferite de timp.
- In Romania un rol central revine BNR care are drept obiectiv fundamental asigurarea
stabilitatii preturilor. Pentru atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de
politica monetara, valutara, de credit si de plati.
3. Devalorizarea monetara:
- Devalorizarea monetara= reducerea legala a valorii valutare paritare a monedei.
- Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii monetare
- Categorii de devalorizare monetara :
a. devalorizare explicita: masura luata de stat si exprimata intr-un act normativ

b. devalorizare implicita: proces econ.-fin. cu caracter de continuitate care afecteaza in permanenta
moneda unui stat- statul nu exprima intr-un act normativ existenta devalorizarii
c. devalorizare defensiva: operatiune de omologare oficiala a pierderii unei monede in urma unei inflatii
d. devalorizare ofensiva: procedeu de stimulare pe cale monetara a exportului practicat de catre state
pt.perioade scurte de timp
e. devalorizare totala: specifica situatiei in care nivelul a ajuns atat de scazut incat impiedica derularea
corecta a functiilor
monetare - solutia: inlocuirea vechii monede cu o moneda noua prin reforma monetara .
INFLATIA MONETARA
Este o criză monetară care afectează stabilitatea monetară .

Inflatia = o rupere de echilibru la un moment dat intre masa monetara si masa de bunuri si servicii de pe
piata prin inmultirea semnelor monetare intr-o astfel de masura incat sa determine un fenomen de
crestere a preturilor si ulterior de depreciere monetara.
Forme de manifestare:
a. gradul de depreciere :
1) latenta: se mentine inca increderea publicului in moneda nationala
2) reala: deprecierea banului se accentueaza; se pierde increderea in moneda nationala, iar producatorii
nu mai vand marfuri in moneda nationala
3) excesiva: deprecierea monetara impiedica exercitarea functiilor specifice de catre moneda nationala.
b. cresterea preturilor:
1) relativa: cresterea preturilor< (mai mică) cresterea masei monetare
2) absoluta: invers.
c. ordinul de marime – rata inflaţiei :
1) inflaţia “târâtoare” sau “latentă”- în cadrul căreia creşterea preţurilor nu depăşeşte 3 – 4 % pe an
2) inflaţia deschisă - creşterea preţurilor evoluează între 5 – 10 % pe an;
3) inflaţie galopantă - creşterea preţurilor este, anual, peste 15 % -fapt care provoacă mari dezechilibre
economico – sociale.
4) hiperinflaţia forma paroxistică a oricărei inflaţii, pune în evidenţă trei caracteristici esenţiale ale
oricărei inflaţii:
- existenţa unui deficit bugetar;
- creşterea cantităţii de monedă emisă;
- determinarea valorii monedei în raport cu valutele străine.
Deflaţia= fenomenul invers inflaţiei atunci când moneda se apreciează, iar cantitatea de masă monetară
devine insuficientă pentru acoperirea bunurilor şi serviciilor de pe piaţă.
SISTEMUL BUGETAR SI ACTIVITATEA BUGETARA
CONCEPTUL SISTEMULUI BUGETAR

Sistemul bugetar reprezintă principalul plan financiar al statului, prin care sunt prevăzute
veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp, fiind alcătuit dintr- un ansamblu de
bugete distincte care sunt elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie.
(Bugetul) Sistemul bugetar este instrumentul tehnic prin care se gestionează banul public.
Sistemul bugetar roman cuprinde un sistem unitar de bugete reglementate pt. administratia publica
centrala in L 500/2002 si , respectiv, pt. administratia publica locala in L 273/2006.
Natura juridică
Literatura de specialitate reţine următoarele norme in ceea ce priveşte natura juridică a sistemului
bugetar astfel:
1. act administrativ;
2. lege propriu-zisa;
3. lege si act administrativ;
4. act de planificare financiara;
5. principalul plan financiar al statului care se bucura de caracter executoriu ➔ are natură juridică de
lege
Sistemul bugetar reprezintă principalul plan financiar al statului care cuprinde indicatori financiari
privind modul de realizare al veniturilor si al cheltuielilor statului. Leguitorul dezbate si adopta Legea
bugetara anuală de aprobare a sistemului bugetar.
Conţinutul sistemului bugetar

Conţinutul sistemului bugetar reprezintă ansamblul veniturilor şi cheltuielilor publice.
A. Veniturile publice reprezintă sursele pentru constituirea banului public.
În activitatea statului modern sursele de formare a Banului Public se împart în două mari categorii: →
surse ordinare - normalitatea într-un stat modern →taxele şi impozitele = fiscalitatea statului modern
→ surse extraordinare - excepţia, autorităţile statului apelează atunci când sursele ordinare sunt
insuficiente.
Veniturile ordinare sunt Venituri care se încasează cu regularitate la buget şi sunt alcătuite din resurse
băneşti colectate în baza prevederilor legale, în principal Legea finanţelor publice şi Legea finanţelor
publice locale.
veniturile publice ordinare sunt alcătuite din:
- Venituri fiscale: impozite si taxe
- Venituri nefiscale: obtinute in urma administrarii proprietatilor statului.
- Venituri parafiscale (uneori): anumite taxe speciale pe care comunitatile locale le pot stabili
pt. o perioada determinata de timp in vederea realizarii unui obiectiv specific.
- Veniturile extraordinare sunt venituri la care statul apelează în cazuri excepţionale atunci
când resursele curente nu acoperă integral cheltuielile bugetare
Categorii de surse ale veniturilor extraordinare:

- Împrumuturile (pe piata interna; pe piata externa)
- creditul = împrumutul care vizează banii → preţul creditului = dobânda; garantat;
rambursabil.
- datoria publică = Statul se împrumută → pe plan intern ; credit → bancar – intern şi
internaţional (instituţii financiare internaţionale); → guvernamental – între state, guverne
Orice credit are serviciul datoriei publice externe = dobânda şi alte condiţii, condiţionalităţi.
- vânzarea unei părţi din rezerva de Aur şi rezerva valutară, bunuri mobile (acţiuni) şi
imobile aparţinând statului,
- emisiunea monetară (care nu e recomandata → Bani fără acoperirea în mărfuri şi servicii →

inflaţie).
- sumele realizate din amenzi, succesiunile vacante, valorificarea bunurilor confiscate,
abandonate şi fără stăpân.
Cheltuielile publice = reprezintă destinaţia Banului Public, modalităţi de repartizare şi utilizare a fondului
bănesc bugetar în vederea atingerii obiectivelor generale ale socieţii.
Tipuri de cheltuiei publice:
1) cheltuieli pentru finanţarea activităţilor sociale – cea mai important – învăţământ, sănătate, cultură,
protecţie socială, activităţi sociale, şomaj, pensie, sport, etc.
2) cheltuieli pentru finanţarea activităţilor economice – investiţiile de stat - infrastructura (rutieră,
feroviară, canalizare şi apă, gaze natural, telecomunicaţii)
3) cheltuieli militare (venituri uriaşe, profit mic):
-directe (intretinerea trupelor, armament)
-indirecte (lichidarea urmarilor unui razboi
4) cheltuieli pentru funcţionarea aparatului de stat (nu întreţinerea – menţinerea structurii deoarece s-
ar putea să ai nevoie cândva de ea şi nu acum) ➔ pentru strucuturi necesare doar acum.
5) pentru cercetare-dezvoltare: cercetare fundamentala sau aplicativa.
Cheltuieli bugetare :
1. planificate
2. alte cheltuieli din rezerva bugetară - situaţii imprevizibile ce nu pot fi planificate:
- calamităţi naturale
- cheltuieli suplimentare neprevăzute în realizarea investiţiilor de stat
Părţile componente ale sistemului bugetar :

Structura bugetara a unui stat depinde de tipul de stat, respectiv:
- state de tip unitar: o legislatie unica, organe unice ale adm. publ. centrale si org.autonome
in teritoriu.
- state de tip federal: federatie+state membre ale federatiei+UAT
In Romania, sistemul bugetar este unul specific unui star unitar. Sistemul bugetar nu este alcatuit dintr-
un document unic, ci se prezinta sub forma unui ansamblu de bugete.
Procedura bugetară
Procedura bugetară reprezintă ansamblu de acte şi operaţiuni cu caracter tehnic şi normativ înfaptuite
de organele de specialitate în scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii exerciţiului bugetar.
Procedura bugetara se desfasoara pe parcursul a trei ani calendaristici.
Etape:
✓ elaborarea proiectelor bugetare (proiectului sistemului bugetar)
✓ aprobarea acestora
✓ execuţia bugetară
✓ încheierea exerciţiului bugetar
Principiile procedurii bugetare
1. principiul universalitatii: veniturile si cheltuielile se includ in bugete in totalitate in sume brute;
2. principiul neafectării veniturilor publice: nu este permis ca anumite venituri bugetare sa fie specific
directionate pt. acoperire unei anumite cheltuieli, sumele încasate, virate, depuse la buget se
depersonalizează;
Exceptie: avem voie in cadrul donatiilor si sponsorizarilor care pot fi afectate unei anumite destinatii.
3. principiul publicitatii: actele juridice şi operaţiunile privind Banul public trebuie să fie cunoscute de
societate;
4. principiul unitatii: veniturile si cheltuielile se inscriu intr-un singur document;
5. specializării bugetare: Veniturile şi cheltuielile publice → provenienţa veniturilor publice şi să ştiu
desţinaţia Principiul specializării privind îndeosebi cheltuielile publice, prin clasificaţia bugetară →
instrument tehnic – întocmit de MFP .
6. principiul anualitatii execuţiei bugetare: veniturile si cheltuielile publice sunt aprobate de LG
bugetara pt. o perioada de 1 an care corespunde duratei unui exercitiu bugetar
Execuţia bugetară , cea de-a treia etapă a activităţii bugetare se obtine prin realizarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor pe o perioada de 365 zile calendatisitice, dar care poate sau nu să coincidă cu
anul calendaristic.
7. Principiul unitatii monetare: operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala, toate actele
juridice şi operaţiile care privesc banul public sunt realizate, cuantificate în unitatea monetară cu putere
circulatorie pe teritoriul statului respectiv;
8. Realităţii bugetare: propunerile făcute la venituri şi cheltuieli trebuie să fie cât mai aproape de
realitate ;
9. principiul echilibrului bugetar: venituri publice ar trebui sa acopere cheltuielile publice.
- teoria deficitului controlat : buget deficitar duce la o situaţie rezonabilă cu un max 3% PIB
ETAPELE PROCEDURII MONETARE
1. Elaborarea proiectului sistemului bugetar

Proiectele legilor bugetare si proiectele bugetului de stat se elaboreaza de Guvern prin MFP avand in
vedere in principal urmatoarele criterii:
- prognozele indicatorilor macroeconomici si ai indicatorilor sociali pt. anul avut in vedere si pt. urmatorii
3 ani
- politicile fiscale si bugetare
- politicile si strategiile sectoriale (ex. reducerea mineritului)
- prevederile acordurilor intl. de natura financiara semnate sau ratificate
- propunerile ord. pr. de cr., programele de finantare propuse de ei, propunerile de defalcare si transfer
catre bugetele locale
- posibilitatile de finantare a deficitului bugetar
Elaborarea proiectului sistemului bugetar (proiectelor legilor bugetare anuale şi ale bugetelor) priveşte:
a) Elaborarea proiectul bugetului de stat
b) Elaborarea proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat
c) Elaborarea proiectelor bugetelor locale
Legea nr. 500/2002 stabileşte calendarul bugetar.
2. Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale

Guvernul supune spre aprobare Parlalemtului proiectele legilor bugetare, proiectele de buget,
proiectele eventualelor legi de ratificare si contul general anual de executie.
Daca legile bugetare anuale si proiectele de buget depuse în termen legal nu au fost adoptate de
catre Parl. pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui la care se refera proiectele de
buget, Guv. solicita Parl. aplicarea unor proceduri de urgenta.
În ceea ce priveşte sistemul unitar de bugete, se aproba prin lege bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe si bugetele
fondurilor externe nerambursabile.
Bugetele locale ➔ la nivel judeţean/ municipii/ oraşe/ comune → la consiliul judeţenean/ la

consiliul local sunt depuse 3 documente:
- proiectul bugetului local
- proiectul Hotărârii de consiliu judeţean pentru aprobarea Bugetului Local/ proiectul H. Consiliului Local
- rapoartele comisiilor de specialitate
LEGEA BUGETARA ANULALA
Contine orice legi bugetare si prevede in principal urmatoarele:

➢ la venituri: estimarile anului bugetar
➢ la cheltuieli: creditele bugetare aprobate, deficitul/ excedentul bugetar si reglementarile specifice
exercitiului bugetar in cauza
➢ temeiul juridic privind răspunderea executivului
Anexele legilor bugetare cuprind intre altele:

▪ sintezele bugetelor componente ale sistemului unitar de bugete
▪ bugetele ordonatorilor si anexele acestora
▪ sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora catre
bugetele locale
Veniturile si cheltuielile se grupeaza în buget pe baza clasificatiei bugetare .
EXECUTIA BUGETARA
Execuţia bugetară reprezintă ansamblul de acte si operatiuni prin care se realizeaza urmatoarele etape:
- repartizarea pe trimestre a venituri si cheltuieli publice
- executia de casa bugetara
- realizarea veniturilor
- efectuarea cheltuielilor
Etape:
1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare - Conform principiului anualităţii
execuţiei bugetare coroborat cu principiul realităţii (calculul probabilităţii) de facto în cadrul execuţiei
bugetare realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor se repartizează pe trimestre în funcţie de
specificul activităţilor social-economice
2. Execuţia de casă bugetară/ a sistemului bugetar : Execuţia de casă bugetară presupune acte şi
operaţiuni de încasare, păstrare şi eliberare a mijloacelor băneşti din bugetul de stat reprezintă un
complex de operaţiuni. Instituţiile publice efectuează operaţiuni de încasare şi plăţi prin unităţile
teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri,
cheltuieli şi disponibilităţi.
3. Realizarea veniturilor bugetare :Presupune în concret încasarea la Buget a sumelor de bani prevăzute
în bugetului de stat.
Principiile care stau la baza realizării veniturilor bugetare:

1) obligaţia realizării veniturilor la termenele şi în cuantumul legal-repartizarea pe trimestre;
2) veniturile prevăzute în buget reprezintă obligaţii minime – pentru autorităţile statului.
Efectuarea cheltuielilor bugetare = eprezintă repartizarea banului public de la buget către
destinaţiile legale prevăzute prin alocaţii bugetare (credite bugetare) Alocaţiile bugetare/ creditele
bugetare reprezintă sumele alocate de la buget din BP conform destinaţiei legale- alocarea spre
destinaţiile legale a bugetului de stat.
Principiile care guvernează efectuarea cheltuielilor publice:

1) obligaţia efectuării cheltuielilor publice conform destinaţiei legale;
Per a contrario schimbarea neprevăzută de lege a destinaţiei bugetului de stat duce la tragerea
răspunderii juridice prin infracţiunea de deturnare de fonduri, diferită de infracţiunea de delapidare.
Există situaţii obiective prevăzute de lege – excepţii: transferarea, virarea, suplimentarea,
anticiparea, blocarea, anularea.
2) cheltuielile publice reprezintă obligaţii maxime.
Ordonatorii bugetari/ de credite bugetare

Sunt ordonatori bugetari conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică care au dreptul de a
folosi, utiliza şi/sau repartiza alociţiile bugetare.
În funcţie de organizarea aparatului de stat central şi local, ordonatorii bugetari sunt clasificaţi în trei
categorii:
1) principali
2) secundari
3) terţiali
Modificarea destinaţiei creditelor bugetare
Modificarea destinatiei crededitelor bugetare reprezintă exceptie de la principiul conform caruia
creditele bugetare aprobate pt. un ord. pr. nu pot fi utilizate de un alt ord. pr. dupa cum nici cred.bug
aprobate la un capitol, de principiu, nu pot fi utilizate pt. finantarea altui capitol.
Excepţii:
A. Virarile de credite bugetare = operatiuni de trecere a sumelor bugetare neutilizate de la subdiviziuni
ale clasificatiei bugetar, unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt insuficiente.
B. Transferurile de credite bugetare= in situatia in care in timpul exercitiului bugetar au loc treceri de
unitati;
C. Suplimentarea creditelor bugetare= legile bug. anuale prevad posibilitatea de suplimentare de
fonduri pe actiuni, obiective in functie de evolutia anumitor indici de preturi sau pt. cazuri exceptionale.
D. Anticiparea creditelor bugetare = Pentru finanţarea unor acţiuni social-culturale şi acoperirea unor
cheltuieli economice de interes local, organele de decizie ale unităţilor administrativ-teritoriale pot
încuviinţa utilizarea unor fonduri de până la 50% din sumele încasate din veniturile proprii ale bugetelor
locale respective peste cele aprobate.
E. Blocarea alocaţiilor bugetare =intervine în situaţii de suspiciune folosirea şi destinaţia Banului Public,
pentru evitarea, prevenirea, pagubelor, prejudiciilor legate de folosirea bugetului de stat, este posibil
până la finele trimestrului III – 30 sept.
F. Anularea creditelor bugetare= ordonatorii de creditare au obligatia de a analiza lunar si de a propune
MFP anularea creditelor aferente sarcinilor desfiintate sau amanate.
Procedura încheierii execuţiei bugetare

Procedura incheierii executiei bugetare reprezintă etapa de finalizare a procedurii bugetare in
ansamblu. Ea se concretizeaza in contul general anual de executie bugetara.
Guvernul analizeaza si prezinta spre adoptare Parlamentului conturile anuale de execexecuţie pana la 1
iulie a anului urmator celui de executie. Conturile se aproba prin lege dupa verificarea acestora de catre
Curtea de Conturi.
Contul datoriei publice cuprinde contul datoriei publice interne, externe directe a statului si
situatia garantiilor guvernamentale pt.credite interne si externe contractate de diferite pers.jur.
Controlul activităţii bugetare

Parlamentul exercita un control politic pe baza documentatiei de la Guv. in cursul anului bugetar.
Controlul se poate exercita la cerere/ oficiu si urmareste evolutia exec.bug. atat cu privire la realizarea
veniturilor, cat si cu privire la efectuarea cheltuielilor.
Curtea de Conturi prezinta Parl. anual un raport asupra conturilor de gestiune ale bunului public din
exercitiul bugetar expirat. Raportul va menţiona si eventualele nereguli constatate. Pt.a asigura o
autonomie decizionala pt. Curtea de Conturi prin lege membrilor ei.
MFP exercita un control administrativ-financiar. Acest control se exercita prin organe de specialitate si
urmareste modul de realizare a veniturilor, realizarea cheltuielilor, limitarea cheltuielilor de functionare,
eliminarea cheltuielilor considerate inoportune sau neeconomice, utilizarea fondurilor conform
destinatiei.
VENITURILE SI CHELTUIELILE PUBLICE
Noţiune şi clasificare
Veniturile publice reprezintă totalitatea resurselor băneşti ale statului, fiind un indicator financiar, în
cadrul bugetelor, care desemnează (re)sursele şi sumele care se pun la dispoziţia statului.
Acestea se înscriu în Bugetul de stat cu sumele lor minime astfel încât efectivul lor poate fi mai
mare.
Veniturile publice sunt clasificate în ordinare şi extraordinare.
a) veniturile ordinare ➔ sunt reprezentate de impozite, taxe, contribuţii sociale şi contribuţii la fondurile
speciale extrabugetare, reprezentând venituri ordinare planificate fie prin Bugetul de Stat şi prin
Bugetele locale, fie prin Bugetul Asisurărilor Sociale de Stat
b) veniturile extraordinare ➔ sunt reprezentate de împrumuturi interne sau externe, emisiunea de
obligaţiuni de stat şi bonurile de tezaur (datoria publică); precum şi împrumuturile acordate din
disponibilităţile Trezoreriei Statului, împrumuturile temporare în condiţiile art.69 din Legea nr. 500/2002
a finanţelor publice şi art.72 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, precum şi transferurile şi
virările de credite bugetare, ce apar în cadrul operaţiunii de consolidare bugetară.
Veniturile publice ordinare

Impozitele
Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlul nerambursabil, datorată, conform
legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin
sau bunurile pe care le posedă
Taxele
Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de-a doua categorie principală de venituri de la bugetul de
stat. Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora
de către instituţii publice.
Contribuţiile
Contribuţiile constituie prelevări obligatorii ale unor părţi din veniturile PF şi PJ, cu sau fără posibilitatea
obţinerii unei contraprestaţii, constituind resurse pentru fondurile de asigurare publice.
Principalele impozite datorate bugetului de stat sunt:

 impozitul pe profit;
 impozitul pe venit;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 taxele vamale.
Principalele impozite şi taxe datorate bugetelor locale sunt:
 impozitul pe clădiri;
 impozitul pe teren;
 taxa asupra mijloacelor de transport;
 impozitul pe spectacole;
 taxa hotelieră;
 taxe speciale.
 Constituie venit la bugetul local sumele provenite din dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor
şi taxelor locale, taxele de timbru prevăzute de lege, taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege.
Precum şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat- bugetele locale beneficiază de sume
defalcate din impozite reprezentând venituri ale statului.
Veniturile publice extraordinare

Împrumuturile acordate din disponibilităţile Trezoreriei Statului
Pentru acoperirea unor cheltuieli ce nu pot fi acoperite din veniturile ordinare se pot utiliza
disponibilităţile contului general al trezoreriei statului.
Rambursarea fondurilor împrumutate ➔ va fi garantată cu veniturile estimate a fi încasate în
anul bugetar respectiv, în condiţiile respectării garantării, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.
Nerambursarea împrumutului până la 31 decembrie atrage autorizarea direcţiilor generale ale
finanţelor publice de a executa contul unităţii administrativ-teritoriale în cauză.
Împrumuturile temporare în condiţiile art.69 din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice şi art.72 din
Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale
A. Ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază
de convenţie, (în baza documentaţiilor temeinic fundamentate) în cazul insuficienţei fondurilor la
înfiinţarea unor instituţii publice sau activităţi (unităţi) finanţate integral din venituri proprii, în
subordinea lor (a ordonatorilor)- rambursabile integral în termen de 6 luni de la data acordării.
Această categorie de împrumut nu de confundă cu transferul bugetar sau virarea de credite bugetare
efectuate în aceleaşi scopuri.
B. Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot acorda
împrumuturi fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie, (în baza documentaţiilor temeinic
fundamentate) în cazul insuficienţei fondurilor la înfiinţarea unor instituţii şi servicii publice sau a unor
activităţi finanţate integral din venituri proprii, în subordinea unor ordonatori principali de credite.
-Rambursabile integral în termen de un an de la data acordării.
- Nerambursarea la termenul stabilit atrage aplicarea de dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul
celor existente pentru creanţele bugetare, potrivit legii.
Datoria publică
Deoarece venituri ordinare nu reuşesc să acopere integral necesarul de cheltuieli al sistemului
bugetar se apelează la venituri extraordinare, care pot fi atrase de bugetul de stat, bugetele instituţiilor
publice, bugetele locale.
Veniturile extraordinare pot fi contractate de către autorităţile administraţiei publice locale pt.
bugetele locale şi de către MFP pt. bugetul de stat.
Ansamblul veniturilor extraordinare, adică totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe

ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate ditect sau garantate de stat prin
Ministerul Economiei şi Finanţelor, în numele României, de pe pieţele financiare, formează datoria
publică.
Datoria publică se clasifică în datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.
Datoria publica guvernamentala reprezintă totalitatea obligatiilor financiare interne si externe
ale statului roman la un moment dat, provenind din imprumuturile contractate de pe pietele financiare
in mod direct sau garantate in numele statului roman de catre Guv.Ro. sau MFP.
Datoria publica locala reprezintă totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale
autoritatilor administratiei publice locale la un moment dat, provenind din imprumuturi contractate
direct sau garantate pe pietele financiare.
Totalitatea sumelor reprezentand rata de capital, dobanzi, comisioane, orice alte conturi
aferente dat.pub. la o anumita data sau pt. o anumita perioada alcatuieste serviciul datoriei publice.
Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezinta o obligatie neconditionata si
irevocabila a statelor de plata, a capitalului, dobanzilor si oricaror altor costuri aferente imprumuturilor
contractate sau garantate.
Datoria publică se contractează prin instrumentele datoriei publice:
1. titlurile de stat emise pe piata interna/ externa= instrumente financiare care atesta dat.pub.sub forma
certificate de Trezorerie, depozit sau alte instrumente reprezentand imprumuturi in lei si valuta.
2. imprumuturile de stat= contractate de la banci, alte institutii de credit, pers.jur romane/ straine,
institutii financiare intl. sau alte asemenea entitati
3. imprumuturi temporare din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei statului
4. garantiile de stat -BNR si alte institutii financiare, in temeiul unor conventii incheiate cu MFP, pot
exercita functia de agent de inregistrare a dat.pub.interne sau componente ale acesteia precum si alte
activitati legate de emiterea si administrarea titlurilor de stat.
Cheltuielile publice
Noţiune şi clasificare
Cheltuielile publice reprezintă modalitatea de repartizare si utilizare a resurselor bugetare in vederea
satisfacerii necesitatilor generale ale societatii.
Pt. indeplinirea functiei sale principale, orice stat efectueaza cheltuieli privind urmatoarele domenii
principale:
➢ social
➢ cercetare-dezvoltare
➢ apararea nationala
➢ Ch pt.functionarea aparatului de stat
➢ Ch cu caracter economic
Cheltuieli în domeniul social:
În această categorie intră:
1) cheltuieli pt. finanţarea învăţământului (investiţii în capital uman);
2) cheltuieli pt. sănătate;
3) cheltuieli pt. organizarea sistemului securităţii sociale, asistenţa socială etc.
Finantarea cheltuielilor pt. invatamant se asigura pe seama resurselor bugetare, a

imprumuturilor contractate pe piata de colectivitatile locale, precum si pe seama resurselor provenind
din taxe scolare, donatii,venituri din exploatarea proprietatilor scolilor si altele.
Se considera in doctrina financiar-econ. faptul ca educatia si pregatirea profesionala sunt cele mai
importante investitii in capitalul uman.
Cheltuieli pt.sanatate difera in functie de varsta beneficiarului si de mobilul urmarit prin

asistenta medicala. Pt. prevenirea imbolnavirilor si pt.pastrarea sanatatii, in unele state se introduc
servicii medicale profilactice alaturi de servicii medicale stomatologice si servicii medicale curative.
Sistemul de asigurări sociale presupune plata pensiilor la care se adauga diferite categorii de ajutoare in
caz de boala, pt.accidente de munca, diverse alocatii si indemnizatii cum ar fi cele pt.someri sau
pers.defavorizate.
Sistemul public acordă pensii pt. limită de vârstă, pensii anticipate, de invaliditate şi pensii de urmaş. De
regula, beneficiarii indemnizatiei de somaj sunt considerati asigurati in sist.de asigurari sociale si in
sist.de asigurari de sanatate.
Cheltuieli pt. cercetare-dezvoltare
În această categorie intră:
1. cheltuieli pt. cercetare fundamentala: are ca obiect dezvoltarea cunostintelor intr-un anumit domeniu
al stiintei
2. cheltuieli pt. cercetarea aplicativa: are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee
tehnologice
3. cheltuieli pt. dezvoltare: urmareste valorificarea prealabila a posibilitatilor realizarii unui produs pe
scara industriala prin constituirea de prototipuri, statii pilot etc.
Rezultatul activitatii de cercetare se materializeaza in elucidarea unor aspecte cu caracter
teoretic sau in rezolvarea unor probleme cu caracter practic legate de nevoile economiei nationale.
Sursele de finantare a acestor cheltuieli publice provin de la bugetul de stat, agentii economici, din
programe de cooperare internaţională
Cheltuieli militare
Sunt cheltuieli neproductive care afecteaza in mod deosebit economiile statelor in curs de
dezvoltare.
Se observa ca in statele in curs de dezvoltare rtimul de crestere a cheltuieli militare depaseste uneori de
cateva ori ritmul cresterii V national.
Cheltuieli militare sunt impartite in directe si indirecte
Productia militara reprezintă marfa cu caracter deosebit, cu piete de desfacere speciale. Productia
militara beneficiaza de plasament sigur si de regim de comercializare special.
Cheltuieli pt.functionarea aparatului de stat
Institutiile publice actioneaza ca organe ale puterii sau ale administratiei de stat alese sau numite si se
preocupa de cele mai variate probleme, de la elaborarea si adoptarea de norme, intretinerea relatiilor
diplomatice, stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor, investitii in servicii municipale, pana la
sistematizarea teritoriala, construirea si mentinerea infrastructurii si protectia mediului inconjurator.
Cheltuieli pt. finanţarea activităţii economice
Functia economica a statului se manifesta, intre altele, in dezvoltarea sistematica a ramurilor
economiei nationale, potrivit cerintelor legilor economice: fiecare stat aloca o parte din resurse
pt.sustinerea dezvoltarii constante a economiei nationale.
Resursele banesti destinate finantarii economiei servesc la acoperirea Ch bugetare destinate
realizarii urmatoarelor directii principale:
- dezvoltarea sectorului de stat;
- finantarea investitiilor de stat.
Controlul financiar şi răspunderea juridică în domeniul financiar

Controlul financiar reprezintǎ un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a
deficienţelor şi de stabilire a mǎsurilor necesare pentru restabilirea legalitǎţii.
Controlul financiar îndeplineşte şi anumite funcţii: funcţia de evaluare, preventivǎ, de
documentare, recuperatorie şi funcţia pedagogicǎ.
Controlul financiar, care face parte din controlul economic, are drept scop cunoaşterea de cǎtre
stat a modului în care sunt administrate şi cheltuite mijloacele materiale şi financiare puse la dispoziţie
de stat, şi în consecinţǎ, urmǎreşte asigurarea şi consolidarea unui echilibru financiar, eficienţa
economico-financiarǎ, precum şi dezvoltarea economiei naţionale.
Controlul financiar trebuie deosebit de controlul fiscal.
Actele şi operaţiunile supuse controlului financiar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
legalitate, oportunitate, eficienţă, economicitate, realitate, necesitate.
Principalele instituţii cu atribuţii de control financiar în România sunt:
1) Curtea de Conturi a României;
2) Ministerul Finanţelor Publice.
Formele de control
Clasificare
În funcţie de momentul în care se desfǎşoarǎ, se disting urmǎtoarele forme de control:
 controlul financiar preventiv;
 controlul financiar concomitent;
 controlul financiar ulterior;
Controlul financiar preventiv
Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verificǎ legalitatea şi regularitatea
operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public înainte de aprobarea
acestora.
Acest control se prezintǎ sub douǎ forme:
a) controlul financiar preventiv propriu;
b) controlul financiar preventiv delegat.
Controlul financiar concomitent
Controlul financiar concomitent (sau simultan/ operativ/ curent) se exercitǎ în timpul desfǎşurǎrii
proceselor economice şi financiare, în acelaşi timp sau paralel cu efectuarea actelor şi operaţiunilor pe
care le presupun aceste activitǎţi, în scopul de a se putea intervene pentru corectarea sau eliminarea
deficienţelor ori a ilegalitǎţilor.
Noţiuni generale
Controlul intern reprezintǎ ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitǎţii publice, inclusiv
auditul intern, stabilite de conducere în concordanţǎ cu obiectivele acestuia şi cu reglementǎrile legale,
în vederea asigurǎrii administrǎrii fondurilor în mod economic, eficient şi eficace.
Controlul intern se exercitǎ în interiorul instituţiei publice, de cǎtre conducǎtorul
acesteia sau de cǎtre funcţionarii anume desemnaţi de acesta şi se face fie la cerere, fie din oficiu.
Scopul final al organizǎrii controlului intern este buna gestiune financiarǎ.
Controlul intern poate fi un control general sau specializat, iar din cadrul controlului financiar intern
specializat face parte auditul public intern.
Auditul public intern
Auditul public intern se exercitǎ asupra tuturor activitǎţilor desfǎşurate într-o entitate publicǎ
sau asupra entitǎţilor subordinate ierarhic şi presupune ca funcţionarii angrenaţi în aceastǎ activitate sǎ
nu fie implicaţi în elaborarea procedurilor de
control intern şi în desfǎşurarea activitǎţilor supuse auditului public intern.
Este o activitate funcţional independentǎ şi obiectivǎ, care dǎ asigurǎri şi consiliere conducerii
unei entitǎţi publice pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând
activitǎţile acesteia. Ajutǎ entitatea publicǎ sǎ îşi îndeplineascǎ obiectivele printr-o abordare sistematicǎ
şi metodicǎ, care evolueazǎ şi îmbogǎţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea
riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.
Potrivit legii, existǎ trei forme de audit:

a) auditul de sistem,
b) auditul performanţei,
c) auditul de regularitate.
Auditorii interni sunt funcţionari publici care trebuie sǎ aibǎ o atitudine imparţialǎ, sǎ nu aibǎ
prejudecǎţi şi sǎ evite conflictele de interese.
Controlul financiar ulterior
Noţiuni generale
Controlul financiar ulterior se exercitǎ asupra actelor şi operaţiunilor economico-financiare,
dupǎ ce acestea au fost executate.
Este considerat controlul cel mai eficient întrucât se realizeazǎ temeinic, cu amǎnunţire, fǎrǎ a fi
stânjenite activitǎţile curente ale unitǎţilor controlate, asupra actelor şi operaţiunilor deja încheiate.
Acest tip de control este reglementat ca şi atribuţie a Curţii de Conturi.
Curtea de Conturi a României
Potrivit art. 140 din Constituţie, Curtea de Conturi exercitǎ controlul asupra modului de formare,
de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Litigiile
rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţioneazǎ de instanţele judecǎtoreşti specializate.
Curtea de Conturi, prezintǎ anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale
bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinând şi neregularitǎţile constatate. Potrivit
legislaţiei în vigoare, acest raport se publicǎ în Monitorul Oficial.
Curtea de Conturi este reglementatǎ prin Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi, republicatǎ. Astfel, Curtea de Conturi este instituţia supremǎ de audit.
Funcţia de control a Curţii de Conturi se realizeazǎ prin proceduri de audit public extern.
Potrivit legii organice a Curţii, auditul public extern reprezintǎ activitatea de audit desfǎşuratǎ de Curtea
de Conturi, care cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţei. Auditul financiar este
activitatea prin care se urmǎreşte dacǎ situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi
reglementǎrile în vigoare, furnizându-se în acest sens o opinie.
Auditul performanţei este definit ca fiind evaluarea independentǎ a modului în care o entitate,
un program, o activitate sau o operaţiune funcţioneazǎ din punctele de vedere ale eficienţei,
economicitǎţii şi eficacitǎţii.
Curtea îşi desfǎşoarǎ activitatea în mod autonom şi funcţioneazǎ pe lângǎ Parlamentul
României.
Articolul 14 şi art. 141– 147 stabilesc organizarea şi funcţionarea Autoritǎţii de Audit, care are atribuţii şi
proceduri de lucru proprii, în vederea îndeplinirii unor obligaţii în domeniul auditului extern, ce revin
României în calitate de stat menbru al UE pentru fonduri nerambursabile.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operaţional faţǎ de
Curtea de Conturi şi faţǎ de celelalte autoritǎţi responsabile cu gestiunea şi implementarea fondurilor
comunitare nerambursabile.
Autoritatea de Audit este singura autoritate naţionalǎ competentǎ sǎ efectueze audit public
extern, în conformitate cu legislaţia comunitarǎ şi naţionalǎ, asupra fondurilor comunitare. In tot
cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma ,,controlor financiar” este inlouita cu sintagma ,,auditor public
extern”, care reprezintǎ persoana angajatǎ în cadrul Curţii de Conturi, şi care desfǎşoarǎ activitǎţi
specifice de audit extern în sectorul public, potrivit modificǎrilor prevǎzute în Legea nr. 217/2008.
Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatǎ
durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilitǎţilor prevǎzute de lege pentru judecǎtori.
RASPUNDEREA JURIDICA IN DOMENTIUL FINANCIAR

