Ipoteza dreptului financiar reprezinta imprejurarea in care urmeaza sa se aplice dispozitia cuprinsa in aceasta norma juridica.

. Dispozitia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor de drept vizata de aceste norme. Dupa felul de comportare a subiectelor dispozitiile cuprinse in aceste norme pot fi: -onerative; -prohibitive; -permisive. Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispozitii onerative. Ex.: - procedura de efectuare a cheltuielilor din bugetul de stat sau bugetele locale; -exercitarea controlului financiar al cheltuielilor. Unele din normele dreptului financiar cuprind dispozitii permisive. (Ex.: acoperirea decalajelor temporare aparute in cursul executarii bugetelor locale pe seama resursei trezorariei de stat.) Determinat tot de interesele finantelor publice, unele norme ale dreptului financiar cuprind dispozitii prohibitoare interzic acoperirea cheltuielilor bugetare prin emisie monetara. Elementul specific al normei de drept financiar este sanctiunea. Astfel, sunt stabilite sanctiuni caracteristice acestor categorii de relatii: 1. amenda baneasca sau fiscala; 2. majorari de intarziere; 3. suspendarea finantarii; 4. suspendarea creditarii; 5. majorarea dobanzilor; 6. vanzarea silita a garantiei gajului. Pe langa aceste sanctiuni in dependenta de semnificatia disciplinara, gradul de pericol social si de consecintele pagubitoare, pot fi aplicate sanctiuni administrative si unele pedepse de drept penal. Despre structura logico-juridica a cuprinsului normei dreptului financiar e semnalat faptul ca ipoteza, dispozitia si sanctiunea apar rareori in fiecare din aceste norme juridice. Prin simplificarea si rationalizarea textului actelor normative de cele mai multe ori ipoteza si dispozitia sunt contopite in textele normative iar sanctiunile sunt specificate la sfarsitul actelor normative, deoarece privesc toate dispozitiile din respectivele acte. Particularitatile si rolul normei de drept financiar pot fi mai bine intelese prin clasificarea acestor norme, care poate fi facuta dupa cateva criterii astfel, dispozitiile pot fi: -onerative ex.: obligatia de a plati taxele si impozitele; -prohibitive ex.: nu se permite acoperirea cheltuielilor prin emisie monetara; -permisive (prin emisiunea monetara la discretie). Sanctiunile cu caracter pecuniar pot fi: amenda, penalitati, majorari de intarzieri. De asemenea pot fi folosite sanctiuni din domeniul administrativ si penal. Normele de drept financiar pot fi materiale si procesuale. Normele materiale consacra insasi drepturile si obligatiile. Normele procesuale indica modul de realizare a acestor drepturi si obligatii. Raportul juridic reprezinta acea parte a relatiei sociale ce se formeaza in baza normelor juridice si a carei executare se asigura prin aplicarea legii de autoritatile de stat. Avand in vedere aceste elemente, raporturile juridice financiare sunt formate de relatii sociale care iau nastere si se sting in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare. Raporturile juridice financiare se deosebesc de celelalte raporturi printr-o serie de particularitati, si anume: -subiectele participante si pozitia lor pe care o au una fata de alta; -obiectul de reglementare; -modalitatile de realizare a formei de activitate.

Raportul de drept financiar se naste numai in cadrul financiar infaptuit de stat si de organele sale. Aceasta particularitate creaza o pozitie de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante fata de subiectul purtator al autoritatii de stat. In functie de sfera de cuprindere a finantelor publice raporturile de drept financiar pot fi: 1. bugetare; 2. fiscale; 3. de creditare; 4. bancare; 5. de organizare a circulatiei monetare; 6. valutare;