Raspunderea juridica e o forma a raspunderii sociale stabilita de stat in urma incalcarii

unor norme de dr. prin fapte considerate ilicite si care determina suportarea consecintelor
corespunzatoare de catre persoana vinovata, daca e cazul, prin utilizarea fortei de constrangere a
statului.
Sanctiunile juridice aplicabile in cazul nerespectarii normelor de drept indeplinesc in principal 2
functii:
 o functie educativ-preventiva
 o functie coercitiva
Formele răspunderii juridice
Formele răspunderii juridice sunt:
1. Răspunderea penală – temeiul ei îl reprezintă infracţiunea. Principalele infracţiuni care pot fi săvârşite
sunt: delapidarea, gestiunea frauduloasă, deturnarea de fonduri, etc.
2. Răspunderea civilă – temeiul ei îl reprezintă fapta ce provoacă un prejudiciu care trebuie acoperit.
Răspunderea civilă poate fi contractuală sau delictuală.
3. Răspunderea administrativă – poate fi contravenţională, prin atingeri aduse patrimoniului, bunurilor
şi banului public, fapte ce au un grad de pericol social mai redus şi disciplinară, prin nerespectarea
contractului colectiv de muncă, a obligaţiilor contractuale.
In legatura cu executia bugetara poate interveni atragere raspunderii:

-patrimoniale
-administrative
- contraventionale
-penale
Răspunderea penală
Infractiunile specifice legate de executia bugetelor cuprinse in Codul Penal sunt:
➢ abuzul de incredere
➢ gestiunea frauduloasa
➢ delapidarea
➢ deturnarea de fonduri
Primele 3 sunt indeplinite de regula de functionari publici care nu sunt neaparat ord.de cr., pe cand
deturnarea de fonduri este o infractiune specifica ord.de cr.
Deturnarea de fonduri= schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale fara
respectarea prevederilor legale daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii econ.-fin. Sau a produs o
paguba unui organ, unei institutii de stat sau altei unitati publice.
L 500/2002 face o referire la infractiune in legatura cu incalcarea a două din principiile fundamentale ale
legii.
Răspunderea contravenţională
Incalcarea normelor imperative ale L 500/2002 constituie in majoritatea cazurilor contraventii.
Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii se poate face de CC (curtea de conturi), MFP si alte
persoane daca sunt desemnate expres prin legi speciale.
ORGANELE STATULUI CU ATRIBUTII SI RASPUNDERI IN DOMENIUL FINANTELOR PUBLICE
1. Parlamentul- organ reprezentativ suprem, unica autoritate legislative:

- Dezbate si aproba bugetul de stat, bugetul asig socilale, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe
nerabursabile;
- Adopta legea bugetara anuala si legile de rectificatr a bugetului de stat
- Adopta legea contului annual de executie
2. Guvernul- organ suprem al administratiei de stat:
- Elaboreaza proiectul bugetului de stat, proiectele legilor de rectificare a bugetului de stat,
intocmeste contul general de executie a bugetului de stat pe care le supune Parlamentului
pentru aprobare;
- Aproba si raspunde de realizarea prevederilor bugetare, exercita conducerea generala a
activitatii executive in dom finantelor;
- Examineaza periodic situatia financiara pe economie, executia bugetului public national si
stabileste mmasuri pentru imbunatatirea echilibrului financiar;
- Asigura utilizarea fondului de rezerva bugetara si a fondului de interventie.
3. Ministerul Finantelor Publice – MFP- organ de specialitate a adminsitratiei publice centrale,

aflat in subordinea givernului aplica strategia si programul de guvernare in dom. Fin . publice:
- Coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul
bugerar;
- Dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
- Emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor si forma de prezentare a acestora;
- Solicita rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri publice;
- Analizeaza propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor;
- Furnizeaaza parlamentului, la solicitarea acestuia, documente care au stat la baza
fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale;
- Blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare daca este cazul;
- Dispune masurile necesare pentru adminsitrarea si urmarirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinantarii in bani;
- Colaboreaza cu Banca Nationala la elaborarea balantei de plati externe, a balantei
creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor in domeniul monetar si valutar;
- Prezinta semestrial Guvernului si comisiilor pentru buget, finante si banci ale parlamentului,
impreuna cu BNR informari asupra modului de realizare a balantei de plati externe,
balangtei creantelor si angajamentelor externe.
- Participa in numele statului , in tara si in straintate, la tratative externe privind acordurile
bilaterale si multilaterale.
4. Ministerul Muncii si Justitiei Sociale – MMJS- functioneaza ca organ de specilitate al

administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, cu personalitate juridica:
- fundamenteaza si promoveaza proiecte de bugete care se adminsitreaza de aparatul propriu
sau institutii aflate in subordinea sa : bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor
pentru somaj, bugetulde stat- cap unde sunt trecute prestatiile pentru protectia sociala;
- elaboreaza proiectul bugetului annual pentru activitatea proprie si a institutiilor
subordinate;
- elaboreaza programele de investitii anuale si multianuale;
- analizeaza si avizeaza proiecte de acte normative initiate de ministere si alte autoritati ale
adminsitratiei publice centrale;
- organizeaza controlul financiar preventive la nivelul ministerului si avizeaza organizarea
acestuia la nivelul institutiilor subordinate;
- propune sustinerea financiara pentru acte normative initiate, cu impact la nivelul prestatiilor
de protectie sociala.
5. Casa Nationala de Pensii Publice – CNPP- instituitie publica autonoma de interes national, cu
personalitate juridica, organ de specialitate al adminsitratiei publice centrale:
- Administreaza si gestioneaza sitemul public de pensii si alte drepturi sociale, sistemul de
asigurare pentru accidente de munca, boli profesionale sub autoritatea MMJS;
- Propune MMJS indicatorii de fundamentare al bugetului de asigurari sociale de stat, face
public salariul mediu brut pe economie pentru anul urmator;
- Repartizeaza in profil territorial si pe trimester bugetul asigurarilor sociale de stat ,;
- Constituie fondul de rezerva si asigura utilizarea acestuia cf legii;
- Colecteaza si vireaza contributiile sociale pentru asiguratii individual si alte venituri;
- Calculeaza, retine si vireaza impozitul pe pensii;
- Calculeaza valoarea punctului de pensie;
- Asigura stabilirea si plata unor drepturi finantate de la bugetul de stat,;
- Elaboreaza si supune spre aprobare MMJS criteriile si metodologia care stau la baza
calculului contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
6. Casa Nationala a Asigurarilor Sanatate- CNSAS- institutie publica autonoma de interes national,
cu personalitate juridica:
- Administreaza si gestioneaza sistemul asigurarilor sociale de sanitate ;
- Adminsitreaza si gestioneaza Fondul National unic al asigurarilor sociale de sanitate
impreuna cu casele de asigurari de sanitate – institutii subordinate CNSAS
- Propune MSN proiecte de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii
Fondului National unic al asigurarilor de sanitate.
7. Consiliul General al Muncipiului Bucuresti, Consiliile Judetene si Consiliile Locale- autoritati ale
administratiei publice locale :
- Elaboreaza si aproba bugetele locale;
- Aproba bugetele locale, bugetele imprumuturilor externe si interne si bugetele fondurilor
externe nerabursabile ;
- Aproba bugetele locale ale institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele
locale;
- Stabileste, constata , controleaza, urmareste si incaseaza impozitele si taxele locale.
8. Primarul – seful administratiei publice locale :

- Exercita functia de ordonator principal de credite;
- Verifica din oficiu sau la cerere incasarea si cheltuirea sumelor din bugetul local.
9. Prefectul – representant al Guvernului in teritoriu:

- Conduce serviciile publice decocentrate ale ministerelor si alte organe ale adminstratiei
publice centrale
- Are atributie de ordonator de credtite;
- Propune proiectele bugetelor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si alte
organe ale adminsitratiei centrale.
10. Trezoreria Statului – institutie financiara de tip bancar, reprezinta sistemul prin care statul
asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice, datoria publica.
11. Curtea de Conturi a Romaniei- CCR- instituie de control asupra modului de fomare, adminsitrare
si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si sectorului public.
12. Banca Nationala a Romanie- BNR- este banca centrala a statului, organ unic de emisiune a
astatului, stabileste reglementarile in domeniul monetar, de credit, valutar si de plati si
supravegheaza activitatea tuturor societatilor bancare.
13. Agentia Nationala de Adminstrare Fiscala – ANAF- organ de specialitate al adminsitratiei

publice centrale , cu personalitate juridica, in subordonarea MFP, finantata din bugetul de stat,
asigura adminsitrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si alte venituri bugetare.
14. Directia Generala Anti Frauda – DGAF- structura fara personalitate juridica , subordonata ANAF,
cu atributii de prevenire, descoperire si conbatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si
frauda fiscala si vamala.
15. Departamentul Pentru Lupta Antifrauda- DLAF- structura cu personalitate juridica, in cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, finantata de bugetul de stat, are rol de coordinator al luptei
antifrauda.
16. Oficiul European de Lupta Antifrauda- OLAF- organism in cadrul Comisiei Europene, apara
interesele UE.

Sinteza Drept Financiar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Drept Financiar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SINTEZA DREPT FINANCIAR

INTRODUCERE IN DREPT FINANCIAR

1. Regementarea relatiilor financiare include:

- constituirea, administrarea, repartizarea si utilizarea fondului bugetar al statului;

2. Reglementarea relatiilor financiare include:

- finantele publice participa in mod direct la dezvoltarea socio-economica a societatii;

LOCUL SI IMPORTANTA DREPTULUI FINANCIAR IN DREPTUL PUBLIC

RELATIA DINTRE DREPTUL FINANCIAR SI DREPTUL FISCAL

PRINCIPIILE DREPTULUI FINANCIAR

IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR

In raport cu gradul de generalitate , specificitate se disting :

NORMELE DREPTULUI FINANCIAR

RAPORTURILE DE DREPT FINANCIAR

9. Elementele constitutive sunt subiectele, obiectul si continutul:

In functie de tipul de organizare a societatii, mecanismul economico-finannciar are urmatoarele etape:

Trecerea dintr-o forma de proprietate in alta se face prin acumularea de capital.

FINANTELE PUBLICE SI MONEDA

FINANTE PUBLICE – CATEGORIE ECONOMICO—JURIDICA

1. Notiunea de finante publice:

Teoriile finantelor publice sunt:

FINANTELE PUBLICE CA STIINTA SI DISCIPLINA JURIDICA

Finantelor publice apartin de stiintele economice insa si de stiintele juridice si stiintele

CONTINUTUL ECONOMIC, TRASATURILE SI FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE

CONTINUTUL ECONOMIC AL FINANTELOR PUBLICE

- Aparitia relatiior fianciare este determinata de transferal de valoare in forma baneasca de la

TRASATURILE FINANTELOR PUBLICE

1. Relatiile financiare sunt relatii cu character economic, intrucat apar in procesul

FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE

STRUCTURA FINANTELOR PUBLICE

Componentele structurale ale finantelor publice cf LG 200/2002 sunt:

MONEDA SI INJSTRUMENTE MONETARE

RELATIA BANI- MONEDA

-moneda conventionala- unitate de cont , fara existenta materiala propriu-zisa cu character

Cardurile bancare- cardul este un instrument de plata bazat pe tehnologie ca alternativa a

Monedele internationale DST si ECU

Moneda unică europeană

STABILITATEA SI ECHILIBRUL MONETAR

a. devalorizare explicita: masura luata de stat si exprimata intr-un act normativ

Este o criză monetară care afectează stabilitatea monetară .

SISTEMUL BUGETAR SI ACTIVITATEA BUGETARA

CONCEPTUL SISTEMULUI BUGETAR

Conţinutul sistemului bugetar

Categorii de surse ale veniturilor extraordinare:

- emisiunea monetară (care nu e recomandata → Bani fără acoperirea în mărfuri şi servicii →

Părţile componente ale sistemului bugetar :

ETAPELE PROCEDURII MONETARE

1. Elaborarea proiectului sistemului bugetar

2. Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale

Bugetele locale ➔ la nivel judeţean/ municipii/ oraşe/ comune → la consiliul judeţenean/ la

LEGEA BUGETARA ANULALA

Contine orice legi bugetare si prevede in principal urmatoarele:

Anexele legilor bugetare cuprind intre altele:

Principiile care stau la baza realizării veniturilor bugetare:

Principiile care guvernează efectuarea cheltuielilor publice:

Ordonatorii bugetari/ de credite bugetare

Procedura încheierii execuţiei bugetare

Controlul activităţii bugetare

VENITURILE SI CHELTUIELILE PUBLICE

Veniturile publice ordinare

Principalele impozite datorate bugetului de stat sunt:

Veniturile publice extraordinare

Ansamblul veniturilor extraordinare, adică totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe

Finantarea cheltuielilor pt. invatamant se asigura pe seama resurselor bugetare, a