Elementele constitutive ale raportului de drept financiar sunt: subiectul; obiectul; continutul; Subiectele sunt: - statul, printr-un organ de specialitate n activitatea financiar; -persoane fizice; -persoane juridic; Din categoria persoanelor juridice fac parte: - regiile autonome, societile comerciale, asociaiile obteti i politice, societile comerciale strine. n ce privete persoanele fizice, pot fi: cetenii statului, persoanele strine rezidente, persoanele strine nerezidente. Coninutul conine drepturi i obligaii ale subiectelor participante care se deosebesc de cele ale altor raporturi juridice ntruct se stabilesc n legtur cu necesitatea i importana constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului. Obiectul este determinat n primul rnd de sfera de activitate larg i complex a finanelor publice, iar n al doilea rnd de fapte, acte normative i operaiuni cu privire la activitatea fiscal. n prima situaie obiectul e format din actul de prognoz i organizare bugetar de creditare, de control financiar, de circulaie monetar. n cea dea doua situaie obiectul l formeaz plata unei sume de bani la care sunt inute subiectele participante la raporturile bugetare de finanare, de asigurare. Reglementnd relaiile sociale legate de obiectul lui, dreptul financiar, determin cercul participanilor sau subiectelor acestor relaii sociale nzestrate cu drepturi i obligaii juridice, care asigur constituirea, repartizarea i utilizarea fondurilor bneti ale statului. Purttorii acestor drepturi obligaii sunt subiectele dreptului financiar. Trebuie de deosebit noiunea de subiecte ale dreptului financiar de noiunea subiectelor raportului juridic financiar. Subiectele dreptului financiar sunt persoanele ce dispun de capacitate juridic, adic potenial, capabil de a fi participant al raporturilor de drept financiar, dar nu n mod obligatoriu trebuie s devin un participant al raportului juridic de drept financiar. Subiectul raportului de drept financiar este participantul real al raportului juridic concret. Deci noiunea de subiect al dreptului financiar este mai larg i cuprinde i noiunea de subiect al raportului de drept financiar. Cercul subiectelor dreptului financiar au unele trsturi specifice care dau posibilitate de a le separa n 3 grupe de baz: 1. formaiunile social-teritoriale; 2. subiectele colective; 3. subiectele individuale. Dreptul financiar i dreptul constituional. Dreptul constituional este format din norme juridice care reglementeaz relaiile sociale fundamentale ce apar n procesul instaurrii, meninerii i exercitrii puterii de stat, prin urmare dreptul constituional, ramura cea mai important din sistemul nostru, dezvolt principiile i n sfera activitii financiare. n acest sens legtura dintre dreptul constituional i dreptul financiar este evident. Dreptul financiar i dreptul administrativ. Dreptul administrativ este format din totalitatea de norme juridice care reglementeaz raporturile sociale ce formeaz obiectul administraiei de stat. Prin urmare obiectul de reglementare al dreptului administrativ l formeaz relaiile sociale distincte fa de relaiile financiare. Totui ntre cele dou ramuri exist puternice corelaii deoarece: -n ambele raporturi cel puin unul din subieci este un organ de stat; -reglementarea celor dou categorii de raporturi se face prin aceiai metod -subordonarea prilor raportului juridic; -aparatul financiar-bancar i de credit cu atribuii n nfptuirea activitii financiare face parte, aproape n ntregime, din

sistemul de organe ale administraiei de stat. Dreptul financiar i dreptul civil. Dreptul civil reglementeaz raporturile patrimoniale n care prile sunt pe poziie de egalitate juridic i raporturile personalnepatrimoniale n care se manifest individualitatea persoanei. Relaia dreptului financiar cu dreptul civil se ntemeiaz pe faptul c ambele reglementeaz relaiile patrimoniale avnd ca obiect drepturile i obligaiile exprimate n bani. Relaiile dintre cele dou ramuri este evident, mai ales n cazul raporturilor patrimoniale ale societii comerciale unde aplicarea normelor de drept civil este condiionat de principiile generale stabilite de normele dreptului financiar. Deosebirea ntre dreptul civil i dreptul financiar. Reglementarea raporturilor patrimoniale de ctre dreptul civil se face dup metoda egalitii juridice a prilor, deci, fr ca o parte s-i impun voina n mod unilateral celeilalte pri. Dreptul financiar reglementeaz raporturile patrimoniale prin metoda subordonrii prilor. Cel puin una din prile raportului juridic financiar trebuie s fie un organ de stat. Marea majoritate a normelor dreptului financiar sunt norme imperative, iar a dreptului civil sunt dispozitive. n timp ce dreptul civil reglementeaz relaii bneti stabilite potrivit interesului personal a persoanelor fizice i juridice, dreptul financiar reglementeaz relaiile bneti de constituire i repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului.